Slăvita icoană Prodromiţa a Schitului românesc Prodromu
Pe locul unde se află astăzi schitul, cu mulți ani în urmă, pe la anul 1337 cuviosul Marcu (ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul) a văzut pe Maica Domnului șezând ca o împărăteasă pe un tron, fiind înconjurată de îngeri și de Arhangheli și de toți cuvioșii Sfântului Munte, care i se închinau și o slăveau. Avea palate de aur înalte. Toate acestea închipuiau și arătau biserica care s-a făcut la timpul cuvenit și unde Maica Domnului, prin icoana sa, a carei istorie o redam in continuare, este ca o Împărăteasă care se îngrijește de toți cei ce se nevoiesc în acest schit românesc.
Încă din secolul al XIV-lea, aici au sihăstrit călugări români. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în peşterile de aici se nevoiau vreo zece sihaştri din Ţările Române, care şi-au construit câteva colibe şi o mică biserică de piatră având hramul „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”. La începutul secolului al XIX-lea, aşezământul se numea Chilia Sfântului Ioan Botezătorul, Chilia Românească de la Vigla Ianicopoli sau, mai apoi, Chilia Prodromu (Înaintemergătorul).
În anul 1820, pe când vlădica Veniamin Costachi era mitropolit al Moldovei, vechiul loc de nevoinţă al monahilor români a fost ridicat la rangul de schit. Represiunile turcilor de după Revoluţia Greacă din 1821 au făcut ca vieţuitorii să se risipească, iar biserica şi chiliile să ajungă în ruină după 20 de ani de la înfiinţarea aşezământului.
Refacerea schitului Prodromu s-a făcut între anii 1852-1866, de către ieroschimonahii Nifon şi Nectarie. Aceştia erau de metanie de la mănăstirea nemţeană Horaiţa. Cu ajutoare aduse din ţară, ei au ridicat noua biserică şi trei corpuri de chilii. Sfinţirea bisericii cu hramul Botezul Domnului s-a făcut în anul 1860 de către arhiereul român Isaia Vicol, episcop de Roman. Primul stareţ al schitului a fost chiar ctitorul schitului – părintele Nifon Ionescu –, care a adunat în jurul său 60 de ucenici.
Ctitoria schitului a fost recunoscută prin hrisoavele domneşti semnate de Grigorie Alexandru Ghica al Moldovei, în data de 7 iulie 1853 şi de Carol I al României, în data de 19 iulie 1871.
Ctitorii Schitului Prodromu, monahii Nifon şi Nectarie, dorind să aibă în noua lor ctitorie o icoană frumoasă a Maicii Domnului, aşa cum au toate mănăstirile din Sfântul Munte, au mers și au au găsit în pe tărâm românesc,un pictor priceput şi evlavios in oraşul Iaşi, pe nume Iordache Nicolau, căruia i-au comandat icoana cu înţelegerea ca aceasta să fie pictată potrivit rânduielii Sfintei Biserici Ortodoxe, „cu rugăciune şi post”. În timpul pictării, să citească zilnic Acatistul Maicii Domnului şi masa să o servească după încetarea lucrului din acea zi.
Cu această rânduială, pictorul s-a apucat îndată de lucru cu bun rezultat, dar când a ajuns să picteze Sfintele Feţe a Maicii Domnului şi a Domnului Hristos, nu reuşea deloc să le picteze după cuviinţă. Mâhnit, pictorul a întrerupt lucrul, a acoperit cu o pânză icoana, a încuiat atelierul şi s-a încuiat în camera lui, unde s-a rugat fierbinte Maicii Domnului ca să-i ajute să desăvârşească Sfânta Icoană. A doua zi, dorind să înceapă din nou lucrul, pictorul a intrat în atelier, a aprins candela la Maica Domnului şi făcând metanii înaintea Icoanei, a dat la o parte pânza şi, minune, Icoana era terminată şi frumos pictată, aşa cum se vede şi astăzi. În urma acestei minuni, icoana a fost dusă cu deosebită cinste la Sfântul Munte Athos, iar în timpul transportării ea a săvârşit mai multe minuni, continuând să fie făcătoare de minuni până în ziua de astăzi. De-a lungul timpului au fost consemnate numeroase minuni datorate Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa, cel mai de preţ odor al Schitului românesc Prodromu de la Muntele Athos
Sa vedem ce scrie în sfintele memorii athonite ale Schitului Podromu.
