Sfinții și dumnezeiestii Parinți ai Fecioarei Maria, Ioachim și Ana
Sântul şi dreptul Ioachim a fost din seminţia lui Iuda, trăgându-şi neamul din casa lui David împăratul în acest chip: din neamul lui Natan fiul lui David s-a născut Levi, iar Levi a născut pe Melhie şi pe Pamfir; Pamfir a născut pe Varpafir, iar Varpafir a născut pe Ioachim, tatăl Născătoarei de Dumnezeu. Acesta petrecea în Nazaretul Galileii, având soţie pe Ana din seminţia lui Levi, din neamul lui Aaron, fiica lui Mathan preotul care a preoţit în zilele Cleopatrei şi ale lui Casopar, împăraţii Perşilor, mai înainte de împărăţia lui Irod, fiul lui Antipater. Iar Mathan avea femeie pe Maria din seminţia lui Iuda din Betleem şi a născut cu dânsa trei fiice: pe Maria, pe Sovia şi pe Ana.
Suntem pelerini în Ierusalim, imediat după ce intri în cetatea Sfânta prin Poarta Oilor / Poarta lui Ștefan / Poarta Leilor (toate trei, denumiri ale aceleiași porti, aflată nu departe de Gradina Ghetsimani), pe partea dreaptă, la parterul unei case obișnuite, locuită și în prezent, se află locul în care s-a născut Maica Domnului. Sub bisericuța ruseasca de la parterul clădirii, coborând o scară abia ghicită, foarte stramtă și întunecoasă, ajungi la o locuință din secolul întîi, cu două nivele suprapuse, o grotă etajată cu cămăruțe nu foarte mari, casa Sfinților Părinți Ioachim și Ana. Este impresionant să te gândești în ce condiții umile – pentru lumea de astăzi – a crescut micuța Maria, cea din neamul împărătesc al Regelui David, cea care urma să devină mama Fiului lui Dumnezeu! Mergand mai departe pe straduță în cetate, ajungem imediat pe Via Dolorosa – drumul strabătut de Iisus în timpul Patimilor Sale, purtând crucea grea de lemn în spate – iar mai apoi, la Biserica Sfântului Mormânt, de fapt Biserica Învierii Domnului! Este cale de 15 – 20 minute de la casa Sfinților Părinți Ioachim si Ana până la Biserica Sfântului Mormânt, iar de acolo, continuând drumul în bazarul creștin, în maxim 10 minute se ajunge la casa Bunicii Maicii Domnului, situată pe o straduță mai ferită a actualului bazar. Așadar, în maxim treizeci de minute, pe străduțele strâmte și intortocheate ale cetății, probabil și atunci pline de comercianți, Sfânta Ana cu micuța Maria (care a fost dusă la templu la vârsta de trei ani și jumătate) ajungeau de acasă la bunici, Preotul Mattam și bătrâna Miriam.
Ajungem la Biserica Sfanta Ana din Ierusalim - locul Nasterii Maicii Domnului, care a fost construita foarte aproape de scaldatoarea Vitezda, pe locul unde s-a aflat casa Sfintilor Parinti Ioachim si Ana, parintii Maicii Domnului. Rezervoarele de apa din Vitezda asigurau apa necesara la Templu. Prima fantana de la Vitezda a fost construita in vremea primului Templu, pe urma unei adancituri in piatra, unde se aduna apa de ploaie, de aici curgand mai apoi in valea de la poalele muntelui. In secolul al III-lea i.Hr, in vremea celui de-al doilea Templu, fantana de la Vitezda a fost reconstruita, spre a asigura mai multa apa trebuintelor de la Templu. In vremea de ocupatie bizantina, scaldatoarea de la Vitezda a devenit un mare centru crestin de pelerinaj.
In perioada anilor 422-458, cand Iuvenalie era patriarh al Ierusalimului, in apropierea scaldatorii a fost zidita o mareata biserica bizantina. Aceasta structura de piatra era sustinuta de sapte arce, fiind construita peste digul central si peste bazinele de apa. Bizantinii au construit o biserica avand lungimea de 45 de metri si latimea de 18 metri, cu trei naosuri, adica o capodopera arhitecturala. Absida si o parte din corpul bisericii au fost construite pe locul templului si al bailor tamaduitoare ale paganilor, restul bisericii fiind suspendat pe fosta scaldatoare. Naosul central, al bisericii, se sprijinea pe digul central, care separa piscina in doua. Naosul sudic se sprijinea pe sapte mari contraforti care aveau capetele pe fundul bazinului. Pentru a sustine naosul de nord s-a construit o bolta deasupra rezervorului nordic. Tot in partea de nord se afla "martyrium", in care erau venerate moastele sfintilor. Catedrala se arata a fi fost mai mult o biserica suspendata. Pardoseala bizantina era zidita din lespezi de marmura si din mozaicuri. Bazilica a fost construita, cu siguranta, mai inainte de anul 427, deoarece s-au gasit resturi de pardoseala avand pe ele cruci; or, se stie ca in anul 427, imparatul Teodosie al II-lea a interzis sa se mai faca cruci pe pardoseala, pentru ca acest semn sfant sa nu fie calcat in picioare.
In descrierile pelerinilor, biserica de la Vitezda era numita Biserica Paraliticului, deoarece comemora minunea infaptuita in acel loc de Hristos. Totodata insa, biserica era inchinata si Maicii Domnului. O traditie, despre care vorbeste deja in secolul al II-lea, Evanghelia apocrifa a lui Iacob, situeaza aici, in apropierea templului, casa parintilor Fecioarei Maria, Ioachim si Ana, si deci locul in care s-a nascut Maica Domnului. Cu toate acestea, oamenii de stiintă și arheologii afirmă că nu stie cu exactitate unde s-a nascut Maica Domnului. In anul 1010, basilica va fi distrusa in intregime de conducatorii arabi.
