Scoală-te şi umblă !
Un marerial pe care nu trebuie să-l ratați. ,,Aşadar, pentru că,( Iisus n.n ), avea să Se folosească de fapta cea mai mică pentru dovedirea faptei celei mai mari, ca să arate că a lucrat astfel din pricina slăbiciunii lor, pogorându-Se până la slaba lor putere de înţelegere, zice: Ce este mai uşor? A zice: Iertate îţi sunt păcatele tale!, sau a zice: Scoală-te şi umblă!? ” ( Sf. Ioan Gura de Aur )
Nu disperaţi, viaţa de aici poate fi numai un început pentru viaţa veşnică, mai avem încă posibilitatea de a alege corect, vor fi fericiţi și cei care astăzi sunt umiliţi, flămânzi, însetați, blânzi, smeriţi, necăjiți, săraci, cei care plâng sau poate mai mult ei, ori în cea mai mare proporţie ei.
Daca iubind neegoist, cu o dragoste neinteresată vom dărui din puţinul nostru material, dar din imensul dar al izvorului sufletesc, celor care au nevoie de ajutorul, bucuroşi că îl mai putem mărturisi pe Dumnezeu, ca putem face faptele dorite de Iisus Hristos, ca putem realiza lucrările pe care Duhul Sfânt le-a așezat în inima noastră, fericiţi ca reușim a ierta pe cei care ne urăsc și ne marginalizează, ne batjocoresc și care încearcă sa ne distrugă trupurile și sufletele îmbibate de iubirea și mila divină.
Oamenii mai au o şansă, dar ei sunt disperaţi nu că nu vor putea profita de ea, ci că atunci nu pot să fure, să acumuleze bunuri, averi, bani și valori pieritoare, ca nu pot sa se distreze suficient, că nu fac suficient sex, că nu au avut destui parteneri si partenere de orgii, că le trece viaţa si nu s-au saturat de păcat si de fărădelege, iar atunci simt că reabilitarea este imposibila.
Dumnezeu nu ne va ierta, el întoarce fata Sa de la păcat, uraşte de moarte păcatul, iubeşte pe păcătoşi, dar ajuta si intervine numai pentru păcătosul care încearcă sa lupte alături de El pentru eliberarea din păcat. El vrea voinţa si libera alegere a omului de a se reconverti. El vrea sa ne ierte, dar numai când noi dorim si decidem ca El sa ne ajute sa ne îndreptam.
,,Sa vada vrajmasa mea si sa se ascunda de rusine, ea care-mi spunea: „Unde este Domnul Dumnezeul tau?” Ochii mei se vor uita la ea, si ea va fi calcata în picioare ca noroiul de pe ulite”.
Mecanismul nostru de gândire deși logic, este bizar. Noi putem gândi coerent, rațional, just, întemeiat, corect, dar reprezentarea noastră în exprimarea logica, algoritmul nostru și caracteristicile și restricţiile lui de la ce pleacă? De la organigrama noastră pentru trăirea personală. Oare convieţuirea și dezvoltarea pe baza unor principii morale si de conştiinţă, viaţa noastră nu sunt cumva pe un drum greșit?
Atunci când ele sunt greşite, faptele si lucrările noastre devin ciudate, stranii, neobișnuite, extravagante si supărătoare în raport cu legile si principiile divine, cu legile naturale si fireşti instituite de Dumnezeu în mod logic.
Un jaf, o tâlhărie, o inginerie financiară, un viol, o aventură extraconjugală, o orgie, o activitate de prostituţie fizică sau morala, pot fi gândite și realizate perfect, dar bizar este că lucrarea perfecta nu este pentru Dumnezeu, ci pentru satan. Ei devin lucrătorii diavolului si fac lucrările lui și nu aduc mântuirea în ciuda perfecţiunii executării lor.
Tot mai bizar este că știm ce vrea Dumnezeu dar nu vrem sa facem aşa, fiindcă în structurile si societăţile căzute moral, ruinate sufletește, distruse sau numai erodate la nivelul conştiinţei creștine, uzura făcută de păcat schimba logicul în ilogic, în absurd, în anormal.