Bătrânul iconar a primit învoiala și iată ce scria el, în 29 mai 1863, despre zugrăvirea icoanei, într-o scrisoare păstrată în arhiva Schitului Prodromu: "Eu, Iordache Nicolau, zugrav din orașul Iași, am zugrăvit această Sfântă Icoana a Maicii lui Dumnezeu, cu însăși mâna mea, și în vremea lucrului a urmat o minune preaslăvită, în modul următor: După ce am terminat veșmintele, după meșteșugul zugrăvirii mele, m-am apucat să lucrez fața Maicii Domnului și a Domnului nostru Iisus Hristos; iar după ce am dat gata mâna întâia și a doua, apucându-mă de noapte ca să termin de zugrăvit, privind eu la chipuri am văzut că totul a ieșit dimpotrivă, pentru care foarte m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meșteșugul. Și așa, făcându-se seară, m-am culcat mâhnit, nemâncând nimic în ziua aceea, dar socotind că a doua zi sculându-mă, să mă apuc mai cu dinadinsul de lucru.
Vrând stareţul Nifon să dobândească o icoană făcătoare de minuni pentru Schitul românesc Prodromu, a căutat un iconar care să vrea să păzească o rânduială aspră de nevoinţă şi rugăciune când picta, şi, bucurându-se că a aflat un zugrav râvnitor, dar apoi întristându-se părinţii Nifon şi Nectarie că iconarul nu reuşea să isprăvească de zugrăvit icoana, pe neaşteptate au fost chemaţi: „Să trimiteţi degrabă să ia sfânta icoană, care singură s-a zugrăvit, căci lume multă s-a adunat privind la minunea sfintei icoane”
Icoana este zugravita pe lemn de tei, ea avand un metru inaltime si 0.70 metri latime. Zugravul a lucrat icoana in Manastirea Bucium, judetul Iasi. O caracteristica a acesteia este faptul ca icoana, cercetata la microscop, nu prezinta urme de pensula, acest lucru intarind credinta cum ca Sfintele Fete au fost pictate in chip minunat de mana nepamanteasca.
Deși iconarul sfintele feţe să le picteze nu a reuşit, dar Dumnezeu și Maica Domnului care este Stapăna Athosului, și binecuvântase Podromul și dorea ca icoana ei să ocrotească schitul, osteneala iconarului i-a primit-o şi nevoinţa i-a răsplătit-o, că, neterminând să picteze icoana, a aflat-o desăvârşită, așa cum o putea face lucrarea dumnezeiască mintea noastră este covârşită și Fecioara n-a învăţat pe nimeni în ce chip a fost, că tainelor Sale inimile noastre nu le cunosc.
Iar iconarul a scris minunea care s-a întâmplat și mărturia lui ni s-a păstrat, scrisă, până astăzi. Atunci și astazi prin puterea dumnezeiască văzând icoana de cuvintele iconarului și spusele monahiloe credincioşii nu s-au îndoit și chiar în ziua minunii, raspândindu-se vestea in casa lui lume multă a venit să se închine Icoanei Maicii Domnului cu Pruncul Podromița.
Sfânta dorire a părintelui Nifon devine astfel lumină și răsplătire a nădejdii sale neclintite de a împlini spusele Maicii Domnului adesate Cuviosului Marcu.
Astfel de minuni au mai fost facute, și au trezit multă uimire, precum s-a mirat Sfântul Alipie de la Pecerska atunci când în chilia sa a venit îngerul şi a pictat în chip minunat icoana Adormirii Maicii Domnului, aşa s-a mirat uimindu-se şi iconarul Iordache văzând cum chipul Maicii Domnului şi cel al Fiului ei, pe care nu le terminase fiindcă nu reușea, fuseseră plinite nu de mână omenească, ci de voință cerească.
