Sfinții Martiri Brâncoveni
Ca și noi, mulți crestini au fost pelerini la Manastirea Brancoveanu – Sambata de Sus.
Istoria Manastirii Brancoveanu incepe din secolul al XVII-lea. In anul 1654 satul si mosia din Sambata de Sus au intrat in stapanirea lui Preda Brancoveanu, boier de loc din sudul Carpatilor, care a construit o bisericuta din lemn pe valea raului. Pe locul acesteia, in jurul anului 1696, primul ctitor, domnitorul Constantin Brancoveanu, domn al Tarii Romanesti intre anii 1688-1714, a zidit in piatra o manastire.
Venit pe lume în secolul al XVII-lea, rămas orfan de tată încă din pruncie, Sfântul Constantin a fost crescut și educat de către unchiul său, stolnicul Constantin Cantacuzino, ocupând mai apoi scaunul de domn al Țării Românești. Primind haruri alese de la Domnul, a condus țara cu dragoste și înțelepciune, punând temelia Mănăstirii Hurezi și Brancoveanu, printre nenumărate ale biserici și mănăstiri ctitorite, în tara și la Athos n-a pregetat și ajute crestinismul.
După 25 de ani de slujire și jertfă, Sfântului Constantin și celor patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, precum și sfetnicului Ianache, le-a fost dat să primească cununa muceniciei. În urma trădării unor boieri, chiar în Săptămâna Patimilor Domnului, fiind clevetit că uneltește împotriva turcilor, Sfântul Constantin a fost luat împreună cu fiii săi și cu sfetnicul său de către ostașii sultanului Ahemed al III-lea și au fost duși la Înalta Poartă și chinuiți îngrozitor vreme de patru luni.
Refuzând să se lepede de Hristos pentru a deveni musulmani și a-și salva viața în acest fel, Sfântul Constantin Brâncoveanu și cei patru fii ai săi, alături de sfetnicul Ianache, au primit cununa muceniciei după patru luni de tortură.
Duși la locul de tăiere, Sfântul Constantin îi îmbărbăta pe fiii lui care au fost omorâți rând pe rând, cel mic având 12 ani. Trupurile lor, recuperate de doamna Marica, soția Sfântului Constantin, au fost aduse în țară și depuse spre închinare la Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din București.
Manastirea Brancoveanu. La sfarsitul secolului al XVII-lea Transilvania abia scapase de incercarile principilor calvini de a o calviniza. Atacurile au continuat insa asupra punctului principal de rezistenta, credinta ortodoxa a romanilor, urmarind-se, de fapt, deznationalizarea lor. Pentru a intari si a salva Ortodoxia romana de noul pericol al catolicizarii, aparut prin trecerea Transilvaniei sub stapanirea Habsburgilor (1683), domnitorul Constantin Brancoveanu a intemeiat la Sambata de Sus o manastire ortodoxa, pentru a da marturie in timp despre unitatea de neam si credinta a romanilor de pe ambele versante ale Carpatilor. Persecutiile religioase ale stapanirii austro-ungare au facut mii de victime printre romani. Schimbarea credintei stramosesti a romanilor ar fi condus usor la pierderea identitatii lor nationale. Romanii ortodocsi au incercat sa reziste, fiind ajutati in primul rand, de bisericile si manastirile lor. Din aceasta cauza a inceput calvarul distrugeriimanastirilor si bisericilor din Transilvania. Mai mult de 150 de manastiri au fost distruse de generalul vienez Bukow. Multa vreme administratia austro-ungara nu s-a atins de Manastirea Brancoveanu.
Brancoveanu este și azi prezent in acest locas sfânt, peste tot ne rasună în urechi cuvintele lui: „De legea crestina nu ma las, caci in ea m-am nascut si am trait, si in ea vreau sa mor! ”
Pentru ca a refuzat sa se lepede de la credinta crestina, pe 15 august 1714, chiar in ziua cand implinea 60 de ani, domnitorul roman a fost decapitat. Aceeasi pedeapsa au suferit-o si cei patru fii ai sai, împreuna cu sfetnicul Ianache.Aceştia sunt sfinţii noştrii.