Cruciatii vor cuceri orasul in anul 1099, cand vor si rezidi biserica cea mare, acesteia adaugandu-i si o micuta capela, avand o lungime de 20 de metri si o latime de 10 metri. Tot acum, locul va deveni manastire. Mai tarziu, prin anul 1140, ei vor ridica o noua si mareata basilica, in partea sud-estica a capelei, inchinand-o Sfintei Ana, mama Maicii Domnului. Pe locul bisericii celei mari, de factura bizantina, cruciatii au zidit alte doua: una mai mica, servind drept capela unei manastiri de barbati, si a doua, mareata, care este actuala Biserica Sfanta Ana, una din cele mai frumoase biserici romane care au ramas pana astazi in Tara Sfanta. In jurul acesteia functiona o a doua mare manastire, de femei. Aici s-au retras Alda, sotia lui Baudouin I, si Iudita, fiica lui Baudouin al II-lea. In anul 119, odata cu alungarea latinilor din Tara Sfanta, otomanul Saladin va cuceri din nou orasul, transformand biserica in scoala de Coran. Mai apoi, in vremea mamelucilor, scoala musulmana a capatat un deosebit renume. Otomanii au lasat insa in paragina cladirea, abia in anul 1878 biserica fiind inapoiata crestinilor.
Astfel, in secolul al XV-lea, calugarii franciscani au reusit sa cumpere de la musulmani un drept, in urma caruia li se dadea voie sa savarseasca Sfanta Liturghie in Biserica Sfanta Ana, de doua ori pe an (8 septembrie si 8 decembrie).In urma razboiului din Crimeea, biserica a fost cedata, de catre sultanul Abdul Megid, francezilor, iar acestia au incredintat-o Parintilor Albi, comunitate intemeiata de cardinalul Lavigerie. Parintii Albi au amenajat in incinta acesteia un seminar greco-catolic. Cladirile au fost de mai multe ori reparate, cele mai insemnate lucrari fiind insa cele ce au urmat anului 1967, cand israelitii au bombardat locul. Deasupra usii de intrare, biserica cruciatilor pastreaza o placa de piatra, datand din anul 1192, pe care stau scrise, pe cinci randuri, cele despre Saladin, care a cucerit orasul Ierusalim, transformand locul in scoala. Biserica mai are o usa de acces, pe langa cea principala, anume pe una dintre laterale. Interiorul bisericii cruciate este impartit in trei mari hale, egale ca dimensiuni si despartite intre ele prin doua randuri de coloane, fiecare avand cate o baza in forma de cruce.
Bazele zidurilor dinspre nord si sud sunt parti din vechea biserica bizantina, restul fiind adaugiri cruciate din secolul al XII-lea. Altarul este zidit intr-o absida rotunda, mai inaltata, de o parte si de alta fiind zidite alte doua altare mai mici. Pe fatadele acestor altare mici sunt infatisati Apostolii Matei si Luca, cei care vorbesc de inceput vietii celei dupa trup a Mantuitorului. In partea sudica a halei se afla o scara ce coboara in cripta subterana. Cripta e formata din mai multe pesteri vechi. Initial, aici s-a aflat o pestera care, potrivit traditiei crestine locale (catolice), a fost folosita drept loc de nastere pentru Fecioara Maria. In partea nordica a pesterii este asezata o statuie catolica. Pestera din mijloc este inchinata copilei Maria.
Din Sfanta Evanghelie nu avem nici o informaţie despre naşterea Sfintei Fecioare Maria. Cele câteva date despre vieţuirea şi naşterea ei au fost preluate de Biserică dintr-un fragment din secolul al II-lea al Protoevangheliei lui Iacov şi cea a lui Pseudo-Matei, două apocrife, care cuprind lămurit informaţii de la contemporani, în legătură cu părinţii şi viaţa Fecioarei Maria (v.Monah Teoclit Dionisiatul).
Într-o zi, Ioachim, evlavios şi cu frică de Dumnezeu cum era, curat şi plin de dragostea cea către Dumnezeu şi catre Casa Sa, a alergat primul dintre toţi să-şi dea darul, pe când nici nu venise altcineva. Preotul când l-a văzut şi l-a recunoscut, l-a izgonit: „Pleacă, blestemate, ai venit primul să aduci darul? Pleacă, să nu se coboare foc să te mistuiasca“. Om era, şi ca un om s-a întristat foarte. Il durea inima şi, mai mult de atât, îl blestemase un preot! Nu un om oarecare, ci un preot, şi-l numise „blestemat”! A şi plecat din Templu, întorcându-se acasă plângând şi zicand soţiei sale: „Iubită soţie, eu voi pleca. Voi merge sus in munte şi acolo Il voi ruga pe Dumnezeu să dezlege durerea noastră, căci nu mai rabd să ne batjocorească oamenii. Noi nu suntem nici nelegiuiţi, nici hoţi, nici oameni răi. Noi lucrăm poruncile lui Dumnezeu. N-am nedreptăţit pe nimeni. Pe toţi îi iubim şi de toţi ne îngrijim, şi primim atata desconsiderare, şi încă şi de la un preot. Voi merge, deci, in munte şi-L voi ruga pe Dumnezeu să ne dea copii, sa avem urmaşi. Şi dacă nu mă va auzi şi nu-mi va împlini rugamintea, voi rămâne acolo să mă mănânce fiarele sălbatice, mai bine decât să am o astfel de viaţă de batjocură din partea oamenilor. Mergi, i-a zis soţiei, şi tu în grădină si, fara să te vadă cineva, deschide-ţi inima lui Dumnezeu si Dumnezeu văzând credinţa noastră nu va batjocori rugamintea noastră, căci zice profetul David: «Voia celor cu frica Lui o va face şi rugăciunea lor o va asculta». Văzând Dumnezeu frica şi dragostea noastră, nu este cu putinţă să ne treaca cu vederea rugămintea“.
Și într-adevăr a mers în munte şi în ceasul în care a început sa se roage cu lacrimi, cu credinţă şi căldură, a simtit ca si cum L-ar vedea pe Dumnezeu, stând în ceruri, pe Dumnezeul a toate, şi a vorbit cu El şi I-a zis durerea lui şi L-a rugat să-i asculte rugămintea. Dumnezeu, Cel care vede si cunoaste inima omului, a primit rugăciunea lui şi l-a trimis pe Arhanghelul Gavriil, zicându-i: „Mergi la robul meu Ioachim şi spune-i că am primit rugăciunea lui şi spune-i că vor naşte o fată din care se va naşte Mantuitorul şi Izbăvitorul lumii. Să înceteze deplin tristeţea sa. Să oprească lacrimile. Să se facă lacrimile lui în bucurie si desfătare duhovnicească. Căci nu s-a născut niciodata vreo fata mai sfântă şi mai curată şi mai înaltă chiar decat cetele îngereşti, decât fata care i se va naşte“.