Auzind mitropolitul din aceea vreme marea minune care se făcuse în Iaşi, a venit cu preoţii să i se închine cu evlavie şi a mărturisit: „Cu adevărat, mare dar ne-a dăruit Maica Domnului prin această minunată şi slăvită icoană a sa”.
După minunea chipurilor nezugravite de mână omenească, pâna la plecarea din tara noastră la Athos, datorita mulțimii de credincioși care o vizitau și a rugaciunilor lor, icoana și dovedește îndată harul lucrator, fiindcă Maica Domnului este grabnic ajutătoare.
Iata ce aflam, minune mare s-a produs că boierul pentru fiul său care zăcea ţi s-a rugat, că bolnavul luând agheasmă s-a vindecat, că apa cea vie şi fără de moarte Podromița a revărsat și fiul împreună cu tatăl său icoanei Maicii Domnului s-au închinat.
De asemenea când a băut agheasmă leprosul rugându-se icoanei s-a tămăduit, că îndată lepra de pe el ca nişte solzi a căzut, iar omul care avea albeaţă pe ochi vedere a dobândit.
Iar şirul tămăduirilor Facute de icoana Podromiței nu s-a mai oprit nici până astăzi: pe cei părăsiţi de doctori din paturi îi ridică, neputinţele noastre cu prisos de har le vindecă, îi înţelepţește pe urmaşii apostolilor spre luminarea preoţilor şi cinstea ierarhilor.
Neputând părinţii să scrie minunile pe care le auziseră, pentru că erau covârşiţi de credincioşii care le cereau să se roage pentru ei, au mărturisit însă noianul minunilor, pe care le aflam și noi din consemarile vremilor, monahii Nifon şi Nectarie pregătindu-se de călătoria spre Sfântul Muntele Sfânt.
Mult au avut de mers părinţii prodromiţi, dar multe au fost şi minunile icoanei Născătoare de Dumnezeu Podromița, din România pâna la Athos, că în fiecare oraş în care a ajuns icoana poporul a venit să i se închine cu credinţă, şi cei care au primit ajutor în nevoile lor au devenit apostoli ai harului său ca pe o nădejde neînfruntată, că celor ce o cinstesc Podromița le găteşte grabnică răsplată, iar la fiecare popas semnele puterii Podromiței au strălucit și chiar și după plecarea icoanei ele nu se împuţinau că în minţile oamenilor minunile vii rămâneau știindu-se că celor trudiţi şi împovăraţi le este mereu apărătoare. Totodată Maica noastră de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi ne este îngrăditoare și surpă jugul minciunii şi năvălirea diavolilor ca o roabă aleasă a Domnului şi Stăpână a tuturor, Fecioară și a Împărăţiei cerurilor mireasmă.
Toatodată mai aflam alte minunate lucări săvârșite de Slăvita Prodromiţă a Schitului Prodromu, atunci când s-a mâhnit femeia cea bolnavă că nu putea să meargă să se închine icoanei care izvora tămăduiri, dar Fecioara preaslăvită i s-a arătat în vis, poruncindu-i să se scoale degrabă şi să meargă să ia binecuvântarea mult dorită. Şi, pornind la drum, îndată s-a arătat desăvârşit sănătoasă. Tămăduindu-se femeia cea bolnavă, nu s-a lenevit să meargă să se închine sfintei tale icoane, vrând să mărturisească tuturor că se vindecase. Şi ajungând la icoana Feioarei, a dat mărturie că o văzuse de mai înainte în vis şi a vestit mulţimii cum a dobândit tămăduire, iar preoţii şi credincioşii s-au minunat, Ceea ce credinţa femeii bolnave a răsplătit, că prin icoana Maicii Domnului multe şi felurite minuni s-au săvârşit.
Altă data când a trebit să fie dusă în casa învăţătorului puţin credincios, că el de două ori a trimis trăsura după odor, dar părinţii să i-l dea nu au voit, fiindcă icoana refuza, că au socotit mai potrivit să vină închinătorul la icoană, iar a treia oară trimiţând acela trăsura s-a arătat minunea Podromiței că oricât s-au străduit părinţii nu au reuşit să ia icoana și până la trăsură patru oameni să o ducă cu greu au putut, iar împotrivirea icoanei s-a cunoscut când tocul icoanei s-a desfăcut, de la zgomotul mare oamenii şi caii s-au înspăimântat. Atunci s-a smerit pe învăţătorul care avea cugetul de necredinţă întunecat.