Sfinti stiu ca moartea nu poate fi niciodata o amenintare pentru crestini, ea este o scapare de suferinta, o încetare a suferintelor, o alungare a durerii, o încununare pentru faptele si lucrarea lor pline de sudoarea vietii omnenesti. Sudoarea fruntii pe care o va avea Adam dupa alungarea din Eden.
Sfinti stiu ca moartea nu poate fi niciodata o amenintare pentru crestini, atunci ce pot sa piarda, averi, nu le trebuiesc, de slava desarta nu au nevoie, poftele pacatoase nu le sunt folositoare, închisoarea si lanturile nu le rapesc libertatea de a fi robii lui Dumnezeu.
Numai in camasi, istoviti de suferinte si dureri, legati cu lanturi, cu capetele descoperite si desculti, marturisitorii intru Hristos au fost adusi in fata sultanului Ahmed. La cererea sultanului de a renunta la crestinism, Brancoveanu a raspuns fara retineri: „De legea crestina nu ma las, caci in ea m-am nascut si am trait, si in ea vreau sa mor!”, iar catre fiii lui a rostit: „Fiilor, fiti barbati! Am pierdut tot ce aveam pe asta lume. Nu ne-au mai ramas decat sufletele. Sa nu le pierdem si pe ele, ci sa le ducem curate inaintea fetei Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Sa spalam pacatele noastre cu sangele nostru!”.
In urma acestor cuvinte, sultanul a poruncit sa fie taiate capetele copiilor domnitorului. Primul cap retezat a fost al lui Constantin, fiul cel mare. Au urmat capetele lui Stefan si Radu. Cand a sosit randul lui Matei, baiatul cel mai mic, acesta a inceput sa planga. Tatal lui i-a poruncit sa se asemene fratilor sai. Copilul s-a indreptat spre jertfa fara retineri. Au urmat Ianache Vacarescu, bunul sfetnic al Brancoveanului si apoi domnitorul, care a batut o cruce mare si a spus: „Doamne, fie voia Ta!”.
Sfinti stiu ca moartea nu poate fi niciodata o amenintare pentru crestini, le rămâne vesnica maretia si frumusetea lui Dumnezeu, osteneala pentru dreapta credinta, încredintarea sufletului lui Iisus Hristos. Niciodata binele lumesc, material, nu a fost la pret în casa lor, niciodata moralitatea si constiinta crestina care sunt persecutate de faradelegile si nelegiuitii vremii nu le-au putut fi luate, distruse, cumparate.
,,Au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului.”
Iubim sfintii si sfintenia, iubim pe cei sfinti, dar fugim de osteneala sfinteniei. Sfintii sunt temple trupesti si lucrări ale Duhului Sfânt și ale unor bisericii sfințită prin lucrarea lui Dumnezeu. Nimeni nu poate sa se mântuiasca fugind de sfintenie si iubind pe sfinti. Suntem nevoiti să alegem calea, nu poti merge pe doua căi în acelasi timp.
,,Şi toţi aceştia, mărturisiţi fiind prin credinţă, n-au primit făgăduinţa, Pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârşire
Orice lucru bun si pretios se obtine numai prin osteneala, truda si trebuie ca roadele lor sa le dam altora ca dar. Sa nu uităm ca realizarea lui este darul lui Dumnezeu pentru noi, dar numai darul primit pe cai cinstite, cu ajutorul Domnului, poate fi oferit cu folos, poate fi folositor din punct de vedere duhovnicesc, celorlalți semeni în suferinta.
,,De aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte. Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama de ocara ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu.”
De la sfinti învatam sa ne pastram curatenia si sfintenia primita, sa luptam în batalia împotriva necurateniei trupesti în care si sufletul este mizerabil. Un exempul pentru toti, este tinuta Maicii Domnului.
Din religia noastra, din biserica noastra, din postul nostru sa facem o sarbaroare a curateniei, îndemn pentru suflete spre ascutare, cinstire, spovedanie, toate printr-o pregatire pentru fapte bune, milostenie, nu pentru fala noastra, nu pentru orgoliul nostru ci pentru iubirea noastra. Asemeni Sf. Nicolae sa facem din viata noastra sarbatoarea milosteniei, ca principala calitate a iubirii. ,,Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.”