A primit cu bucurie Ioachim această veste bună şi plin de mângâiere a coborât din munte, a fugit acasă şi si-a îmbrăţişat soţia, spunându-i şi ei vestea primită. Şi de cum deschise gura şi i-a povestit cuvintele îngerului ii zice şi ea: „Aceeaşi veste mi-a adus-o şi mie îngerul”. Si de atunci a zămislit Ana şi a născut-o mai apoi pe Maica Domnului, pe acea fată care s-a învrednicit, pentru marea ei curăţie şi sfinţenie şi mai ales pentru multa ei smerenie, să se înalţe până la ceruri şi să-L coboare de acolo pe Dumnezeul a toate, şi să-i unească pe oameni cu Dumnezeu, căci existase vrăjmăşie între Dumnezeu şi oameni, între cer şi pământ. Căci protopărinţii noştri Adam şi Eva, deoarece nu L-au ascultat pe Dumnezeu şi au călcat porunca Lui si s-au arătat nemulţumitori de tot ceea ce Dumnezeu le daruise, au fost blestemaţi şi izgoniţi din rai. Şi de atunci toti cei care s-au născut de la Adam şi Eva şi până în vreme naşterii Preasfintei au fost osândiţi în iad, în întuneric, in legătura stricăciunii şi a morţii, în loc întunecat de nedescris. Acolo au fost osândiţi şi marii patriarhi şi profeti şi toţi drepţii, plătind neascultarea părinţilor lor. Când s-a născut Maica Domnului şi apoi Mântuitorul din ea, iadul s-a luminat şi cele pământeşti s-au unit cu cele cereşti. Dumnezeu S-a făcut om şi i-a eliberat pe oameni. Şi în această taină s-a servit de Maica Domnului, Fecioara Maria. Aceasta s-a făcut mijlocitoare şi făcătoare de pace. Pentru multa ei smerenie a ales-o Dumnezeu dintre toate celelalte fiice ale oamenilor şi a înălţat-o până la ceruri.
Aceasta este perechea cea blagoslovita, aleasa de Hristos Dumnezeul nostru spre a fi parintii Maicii Sale, Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoare si pururea Fecioara Maria. In cantarile lor auzim aceasta:“O, dumnezeiasca pereche, pe toti parintii ati intrecut, caci ati zamislit pe ceea ce intrece toata zidirea“.Ioachim a postit si s-a rugat intr-o pustie salbatica vreme de patruzeci de zile si patruzeci de nopti, cerand lui Dumnezeu un copil pentru el si pentru sotia sa:“Nu ma voi cobori sa mananc, nici sa beau, pana ce Domnul Dumnezeul meu nu-si va intoarce privirea catre mine, ci rugaciunea imi va fi hrana si bautura”. In acelasi timp, Ana se duse in gradina, jelindu-se pentru lipsa copiilor si rugandu-se Domnului:“Dumnezeul parintilor nostri, blagosloveste-ma si asculta rugaciunea mea, asa cum ai blagoslovit pantecele Sarei si ai dat ei fiu pe Isaac“. “Si iata un inger al Domnului a sezut langa ea, zicand: Ana, Ana, Domnul a auzit rugaciunea ta, si iata vei zamisli si vei naste, iar de samanta ta se va vorbi in toata lumea“ Protoevanghelia ne da apoi raspunsul Anei la aceasta vestire a ingerului:“Viu este Domnul Dumnezeul meu, ca orice voi naste, fie parte barbateasca ori femeiasca, va fi afierosit Domnului Dumnezeului meu si va sluji lui intru cele sfinte intreaga viata“. Astfel, Ana dadu nastere unei fiice pe care a numit-o Maria. Iar “fata crescu, si cand a ajuns de doi ani, Ioachim zise Anei: Haide sa o ducem la Templul Domnului, ca sa ne implinim legamantul cu care ne-am legat catre Domnul, ca nu cumva sa se manie pe noi si sa nu mai primeasca prinosul nostru. Dar Ana raspunse: Sa asteptam pana la al treilea an, ca nu cumva sa nu-si mai cunoasca tatal si mama“. (Protoevanghelia Sfantului Iacov)
Așadar cum s-a nascut Fecioara Maria? Ioachim cobora din vestitul neam al lui David, iar Ana era una dintre fiicele lui Levi, adica de neam preotesc. Sinaxarul zilei ne spune ei erau drepti inaintea lui Dumnezeu si la fiecare sarbatoare luau doua parti din castigul lor, o parte o dadeau saracilor, iar pe cealalta o dadeau lui Dumnezeu. Odata, pe cand erau deja batrani si erau in Ierusalim sa jertfeasca Domnului, Marele Preot Isahar l-a mustrat pe Ioachim: "De ce aduci darul inaintea mea? Oare nu stii ca nevrednic esti sa aduci cu noi daruri, de vreme ce nu ai lasat semintie in Israel?".
Si a plecat Ioachim foarte intristat si rusinat si defaimat de la praznicul acela, si, de mahnire, nu s-a intors la casa sa, ci s-a dus in pustie si s-a rugat lui Dumnezeu patruzeci de zile si striga catre Dumnezeu cu lacrimi, ca sa-i dea lui rod pantecelui. Asemenea si Ana, in casa si in gradina ei, se ruga lui Dumnezeu. Si i-a auzit pe dansii Domnul si a trimis pe ingerul Sau, binevestindu-le lor nasterea Maicii Domnului, care a si fost, spre mantuirea a tot neamul omenesc. Ana a ramas in curand insarcinata, iar peste noua luni a nascut-o pe Sfanta Fecioara Maria.
La varsta de trei ani, Ioachim si Ana au dus-o pe Sfanta Fecioara la Templu si au inchinat-o slujirii lui Dumnezeu, incredintand-o preotului Zaharia. Atunci, dupa ce parintii ei au adus sacrificii Domnului (dupa obiceiul vremii), au lasat-o impreuna cu celelalte fecioare in camerele Templului sa creasca acolo.In urmatorii sapte ani, Dreapta Ana si Ioachim au vizitat-o adesea pe Maria la Templu, pana la moartea lor; aceasta a ramas insa orfana la varsta de zece ani. Sfantul Ioachim a trait 80 de ani, iar Ana 79 de ani.
Deci, cand copila sfanta a ajuns la varsta de trei ani, parintii si-au plinit legamantul si au dat-o preotilor spre a fi crescuta in Templul Domnului. Acest eveniment e pomenit si praznuit in Biserica Ortodoxa la 21 noiembrie, la praznicul Intrarii in Biserica a Maicii Domnului. Traditia spune ca mai apoi Ioachim si Ana se duceau sa-si vada fiica o data pe an, la aniversarea aducerii ei la preoti. La fiecare dintre aceste prilejuri mama sa ii dadea cate o haina pe care o facuse in anul dinainte.