Și, iată, culmea, atunci alegerea corecta se transformă în alegere greşită, ne întrecem a lua un lucru drept altul, materialul și spiritualul se încurcă în dorinţele noastre, binele si răul se confundă, iar în felul acesta o hotărâre a noastră, pe care o credem bună, ne apropie sigur de pierzania veşnică.
,,Vine ziua când zidurile tale vor fi zidite iarasi, când nu va mai fi nici o lege din acestea. În ziua aceea vor veni la tine din Asiria si din cetatile Egiptului, din Egipt si pâna la Eufrat, de la o mare si pâna la cealalta si de la un munte pâna la altul. Tara se va preface în pustiu din pricina locuitorilor ei, ca pret al purtarii lor.”
Cât de confuz am ajuns sa trăim, ştim ce vrea Dumnezeu dar nu facem aşa. Am ajuns sa credem ca ne este bine când ne place răul. ,,Răule” este un alint pentru putere, caracter, duritate, masculinitate. ,,Răutate mica”, este alintul pentru desfrânare, perversiune, exces sexual, viciu.
Ne este bine și ne place tulburarea pentru că în vremurile tulburi te poţi ascunde, că ne place putreziciunea, că alegem satisfacţia trupului descompus, iar castitatea si fecioria sunt batjocorite, că socotim frumuseţe si lumină urâciunea stricăcioasa si umbra otrăvitoare a întunericului.
Ne simţim mai bine tăvăliţi în mocirla călduţă a promiscuităţii, în amestecul de indivizi foarte diferiți, dar apropiaţi prin pofte, pe care îi reunește un mod de viața dubios și contradictoriu și un comportament necuviincios de conviețuire în condiții aceste de mizerie si de imoralitate, în care iubim și dorim să trăim în comunul dezagreabil al placerilor trupeşti pervertite.
,,Cine e nedrept, sa nedreptateasca înainte. Cine e spurcat, sa se spurce înca. Cine este drept, sa faca dreptate mai departe. Cine este sfânt, sa se sfinteasca înca. Paste poporul cu toiagul tau, turma mostenirii tale, cea care salasluieste singura în padure, în mijlocul Carmelului! Sa pasca în Vasan si în Galaad ca în zilele cele de altadata! .”
Întoarcerea la Dumnezeu încă este posibilă pentru cei care se pocăiesc. Voi suferii mânia Domnului, dar am hotărât mă voi lăsa în mâna Lui, voi lua jugul lui Iisus Hristos fiindcă este uşor, ma voi smerii si ma voi cai, voi încerca sa obţin iertarea Lui prin post si rugăciuni. Lui îi voi dovedi părerea de rău, si remuşcările pe care le am, pentru o faptele si greșelile mele, ma las în voia Lui să-mi facă ce vrea, sunt vinovat, îmi stiu fărădelegea, îmi cunosc păcatele, dar după mulţimea îndurărilor Sale sa șteargă toate faptele mele necugetate.
Eu am încredere în Dumnezeu, iar Domnul ne tratează fara ura si fara discreditări. În Iisus cel iubitor mai am o şansă de însănătoşire, de vindecare prin harul si puterea Lui.Dreptate Lui este infailibilă. Dumnezeu nu poate greși, nu se poate înșela; El este perfect, El este desăvârşit, El este fara cusur, El Cel nesupus greșelilor are si pentru noi o soluție care sa ne asigure însănătoşirea.
Sa nu credeţi ca acum nu vede pe cei rai cărora le merge bine în lucrarea lor necurata, dar la final Dumnezeu va face dreptate. Iisus Hristos ne va judeca după credinţa autentică din sufletele noastre, după credincioşia faptelor noastre si atunci mândria si fala nelegiuiţilor se va sfărâma, se va spulbera, ţărână si pulbere vor deveni, în zadar se vor zbate si se vor frământa, toate cele lucrurile lor zadarnice vor eşua, si toate falsele lor valori îi va omorî, îi va distruge, îi va nimici.
