Sfânta Mironosită și întocmai cu Apostolii Maria Magdalena. Misiunea apostolică (continuare)
Și apostolii s-au dus la propovăduire. Acum își începe activitatea de propovăduire și Maria Magdalena
Nici un cuvânt nu este de ajuns spre a lăuda după vrednicie bucuria cea dumnezeiasca a Învierii lui Hristos, pe care tu, preaslavită Maria, cu alte femei o ai vestit Apostolilor întru aceasta numită şi sfântă zi, al praznicelor praznic şi sărbătoare a sărbătorilor. Pentru aceasta, Hristoase Împărate, înaintea măririi milelor Tale celor negrăite ce au fost spre noi, închinându-ne cu smerenie şi cu dragoste, strigăm Tie: Aliluia!... Stea preastrălucitoare te-ai arătat lumii celei păcătoase, Maria-Magdalena, când, după preslăvita Înălţare a Mântuitorului, umblând prin oraşe şi sate şi cuvântul Evangheliei pretutindenea vestind, pe mulţi ai plecat sub jugul cel bun al lui Hristos. Şi ajungând până la Roma cea veche, bărbăteşte ai stat înaintea Cezarului Tiberiu şi prin chipul oului roşu şi cu înţelepte cuvinte, i-ai lămurit puterea purtătoare-de-viaţă a lui Hristos, iar pe necugetatul Pilat şi pe arhiereul cel fără de Dumnezeu i-ai înfruntat, ca neleguitele lor fapte să primească cele vrednice (Acatistul Sfintei Mironoșițe întocmai cu Apostolii Maria Magdalena)
Va prezentam cea mai mare descoperiri din ultimii 50 de ani, dupa cum spun unii arheologi israelieni. Se numeste Piatra Magdalei. Ea a fost descoperita pe malurile Marii Galileii, intr-o sinagoga din secolul I, unde cu siguranta Isus a predicat. Satul se numeste Magdala, si e satul Mariei Magdalena. Ea locuia in acest sat, iar apoi L-a intalnit pe Isus si a mers dupa El.
Arheologul israelian Arfan Najar supravegheaza lucrarile de la situl din Magdala. El spune ca orasul a fost gasit dupa indepartarea unui singur strat de pamant – “In unele zone, pur si simplu puneam mana si gaseam cate un zid care ne astepta de 2000 de ani.”
Cea mai importanta descoperire din Magdala a fost o sinagoga care dateaza de pe vremea lui Isus. Dupa spusele arheologilor, aceasta este prima sinagoga descoperita in Galileea.
Exista o expresie care apare constant in diferite locuri din Evanghelii, Isus strabatea toata Galileea, invatand pe norod in sinagogi. Aceasta este cea mai apropiata sinagoga de Capernaum, unde locuia Isus. Cu siguranta, Isus a trecut pe aici de mai multe ori.
Aici s-a descoperit o comoara veche de 2 000 de ani. Ei ii spun Piatra Magdala. Unii arheologi o considera cea mai de seama descoperire din ultimele decenii. In 2009, dupa ce a fost descoperita, CBN a vorbit prima data despre aceasta piatra. Parintele catolic Kelly ne-a prezentat o replica a Pietrei Magdala, aproape de Muntele Templului.
Aceasta piatra este cea mai importanta descoperire care are legatura cu al Doilea Templu, cel de pe vremea lui Isus, reconstruit de Irod. Asta da afirmatie! Menora sapata pe piatra e unica. Prima a fost descoperita inainte de distrugerea Templului din anul 70 d.Hr.
Miscarea Legionaries of Christ detine zona si construieste momentan un complex in Magdala, care cuprinde un parc arheologic, un hotel si un centru religios. Parintele Solana a propus acest proiect si doreste sa fie un centru pentru toti.
„Sunt sigur ca va fi un dar pentru omenire, pentru cultura, pentru religie si, desigur, pentru Israel. Vizitatorii pot vedea ca Biblia prinde viata. Altarul e in forma unei corabii de pescuit, si aminteste de Isus care predica oamenilor de pe tarm de la bordul corabiei. Pentru mine, evangheliile au prins viata in acest loc. Nu le voi privi niciodata la fel.” Parintele Solana spune ca mottoul Duc in Altum, care in latina inseamna Aruncati mrejele in apa e un mesaj valabil si astazi.
Parca Iisus ne spune tuturor: Aruncati mrejele in apa, mai incercati o data, mergeti, mergeti ! Cred ca acesta e un mesaj frumos de care lumea are nevoie momentan, in contextul crizei financiare, al problemelor de munca, si a multor altor situatii. Trebuie sa incercam din nou. El e de partea noastra.
Stire difuzata in emisiunea Jerusalem Dateline 156 - 3 decembrie 2016 pe Alfa Omega TV.
Din Viata Sfintei Maria Magdalena, doxologie, aflăm ca Maria îl denunță pe Pilat la Împărat.