Așadar, Crescând Fecioara Maria, aflam din cele două protoevanghelii, o păzeau părinţii ei ca lumina ochilor, ştiind din descoperire dumnezeiască că va să fie lumină a toată lumea şi înnoire a firii omeneşti. Deci o creşteau pe ea pre-cum se cădea aceleia care avea să fie mamă a Mântuitorului nostru, nu numai iubind-o pe ea ca pe o fiică dorită de mulţi ani, ci şi cin-stind-o ca pe o stăpână a lor, pentru că-şi aduceau aminte de înge-reştile cuvinte cele zise pentru ea şi înainte vedeau în duh cele ce erau să fie întru dânsa. Pentru că Fecioară, fiind plină de harul lui Dumnezeu, de acelaşi har şi pe părinţii săi în taină îi îmbogăţea, nu într-alt chip, ci precum soarele cu razele sale luminează stelele ce-rului, împărţindu-le lor lumina sa. Aşa Maria cea aleasă, ca un soare strălucea pe Ioachim şi pe Ana cu razele darului celui dat ei, încât erau plini de duhul lui Dumnezeu şi cu dinadinsul credeau împlinirea cuvintelor îngereşti.
Despre aceasta înţeleptul a zis în pildele sale: Multe femei au prins putere, preţuind slava ta cea mai înalta şi mai ravnita dintre toate. Multe femei ca Sara, Rebeca, Rahila, Iudita si altele au facut fapte mari si s-au invrednicit de slava pentru viata lor curata…Tu, insa, Fecioara, ai dobandit toate virtutile in putere, sfintenie, in curatie si puritate si, mai mult decat atat, toate in smerenie, in cea care pe toti ii inalta si celor mandri le sta impotriva. Asa s-a facut Sfanta Ana, a carui praznuire astazi o facem, pricina a mantuirii impreuna cu fiica ei. Precum o cinstim pe Maica Domnului, Nascatoarea de Dumnezeu, care s-a facut solitoare a mantuirii noastre, a slavei noastre, a fericirii noastre si ne-a unit cu Dumnezeu, ne-a facut fii ai lui Dumnezeu si dumnezei prin har, asa cum se cuvine a o lauda, cinsti, slavi pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si Fecioara Maria, la fel si pe mama ei, Sfanta Ana. Caci daca n-ar fi fost Sfanta Ana, nu s-ar fi nascut nici Maica Domnului. Mare este si slava si puterea Sfintei Ana, caci fara ea nu s-ar fi nascut Maica Domnului, cea mai inalta decat cerurile si mai curata si mai stralucitoare decat soarele, cea fara de asemanare mai inalta decat heruvimii si serafimii si decat toate puterile ingeresti si decat toti sfintii.
“Cei ce din coapse neroditoare au odraslit toiag sfant pe Nascatoarea de Dumnezeu, din care a rasarit mantuirea lumii, Hristos Dumnezeu, insotirea cea buna, impreunarea cea sfanta, Ioachim si Ana, acestia mutandu-se la lacasurile ceresti, impreuna cu fiica lor, Preacurata Fecioara, cu ingerii dantuiesc si fac rugaciuni pentru lume; a caror pomenire savarsind cu buna credinta, cantand zicem: Cei ce va chemati mosi lui Hristos, pentru fiica lui Dumnezeu si Preacurata Maria, rugati-va pentru sufletele noastre.” (Slava la Vecernia Sfintilor Ioachim si Ana)
Însoţirii celei de Dumnezeu alese, dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana, ca celor ce aţi născut pe Maica Vieţii noastre, binecuvântată de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea Fecioara Maria, cântări de laudă aducem vouă noi, rugătorii voştri; iar voi, ca cei ce aveţi îndrăzneală către Dumnezeu, păziţi-ne cu rugăciunile voastre de toate primejdiile pe noi, cei ce cântăm: bucuraţi-vă, părinţi de trei ori fericiţi!(codac)
Părinţii Sfintei Fecioare au trecut prin încercări grele, fără a-şi clătina credinţa, fără a murmura.
Graţie vieții lor ascetice, au început să cultive o asemenea relaţie cu Dumnezeu, încât au ajuns să-L iubească din toată inima, din tot cugetul şi în toată deplinătatea. Tot ce era omenesc, trupesc, s-a epuizat şi a trecut. A rămas doar dorinţa smerită de a fi cu Dumnezeu şi de a-I sluji. Slujirea lor a întrecut orice aşteptări omeneşti, ei au putut să devină Părinţi dumnezeieşti pentru întreaga umanitate. Dumnezeu a căutat la credincioşia lor întru totul încercată şi, bruind rânduiala firii, i-a recompensat, prin ei, pe pământeni cu un dar ceresc. S-a născut Fecioara Preabinecuvântată şi, odată cu ea, s-au ivit zorile unei noi vieţi. În ea se afla începutul mântuirii noastre. „Să se bucure cerul şi să se veselească pământul”.
Încercările credinţei şi ale cucerniciei lui Ioachim şi a Anei i-au însoţit pe tot parcursul vieţii lor. Ei nici nu bănuiau că Dumnezeu îi pregătea pentru primirea unui har special. Încă din tinereţe, speranţa şi aşteptarea cu răbdare nu au lăsat în sufletele lor loc întristării. A sosit momentul când răbdarea a trebuit să cedeze locul smereniei, căci dispăruse chiar însăşi posibilitatea de a mai fi părinţi. Ei nu au primit acest har deodată, căci supunerea faţă de circumstanţele vieţii nu se naşte în inima omului decât printr-un efort de voinţă. Prin câte lupte, muncă, forţări de sine trecem cu toţii în timpul spulberării speranţelor noastre!