La cincizecime si alte neamuri care se afla sub cer au primit evanghelia în limba lor. Pe noi, romanii, popoarele migratoare, hunii, gepizi, tatarii, turcii, etc. nu ne-au putut dezrădacina din credinta noastra, fiindca ea nu s-a realizat si consolidat în conditii de impunere politica, ci prin lucrare apostoleasca, prin lucrare misionară. La noi nu s-au crestinat întâi conducatorii, regi, printi, cneji, împarati care sa ne impuna cu forta credinta în Iisus Hristos.
La noi a fost un crestinism din jertfa, un crestinism care sfinteste poporul prin vechimea si credinta apostolică. Origrinea credintei noastre este una apostolică, misionara, chiar si noi devenim misionari, pentru ca transmitem credinta din generatie în generatie. Ortodoxia româneasca, azi, își însoteste afara, în diaspora pe credinciosii ei. Tineri credinciosi din parinti credinciosi, benefeciarii orelor de religie, pe care cu toata încercarea necredincioșilor, creștinii romani au dotit-o fiinca știu că-i face să nu-si piarda identitatea. Poporul român nu a fost un popor păgân creștinat, nu, el a fost si s-a născut crestin.
Sfintii sunt umili, smeriti, nu se maresc, nu se cearta, nu se mândresc, nu mint, nu se măresc pe sine, nu-si cauta problemele personale, nu vor avutii materiale, nu urasc pe cei care-i prigonesc, ei iubesc dusmanii lor, trăiesc în armonie si asa trebuie sa facem si noi.
,,Nimeni nu poate sa slujeasca la doi domni, caci sau pe unul îl va urî si pe celalalt îl va iubi, sau de unul se va lipi si pe celalalt îl va dispretui; nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona. De aceea zic voua: Nu va îngrijiti pentru sufletul vostru ce veti mânca, nici pentru trupul vostru cu ce va veti îmbraca; au nu este sufletul mai mult decât hrana si trupul decât îmbracamintea? Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna în jitnite, si Tatal vostru Cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai presus decât ele?”
Saracia materiala nu este importanta, putem fi saraci de nevoie, dar obligatia noastra este mântuirea. Fericiți cei săraci cu duhul. Saracia duhovniceasca este umilinta, smerenia, pocainta spre care noi trebuie sa ne aplecam ca sa o traim. Fericită si nepretuită săracie cine te mai doreste astazi?
Adevarata bogatie este Iisus Hristos, adevarata fericire este sa mergem pe calea Sa.
Aflata pe valea raului Sambata, la poalele Muntilor Fagaras, este renumita ca loc de reculegere, mangaiere si intarire sufleteasca pentru credinciosii si vizitatorii ce se roaga ori poposesc in acest locas sfant. Poporul roman, care „s-a nascut crestin”, are prin aceasta manastire, ca si prin celelalte foarte multe manastiri ortodoxe din Romania, cea mai trainica punte de legatura a tuturor romanilor, de-o parte si de alta a Carpatilor.
Dupa decapitarea domnitorului Constantin Brancoveanu de catre turci, in anul 1714, Curtea din Viena a tinut seama mai intai de mostenitoare, doamna Marica, sotia acestuia, si apoi de faptul ca mai ramasese in viata un nepot al domnitorului. In anul 1785, profitand de imprejurare, Viena, la cererea administratiei catolice, a trimis pe generalul Preiss, care a daramat manastirea brancovenilor. Chiliile au fost distruse complet, iar biserica a fost adusa in stare de ruina. Manastirea Brancoveanu, ultimul mare bastion al apararii Ortodoxiei in Tara Fagarasului, zidita intre anii 1696-1698, a fost distrusa in anul 1785. Dupa daramarea manastirii, palatul brancovenesc din Sambata de Sus, aflat la 10 kilometri departare de manastire, a fost locuit vremelnic de urmasi ai familiei Brancoveanu. Acestia au stapanit domeniul pana la reforma agrara din anul 1922, cand Ministerul Domeniilor a predat Mitropoliei din Sibiu domeniul brancovenesc impreuna cu ruinele si toata incinta Manastireasca de la Sambata de Sus. In decursul celor 140 de ani de parasire in ruine de la data distrugerii, se cunosc mai multe incercari de restaurare a manastirii. Cinstea de a deveni al doilea ctitor al Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus i-a revenit Mitropolitului Dr. Nicolae Balan, care a inceput restaurarea bisericii in anul 1926. Sfintirea a fost facuta in anul 1946, dupa razboi.