Ajunsă În Biserica Sfinţilor Împăraţi din Galaţi, zugravul care nu credea că icoana a fost pictată prin minune dumnezeiască a început a-i batjocori pe creştinii care nu se îndoiau de aceasta, dar s-a îngrozit când a văzut-o pe Maica Domnului privindu-l cu asprime din icoană, şi, pocăindu-se, s-a aruncat în genunchi în fața ei, pentru ca nimeni să nu se mai îndoiască, nimeni să nu fie necredincios minunii dumnezeieşti, ca să nu îşi agonisească osândă, ci toţi să îi cânte cu veselie și să se închine cu evlavie Maicii lui Dumnezeu Podromița, nădăjduind că vor primi luminarea minţii şi întărire în credinţă, că prin ea risipind noi cursele diavoleşti agonisim mare folos pentru că Podromița nu a răbdat hulele zugravului necredincios și prin schimbarea feţei sale din icoană l-ai mustrat. Atunci pricepându-şi greşeala minunile Icoanei Maicii Domnului le-a strigat în lacrimi, că nu i-ai îngăduit să semene îndoiala în popor și a venit în apărarea credincioşilor, iar din îndreptarea sa şi alţii s-au folosit, că nu pierderea batjocoritorului a dorit, ci înţelepţirea lui, iar prin aceasta a devenit a hulitorilor chemare la pocăinţă și a binecredincioşilor slăvită biruinţă, celor ispitiţi de necredinţă ajutătoare și bineplăcuţi celor care vestesc minunile Sale.
Altădată, Maica Domnului Podromița vazând că pentru a lua averea unui hangi răposat, sluga cea vicleană a încercat să o omoare pe văduva evreică, şi i-a pregătit spânzurătoarea, dar femeia şi-a adus aminte de vestea minunilor Prodromiţei şi rugându-se a făgăduit că, dacă va rămâne în viaţă, se va boteza împreună cu toţi cei din casa ei, şi Îi va aduce lui Dumnezeu rugăciuni de mulţumire, nu a pregetat să-I vină în ajutor. Pregătind laţul pentru femeie, fără să vrea sluga cea netrebnică s-a spânzurat pe sine, iar evreica a văzut lucrarea Maicii Domnului şi a crezut cu toţi cei din casa ei, făcându-se pildă pentru toţi cei din neamul evreiesc, pentru păgâni şi pentru necredincioşi. Şi prin Sfântul Botez a intrat în Biserica lui Hristos.
Pentru aceasta aflând și noi lucrarea Sa o lăudăm pe ceea ce este nădejdea celor deznădăjduiţi, că vestea minunilor Maicii Domnului şi printre evrei s-a răspândit, aflând că la necaz văduva hangiului de ele şi-a amintit, că Ajutătoarea a primit rugăciunea ei deznădăjduită și a vrut să lepede credinţa ei cea greşită. Atunci în ceasul de pe urmă i-a salvat viața și a intrat în a Bunului Păstor turmă, împreună cu copiii ei a primit botezul, iar prin credința în Maica Domnului peste casa ei a strălucit harul, că dreapta credinţă se întăreşte prin lucarea ei, ceea ce calcă şerpii rătăcirilor şi eresurilor, iar gura păgânilor care nu se închină icoanei Maicii Domnului amuţeşte. Slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu devine far călauzitor spre Biserica lui Hristos.
Din rânduială dumnezeiască a venit icoana la Schitul românesc Prodromu, pentru că domnitorul voia să păstreze icoana în ţara în care s-a făcut minunea zugravirii icoanei Podromița, făcătoare de minuni, dar Maica Domnului a adus-o la Ahtos în grădina ei duhovnicească, ferindu-i pe părinţi de ispitele drumului, şi păzindu-i în călătorie.
Podromița a binecuvântat prin venirea ta schitul athonit şi, fiind așezată nu departe de icoana făcătoare de minuni a Sfântului Botezător Ioan, a acoperit cu Sfântul său acoperământ pe toţi cei ce au venit să I se închine monahi, preoţi, ierarhi şi mireni de toate neamurile, iar schitul românesc l-a umplut de binecuvântare.