Veseleşte-te acum, Sfântă Ana, dezlegându-te din legăturile nerodirii şi hrăneşte pe cea Preacurată, chemând pe toţi să laude pe Acela Ce a dăruit din pântecele ei oamenilor, pe Singura Maică ce nu ştie de bărbat. O, fericita pereche, Ioachim si Ana! Cu adevarat v-ati cunoscut preacurati si din rodul pantecelui vostru, dupa cum oareunde zice Domnul: “Din roadele lor ii veti cunoaste pe dansii”. Ati trait dupa buna placere a lui Dumnezeu si dupa vrednicia celeia ce s-a nascut din voi. Ca intru intreaga infranare si cuviosie vietuind, pe odorul fecioriei l-ati adus, pe cea mai inainte de nastere fecioara si dupa nastere fecioara, pe ceea ce singura, si cu mintea si cu sufletul si cu trupul, petrece de-a pururea fecioara. Ca se cadea ca aceea ce au odraslit din intreaga infranare, pe Lumina cea singura, una nascuta, sa o arate trupeste… O, cate minuni si cate schimbari s-au facut pentru aceasta fiica! Nasterea din cea stearpa, fecioria nascand, amestecare a Dumnezeirii si a omenirii, a patimirii si a nepatimirii, a vietii si a mortii, pentru ca asa, intru toate sa se biruiasca cel mai rau, de cel mai bun.Si acestea toate pentru a mea mantuire! O, Stapane, ca atata m-ai iubit pe mine, incat nu prin inger, nici prin alta oarecare zidire ai lucrat aceasta, ci, precum facerea cea dintai, intru acelasi chip si pe a doua facere Tu Insuti o ai lucrat. Pentru aceasta pricina, dantuiesc si cuget inalt si ma veselesc si catre izvorul minunilor iarasi ma intorc si, din raul veseliei indestulandu-ma, pe alauta Duhului iarasi o iau si dumnezeiasca lauda de nastere cant.
Din aceasta esta cunoscută viaţa lor cea sfântă, plăcută lui Dumnezeu şi cinstită, că li s-a dat lor fiică cea mai sfântă decât toţi sfinţii şi decât heruvimii mai cinstită, care mai mult decât toţi a plăcut lui Dumnezeu. Că nu era în acea vreme pe pământ, între oameni, mai bine primiţi lui Dumnezeu decât aceşti doi, Ioachim şi Ana, pentru viaţa lor cea neprihănită. Astfel că un dar ca acesta nu li s-ar fi dăruit lor dacă nu ar fi prisosit dreptatea şi sfinţenia lor mai mult decât a altora. Ci, precum singur Domnul avea să se în-trupeze din Preasfânta, Preacurata Maică, aşa se cădea ca şi Maica Domnului să se nască din părinţi sfinţi şi curaţi. Căci, precum şi împăraţii îşi fac porfirele lor, nu din postav simplu, ci din pânzeturi ţesute cu aur, aşa şi Împăratul ceresc a voit să aibă pe Maică Să cea Preacurată, întru al cărei trup ca într-o porfiră împărătească avea să se îmbrace, nu din neînfrânate însoţiri, ca din nişte postav prost, ci din părinţi curaţi şi sfinţi, ca dintr-o ţesătură de aur. Maica Domnului de demult a fost preînchipuită prin sfântul cort, despre care a poruncit Dumnezeu lui Moise să-l facă din postav mohorât, roşu şi din vison, întrucât cortul a simbolizat pe Fecioara Maria în care, sălăşluindu-se Dumnezeu, după cum este scris, avea să petreacă cu oamenii. „Iată cortul lui Dumnezeu este cu oamenii şi El va locui cu dânşii” (Apoc. 21, 3).
O, pereche de Turturele cuvantatoare, Ioachim si Ana, cu preaintreaga infranare! Voi, pe legea firii, adica intreaga infranare pazindu-o, celor mai presus de fire v-ati invrednicit, ca ati nascut lumii pe Maica lui Dumnezeu cea neispitita de barbat. Voi, cu buna credinta si cuviosie in firea omeneasca vietuind, pe fiica cea mai presus de ingeri ati nascut, pe cea care acum in ingeri stapaneste. O, fiica preafrumoasa si preabuna, o, crinule care ai rasarit in mijlocul spinilor, din imparateasca si de bun neam radacina a lui David! Ca prin tine imparatia s-a imbogatit cu preotia, si s-a facut mutare legii si s-a descoperit Duhul cel ascuns sub slova, ca s-a mutat vrednicia preotiei, din neamul lui Levi, in cel al lui David. O, trandafir ce ai rasarit prin spini, adica din pacatosi, si de buna mireasma ai umplut toate! O, fiica a lui Adam si Maica a lui Dumnezeu, fericita este coapsa si pantecele din care ai odraslit, fericite sunt bratele care te-au purtat si buzele ce s-au indulcit de sarutarile tale cele curate, ca sa fii intru toate de-a pururea fecioara.
Strigati Domnului tot pamantul, cantati si va bucurati, cantati! Inaltati glasul vostru, inaltati, nu va infricosati, ca s-a nascut noua Maica lui Dumnezeu, ca o sfanta scaldatoare a oilor, din care bine a voit a se naste Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii! Saltati munti, firile cele cuvantatoare si cele ce va nevoiti catre inaltimea vederii celei duhovnicesti! Ca muntele Domnului cel preaaratat se naste, cel ce covarseste si sta mai presus de tot dealul si de tot muntele, adica de inaltimea ingerilor si a oamenilor, din care muntele bine a voit a se taia, fara de mana trupeasca. Piatra cea din capul unghiului, singurul ipostas, Cel cea pe cele despartite le impreuna, adica Dumnezeirea cu omenirea, ingerii cu oamenii, pe cei din neamuri si pe trupescul Israel, intr-un Israel duhovnicesc. Muntele lui Dumnezeu, munte intreg, munte inchegat, muntele in care a binevoit Dumnezeu sa locuiasca intru dansul.
Carul cel dumnezeiesc, cel de mii de ori inmultit, a celor ce sunt imbogatiti cu dumnezeiescul dar, zic, al Heruvimilor si al Serafimilor; Varful cel mai sfintit decat Sinaiul, pe care nu fum, nu ceata, nici foc infricosator il acopera, ci stralucirea cea luminatoare a Preasfantului Duh. Ca acolo, adica, Cuvantul lui Dumnezeu a scris Legea pe lespezi de piatra, cu Duhul ca si cu un deget, iar intru aceasta, de la Duhul Sfant si din sangiuirile ei, Cuvantul Insusi s-a intrupat si pe Sine S-a dat firii noastre doctorie mult lucratoare de mantuire. Acolo mana, iar intru aceasta pe Cel ce a dat dulceata manei, sa intreaca cortul cel vestit pe care l-a lucrat Moise in pustie, din materie de mult pret si de multe feluri, si, mai inainte de aceasta, cortul Parintelui Avraam, intocmind cortul cel insufletit si cuvantator al lui Dumnezeu. Ca aceasta nu a fost o incapere a lucrarii lui Dumnezeu, ci o aratare a ipostasului Fiului lui Dumnezeu. Sa se cunoasca, dar, neasemanarea fata de dansa: a chivotului cel de toate partile acoperit cu aur, a nastrapei cea de aur, purtatoare de mana, a sfesnicului si a mesei si a tuturor celor vechi. Ca acestea numai ca preinchipuiri s-au cinstit, ca niste umbre ale chipului celui dintai fiind.