Iacov de la Nea Sketis (1800‐1867) notează și o altă istorisire despre venirea la Roma a Sfintei Maria Magdalena și vizita ei la împăratul Tiberiu, potrivit căreia a vindecat ochii fiicei lui oarbe. El redă următorul dialog caracteristic al Sfintei Maria Magdalena cu împăratul Tiberiu: „Dacă este adevărat, zice Cezarul, că atâtea minuni extraordinare se petrec simplu numai prin numele lui Hristos, poți să vindeci pe fiica mea cea una născută care este oarbă?”. Drept răspuns, Maria Magdalena l‐a înștiințat pe împărat că nu poate ea însăși, ci puterea lui Hristos poate să o vindece pe ea după rugăciune intensă. Astfel, Maria Magdalena a stat în rugăciune de toată noaptea în casa în care a rămas, rugându‐l pe Domnul să‐i dea fiicei împăratului lumina ochilor ei. Și, o, minune! S‐a aflat dimineața „cu ochi și văzând” fiica împăratului.(doxologia)
Această fericită Maria Magdalena atât de mult l-a iubit pe Domnul nostru Iisus Hristos, încât s-a dus la Roma la cezar ducând acest raport că „Pilat pe care l-ai trimis guvernator în Ierusalim a făcut nedreaptă judecată împotriva lui Iisus, fiul Mariei, Care făcea semne și minuni mari în popor : pe orbi îi lumina, pe morți îi învia și pe leproși îi curăța și scotea demonii numai prin cuvânt, pe scurt, făcea toate. Și arhiereii Anna și Caiafa din pricina pizmei și zavistiei l-au predat pe El lui Pilat, ighemonul, și mult cercetându-L pe El. Și făptura văzând nedreptatea s-a cutremurat: soarele și-a înnegrit razele, luna s-a schimbat în întuneric și pământul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat, catapeteasma templului s-a rupt de sus până jos și morții au înviat”.
Acestea auzindu-le, deci, cezarul și că în ceasul acela s-a făcut întuneric, care a fost în toată lumea, și fiindcă se scrisese vremea aceea în cronici, s-a gândit că femeia spune adevărul.
Scrie cezarul la Ierusalim ca Pilat să vină la Roma împreună cu arhiereii anului aceluia, Anna și Caiafa. Îi zic că a murit Caiafa în Creta. Când Anna a venit la Roma, împăratul a dat sentința împotriva lui condamnându-l să fie închis într-o piele de taur udă și expusă la soare. Și soarele strângând pielea și-a dat jalnicul suflet cu durere.
Pe Pilat însă l-a pus să stea înaintea cezarului și să răspundă cum a făcut. Interogatoriul lui Pilat. Avea obicei cezarul, atât se mărea și se slăvea, ca nimeni care era vrednic de moarte să nu-i vadă fața. Iar dacă i-o vedea era iertat de pedeapsa cu moartea. Fiindcă Pilat avea să vadă fața împăratului și să fie întrebat de el : „Cum ai putut să condamni la moarte nedreaptă pe cel ce făcea atâtea minuni și semne?” a dat mai întâi sentința înainte de a-l vedea Pilat : „Dacă Pilat va vedea fața mea, nu va avea libertatea”. Șezând, așadar, cezarul în scaunul său de judecată a venit Pilat înaintea lui. Și văzându-l pe el împăratul s-a ridicat în picioare. Dar era acolo Maria Magdalena și, văzându-l, zice către cezarul: „Cunoaște doamne Cezar că poartă veșmântul dreptului aceluia. De aceea s-a făcut atâta cinste”.
Dar Pilat cumpărase veșmântul lui Iisus țesut de sus și neavând cusătură, pe care Fecioara Maria l-a țesut cu mâinile ei. Și soldații la vremea răstignirii și-au împărțit hainele lui Iisus și a luat fiecare câte o parte, iar veșmântul acela luându-l, ziceau: „Să nu-l rupem”. Și au pus sorți cine să-l ia. Acest veșmânt l-a cumpărat Pilat și s-a îmbrăcat cu el pe dedesuptul veșmintelor lui pentru ajutor. De aceea a zis Maria Magdalena: „Doamne cezar, poartă veșmântul omului aceluia drept, care a fost pe nedrept răstignit de el”. Și dezbrăcându-l pe el au aflat veșmântul și i l-au scos și îmbrăcându-l cu veșmintele lui nu se mai ridica cezarul înaintea lui.
Urmarea. A început cezarul să-l întrebe pe el : „Cum ai îndrăznit să săvârșești o asemenea nedreaptă ucidere? Nu ai auzit minunile pe care le-a făcut în tot Ierusalimul și în toate hotarele acelea slăvite și minunate? Pe orbi i-a luminat, pe leproși i-a curățat, pe mortul cel de patru zile, pe nume Lazăr, l-a sculat, și multe altele a făcut. Ce pricină ai găsit împotriva Lui și ai făcut o astfel de fărădelege și nedreptate ?” A răspuns Pilat: „Cezare, doamne, vestite și minunate, arhiereii și cărturarii iudeilor L-au predat mie zicând și strigând că nu ține sâmbăta și calcă legea lui Moise și împiedică taxele și impozitele lui Cezar și răzvrătește mulțimea. Și eu auzind am spus de mai multe ori: «Luați-l voi și judecați-L în legea voastră». Iar ei au început cu strigăte puternice, zicând: «Ia-L, vrednic de moarte este, fiindcă S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu». Și multe alte cuvinte spunea poporul împotriva stăpânirii tale că dacă nu îl răstignești pe acesta nu ești prieten al cezarului. Căci oricine se face pe sine rege este potrivnic cezarului. Acestea și asemenea lucruri auzind despre stăpânirea ta și despre puterea ta, multe am pătimit vrând a-L slobozi pe El. Atunci văzând că nici eu nu sunt respectat, ci mai multă tulburare se făcea în popor, am judecat să fie acestea așa de frica ta”. Acestea auzindu-le cezarul, zice către Pilat: „Ticălosule și nenorocitule, de vreme ce aveai puterea de a-L elibera, pentru ce nu ai făcut-o?
