Valorile noastre cer sacrificiu și jertfă pentru a fi pastrate
Trebuie să mulțumesc în primul rând celor care au votat și Coaliției pentru Familie care nu va abandona lupta pentru normalitate, dreptate și adevar, pentru valorile noastre strămoșești.
Marturisesc ca primul gând a fost să nu mai public, să ramân în camaruța mea, să merg la biserica mea și să-mi vad de sufletul meu, am fost la duhovnicul mea, pentru că Sfînta Evanghelie, Dumnezeu și Biserica sunt sfătuitorii crestinilor, amintiți-va de Domitorii români, Stefan cel Mare, Mircea cel Batrân, Brâncoveanu, prin și cu sfatul bunilor duhovnicii au reușit, așa că, după ce m-am îămpartașit am cazut in fata icoanei Mântuitorului, în fata icoanei Maicii Domnului și a Sfântului meu octotitor, Ioan Înaintemergatorul și le-am promis ca dacă vor rămăne cu mine și eu voi ramâne cu voi la ascultarea și misiunea mea – marturisirea lui Iisus Hristos, a credinței și a Cuvântului lui Dumnezeu Cuvântul.
Suntem două lumii diferite..
Noi crestinii avem o altă lume. Cea a lui Dumnezeu. O lume reală, fericită, veşnică. O lume care necesită o separare clară faţă de păcat. O stare, un mesaj, o înţelegere. Logica acestei lumi ţine numai de harul omniprezent. Pregustare, dor, tânjire. O lume a sfinţilor. Să recunoaştem, care sunt adevăratele momentele de adevăr din viaţa noastră? Nu-i aşa că momentele de rugăciune, de dialog, de liniştire, de eliberare, de invocare a acestei alte lumi, împărăţii? O lume a fericirii, în măsura în care viaţa este dedicată zi de zi lui Dumnezeu. Oferire, răbdare, jertfă.
Nu avem însă timp. Avem teme, nu avem timp. Avem mereu alte sarcini. Dar nu ne atingem scopul. Doar Iisus stă în afara timpului. Vede cum ne luptăm cu timpul. Şi zâmbeşte. Nu vedem această altă lume pentru că dormim. Păcatele sunt somnifere puternice, extrem de puternice. O altă lume, fără grabă, fără reproş, fără ură. Un Iisus care plânge în spitale. Suferă în orfelinate. Se jertfeşte în altare. Nu vă descurajaţi dacă nu sunteţi chiar de 10! Învăţătorul e blând, iertător şi iubitor. Ca să primeşti acest mister, trebuie doar să îţi deschizi sufletul
Lumea, lor, fără Dumnezeu este construită după arhitectura Sodomei. Cetăţile din Valea Iordanului sunt modelele civilizaţiei de consum. Avertismentul este ignorat încă o dată. Oricine iubeşte lumea păgână nu are dragoste veşnică în el (I Ioan 2,15). Când venim la Dumnezeu, venim pentru mântuire. Nu pentru altceva. Nu cerem nimic pentru lumea păgână. Cerem doar accesul în altă lume. Vrem iertare, pace, binecuvântare. Acestea ne sunt de ajuns.
Dumnezeu este extrem de bogat în resurse. Doar că propune un alt fel de comoară. Minciuna lumii păgâne de azi este exact opusul a ceea ce gândea, spunea şi trăia Iisus. Creştinismul şi-a făcut loc tocmai pentru că promite o altă lume. Şi o şi oferă. Creştinismul îşi propune cunoaşterea lui Dumnezeu. Şi nimic în plus. Necazurile sunt doar o rouă trecătoare.
Lumea păgână este insultătoare, propunând doar goliciunea. Mai ales goliciunea sufletului.
Totuşi, ce privilegiu are fiecare sacerdot! Cel mai bine se simte la Serviciu! Mai mult, la Serviciu este în Familie! Preoţii Îl imită pe Cel ce Îl slujesc. Nu au altă grijă decât să Îi slujească Lui.