Astazi, Cel ce pe toate le face, adica Dumnezeu Cuvantul, pe care, din inima, Tatal L-a nascut, si a lucrat Carte noua, ca sa se scrie intr-insa cuvantul cel bun, cu limba lui Dumnezeu, ca si cu un condei de scriitor, adica cu Duhul (Ps.44, 1-2). Si s-a dat unui barbat ce stia slovele si nu a citit-o, ca n-a cunoscut Iosif pe Maria si nici puterea tainei. O, fiica preasfintita a lui Ioachim si a Anei, cea ascunsa Incepatoriilor si Stapanitorilor, si tainuita fata de sagetile cele infocate ale vicleanului! Ceea ce ai petrecut in camara cea de nunta a Duhului si pazita ai fost fara prihana ca o mireasa a lui Dumnezeu.
O, fiica preasfintita, ceea ce te arati pe bratele cele de maica si esti infricosatoare puterilor celor departate de Dumnezeu si potrivnice! O, fiica preasfintita, ceea ce te hranesti cu lapte de maica si de ingeri esti inconjurata! O, fiica de Dumnezeu dorita, slava celor ce te-au nascut, pe tine neamurile neamurilor te fericesc, precum, adeverind, ai zis tu insati! O, fiica vrednica de Dumnezeu, frumusetea firii omenesti, indreptarea Evei, pentru ca prin nasterea de fiu, lumea cea cazuta s-a indreptat. O, fiica preasfintita, podoaba femeilor! Ca Eva cea dintai, calcatoarea poruncii s-a facut si printr-insa a intrat moartea, pentru ca a slujit pe sarpele de fata cu stramosul, dar Maria, deplin slujind dumnezeiestii voiri, pe sarpele cel amagitor l-a inselat si lumii a adus nestricaciunea. O, fiica, pururea fecioara! Ceea ce n-ai avut trebuinta de barbat pentru zamislire, pentru ca Cel purtat in pantece de tine are Tata pe Cel Vesnic.
O, fiica de neam pamantesc, ceea ce ai purtat pe Ziditorul in bratele tale, cele de Dumnezeu purtatoare. Se intreceau veacurile laudandu-se cu nasterea ta, dar Sfatul cel mai inainte hotarat al lui Dumnezeu, Cel ce a facut veacurile, biruia intrecerea veacurilor. Si s-au facut cele de pe urma intai, fiindca au dobandit a ta nastere. Cu adevarat, mai cinstita decat toata zidirea te-ai facut. Ca din tine singura, parga framantaturii noastre, si-a luat parte Ziditorul: trupul Lui din carnurile tale, sangele Lui din sangele tau, laptele pieptului tau l-a supt Dumnezeu si s-au impreunat buzele tale cu buzele lui Dumnezeu. O, necuprinse si negraite minuni! Pe tine, mai inainte cunoscandu-te vrednica, Dumnezeul a toate te-a iubit si, iubindu-te, te-a randuit si, in vremile cele mai de pe urma, te-a adus la fiinta si Nascatoare de Dumnezeu, maica si hranitoare Fiului Sau, Cuvantului, te-a aratat.Ca unde s-a inmultit pacatul, acolo a prisosit harul. Ca de am fi pazit impartasirea cea dintai cu Dumnezeu, nu ne-am fi invrednicit de impartasirea cea mai mare si slavita. Iar acum, acum, adica, prin pacat, nevrednici ne-am facut de impartasirea cea dintai, nepazind ceea ce am luat. Insa, prin milostivirea lui Dumnezeu, ne-am miluit, ca ne-a luat langa Dansul, ca intemeiata sa se faca impartasirea. Ca dintr-insa Se naste Fiul lui Dumnezeu cel iubit intru Care Tatal a binevoit.
Vita de vie, bine odraslita din Ana, a odraslit si strugurele de viata a inflorit, care izvoraste bautura dulce pamantenilor, spre viata vesnica. Ioachim si Ana au semanat in dreptate si au secerat rod de viata. Luminati, cu lumina de cunostinta, si au cautat pe Domnul si le-a venit lor nasterea dreptatii. Indrazneasca pamantul si fiii Sionului! Bucurati-va de Domnul Dumnezeul vostru, ca a odraslit pustia, stearpa si-a adus rodul ei! Ioachim si Ana, ca niste munti ai gandirii, au picurat dulceata. Veseleste-te, fericita Ana ca ai nascut parte femeiasca. Ca aceasta parte femeiasca, Maica a lui Dumnezeu, Usa a luminii, Izvor al vietii este si toata prihanirea femeiasca o dezleaga. Acestei parti femeiesti ii vor sluji stapanitorii poporului, i se vor inchina imparatii neamurilor, daruri aducandu-i. Pe aceasta parte femeiasca o vor aduce Imparatului a toate, cu tesaturi de aur, imbracata fiind in buna-cuviinta a faptelor bune si impodobita cu darul Duhului, a carei slava este inlauntrul ei. Ca slava oricarei femei de la barbatul cel din afara ii vine.
Dar slava Nascatoarei de Dumnezeu vine dinlauntru, adica de la rodul pantecelui ei. O, parte femeiasca preadorita si de trei ori fericita! Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau! O, parte femeiasca, fiica imparatului David si maica a lui Dumnezeu, Imparatul a toate! O, dumnezeiesc chip insufletit, pentru care Dumnezeu Ziditorul S-a veselit, ca ai, adica, mintea de Dumnezeu povatuita si numai la Dumnezeu singur, luand aminte, avand intinsa toata pofta catre singur Cel dorit si vrednic de indragit, iar mania numai catre pacat si catre cel ce pe aceasta de-a pururea il naste! Viata mai inalta decat firea ai, pentru ca o ai nu numai pentru tine, ca nu pentru tine te-ai nascut, ci o ai pentru Dumnezeu, pentru Care la viata ai venit. Ca vei sluji mantuirii a toata lumea, ca sa se implineasca prin tine Sfatul lui Dumnezeu cel de demult al Intruparii Cuvantului si al indumnezeirii noastre.