Pilat închis și ucis din greșeală. Și cezarul înnebunit fiind, a hotărât să-l arunce pe el în închisoare până ce se va gândi la ce amară moarte să-l dea pe el pentru nedreptatea pe care a făcut-o lui Iisus,cel drept și fără de păcat. Iar închisorile din Roma erau afară din cetate. Și zăbovind Pilat în închisoare, cunoștințele și prietenii lui nu îndrăzneau să vorbească despre el cezarului.
Într-o zi, dând prilej cezarului sub pretextul vânătorii afară din Roma, aproape de închisoare, l-au îndemnat pe Pilat ca atunci când îl va vedea pe împăratul acolo aproape să se plece pe fereastră și să-l implore să-i pună capăt chinului. Au început deci să vâneze. Căci adunaseră în câmpul acela animale, iepuri, prepelițe, cerbi. A început, așadar, împăratul să urmărească un cerb până la închisoare. Iar cerbul alergând a stat pe zidul închisorii și cezarul se muncea și se lupta să săgeteze pe cerb. Iar Pilat atunci s-a aplecat pe fereastră ca să-l implore pe împărat ... în acel moment împăratul a aruncat săgeata asupra cerbului. Dar săgeata a scăpat din mâna cezarului și l-a lovit pe Pilat în inimă și astfel a primit amară moarte din mâna cezarului.
Dar să ne întoarcem la subiectul nostru. A venit iarăși Maria Magdalena în Ierusalim cu inimă mare fiindcă a răzbunat pe Domnul Iisus Hristos. Și acolo a ucenicit Maria Magdalena pe lângă Sfântul Apostol Petru. După paisprezece ani de la Înălțarea Domnului au plecat apostolii la propovăduirea Domnului în toată lumea, ca să propovăduiască numele Domnului și iconomia Lui cea după trup și sfânta Lui Înviere.
"Conform tradiției și mărturiei mai multora dintre Sfinții Părinți și scriitori bisericești, sfânta Maria Magdalena l-a ajutat pe Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul în slujirea sa evanghelică, rămânând acolo până ce ea însăși a adormit în pace și a fost înmormântată în acea cetate."
Tropar (glasul al 4-lea): Lui Hristos, Cel ce pentru noi S-a născut din Fecioară, cinstită Marie Magdalena, ai urmat, și ai păzit îndreptările și legile Lui. Pentru aceasta astăzi preasfințită pomenirea ta prăznuind, te lăudăm cu credință și te cinstim cu dragoste.
Condac (glasul al 4-lea): Dumnezeu Cel mai presus de ființă umblând în lume cu trup, mironosiță, adevărată următoare te-a primit pe tine, ceea ce toată dragostea ta ți-ai dăruit-o către Dânsul. Pentru aceasta și tămăduiri prea multe ai făcut și, după ce te-ai mutat acum în ceruri, pentru lume te rogi pururea.
Condac (glasul al 3-lea): Stând înaintea Crucii Mântuitorului, împreună cu Maica Domnului pătimind, preaslăvita Maria Magdalena, cu lacrimi adus-a rugăciune și a strigat: Ce este această străină minune? Cel ce ține lumea în mâinile Sale alege să pătimească: Slavă puterii Tale, Doamne!
Revenita la Ierusalim, Maria Magdalena urma invatatura Sfântului Petru. Patru ani trecusera de la Inviere, Apostolii se imprastiasera in diverse regiuni ale lumii, Maria Magdalena impreuna cu Sfântul Maxim, unul din cei 70 de discipoli, se duse sa predice Vestea cea Buna. Fura arestati la scurt timp de catre iudei si parasiti, cu alti Crestini, in mijlocul marii, fara hrana, pe o corabie fara pânze si fara vâsle. Ambarcatiunea fu insa condusa de Hristos, Pilotul Mântuirii noastre, pâna la Marsilia, in Galia (Franta). Debarcând vii si nevatamati, Sfintii Apostoli suferira foamete, sete si dispret din partea locuitorilor locului, pagâni care nu ii ajutau in nici un fel. Intr-o zi in care acestia erau adunati pentru unul din sacrificiile lor idolicesti, Sfânta Maria Magdalena se amesteca plina de curaj in adunare si ii incuraja sa recunoasca pe singur Dumnezeu, Facatorul ceurului si al pamântului. Minunati de forta ei si de iluminarea fetei sale, pagânii o ascultara. Ea repeta discursul si in fata guvernatorului roman al provinciei, Ipatie, care venise impreuna cu sotia sa sa aduca jertfa idolilor, pentru ca sa aiba un copil. Mai intâi reticent, Ipatie, dupa trei aparitii ale Sfintei, o primi pe Maria si pe cei care o insoteau in palatul sau si ceru sa fie invatat in invatatura lor. Prin mijlocirea Mariei, el obtinu un copil dar sotia lui muri când il aduse pe lume. Dupa un scurt sejur la Roma, Ipatie facu un pelerinaj la Ierusalim ; dar razgândindu-se deodata, se hotarâ sa se intoarca in locul in care isi ingropase sotia si pruncul. Mare ii fu mirarea când ii gasi vii si afla ca ei supravietuisera prin rugaciunile si grijile Sfintei Maria Magdalena ! Aducând rugaciune de multumire lui Dumnezeu, magistratul si toata casa lui se botezara atunci si devenira ferventi proclamatori ai Adevarului.