Manastirea Brancoveanu – Sambata de Sus – biserica cea veche Mitropolitul Nicolae Balan a pastrat in interiorul bisericii pictura veche; arhitectura bisericii manastirii se incadreaza intru totul in stilul brancovenesc, stil aparut la sfarsitul sec. al XVII-lea si inceputul sec. al XVIII-lea in Tara Romaneasca. La exterior, decoratia in piatra a incadrarilor de la usi si ferestre, dar mai ales a pilastrilor sculptati si a panourilor de piatra traforata din pridvorul bisericii dau o deosebita frumusete acestui monument. Braul de caramida asezat in zimti, acoperisul de sindrila si proportiile perfecte ne infatiseaza un monument vrednic de epoca domnitorului Brancoveanu. Turla bisericii este octogonala la exterior si cilindrica in interior. Interiorul bisericii, in forma de cruce, e impartit in altar, naos, pronaos si pridvor si este impartirea intalnita la mai toate bisericile construite in epoca lui Brancoveanu, ca si dupa aceea. Pictura din pridvorul bisericii e in intregime noua si cuprinde scene dinVechiul Testament, precum si Judecata de apoi, Raiul si Iadul. Intrarea din pridvor in pronaos se face printr-o usa de lemn de stejar, fixata intr-un ancadrament de piatra sculptata, iar deasupra usii se afla pisania sapata intr-o placa de piatra. Pe peretele vestic al pronaosului, unde este pictata Maica Domnului, se afla tabloul votiv al ctitorilor Brancoveni. In naos, pictura e aranjata in cinci registre: sfinti mucenici, scene din Noul Testament, prooroci, Invierea Domnului si Schimbarea la Fata. Tampla bisericii, construita din zid masiv, care permite intrarea in altar prin trei usi, este de asemenea pictata in intregime in fresca cu icoane corespunzatoare canonului bisericesc. Pictura in fresca a altarului e dispusa in patru registre: Maica Domnului pe tron, Impartasirea Apostolilor, Sfinti Ierarhi – in doua registre. Mai jos de biserica, la circa 50 de metri, Mitropolitul Nicolae Balan a reconstruit si vechea clopotnita a manastirii in forma initiala, unde pana in anul 1997, cand au fost mutate in turla noii incinte, au fost adapostite cele 5 clopote foarte bine armonizate, a caror greutate depaseste 2.000 kg.
Manastirea Brancoveanu – Sambata de Sus – chiliile si alte anexe. In anii 1976-1977 s-a imprejmuit suprafata aflata in proprietatea manastirii, asezandu-se o noua poarta sculptata in lemn de stejar si s-a incheiat lucrarea de restaurare a paraclisului brancovenesc, executat in lemn de stejar sculptat in motive brancovenesti, iar in interior decorat cu picturi neobizantine.
Fantana „Izvorul Tamaduirii„, atestata documentar din sec. al XVI-lea, cea mai veche piesa din incinta manastirii, in jurul careia, de-a lungul timpului, s-au petrecut si tesut multe intamplari miraculoase si legende, a fost restaurata, mai intai, de Mitropolitul Nicolae Balan, iar in zilele noastre s-a construit in jurul ei un baldachin sculptat in lemn de stejar. Tot ca o lucrare de innoire a Manastirii Brancoveanu se inscrie si renovarea si extinderea altarului din padure, unde se savarsesc slujbele religioase in aer liber.