Pofta iti este sa te hranesti cu dumnezeiestile cuvinte si cu acestea sa cresti ca maslinul cel mult-roditor in casa lui Dumnezeu, ca un copac rasadit langa izvoarele apelor Duhului, ca un pom al vietii care a dat rodul sau la vremea lui dinainte hotarata, adica pe Dumnezeu intrupat, viata cea vesnica a tuturor; ceea ce ai tot gandul osardic si de suflet folositor, alergand si lepadand tot cugetul cel din suflet vatamator, mai inainte de a-l gusta. Ochii tai sunt pururea catre Domnul, vazand lumina cea neapropiata.
Urechile tale asculta numai pe Dumnezeiescul Cuvant si se veselesc de alauta Duhului, prin care Cuvantul inauntru a intrat ca sa Se intrupeze. Narile tale se indulcesc de mireasma mirurilor Mirelui, Care este Mir dumnezeiesc, de buna voie varsandu-Se si ungand fiinta ei de om, pentru ca Mir varsat este numele Sau, zice Scriptura. Buzele tale lauda pe Domnul si de buzele Lui lipindu-se; limba si gatlejul tau cuvintele lui Dumnezeu alergandu-le si de dumnezeiasca dulceata saturandu-se; inima curata si neintinata, vazand si dorind pe Dumnezeul cel neintinat; pantecele tau, camara intru care Cel neincaput S-a salasuit si pieptul tau, izvorul laptelui, din care S-a hranit Dumnezeu-pruncul Iisus, Usa lui Dumnezeu, pururea fecioara.
Mainile tale poarta pe Dumnezeu si genunchii sunt scaun mai inalt decat Heruvimii, prin care s-au intarit mainile cele slabite si genunchii cei slabanogiti. Picioarele tale sunt povatuite de legea lui Dumnezeu ca de o faclie de lumini si, alergand pe urmele Lui fara de intoarcere, ai tras pe Cel dorit catre aceea care Il dorea. Toata este camara a Duhului; toata cetatea a lui Dumnezeu celui viu, pe care o veslesc apele raului, adica valurile darurilor Sfantului Duh; toata buna; toata aproape de Dumnezeu. Ca suindu-se mai presus de Heruvimi si mai presus de Serafimi ridicandu-se, aproape de Dumnezeu s-a facut.
O, minune mai presus decat toate minunile! Femeie deasupra Serafimilor s-a facut, ca Dumnezeu S-a aratat micsorandu-Se cu putin fata de ingeri. Sa taca Solomon, preainteleptul, si sa nu mai graiasca: “Nici un lucru nou nu este sub soare“. O, fecioara, de la Dumnezeu plina de Dar, Biserica sfanta a lui Dumnezeu, pe care “Solomon cel duhovnicesc”, Incepatorul pacii, gatind-o, S-a salasuit intr-insa, impodobita fiind nu cu aur si cu pietre neinsufletite, ci, in loc de aur stralucind cu Duhul si, in loc de pietre scumpe, avand pe Hristos, Margaritarul cel mai de pret, Carbunele dumnezeirii, pe Care roaga-l sa Se atinga de buzele noastre, ca, facandu-ne curati, pe Dansul impreuna cu Tatal si cu Duhul sa-L laudam, strigand: Sfant, sfant, sfant Domnul Savaot, o fire in trei ipostaze. Sfant este Dumnezeu si Tatal, Cel ce a binevoit intru tine si din tine sa se savarseasca Taina cea mai dinainte de toti vecii hotarata.
Sfantul cel tare, Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu Unul nascut astazi, pe tine te-a luat intai-nascuta din maica stearpa, ca Unul nascut fiind din Tatal si nascut mai inainte decat toata zidirea, sa Se nasca si din tine, Maica-Fecioara, ca intai-nascut, intre multi oameni asemenea noua, si din tine impartasindu-se trupul si sangele Lui. Pentru ca Insusi este Unul nascut din Tatal Insusi si singur din singura maica. Sfantul cel fara de moarte, Preasfantul Duh, cu roua dumnezeirii Sale, te-a pazit pe tine nemistuita de focul cel dumnezeiesc, pentru ca acest lucru il insemna rugul lui Moise cel mai dinainte.
Bucura-te, scaldatoarea oilor, preasfintit locas al Maicii lui Dumnezeu, iar acum Biserica urmatoare cerului, a turmei lui Hristos celei cuvantatoare. Bucura-te, scaldatoarea oilor, care, oarecand, o data intr-un an, primea pe ingerul lui Dumnezeu, care, tulburand apa, numai pe unul il insanatosea si, de boala care il tinea, il izbavea, iar acum multime de puteri ceresti ai, care lauda, impreuna cu noi, pe Maica lui Dumnezeu, pe adancul minunilor, pe izvorul tamaduirii a toata lumea, nu primind slujitor un inger, ci primind pe Ingerul Sfatului celui Mare, Care este ploaie a bunatatii, ce s-a coborat ca pe niste lana, in taina si toata firea ce bolea si catre stricaciune era aplecata, iarasi a intors-o catre sanatate, fara de boala, si catre viata neimbatranita, scaldatoare intru care slabanogul cel dintru noi sare ca un cerb. Bucura-te, cinstita scaldatoare a oilor si sa creasca darul tau!
Bucura-te Marie, fiica cea preadulce a Anei, ca spre tine iarasi dorirea ma atrage; cum sa zugravesc preacinstita umblarea ta? Cum, podoaba? Cum, fata ta cea mangaietoare? Cum voi zugravi batraneasca intelegere in trupul tau cel tanar, imbracamintea cuviincioasa, ce fuge de toata necuviinta si moliciunea, pasul cinstit si fara de tulburare si lobod de toata trandavirea, naravul stapanit, cu blandete amestecat, necautand apropierea barbatilor? Si, pentru aceasta, martor este frica ce i s-a intamplat la vestirea cea neobisnuita a ingerului. Parintilor bine supusa si ascultatoare, intelegere smerita la vederi preainalte. Cuvantul lin, venind din suflet nemanios. Si se altele, decat cele vrednice de salasuirea lui Dumnzeu! Pe tine dupa vrednicie toate neamurile te fericesc ca pe o slava aleasa a omenirii. Tu esti lauda preotilor si nadejdea crestinilor, rasad mult roditor al fecioriei, ca prin tine s-a raspandit bunatatea fecioriei. Binecuvantata esti tu intre femei si bine este cuvantat rodul pantecelui tau. Cei ce te marturisesc pe tine se binecuvanteaza si blestem cade peste cei ce se leapada pe tine.