Dar nu se mântuiesc doar preoţii. Fiecare dintre noi are această vocaţie de a sluji lui Dumnezeu. Pentru a ne mântui însă, trebuie să trăim cu Dumnezeu toată viaţa. La bază se află părăsirea patimilor. Toţi cei ce sunt ai lui Dumnezeu săvârşesc binele. Cei ce vin la Dumnezeu nu vor fi scoşi afară. Toţi cei ce se roagă vor fi salvaţi din agonie. Toţi cei ce Îl iubesc pe Dumnezeu dobândesc un plus de cunoaştere, un plus de viaţă. Nu putem să ne mântuim în afara Bisericii. Doar Aici suntem în siguranţă. Nu putem traversa marea fără Corabie. Dumnezeu chiar vrea să împartă veşnicia cu noi, iar noi ne mulţumim cu resturile?! Dumnezeu ne dăruieşte Sfintele Taine – fără să le merităm – de ce să le refuzăm?! De ce colecţionăm averi? Hristos nu a păstrat nimic absolut, El a dat totul… Ispitele sunt legate – de obicei – de sărăcie şi de boală. Dar un impas financiar sau o suferinţă nu ne pot despărţi de oceanul de iubire numit Hristos.
Fiecare serviciu este o însărcinare. Sarcina noastră este de a transmite lumina lui Dumnezeu în întuneric, începând cu noi înşine. A ne afla în serviciul Cuiva înseamnă a-L servi, a sluji unui scop. Şi nu există scop mai nobil decât salvarea păcătoşilor, dintre care primii suntem noi. Serviciul acesta este o obligaţie, o îndatorire, nu ne putem sustrage bezmetic. Întotdeauna, în Biserică există şi oscară de serviciu – pocăinţa – care ne salvează de la incendiul care cuprinde mallul lumii acesteia.
Nu avem o relaţie contractuală cu Dumnezeu, dar cu atât mai mult ne va spori dobânda!
Suntem într-un serviciu militar, ne luptăm cu patimile din noi. Biblia ne cheamă sub arme duhovniceşti şi ne promite pacea. Când nu s-a ţinut Dumnezeu de cuvânt?! Acum, în post, suntem de serviciu, în tură la locul de muncă. Pentru că niciodată nu vom mulţumi de ajuns pentru marele serviciu pe care Hristos l-a făcut pentru noi, într-o zi de Vineri care a marcat istoria. Suntem de gardă, vigilenţi, în tranşee, liniştiţi de Alianţa salvatoare. Nu suntem salariaţi, ci crucificaţi. Nu suntem mumificaţi, ci vom fi înviaţi. Trăim în atmosfera Familiei, în siguranţă, în iubire şi protecţie. Suntem bieţi copii, înveliţi noapte de noapte de Bunul Părinte, care ne învăluie în harul Lui.
Avem acelaşi nume de familie: Hristos-creştini.
În stupul nostru nu avem trântori, ci doar albine mai puţin harnice. În rugăciune – şi mai ales în Liturghie, vorbim aceeaşi limbă, limbajul iubirii.
Avem în creştinism o înviere continuă, o renaştere, o revitalizare, o reînsufleţire, o reancorare la sursa iubirii.
Suntem înca 4 milioane, mai sunt multi care s-au lasat manipulați si au crezut în întunericul oamenilor lui satan, care se credea lumină. Sunt unii care au fost botezați crestinește, au primit darul Sântului Duh, apoi și-au gasit dumnezei lumești, l-au parasit și l-au hulit de Dumnezeu, au mai fost – poate la Biserica și au primit binecuvântarea prin Taina Sfintei Cununii – dar au uitat repede de Dumnezeu și și-au continuat viata sfidând și hulind și iata-i morti la sfârsitul trecerii lummești și vin rudele plângând – Iarta-i Doamne! Credeți ca o să-i ierte Dumnezeu, când copiii lor fac ce au vazut la parinți? Nu, o să-i pedepsescă pe ei și copiii lor la judecară scrâștetul dinților și moartea veșnica, focul și pustiul, asta va fi judecata dreaptă a lui Hristos – judecatorul lumii.
Suntem înca 4 milioane – râdeau scârbele lui satan de cei care merg la vot spumându-ne poporul cretin, in loc de creștin – dar Dumnezeu ne va întarii ne va uni și vom reuși. Pentru că Hristos Iisus spune precum este scris: «Ocările celor ce te ocărăsc pe tine au căzut asupra mea», că Hristos n‑a căutat a Sa placere.