Parasind Galia, Sfânta Maria Magdalena isi continua periplurile misionare in Egipt, Fenicia, Siria, Pamfilia si alte locuri, raspândind peste tot buna mireasma a lui Hristos. Ea petrecu o vreme la Ierusalim, apoi pleca la Efes unde il regasi pe Sfântul Ioan Teologul, impartasind cu el aceleasi incercari si bucurându-se de invataturile sale de inspiratie dumnezeiasca.
Indeplinindu-si misiunea pe care i-o incredintase Domnul, ea isi dadu sufletul lui Dumnezeu, dupa o scurta boala, si fu ingropata la intrarea pesterii, unde adormira apoi cei Sapte Copii mucenici. Numeroase miracole s-au produs in acest loc pâna in ziua in care, aproape zece secole mai târziu (899), piosul imparat Leon VI cel Intelept porunci sa fie mutate la Constantinopol Moastele Sfintei Celei-Intocmai-Cu-Apostolii. El le facu o primire evlavioasa, in prezenta intregului popor si purtându-le pe umerii sai, ajutat de fratele sau Alexandru, el se duse sa le depuna in partea stânga a Altarului manastirii Sfântul Lazar, pe care o ctitorise.
Supravietuind peripetiilor istoriei, mâna stânga a Sfintei Mironosite, care emana o aroma dulce, e si astazi cinstita cu inchinare la Manastirea atonita din Simonos Petra, care o cinsteste pe Sfânta Maria Magdalena ca a doua sa fondatoare.
Sfanta Maria Magdalena - traditia crestina a oualor rosii
Inca din cele mai vechi timpuri, cu ocazia sarbatorilor de Pasti, crestinii au vopsit si incondeiat oua. Oul este simbol al vietii celei noi. In calitatea lui de simbol pascal, oul rosu il reprezinta pe Hristos, care inviaza din mormantul sigilat si pazit, rupand pecetile si iesind afara. Ciocnind ouale, crestinii propovaduiesc Invierea, zicand: Hristos a inviat! Adevarat a inviat!
Traditia crestina veche pune ouale rosii in legatura cu Sfanta Maria Magdalena. Astfel, se cunosc doua variante, ambele posibile, care infatiseaza istoria oualor rosii.
Se spune ca, dupa Invierea Mantuitorului Iisus Hristos, Maria Magdalena, folosindu-se de relatiile pe care le avea cu anumite persoane de seama din Ierusalim, a reusit sa ajunga la un banchet organizat de împaratul Tiberiu. Ajunaând acolo, ea astepta un moment potrivit, spre a putea vesti pe imparat despre maretul eveniment al Invierii lui Iisus.
Când împaratul a ajuns in fata Mariei Magdalena, ea tinea in mana un ou fiert (alb). Vazandu-l, ea a zis: "Hristos a inviat!" Auzind aceasta, cezarul a ras de ea, zicand: "Sansa ca Iisus sa invie din mormant este la fel de posibila ca aceea ca oul pe care tu il tii in mana sa se coloreze in rosu." Exact in acel moment, oul s-a colorat in rosu. Se spune ca, mai apoi, ea a inceput sa marturiseasca Invierea intregii case imparatesti.
Cea de-a doua traditie legata de ouale rosii, prezenta mai ales in Grecia, sta tot in legatura cu Sfanta Maria Magdalena. Astfel, se spune ca, dupa Rastignire, Maria Magdalena si Fecioara Maria au pus la baza Crucii un cos cu oua. Fiind asezate acolo, acestea au fost înrosite de sangele scurs din ranile Mantuitorului Iisus Hristos. Mai apoi, luand cosul cu oua inrosite, Maria Magdalena l-a dus inaintea imparatului Tiberiu Cezar.
După Înălţarea la cer a Domnului, Maria Magdalena a pornit alături de Sfinţii Apostoli la răspândirea credinţei, semănând în suflete cuvântul dumnezeiesc pe care-l auzise din însăşi gura lui Hristos. De aceea, ea este numită şi întocmai cu Apostolii. O tradiţie ne spune că în apostoleasca ei strădanie, Maria Magdalena a ajuns până la Roma, unde s-a înfăţişat înaintea împăratului Tiberiu (14-37), vorbindu-i despre nedreapta moarte a lui Iisus Hristos şi despre Învierea Lui, iar în drumul ei de întoarcere de la Roma s-a oprit la Efes, slujind Sfântului Apostol Ioan în ostenelile lui de răspândire a cuvântului lui Dumnezeu. Şi aşa, nevoindu-se, a adormit în Domnul, fiind înmormântată la Efes.
«Încă din timpurile apostolice, credința ortodoxă a lui Hristos a fost propovăduită în Galia, în ceea ce este acum Franța. Bisericii Ortodoxe îi aparținea Sf. Martin de Tours, același lucru este adevărat și pentru marele Sfânt Ioan Casian, întemeietorul mănăstirii de lângă Marsilia – unde pentru mulți ani a dat pildă de viață ascetică -, cât și pentru Sf. Gherman al Parisului și pentru Sf. Genevieva, împreună cu mulți, mulți alții. De aceea, credința ortodoxă nu este străină poporului francez. Ea este credința lui, mărturisită aici în Franța din vechime, de către strămoșii lui; este credința părinţilor lui.» (Sf. Ioan Maximovici)
În anul 41 d.Hr., Irod Agripa Întâiul, fiul mezin al lui Irod cel Mare, devine rege al iudeilor, cu sprijinul romanilor şi imediat după un an începe persecuţia comunităţii de credincioşi creştini, Îl ucide pe Iacob, fratele lui Ioan, apoi îl prinde şi îl întemniţează pe Petru, dar acesta reuşeşte să scape cu ajutorul îngerului.
