Si va fi spre căderea şi scularea multora
Aşa după cum dreptul Simeon spusese despre Mântuitorul, când L-a întâmpinat în templu, că va fi «spre căderea şi scularea multora», tot aşa se spune că Iisus Hristos va fi ,,ca şi un bloc de stâncă“, din care poţi avea folos sau pierdere. Folos, când foloseşti stânca numelui şi a învăţăturii Lui ca să le pui la temelia vieţii tale; pierdere când îţi zideşti casa sufletului, fără de ajutorul Mântuitorului.
Sunt multe feluri de ziditori şi zidiri în lume. Se zidesc suflete, se zidesc familii, se zidesc case, societăţi, state, colibe şi palate. Pământul intreg se zideşte astăzi din nou, pe temelii noi. Deasupra tuturor zidirilor şi ruinelor, în urechile tuturor ziditorilor, răsună cu putere cuvântul Evangheliei: Atenţie la piatra din capul unghiului!
Nu zidiţi nimic fără de Hristos. El este piatra cea minunată, care face ca zidirile oamenilor să fie sigure şi trainice. Dar tot El este şi „piatra de poticnire“, piatra peste care orice om va cădea, îl va zdrobi.
Iată aici, trei feluri de întâlniri cu Mântuitorul: pe piatră, peste piatră sau sub piatră. Pe piatră, când ne aşezăm, cu credinţă, iubire şi speranţă, toată viaţa sufletului pe numele şi învăţătura Bisericii Lui.
Peste piatră, când am zidit fără El, când ne-am împiedicat, am căzut şi valurile vieţii ne-au sfărâmat toată truda cum sfărâmă stâncile toate valurile mării.
Sub piatră, când puterea lui Dumnezeu zdrobeşte toate planurile noastre greşite şi dărâmă peste noi tot ce am clădit fără El, cum ne zdrobeşte un colţ de piatră care se desface din munte şi ne striveşte. Într-o formă sau alta, fiecare om trebuie să se întâlnească cu Iisus Hristos: ca şi creştin adevărat sau năimit.
Oricare şi oricum ar fi întâlnirea noastră cu Mântuitorul, să nu uităm că tot ce zidim fără ajutorul, bunătatea, iertarea, smerenia, iubirea şi credinţa pe care ne-o vesteşte Evanghelia Lui, este zădarnicie, trudă deşartă, osteneală şi durere, care în lumina veşniciei nu valorează nimic.
Fără Iisus Hristos, nu este mântuirea. „Nihil sine Deo”, se spune într-un proverb latinesc:Nimic fără Dumnezeu. Nimic fără darurile lui Dumnezeu. Nimic fără Hristos, stânca vieţii din care izvorăsc toate darurile cele bune, darurile duhovniceşti şi podoabele sufleteşti, după cum şi slăvitul Apostol Pavel ne grăieşte, când scrie Corintenilor (1 Cor. 10:1-4):
Prin urmare, nu Petru este piatra pe care s-a zidit Biserica, după cum greşit tâlcuiesc unii cuvintele Evangheliei de la Matei cap. 16:18, ci credinţa în Hristos mărturisită de Petru, credinţa că Hristos e Fiul lui Dumnezeu cel viu (Mt. 16:16), că El e «piatra din capul unghiului»- (Ef. 2:20), că El este Mântuitorul, pentru că «în nimeni altul nu este mântuire, căci nu este alt nume sub cer, dat oamenilor, prin care trebuie să ne mântuim» (FA. 4:11-12)”.
Suntem în prezenţa unei situaţii de acută criză existenţială, care nu mai ţine de a simţi, ci de a fi sau de a nu mai fi, o degradare, pentru că presupune o stare anterioară de intensă apropiere, stare în care undeva, a crescut un sâmbure al răului, probabil la început numai vinovat ignorat, dar el a lucrat mai intens şi a adus o mică fisură, apoi s-a transformat în lucrarea răului şi ea a transformat plaga într-o imensă falie, într-o prăpastie care separă, străinătatea ulterioara şi înstrăinarea sunt mai pustiitoare decât starea iniţială de relativ bine, de care doreai să te depărtezi pentru o iluzorie străinătate, fiindcă în imensitatea gravităţii ei căderea este ucigătoare. Ea nu înseamnă numai un banal eşec, ci o închidere, adesea definitivă şi fără posibilitatea vreunui apel.
“Peste cine va cădea Piatra îl va strivi”.
Dacă tu te împotriveşti, te sfărâmi. Şi chiar dacă tu rămâi cumva închis în tine, ai zice sarea de neutralitate, tot vine Ea, Piatra. A venit Hristos la lume, a venit Fiul lui Dumnezeu, trimis în lume. Deci fie tu te îndrepţi spre Dumnezeu, fie Dumnezeu Se îndreaptă spre tine.
Şi se descoperă atunci şi aici că mântuirea nu e cu putinţă altfel, decât în cele două porniri: de la Dumnezeu şi de la tine, de la Harul Lui şi de la libertatea ta utilizată cu înţelepciune. Şi numai din întâlnirea lor se naşte mântuirea.
,,Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele si nu le indeplineste, asemana-se-va barbatului nechibzuit care si-a cladit casa pe nisip (adica pe toate opiniile noastre miscatoare ca nisipul). Si a cazut ploaia si au venit raurile mari si au suflat vanturile si au izbit in casa aceea, si a cazut. Si caderea ei a fost mare”
Am aflat din profeţia lui Daniel cum imperiile au pierit unul dupa altul: si cel de aur, şi cel de argint, şi cel de aramă, de fier, şi de lut. Nici aurul, nici argintul, nici arama, nici fierul, nici toate altele născute, zămislite, ivite, crescute, dezvoltate de ele nu dirijează istoria, nu pot dirija istoria, ci, dimpotrivă, fată de toate.
Piatra aceea care s-a înălţat ca un munte deasupra întregii istorii. Iar Piatra aceea este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, şi ferice de tot sufletul care şi-a întemeiat viaţa şi casa pe Piatră.
Nu e nevoie să mai stăruim: “Peste cine va cădea Piatra îl va strivi”.