Toate obştile athonite cinstesc icoanele de minuni făcătoare ale Maicii Domnului, iar din numele lor descoperim lucrarea fiecareia: prin icoana Portăriţa vedem că ea este Poartă a mănăstirii Ivirilor, icoana Dulcea sărutare e cununa și mângâierea Filotheiului, icoana Călăuzitoarea este iubitoarea îndrumatoare a obştii Xenofontului, lauda Vatopedului este icoana Împărăteasa tuturor, a închinătorilor Dochiarului este icoana Grabnică ajutătoare, în icoana de la Hilandar Semnul Milostivirii Maicii Domnului este vădit. Icoana Maicii Domnului din Marea Lavră, al carui glas l-a auzit Sfântul Ioan Cucuzel, este marea podoabă a mohahilor, iar în faţa icoanei Maicii Domnului Pantocrator au cerut staruitor ajutor stareţii. Născătoare de Dumnezeu, comoară a Prodromului este Icoana Maicii Domnului Podromița.
Zăcând de trei săptămâni topit de boală şi nemâncat, ca dintr-un somn s-a trezit schimonahul Inochentie când icoana Prodromiţa a fost adusă în schit şi, cerând să fie dus în faţa ei, s-a rugat cu zdrobire de inimă, zicând: „Maica lui Dumnezeu, dacă îmi este de folos să mai trăiesc, însănătoşeşte-mă, iar dacă nu, fie voia ta”. Așa s-a rugat părintele Inochentie şi, întorcându-se cu bucurie la chilia sa, după un ceas a trecut la cele veşnice.
Şi noi, învăţându-ne de la el să ne punem toată nădejdea în Dumnezeu şi în puterea rugăciunilor tale stim că schimnicului i-ai ascultat cererile, că degrabă i-au încetat suferinţele, că plin de bucurie Sfintele Taine a primit, că având sufletul împăcat s-a săvârşit, că voia noastră să o lepădăm ne-ai învăţat, că evlavioşii tăi robi au sfârşit binecuvântat, că prin tine de moartea năprasnică suntem feriţi, că pe tine te-au cinstit părinţii întru Domnul adormiţi, dascăl al cugetării la moarte pe tine te dobândim că, pregătindu-ne de moarte, în Domnul Hristos trăim, că tu esti a cărţilor Cuvioşilor Părinţi tainică tâlcuire, a treptelor căii împărăteşti propovăduire și catre tine cadem cu lacrimi de umilintă.
Odată, crezând minţii sale şi lepădând ascultarea, monahul Serghie a căzut în înşelare, iar prin arătarea drăcească s-a îmbolnăvit, zăcând ca un mort, şi abia după trei zile s-a sculat, slăbit fiind şi rămânând fără auz. Dar, aducându-l părinţii la icoana făcătoare de minuni, îndată s-a tămăduit de surzenie, şi atunci toată obştea a slavit pe a Domnului Ascultătoare, pe a Fiului Născătoare de Dumnezeu care pe calea smereniei i-ai călăuzit pe monahi, cerându-le ascultare de povăţuitorii lor. Izbăvdăvindu-i de înşelări şi de ispite pe monahii şi pe mirenii iubitori de nevoinţă că părinţii au nădăjduit că monahul Serghie va fi tămăduit și de surzenie l-ai scăpat, iar de mândrie l-ai izbăvit, că, pătimind el pentru mândria sa, nu l-ai lepădat de la faţa ta, că, ridicându-se din iadul înşelării, şi-a înţeles greşeala; că din suferinţe a înţeles osânda neascultării.
Învăţătoare a ascultării şi Maică a îndurării este Podromița, a celor apăsaţi de ispitele pierzătorului de suflete alinare, a celor legaţi de lanţurile diavolului dezlegare, ca iată, aceel meşter care se îndrăcise a fost izbăvit de duhul care îl muncea, că în faţa icoanei tale i s-au citit rugăciuni şi el a simţit mijlocirea ta, că pe Cuviosul Nectarie protopsaltul din ghearele diavolului l-ai scăpat, că văzându-te cel numit privighetoarea Muntelui Athos ţi s-a închinat.