Al treilea ctitor al Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus este I.P.S. Dr. Antonie Plamadeala, ales in anul 1982 Arhiepiscop al Sibiului, Mitropolit al Transilvaniei,Crisanei si Maramuresului. P.S. Antonie a rezidit din temelie incinta Manastirii Brancoveanu, lucrare inceputa in anul 1985. Sub indrumarea sa directa s-au facut reparatii capitale si s-a restaurat pictura de la vechea biserica brancoveneasca. Imprejurul ei s-a ridicat din temelii incinta in stil brancovenesc, in forma de patrulater, potrivit traditiei ortodoxe romanesti, compusa din doua corpuri masive de cladiri cu doua nivele – unul spre nord si altul spre sud; trei foisoare sculptate in piatra impodobesc incinta in exterior si interior. Corpul de cladiri asezat pe latura de nord cuprinde intre altele, la parter, o trapeza incapatoare, bucatarie si chilii, la etaj, casa brancoveneasca, o mare biblioteca, un arhondaric, iar la mansarda muzeul unde sunt expuse icoane vechi pe sticla si lemn si obiecte de patrimoniu colectionate de I.P.S. Antonie, toate aceste spatii marturisind intentia de a face din Manastirea Brancoveanu un centru de spiritualitate ortodoxa si de cultura romaneasca.
Ca o recunoastere a meritelor si suferintelor domnitorului martir, ctitorul Manastirii de la Sambata de Sus, Constantin Brancoveanu impreuna cu cei patru fii ai sai, Constantin, Stefan, Radu si Matei si cu ginerele sau, sfetnicul Ianache, acestia au fost canonizati la 21 iulie 1992, iar sarbatorirea lor inscrisa in calendarul ortodox sub denumirea de „Sfintii Martiri Brancoveni” se face in 16 august.
Manastirea Brancoveanu – Sambata de Sus – biserica cea noua. Dupa 208 ani de la daramarea ei in anul 1785, Manastirea Brancoveanu a reinviat in ziua de duminica, 15 august 1993, la sarbatoarea „Adormirea Maicii Domnului„, cand s-a sfintit biserica noua ce poarta hramul Sf. Martiri Brancoveni, ca si intreaga manastire. Sfintirea a fost savarsita de catre Sanctitatea Sa Bartolomeos I, Arhiepiscop al Constantinopolului, de Prea Fericitul ParinteTeoctist, de catre I.P.S. Dr. Antonie, si de alti inalti ierarhi, preoti si diaconi.
Manastirea Brancoveanu – Sambata de Sus – „Academia de la Sambata”. Unul din obiectivele cultural-religioase care maresc stralucirea pe care o are Manastirea Brancoveanu este si viitoarea „Academia Sambata – spiritualitate, cultura, arta, stiinta”, care a fost inaugurata la hramul manastirii „Adormirea Maicii Domnului” din 15 august 2003. Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Antonie a purces la ridicarea acestei academii de vara – este vorba de o cladire cu aproximativ 70 de camere, respectiv 130 de locuri si un amfiteatru cu o capacitate de 150 locuri – a fost ca in acest spatiu sa poata fi primiti, gazduiti si serviti oameni din afara, care in dorinta lor de studiu si retragere sa se poata bucura de conditiile oferite de manastire, de materialul stiintific necesar studiului pus la dispozitie de nou amenajata biblioteca, precum si de atmosfera propice studiului oferita de cadrul natural. Academia este proiectata ca un loc unde sa se desfasoare diferite conferinte pe teme religioase, culturale, stiintifice si artistice – centru international – unde sa se adune pentru dezbateri reprezentanti ai tuturor confesiunilor crestine, angajati in dialogul ecumenic de reconciliere a crestinilor, dar si de alta natura.