În anul 42 (sau 48, după alte surse) un mic grup de familii din Betania, din care făceau parte: Lazăr, sora sa Marta, prietenul său Maximin, Marcella roaba lor, Maria Magdalena, Maria Jacobita (mama Sfântului Apostol Iacob cel Mare), Maria Salomeea (mama Sfinţilor Apostoli Iacob şi Ioan, fiii lui Zevedeu), Sidonius – orbul din Ierihon, Parmena – unul dintre cei 7 diaconi, Iosif din Arimateea şi alţi câţiva ale căror nume istoria nu le-a păstrat, au fost escortaţi la portul Iope (Jaffa de astăzi, Tel Aviv) şi au fost îmbarcaţi pe o navă fără pânze şi vâsle, trimisă în larg pe Marea Mediterană (conform tradiţiei provensale). Este mai degrabă credibil că au fost îmbarcaţi pe o navă comercială, dându-se căpitanului instrucţiunea de a fi lăsaţi pe un ţărm îndepărtat, de unde aceşti apropiaţi ai Domnului Iisus să nu se mai poată reîntoarce.
Exilaţii plecaţi din Cezareea Palestinei au fost debarcaţi în Delta Rhonului, poarta de intrare către Galia interioară, port pentru navele comerciale, escală pentru călători şi piaţă de desfacere pentru comercianţi.
Aici exista deja oraşul Ra, numit după numele zeului soarelui la egipteni, loc în care s-au adunat mulţi străini, printre care şi o colonie evreiască. Spre această colonie, probabil, s-au îndreptat Maria Jacobita şi Maria Salomeea: actualmente localitatea situată pe ţărmul Mediteranei, nu departe de Arles, poartă numele de “Saintes Maries de la Mer” – „Sfintele Marii ale Mării” şi se identifică ca fiind locul prin care “a intrat” creştinismul în Europa.
Despre Sf. Lazăr şi Sf. Maria Magdalena se spune că au mers către actuala Marsilia, convertind populaţia locală la creştinism (Sf. Lazăr – primul episcop al Marsiliei), după care Sf. Maria Magdalena a urcat spre munte, propovăduind alături de Sf. Maximin. Sfânta şi-ar fi trăit ultimii 30 de ani din viaţă într-o peşteră din Munţii Sainte Baume. Sfânta Marta s-a îndreptat către nordul ţărmului pe care a eşuat barca, propovăduind la Tarascon – a cărei protectoare este până astăzi…
Tradiţie, legendă… Franţa este încredinţată că a fost încreştinată din chiar secolul întâi, de către prietenii Domnului. Există atestări vechi (inscripţii, sarcofage din secolele I‑II) care sprijină tradiţia, mulţime de dovezi ale unei vieţi creştine active în această zonă, din chiar primele veacuri de după Hristos.
Dovezile din Evul Mediu nu sunt însă toate credibile, există ideea unei posibile denaturări a vieţilor Sfinţilor operată de Biserica Catolică (moaştele Sfintei Marta s-au redescoperit în anul 1187, ale Sfintei Maria Magdalena în 1279, ale Sfintelor Marii Jacobita şi Salomeea in 1448…).
Sub semnul tuturor acestor fapte istorice, am pornit spre masivul de la Sainte Baume din sudul Alpilor Francezi, între Toulon şi Marsilia, spre a afla peştera în care se spune că a vieţuit Sf. Maria Magdalena în ultimii săi 30 de ani de viaţă…
Peştera Sfintei Maria Magdalena. “Baumo” este un cuvânt provensal, de origine indo-europeană, care a fost preluat în limba franceză sub forma “baume” , deci la “Grotte de la Sainte Baume” se traduce „peştera sfântă”. Considerat castelul de apa al regiunii şi sursa de gheaţă pentru Marsilia şi Toulon (comerţul cu gheaţa luată de aici s-a practicat între 1642 şi 1789), aşezat în bătaia vântului dinspre nord şi departe de drumurile comerciale ale regiunii, acest masiv inospitalier a fost totuşi venerat ca loc sfânt şi înainte de vremurile creştine.
Grota în care tradiţia consemnează prezenţa Sfintei Maria Magdalena, apostolul apostolilor (ea fiind cea care a dus Sfinţilor Apostoli vestea Învierii lui Iisus) este situată pe versantul nordic, deci cu atât mai rece, întunecoasă şi mereu umedă.
Legenda spune că Sfânta Maria Magdalena a cerut ajutorul Sfântului Arhanghel Mihail, pentru a face să plece din peşteră un balaur (dragon) care teroriza întreaga regiune şi care sălăşluia acolo. Balaurul a fost vânat şi a fugit departe, la zeci de kilometri, către locul în care se afla Sfânta Marta, sora Mariei si a lui Lazăr; Marta a reuşit să îl lege invocând numele Domnului Iisus, după care a predat balaurul locuitorilor din oraşul Tarascon (Sfânta Marta este protectoarea acestui oraş, a cărui catedrală adăposteşte sfintele sale moaşte).