Mergând părinţii să prindă peşte pentru praznicul icoanei Maicii lui Dumnezeu, unul din ei a zis cu îndrăzneală: „Dacă icoana aceasta s-a zugrăvit prin minune, apoi să facă să se prindă peşte pentru sărbătoarea ei”, dar văzând mulţimea peştilor prinşi în mreje, a lepădat îndoiala şi …
Spre Athos ca pelerine, doream să văd în primul rând Podromul. Si iata-ma ajuns pentru prima oară la schit, intrat in biserica, inchinandu-ma dupa si rugandu-ma randuiala, impreuna cu prietenii mei ajunsi aici, la toate icoanele bisericii, cred ca nu mai stiam de mine, am trecut in sir indian pe la toate odoarele bisericii, era zi afara, eram in genunchi, cineva era inaintea mea, a plecat si am ridicat ochii si m-am trezit fata in fata cu icoana, tot timpul de cand am intrat in schit si pana atunci nu mi-am mai adus aminte de existenta ei, desi, mai ales pentru ea, batusem atatea sute de kilometrii. Am privit-o ca pe o descoperire si am exclamat Podromița ! Lacrimile imi cureau siroi, n-am mai scos un sunet, am ramas acolo, pana când a trebuit sa parasim biserica care ne-a fost deschisa pentru o bucată de vreme, așa cum se face pentru toți pelerinii care poposesc la Schitul Podromu.
In fața sfintei şi dumnezeieştii icoane a Nacatoarei de Dumnezeu și Fecioarei Preacurate cu dragoste şi cu credinţă ne închinăm, o sărutăm, mulţumind. Căci printr-însa se dăruieşte celor credincioşi cu adevărat tămăduiri sufletelor şi trupurilor, iar icoana cu chipurileFecioarei si Pruncului s-au zugrăvit prin minune dumnezeiască. Pentru aceasta îngerii şi arhanghelii şi soborul cuvioşilor athoniţi cu mare cinste te-au primit și prooroceşte i-a văzut Cuviosul Marcu, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul. Căci palatele de aur ale Maicii Domului, pe care le văzuse în părţile Viglei, au închipuit Schitul Prodromul, pe care mai apoi în acel loc s-a ridicat. Şi prin venirea icoanei făcătoare de minuni Prodromiţa, adică Înaintemergătoarea, a arătat grădină a binecuvântărilor tale Prodromiţă este cu dreptate numită a schitului înaintemergătoare smerită și chivot ales al al Schitului Prodromu. Podromița este egumenă care sufletele în obştea ta cu grijă le aduni roadă pe care Sfântul Munte o a cules.
Podromița este trâmbiţa care ne duce spre trezirea cea din patimi, mereu trează, mereu atentă, ce răsună în conștiința noastră că în icoană se schimbă la faţă, pe privitori uimindui, că uneori chipul i se întunecă, mustrător devenind, că icoană strălucitoare la praznicele sale devine, că închinătorii credincioşi vie în icoană o văd, ca adesea plânge cu noi, că faţa ei cea preafrumoasă multora s-a descoperit, că şi chipul Pruncului prin minune a fost zugrăvit, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!
Abia am asteptat slujba de seara și să rostesc rugaciunea pe care adesea preotii și monahii o rostesc inaintea acestei icoane: "Prea Sfanta Stapana, de Dumnezeu Nascatoare, pururea Fecioara Marie, protectoarea si aparatoarea noastra, cerem a Ta nebiruita aparare. Imparateasa Cerului si a pamantului, ceea ce ai cu dreptate numele de "Prodromita", adica inainte-mergatoare, intareste-ne intru lucrarea faptelor bune si ne du de mana intru Imparatia cea cereasca. Povatuieste-ne pe noi, toti drept credinciosii crestini, spre a vedea si vesnic a ne indulci de marirea Fiului Tau si Dumnezeul nostru, ca Binecuvantata si Prea Proslavita esti, in vecii vecilor. Amin."(postat pe fb de ioan monahul)