O, sfintita insotire, Ioachim si Ana, primeste de la mine cuvantul acesta la nastere. O, fiica a lui Ioachim si a Anei si stapana, primeste cuvintele robului tau pacatos, dar care te doreste cu infocare si pe tine singura te are nadejde de bucurie, sprijinitoare a vietii, impacare cu Fiul tau si arvuna tare de mantuire. Pentru ca sarcina pacatelor sa o risipesti si norul cel ce intuneca mintea mea si grosimea cea de tina sa le luminezi. Sa incetezi ispitele, sa chivernisesti viata mea in sfintenie si catre fericirea cea de sus sa o povatuiesti si lumii pace sa daruiesti si tuturor credinciosilor desavarsita veselie si mantuire vesnica, pentru rugaciunile celor ce te-au nascut pe tine si ale intregii Biserici!
Deci, o, cât de binecuvântaţi sunteţi, sfinţilor părinţi Ioachim şi Ana, pentru cea prea binecuvântată fiică a voastră! Încă îndoit sîn-teţi binecuvântaţi pentru Domnul nostru Iisus Hristos, în Care s-au binecuvântat toate neamurile şi toate seminţiile pământului. Cu drept cuvânt v-au numit pe voi Sfânta Biserică părinţi ai lui Dumnezeu. Pentru că pe Cel ce S-a născut din fiica voastră cea prea sfântă, Dumnezeu Îl cunoaştem, Căruia acum, în cea cerească îna-inte stare aproape fiind, rugaţi-vă ca şi noi să nu fim depărtaţi de bucuria voastră care petrece în veci. Pomenirea drepților Tăi, Doamne, prăznuind, pentru dânșii, rugămu-ne Ție, mântuiește sufletele noastre.(tropar) Veniţi să ne bucurăm împreună cu Părinţii Maicii Domnului, cei ce au luat acum dezlegarea blestemului lor şi se veselesc privind spre Ceea Ce este Nădejdea mântuirii lumii, Care se roagă şi pentru sufletele noastre. Preacurată, care, prin cuvânt, negrăit ai născut pe Cuvântul în zilele cele mai de apoi, roagă-te Lui, ca Una Ce ai îndrăznire de Maică.
Însoţirii celei de Dumnezeu alese, dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana, ca celor ce aţi născut pe Maica Vieţii noastre, binecuvântată de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea Fecioara Maria, cântări de laudă aducem vouă noi, rugătorii voştri; iar voi, ca cei ce aveţi îndrăzneală către Dumnezeu, păziţi-ne cu rugăciunile voastre de toate primejdiile pe noi, cei ce cântăm: bucuraţi-vă, părinţi de trei ori fericiţi! Ca pe nişte stâlpi ai înţelepciunii pe voi vă lăudăm, căci aţi născut pe Maica Înţelepciunii, pe Ceea Ce întru feciorie a născut pe Cel Ce a slobozit lumea din întunericul morţii.
Mantuieste, Dumnezeule, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta, cerceteaza lumea Ta cu mila si cu indurari, inalta fruntea crestinilor ortodocsi si trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugaciunile Preacuratei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor, cerestilor netrupesti Puteri; pentru rugaciunile cinstitului, maritului Prooroc, Inaintemergatorului si Botezatorului Ioan; ale Sfintilor, maritilor si intru tot laudatilor Apostoli; ale tuturor sfintilor sfintitilor ierarhi; ale sfintilor, maritilor si bunilor biruitori mucenici; ale preacuviosilor si de Dumnezeu purtatorilor Parintilor nostril a sfintilor si dreptilor dumnezeiesti Parinti Ioachim si Ana si pentru ale tuturor sfintilor; rugamu-ne, Mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi pacatosii, care ne rugam Tie, si ne miluieste pe noi.
Bucuraţi-vă, cununa bucuriei credincioşilor părinţi, Crinii cei neveştejiţi ai înţelepciunii, pământuri bine roditoare din care a răsărit Pomul mântuirii Cel sădit în Rai, rugătorilor neîncetaţi pentru sufletele noastre, cereţi pace lumii şi mare milă. Vestirea arhanghelului a făcut să înceteze curgerea lacrimilor voastre, căci a luat aminte la rugăciunea voastră Cel Ce şade pe scaunul slavei, Care a binevoit să vă dăruiască vouă pe Scaunul Său de pe pământ, pe singura Născătoare de Dumnezeu. Nu a trecut cu vederea Cel Multmilostiv rugăciunea voastră cea cu umilinţă şi a şters cu ale voastre lacrimi blestemul nerodirii, din voi răsărind Binecuvântarea lumii. Tânguirea voastră a închipuit amărăciunea neamului omenesc, ce zăcea în blestemul osândirii lui Adam, dar vi s-a dat vouă pe Jertfa Cea preacurată spre împăcarea noastră cu Dumnezeu.
Veseliţivă, Cuvioşilor Părinţi, căci din unirea voastră cea tainică a răsărit Pomul Înţelepciunii, Cea Care ne hrăneşte pe noi cu îndurările dumnezeieşti. Primiţi şi suspinurile inimilor noastre şi rugaţi pe Dumnezeu să ne arate şi pe noi viţe roditoare de fapte bune spre mântuirea sufletelor noastre. Cetele puterilor netrupeşti, cu Botezătorul, cu Apostolii lui Hristos şi cu Născătoarea de Dumnezeu Maria, faceţi rugăciune ca să ne mântuim.
Veniţi să lăudăm pe cei ce s-au împodobit cu toată virtutea şi au născut pe Fiica lui Dumnezeu, pe Cea singură binecuvântată, prin care şi noi ne luminăm cu înţelepciunea dumnezeiască. Acum Sfinţii Ioachim şi Ana nu se mai tânguiesc, căci văd pe Fiica lor strălucind ca O Împărăteasă de-a dreapta lui Dumnezeu, iar ei ca nişte luceferi strălucesc în întunericul lumii îndreptându-ne pe toţi către ziua nădejdii celei neruşinate în Hristos, Mântuitorul şi Luminătorul nostru.Stăpână, primeşte rugăciunile robilor Tăi şi ne izbaveşte pe noi de toată nevoia şi necazul. Toata nădejdea mea spre Tine o pun, Maica lui Dumnezeu, pazeste-mă sub sfânt acoperământul Tău. Amin (postat pe fb de ioan monahul)