Revenind la Sfânta Maria Magdalena: aceasta a vieţuit timp de 30 de ani în penitenţă în peştera situată la mijlocul versantului abrupt de piatră, iar îngerii o hrăneau şi o ridicau de şapte ori pe zi pe vârful masivului, în rugăciune. Apropiindu-i-se momentul trecerii la Domnul, îngerii au dus-o în localitatea de la baza muntelui în care Sf. Maximin, episcopul creştin, construise o biserică; după împărtăşanie, Sf. Maria Magdalena şi-a dat duhul şi a fost înmormântată în acea basilică; sarcofagul şi sfintele sale moaşte se pare că au fost ascunse în anul 716 de frica sarazinilor şi au fost descoperite în anul 1279.
Catedrala actuală a început a fi construită în 1295, locul fiind considerat timp de secole cel de-al treilea mormânt al creştinătăţii, ca importanţă (după Mormântul Sfânt al Mântuitorului şi Mormântul Maicii Domnului). Cea mai mare catedrală din sud-estul Franţei, loc de pelerinaj pentru regii Franţei şi pentru mulţime de pelerini, se află în localitatea Sainte Maximin-la Sainte Baume, care astăzi are doar… 14.500 locuitori.
La 30 km distanţă de catedrală, în munte, Grota Sfintei Maria Magdalena din Masivul de la Sainte Baume a fost venerată de către Sfântul Ioan Casian ca loc sfânt, încă din anul 415, la sosirea sa din Egipt pe meleagurile Galiei (Franţa de azi).
După un an, în 416, Sf. Ioan Cassian ajunge în Marsilia şi pune bazele primei mănăstiri de călugări din Europa, cu rânduială monastică după modelul mănăstirilor egiptene – Mănăstirea Sf. Victor, fondată în apropierea mormintelor martirilor din Marsilia.
Sf. Ioan Casian a rămas la Marsilia până la sfârşitul vieţii sale (†435), prin întreaga sa trăire şi dăruire duhovnicească, prin operele scrise şi prin întreaga sa lucrare monahală, de mare anvergură, fiind astăzi considerat unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai monahismului apusean şi sfânt părinte al Bisericii Universale.
Peştera Sfintei Maria Magdalena a rămas în grija monahilor Ordinului Cassian între anii 415-1079, apoi a trecut în grija Ordinul Benedictinilor (1079-1295) şi a Dominicanilor (1295-1793, apoi din 1840 până astăzi). În Masivul de la Sainte Baume nu doar această peşteră sfântă păstrează amintirea Sfântului Ioan Cassian Românul, dar şi cea mai mare peşteră din partea nordică a masivului, care se numeşte “le gouffre du Petit Saint Cassien” (abisul Micului Sfânt Cassian), cel mai important obiectiv speologic al zonei.
Sfânta Mironosiță Maria Magdalena, atunci când este zugrăvită singură, poartă în mână o cruce. Dionisie din Furna, în Erminia sa (ed. Sophia, București, 2000, pp. 116, 118, 127, 164, 210) indică scenele și chipurile în care poate apărea Sfânta Maria Magdalena în icoane. Astfel, Sfânta se zugrăvește în icoana Răstignirii, în cea a Coborârii de pe Cruce a trupului Domnului, la plângerea Lui, la îngroparea lui, în icoana Învierii, într-o parte, apoi împreună cu femeile mironosițe la mormânt, când îngerul le vestește Învierea, apoi în reprezentarea venirii Apostolilor Petru și Ioan la mormânt (lateral).
Deoparte (și aceasta este poate cea mai cunoscută reprezentare) este zugrăvită atunci când Domnul i se arată îndeosebi ei, în grădină, după cum urmează: [E zugrăvit] Mormântul și înăuntru doi îngeri șezând, îmbrăcați în haine albe; și Hristos, stând în picioare înaintea mormântului și ținându-și haina cu o mână, și cu cealaltă ținând o hârtie, grăiește: Marie, nu te atinge de Mine...!. și Maria, îngenuncheată înaintea Lui, căutând să-i apuce picioarele.
„Maria Magdalena a trăit o experienţă de mântuire profundă prin opera lui Iisus: când se aude chemată pe nume în ea se aprinde amintirea întregii istorii trăite cu El: toate acestea sunt în iconografia sa.
Marie, nu te atinge de Mine, caci inca nu M-am suit la Tatal Meu. Lui Hristos, Cel ce pentru noi S-a născut din Fecioară, cinstită Marie Magdalena, ai urmat, și ai păzit îndreptările și legile Lui. Pentru aceasta astăzi preasfințită pomenirea ta prăznuind, te lăudăm cu credință și te cinstim cu dragoste.(tropar) Dumnezeu Cel mai presus de ființă umblând în lume cu trup, mironosiță, adevărată următoare te-a primit pe tine, ceea ce toată dragostea ta ți-ai dăruit-o către Dânsul. Pentru aceasta și tămăduiri prea multe ai făcut și, după ce te-ai mutat acum în ceruri, pentru lume te rogi pururea.(codac)
Unul dintre cei 70 de apostoli pe nume Maxim, era în Ierusalim; i-a încredințat-o Sfântul Apostol Petru pe Maria Magdalena acestui Maxim. Fiindcă s-au împrăștiat toți apostolii, evreii cei fărădelege, topiți de pizmă, l-au aruncat pe Maxim acesta și pe Maria Magdalena și pe mulți alți creștini într-o corabie fără vâsle, fără pânze, cârmă, fără pâine și apă, ca să se scufunde și să piară pe nedrept. Și voia lui Dumnezeu și cârmaciul Domnul Iisus Hristos, adevăratul Dumnezeu, i-a izbăvit pe robii Săi.