,,Fraţilor, noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis că: Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu. De aceea: Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce este necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi. Şi voi fi vouă tată, şi veţi fi Mie fii şi fiice, zice Domnul, Atotţiitorul. Având deci aceste făgăduinţe, iubiţilor, să ne curăţim pe noi de toată întinarea trupului şi a duhului, desăvârşind sfinţenia în frica lui Dumnezeu. ”
Sa ramânem uniti si credincioși,,să avem nădejde. Iar Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă dea vouă a gândi la fel unii pentru alţii, după Iisus Hristos, pentru ca toţi laolaltă şi cu o singură gură să slăviţi pe Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos. De aceea, primiţi‑vă sufleteşte unii pe alţii, precum şi Hristos v‑a primit pe voi, spre slava lui Dumnezeu ! ”
De aceeia Fratilor, să luptăm cu armele credinței să pastram Lumina cea Advarată in sufletele noastre, in familia noastra traditională ca să ne ocrotim copiii și viitorul neamului. Sa nu mai ascultăm stiriștii lui satan, fatarnici, mincinoși, manipulatori, vicleni, vicioși și pângariți. Blocati pe televizoarele voastre canalele de stiri, televiziunile și emisiunile care s-au dovedit nocive. Cercetați cu atenție renuntați la cei stricați și necredincioși, în alegerea voastră să vă fie vouă ce este da, da pentru mântuire, şi ce este nu, nu pentru spurcăciune, ca să nu cădeţi în judecată.
Liderul Coaliţiei pentru Familie (CpF), Mihai Gheorghiu, a afirmat duminică seară, după închiderea urnelor, că bătălia împotriva ideologiei de gen va continua şi pe viitor pentru că vocea a patru milioane de români trebuie să fie ascultată. Așa ca trebuie să sustinem aceste demersuri spre firescul lui Dumnezeu.
“Ce am trăit noi astăzi este un vot legal şi constituţional (...) un vot covârşitor, chiar dacă nu am împlinit ţinta noastră de şase milioane. Chiar dacă ţelul nostru nu este împlinit şi nu am putut revizui Constituţia, acest vot (...) rămâne să existe în istoria acestei societăţi şi acestei naţiuni. Data viitoare vom reuşi, pentru că apărarea firescului, apărarea a ceea ce am primit şi a ceea ce vrem să lăsăm în urma noastră este importantă pentru milioane şi milioane de români. Acum există dovada extraordinară a acestui interes. Nimeni nu va mai putea spune că sunt numai nişte semnături care nu ştim cum au fost luate. (...) Este vocea unei părţi a poporului român şi această voce trebuie să cântărească. (...) Viaţa noastră va deveni, începând de mâine mult mai complicată, dar vocea noastră s-a auzit, NU-ul nostru împotriva intruziunii ideologiei de gen în minţile şi sufletele copiilor acestei ţări s-a auzit. E o primă bătălie, vor mai urma şi altele pe care sigur le vom câştiga”, a declarat liderul CpF, Mihai Gheorghiu.
Bataliile se mai pierd, dar razboiul nostru va fi câstigat, nu prin noi care suntem salbi, ci prin Hristos.
El a acuzat boicotul generalizat din partea clasei politice, a mass-media şi dezinformarea cetăţenilor.
“Ne-am confruntat cu o imensă maşină propagandistică, antireferendum, pro boicot, de manipulare şi dezinformare a acestui popor. Ne-am confruntat şi cu un fenomen neaşteptat şi anume boicotul generalizat al partidelor politice din România împotriva acestui referendum. Iniţiativa noastră nu este una politică şi am refuzat întotdeuna confiscarea politică”, a spus Gheorghiu.
“Acest vot creştin există, există public, există o parte a cestui popor de patru milioane, care a fost activă, responsabilă care a putut să treacă peste campania de dezinformare şi s-a prezentat în faţa tuturor românilor cu această opţiune. E o opţiune importantă, de care trebuie să ţinem şi noi seama, trebuie să ţină seama şi toţi factorii politici, constituţionali, legislativi din această ţară. Nu se mai poate legifera împotriva unei astfel de voci”, a declarat Mihai Gheorghiu.