Avantajul oferit de Academie este acela ca pe langa programul de dezbateri si studii, participantii pot participa la slujbele religioase oficiate in cadrul manastirii, astfel incat cei de religie ortodoxa se vor putea ruga aici impreuna cu monahii din manastire, iar cei de alte confesiuni au prilejul sa cunoasca frumusetea cultului ortodox. Sala de conferinta, cu loja si camera pentru traduceri simultane, este dotata cu aparatura electronica ultramoderna, computere, sistem de sonorizare si videoproiectie. Exista aici camere tip apartament sau simple cu doua sau trei paturi, mobilate cu gust, dispunand fiecare de toaleta cu apa calda permanent. Incalzirea cladirii este asigurata printr-o centrala proprie ce functioneaza cu gaz metan centrala formata din zece unitati distincte, legate in „cascada”, care asigura si apa calda menajera.
Cladirea are forma literei T, piciorul literei fiind aula, iar cele doua parti laterale formeaza doua corpuri distincte legate intre ele printr-o monumentala scara din marmura alba. In cele doua aripi, pe trei si respectiv patru nivele sunt amplasate camerele de cazare, cele de la etaj avand balcon cu vedere spre „Ferestrele” Muntilor Fagaras. In holul mare sunt gazduite expozitii temporare ale artistilor plastici sau participantilor la conferinte. Triunghiul frontonului este decorat cu un mozaic reprezentand „Sfanta Treime de la Stejarul Mamvri”, iar spatiul verde este amenajat cu alei luminate, gard viu, si central un mic bazin din care tasneste o frumoasa fantana arteziana.
Manastirea Brancoveanu – Sambata de Sus – muzeul manastirii. Una din importantele lucrari executate dupa sfintirea manastirii a fost amenajarea muzeului. La fel ca si biblioteca, muzeul este o alta piesa ce figura in planurile initiale de constructie – constituia chiar motivul sub care s-a putut reface noua incinta – pretextata atunci drept un spatiu de expunere a obiectelor de patrimoniu din Tara Fagarasului. Muzeul este amplasat in mansarda amenajata in acest scop, sub acoperisul intregului corp sudic de cladiri. Inaugurat in anul 1996, acesta este de fapt o colectie de obiecte, stranse cu multa grija de Inalt Prea Sfintia Sa, numele de „Colectia Antonie Plamadeala” fiind graitor in aceasta privinta; mare iubitor de cultura, a fost si un pasionat colectionar de antichitati, documente si obiecte vechi. In calatoriile sale prin strainatate a avut prilejul sa colectioneze obiecte din intreaga lume, care acum pot fi admirate in muzeul Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus. Muzeul cuprinde o colectie de manuscrise, carti vechi si scrisori ale I.P.S. Antonie La ora actuala, atelierul de pictura pe sticla continua traditia picturii, mesterii de aici realizand lucrari unice, ce se bucura de apreciere atat in tara cat si peste hotare. Pe peretii muzeului pot fi admirate o serie de icoane vechi pe lemn sau sticla. Sunt expuse icoane pe lemn, deosebit de valoroase, din perioada brancoveneasca precum si icoane pe sticla pictate in centre de traditie transilvanene De o mare valoare este colectia numismatica ce reuneste sute de monede antice si vechi. Tot aici trebuie amintita si colectia de vesminte liturgice ortodoxe, cuprinzand vesminte vechi in majoritate din Basarabia. Se remarca in mod deosebit o bedernita brodata in fir de aur, argint si cu perle naturale din secolul al XV-lea, un brocart din secolul al XVI-lea. De o valoare deosebita fiind si un vesmant arhieresc care a apartinut Sfantului Iosif de la Partos.
Biblioteca se afla in cladirea noua, alaturi de muzeu cu picturi vechi pe sticla si obiecte de cult, detinand una din cele mai bogate colectii de carti si manuscrise vechi din secolele XIV-XIX. Aceste carti stau marturie pentru dezvoltarea civilizatiei europene de-a lungul secolelor si in particular a civilizatiei romanesti din interiorul si exteriorul arcului Carpatic. In prezent, biblioteca serveste si ca sala de lectura, auditie si vizionare a materialelor audio-video existente. Colectiile bibliotecii, foarte valoroase si unice in Romania sunt obiectul de cercetare cu preponderenta al studentilor si doctoranzilor, care gasesc aici surse unice de documentare. Amin (postat pe f.b de Ioan Monahul)