Și s-au dus în Franța într-un loc numit Marsilia. Ajungând acolo, flămânzi fiind și însetați, nu s-a găsit nimeni acolo care să-i găzduiască, fiindcă toți erau închinători la idoli. Și văzând Maria Magdalena pe poporul locului aceluia alergând într-o zi la idolul pe care îl cinsteau ca să aducă jertfă, Sfânta Maria Magdalena a stat cu îndrăznire mare înaintea lor și cu fața ei lină și cu limba cea binegrăitoare a început a le propovădui lor cuvântul lui Dumnezeu. Și zicea către ei să se uite și să vadă pe făcătorul cerului și al pământului, pe Dumnezeu cel tare și puternic și Dumnezeu adevărat și să tăgăduiască pe idoli și să creadă în Iisus Hristos. Și toți aceia care auzeau cuvântul ei se mirau de frumusețea ei și de dulceața cuvântului ei.
Învinuiri aduse stăpânului locului
După aceste cuvinte și învățătura ei, s-a întâmplat să vină și stăpânul locului aceluia cu soția lui ca să aducă jertfă dumnezeului lor, adică idolului, spre a zămisli un copil, căci erau fără copii. Iar Maria Magdalena, văzându-i pe aceștia a început să propovăduiască numele lui Hristos cu îndrăznire.
După acea zi i-a apărut noaptea în vis femeii conducătorului Maria Magdalena zicându-i cu înfricoșare: „Pentru ce nu aflați prilej să faceți un bine străinilor acestora fiindcă flămânzesc și însetează și mor de frig, fiindcă ei sunt robii lui Dumnezeu?” Și a poruncit ei Maria cu înfricoșare să-i spună cuvintele acestea bărbatului ei, ca să facă milostenie cu străinii aceștia. Și ea s-a temut să spună vedenia pe care a văzut-o. Și în noaptea următoare i s-a arătat Maria zicându-i iarăși să spună aceste cuvinte bărbatului ei. Iar ea iarăși nu a ascultat și nu i-a spus nimic.
Ce face roaba lui Dumnezeu Maria? I se arată iarăși a treia oară și conducătorului și femeii lui cu mânie mare și cu fața ei strălucitoare ca o torță arzând casa și fulgerând: Dormi, tirane, îți odihnești trupul tatălui tău, diavolul, cu vipera de nevastă-ta, căreia i-am poruncit să-ți spună câteva cuvinte, și nimic nu ți-a spus. Odihnește-te vrăjmașule al crucii lui Hristos, tu care mănânci și bei multe mâncăruri și îți saturi bine pântecele și pe străinii care sunt sfinții lui Dumnezeu i-ai lăsat să moară de foame și de sete și de frig. Și tu dormi în palatul tău cu multe haine călduroase, iar aceia mor de frig fără adăpost. Și ai zăbovit atâta să le faci bine. Și va cădea mânia lui Dumnezeu asupra ta”. Și aceasta zicând, a plecat Maria de la ei.
Conducătorul și femeia sa însărcinată pleacă la Roma
Atunci s-a trezit și stăpâna locului aceluia cu mare suspin și frică mare. Și iarăși nu a îndrăznit să spună nimic stăpânului. Apoi spune conducătorul: „Femeie știi ce vis am visat eu?” Îi zice lui: „Da. Și mă minunez și mă tem foarte tare”. „Ce să facem cu lucrul acesta?” „Mai bine să facem cu aceia ceea ce spune roaba lui Dumnezeu decât să vină mânia lui Dumnezeu asupra noastră”. Când s-a făcut dimineață, luându-i pe străini, i-a găzduit și i-a odihnit pe ei în tot ce aveau nevoie. Și după aceea ...
Stând Maria Magdalena să învețe într-una din zile, acest conducător zice către ea: „Poți tu credința pe care o înveți să o dovedești sau să o adeverești?” Îi răspunde lui Maria: „Pot cu ajutorul lui Dumnezeu, cu minunile și cu învățătura și cu ajutorul învățătorului meu Petru din Biserica Romei”.
Răspunzând conducătorul împreună cu femeia lui, au zis către ea: „Poți cere de la Dumnezeul tău să facem un copil? Dacă vei putea acest lucru, noi ne vom supune și vom crede în ceea ce spui și înveți”.Și a dat poruncă: „voi face așa”. Au făcut rugăciune către Dumnezeu și așa s-a întâmplat. A luat în pântece femeia potrivit rugăciunii sfintei.
Și văzând conducătorul că s-a întâmplat cu adevărat, a voit să meargă la Roma la Apostolul Petru ca să afle dacă sunt adevărate cele ce spune și învață Maria Magdalena. Iar femeia lui îi zice: „Vreau să vin și eu cu tine până la Roma la apostolul Petru”. Îi răspunde ei și acela: „Nu vreau, ești însărcinată și nu cumva să pățești ceva pe mare”. Și ea a început a plânge cu amar și cu durere, căzând la picioarele lui ca să meargă cu el. Iar Maria Magdalena îl convingea și ea pe conducător să se facă voia femeii și i-a binecuvântat pe ei, zicând: „Puterea lui Dumnezeu fie cu voi”. Și i-a însemnat pe ei cu semnul sfintei cruci pentru ca nu cumva diavolul să-i smintească în călătoria lor.