,, Fraţilor, roadă Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă‑răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi‑au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm. Să nu fim iubitori de mărire deşartă supărându‑ne unii pe alţii şi pizmuindu‑ne unii pe alţii. Fraţilor, chiar de va cădea un om în vreo greşeală, voi cei duhovniceşti îndreptaţi‑l pe unul ca acesta cu duhul blândeţii, luând seama la tine însuţi, ca să nu cazi şi tu în ispită. Purtaţi‑vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos” (ap. Pavel)
Fraților, uităm iadul, de aceea vom merge în iad ! Acesta este mesajul Athonit din aceste zile.
Fiecare suflet, care pleacă din această viață, prin moartea și judecata ce urmează, s-a osândit deja, a fost așezat deja în locul unde va rămâne veșnic. Din acea clipă a părăsirii trupului primește o pregustare a Judecății (universale). Se face o logodire, la cât de mult va sta de-a dreapta sau la stânga Dreptului Judecător. Atunci va fi doar despărțirea definitivă și „va lua sfârșit praznicul”. Fie vor merge definitiv în lumina nesfârșită și veșnică a lui Dumnezeu, într-o desfătare mai presus de minte, fie în întunericul cel veșnic.
Desigur, doar dacă nu există păcate de moarte și între timp, cât va mijloci până la a Doua Venire, Biserica îi ajută cu Liturghiile, cu alte slujbe, rugăciuni săvârșite de cei aflați în viață, ca să iasă din acea stare și anticameră a iadului, unde se vor afla până atunci, după care vor intra în Împărăția Cerurilor. Aceștia au multe șanse să fie ajutați de Biserică, fiindcă la dumnezeiasca Liturghie ne rugăm ca să fie curățite sufletele, ale căror părticele vor fi cufundate în Sângele lui Hristos, spre a fi iertate. De aceea pomenirea pe primul loc spre iertarea păcatelor este dumnezeiasca Liturghie și apoi parastasul, panahida, rugăciunea personală, milostenia.
Folosul pomenirii Celei de a Doua Veniri și a iadului este foarte mare. Să ne îngrijim să ne rugăm neîncetat, cerând de la Dumnezeu să ne dea luminare și simțirea acestei mari Judecăți, astfel încât să săvârșim cele bune și mântuitoare. Hristos ne cheamă să priveghem și să nu părăsim cele duhovnicești, cheltuind mult timp cu cele pământești. Uităm iadul, de aceea vom merge în iad!
Sfântul Siluan spunea: „Ține mintea în iad și nu deznădăjdui”. Dar cum să ții mintea în iad? Când cugeți la iad, când te gândești că este posibil ca în câteva clipe vei pleca din această viață și te vei afla acolo veșnic, unde chinul nu se sfârșește niciodată, cu siguranță vei afla calea luminii și a mântuirii.
Să ne rugăm neîncetat să ne dea Dumnezeu simțirea și pomenirea acestei mari Judecăți, încât să săvârșim cele bune și mântuitoare. Mântuitorul nostru ni le-a spus pe acestea de mai înainte în Sfânta Sa Evanghelie, ca să ne pregătim, dar și ca să fim fără de răspuns. Astfel, nu vom avea nicio îndreptățire, dacă vom fi dați pierzării.
Precum vedem astăzi, din nefericire, lucrurile vorbesc de la sine despre sfârșitul ce se apropie, despre marile evenimente. Auzim despre războaie ce vor avea loc, cutremure se petrec la alocuri, păcatul a ajuns la culme, satanismul și atâtea altele. Și ce nu văd ochii noștri! Tehnologia va ajunge la punctul de a ne îndepărta de la cugetarea sănătoasă și de la credință. Ce altceva mai așteptăm? De aceea să ne pregătim mereu, să ne curățim pe noi înșine, să săvârșim faptele luminii, dragostei și ale nerăutății, să ne amintim și să cugetăm la această zi înfricoșătoare a Celei de a Doua Veniri și a Judecății.
Să mulțumim, să slăvim, să ne închinăm și să-L adorăm pe Hristos, căci S-a jertfit pentru noi, ne-a deschis ochii, ne-a încrustat calea luminii și ne ajută cu Trupul și Sângele Său să pășim pe ea, ca să ne îndumnezeim și să ajungem biruitori la capăt, la poarta de aur, la Ierusalimul cel de Sus. Amin! (poatat pe fb de ioan monahul)