Poporul lui Israel şi-a plătit necredinţa cu robia sa la neamurile păgâne, noi o plătim prin robia din lumea globalizata.
Iată, vin curând si plata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecăruia, după cum este fapta lui. Eu sunt Alfa si Omega, cel dintâi si cel de pe urma, începutul si sfârşitul. Fericiţi cei ce spala vesmintele lor ca să aibă stăpânire peste pomul vieţii si prin porţi sa intre în cetate!
Vor visa la întoarcerea din robie, vor visa la Judecata de Apoi, toţi cei care au ales sa poarte numele și crucea Domnului nostru Iisus Hristos, acesta este adevăratul țel al existentei. Pedeapsa este pedeapsa, mai bine să o primim acum, prin necazuri, prin suferinţe, prin lacrimi si durere, decât sa ne trezim abia la sfârşit, când deja este prea târziu. Mântuirea este mântuire, pentru ea trebuie să ne pregătim, scopul si telul principal al acestei vieţi rămâne desăvârşirea, îndumnezeirea.
Daca vrei îndreptarea si urmarea caii si adevărului Lui, purtându-ţi crucea, daca te vei pune în mâna Lui, daca vei asculta si vei face voia lui vei fi mântuit, dar pedeapsa pentru ce ai făcut tot o meriţi indiferent ce alegi pentru ca nimeni nu este drept si neprihănite, nu este fara păcat, nu este corect si nici nu are o credinţă suficienta, numai mila Sa ne poate ridica, fiindcă nimeni nu este vrednic de sfinţenia lui.
Refacerea lui Israel atunci și a noastră acum, chiar după robie, chiar după pedeapsă, ca si reconvertirea, după schimbare în proporție de masa a felului nostru de a ne raporta si a comunica cu Dumnezeu, fac ca lucrurile sa intre în matca fireasca. Iar acum mare parte din raul existent începe sa dispară, însușirile negative trebuiesc extirpate, scoate ochiul păcătos, taie mâna păcatului, să se facă dreptate, universul nostru spiritual să fie curăţat.
În final, vrem nu vrem, toţi vom recunoaşte ca Dumnezeu este Dumnezeu, chiar daca am dorit sau nu sa Îl ascultam, în final vom recunoaşte ca tot ce oferă Domnul este reală, nu iluziile, aberaţiile, sofismele, oferite de duşmanul său, aflat si el atunci în fata judecătorului pentru a-şi primi plata urii sale fata de Dumnezeu si fata de om, pentru ca nimeni nu poate reda viaţa celor condamnaţi la moarte.
,,Afara câinii si vrajitorii si desfrânatii si ucigasii si închinatorii de idoli si toti cei ce lucreaza si iubesc minciuna!”
Dumnezeu iartă si uită, dar nu-şi pierde memoria, nu le mai ia în considerare, dispare sentinţa pentru cele iertate si de care sufletul nostru s-a vindecat, dispare si cazierul din cartea faptelor rele, ne judeca ca si cum nu ar fi fost, dar pentru aceasta trebuie străduinţa duhovniceasca. Domnul oferă un nou început, un nou legământ cu universul si omenirea mântuita. Oricine primeşte acest legământ are o viaţa veşnică.,
,,Caci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Caci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau în lume ca sa judece lumea, ci ca sa se mântuiasca, prin El, lumea. Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a si fost judecat, fiindca nu a crezut în numele Celui Unuia-Nascut, Fiul lui Dumnezeu. Iar aceasta este judecata, ca Lumina a venit în lume si oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Caci faptele lor erau rele”
Oferta lui Dumnezeu este mereu actuala.
,,Cine este Dumnezeu ca Tine, Care ierti faradelegea si treci cu vederea pacatele restului mostenirii Tale? Mânia Lui nu tine totdeauna, caci El iubeste îndurarea”.