Au comandat o corabie și au cumpărat toate câte au voit și s-au îmbarcat. Iar celelalte ale lor le-au dat în mâinile Mariei Magdalena și s-au dus.
Moartea mamei. Întâlnirea cu Sfântul Petru.
Pe când se duceau ei la Roma a venit ceasul nașterii ei. Și a născut un fiu. Și născându-l, a murit mama. Iar corăbierii voiau să o arunce pe ea în mare. Iar conducătorul era în mare întristare cu privire la femeia lui și la copilul lor, ce va face adică cu ei. S-a rugat conducătorul de corăbieri să n-o arunce în mare, ci să se ducă în vreun munte ca să o îngroape pe ea. Apoi au văzut ieșind din mare un munte și s-au dus acolo. Și ieșind din corabie au aflat o peșteră mică căci era sălbatic muntele, tot numai din piatră, și n-au putut să sape. Au pus-o pe ea deasupra pe stâncă și pe prunc împreună cu ea. Și plângând cu amar a acoperit-o cu mantia lui lăsându-i pe ei în grija Sfintei Maria Magdalena.
Și urcând din nou în corabie s-a dus la Roma la Sfântul Petru. Și i-a povestit lui toate câte a făcut Maria Magdalena și despre femeie și despre copil și cum au murit și cum i-a pus într-o peșteră. Dar auzind Sfântul Apostol Petru l-a învățat pe el despre răbdare și i-a poruncit să nu se întristeze, ci să asculte tot ceea ce i-a poruncit lui Maria Magdalena.
„Nimic nu li se va întâmpla. Căci ea e moartă dar trăiește, fiindcă mare este credința în Dumnezeu. Pe toate le poate face”. Și multe învățându-l pe el apostolul, a voit conducătorul să se ducă la Ierusalim să se închine la mormântul Domnului Iisus Hristos. Și s-a dus cu el Apostolul Petru. Și i-a arătat conducătorului toate locurile pe unde a umblat Domnul, cum a fost răstignit și a murit și a fost înmormântat și a înviat și S-a înălțat la ceruri.
Găsește pe mamă și pe fiu vii.
A călătorit conducătorul doi ani. Și după aceea a vrut să se întoarcă acasă la el, apostolul poruncindu-i să se boteze de Maria Magdalena. Conducătorul, urcându-se în corabie, și-a amintit cum a ieșit din țara lui cu toată bucuria cu femeie și copil și cum acum se întorcea acasă fără femeie și fără copil.
Vrând Dumnezeu să o slăvească pe roaba Lui Maria Magdalena, și-a amintit conducătorul moartea femeii lui și a pruncului, zicând: „Măcar rămășițele lor de le-aș putea afla unde le-am lăsat sus, ca să i le arăt Mariei Magdalena...” Și prin iconomie dumnezeiească vede muntele în mijlocul mării și hotărăște să se ducă acolo. „Măcar oasele,, să le iau.
Și plecându-se vede un copil mic jucându-se în mare și se minunează. Și copilul văzându-i pe ei, fuge, intră în peșteră și se întinde lângă trupul mamei lui care ședea culcată și acoperită, ca în ceasul în care au pus-o în peșteră. Și luând veșmântul său de deasupra ei o vede pe femeia lui teafără având ochii închiși ca adormită.
Și văzând-o pe ea au plâns cu amar și cu multă frică el și toți cei câți erau cu el când au înmormântat-o, cu doi ani în urmă, căci ea era teafără și cu copilul trăind. Plângând toți, s-a trezit femeia și a luat lângă ea copilul, iar soțul a căzut la pământ cu frică și cutremur.
Și a început să o întrebe: „Cum de-ai trăit atâta timp aici?” Bucurându-se, femeia a zis că: „roaba lui Dumnezeu, Maria Magdalena, din ceasul nașterii până acum a venit până aici purtându-mi viața. Dar și când te-ai dus la Roma și la Ierusalim eram cu tine împreună cu Maria Magdalena și cu pruncul. Și toate câte ți-a vorbit ție Petru și toate lucrurile pe care ți le-a arătat, pe toate le-am vazut și pe toate le-am auzit și le-am văzut cu Maria.
Moartea și mutarea moaștelor Sfintei Maria Magdalena
Acestea auzindu-le conducătorul s-a minunat, a rămas fără grai și i se părea că vede o vedenie. Dar luându-i pe ei și urcând în corabie s-a întors la locul lui. Și aflându-i pe străinii cei săraci și flămânzi teferi și cu toată bucuria și Maria Magdalena ... vestindu-i ei câte au pătimit ... „Noi am fost cu tine la Roma și Ierusalim”.
Și a botezat Maria Magdalena pe conducător cu toată casa lui și pe toți cei din cetate mici și mari.
Și făcând biserici și iconomisind toate spre mântuire și multe învățându-i, s-a dus și în alte locuri propovăduind numele lui Hristos.
Și spune doxologia că după aceea s-a dus în Efes și acolo l-a aflat pe Sfântul Ioan Teologul și acolo a adormit bine și cuvios. Și după aceea marele împărat Leon a mutat moaștele ei la Constantinopol în mănăstirea Sfântului Lazăr. Amin (continuare mâine)(postat pe fb de ioan monahul)