Sapaturile de la Alba Iulia si prima Biserica Ortodoxă din estul europei
Urmele PRIMEI Biserici Ortodoxe din România, dar şi a PRIMEI Biserici Ortodoxe din spaţiul Est – European ! Nu la mult timp de la descoperire însă ruinele au fost acoperite cu pământ, iar pământul însămânţat cu gazon verde,... Dumnezeu s-o conserve ! Am descoperit un material, în timp ce lucram la un articol cu Ardealul orodox, nu este confirmat,se pare ca stirea s-a vanturat prin media,interesant.
Sunt multe fotografii ale obiectivului, destul de bune și credibile. Articolul, fragmente, am scos, pâna la proba contrarie, acuzele aduse autorităților și Bisericii, ca și cele legate de o ințelegere româno-ungara și forte oculte:
În anul 2011, un grup de arheologi au descoperit, “întâmplător”, după alte surse, în urma defectării unei conducte de alimentare cu apă, a PRIMEI Biserici Ortodoxe din România, dar şi a PRIMEI Biserici Ortodoxe din spaţiul Est – European ! Locul descoperirii este în Alba Iulia, în faţa Catedralei Romano-Catolice aflată în zona interioară a Cetăţii Vauban.
Absida bisericii descoperite avea ziduri groase de 1,1-1,2 m: ".... extrem de mult pentru o biserică medievală timpurie. Biserica avea dimensiuni mari, chiar foarte mari. Avea o elevaţie (înălţime) impresionantă, fiindcă pentru o elevaţie mai mică erau suficiente ziduri de 70-80 cm.
(...) Bănuim că aceasta poate fi biserica construită de principele Gyula, care l-a adus pe episcopul Hierotheus la întoarcerea de la Constantinopol,unde fusese creştinat. Sunt multe discuţii dacă Hierotheus a fost la Alba Iulia sau dacă a fost în regiunile de dincolo de Tisa. O parte importantă din specialişti consideră că, totuşi, aici a fost acest sediu şi sperăm peste câteva luni să putem argumenta şi tranşa acest fapt istoric, în sensul că aceasta este biserica lui Hierotheus, databilă deci la jumătatea sec. X", a declarat Daniela Marcu-Istrate în conferinţa din aprilie a.c. (2011)
"Contextul stratigrafic al descoperirii ne-a determinat să afirmăm că biserica a fost construită în intervalul cuprins între mijlocul secolului X (n.a. - anul 950) şi anul 1.050; posibil este o ctitorie a principelui Gyula, creştinat la Constantinopol. Nava bisericii este un pătrat, iar în zona centrala se află fundaţiile a 4 stâlpi care susţineau o cupola, poate un mic turn. Acest plan în formă de cruce greacă înscrisă este specific arhitecturii bizantine", se arată într-un comunicat al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de la Alba Iulia.
Lucrările arheologice din faţa Catedralei Romano-Catolice sunt foarte importante, dacă ne gândim că din sec. VI până în a doua jumătate a sec. X nu sunt urme ale creştinismului: sunt câteva sute de ani de gol în ceea ce priveşte informaţiile istorice, arheologice.
Cercetările de la biserica lui Gyula se vor încheia în 13 august 2011, ruina bisericii urmând a fi acoperită şi marcată la suprafaţa terenului.”
“A fost descoperită cea mai veche biserică creştină din Transilvania, veche de peste 1.000 de ani. Arheologii au descoperit, în interiorul cetăţii Alba Iulia, ruinele celei mai vechi biserici creştine din Transilvania şi câteva sute de morminte din perioada medievala.
Coordonatorul lucrărilor de cercetare, arheologul Daniela Marcu Istrate, a declarat, vineri, că zidurile bisericii au fost descoperite în timpul unor lucrări de reabilitare a infrastructurii şi a reţelelor de apă şi canalizare din interiorul cetţăii din Alba Iulia, informează Antena 3. Cu această ocazie, arheologii au descoperit zidurile unei biserici creştine şi, după cercetarea întregii ruine, au stabilit că aceasta este cea mai veche biserică creştină din Transilvania, de tradiţie bizantină, construită în jurul anului 1000.
În aceeaşi zonă au fost descoperite şi 400 de morminte din perioada medievală, iar scheletele din interiorul acestora vor fi cercetate la Institutul de Antropologie al Academiei Române,după care vor fi reînhumate. Este o clădire sub influenţa arhitecturii bizantine şi va reprezenta un element important în descifrarea prezenţei Bizanţului în teritoriile de la nordul Dunării", a spus Daniela Marcu Istrate. “
„Arheologii a declarat, vineri, într-o conferinţă de presă, că ruinele au fost descoperite în faţa Catedralei romano-catolice din Alba Iulia în timpul unor lucrări de reabilitare a zonei interioare a Cetăţii Vauban. Ea (șefa ) a adăugat că ruinele aparţin unei biserici medievale timpurii care ar putea fi cel mai vechi lăcaş creştin din Transilvania şi în care ar fi slujit episcopul Hierotheus, care a avut misiunea de a creştina populaţia din această zonă, în jurul anului 950.” (informatii de pe net)
„Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei a declarat pentru TRINITAS TV: „Această descoperire extraordinară confirmă existenţa şi continuitatea poporului român pe aceste meleaguri. De asemenea, confirmă existenţa unei vieţi bisericeşti organizate, legate de Constantinopol, datorită importanţei istorice, economice şi strategice a acestui oraş amplasat în bazinul mijlociu al Mureşului.
Arheologii cred că biserica de secol X a fost cel mai probabil reşedinţa episcopului Hierotheus, adus la Alba Iulia din Bizanţ, pentru a creştina populaţia de aici. Din punctul de vedere al specialiştilor, aceasta este cea mai spectaculoasă descoperire a unor vestigii de Ev Mediu realizată în Cetate în ultimul secol.” (informatii de pe net)
Însă pentru a nu deranja prea tare părerea unor concetăţenii de-a noştri, se începe imediat manipularea şi dezinformarea publicului, practic încercându-se să se distragă atenţia de la ruinele descoperite.
„Potrivit sursei citate, arheologii nu au reuşit încă să stabilească cu exactitate vechimea bisericii, însă bănuiesc că biserica ar putea fi cea construită de principele Gyula, creştinat la Constantinopol şi întors în această zonă cu episcopul Hierotheus, dar nu exclud nici varianta ca lăcaşul de cult să fi fost ctitorit în jurul anului 1000 de regele Sfântul Ştefan.
“Putem spune, deşi nu am cercetat-o în întregime, că este un monument istoric de o valoare excepţională“, a afirmat conducatoare grupului de arheologi.
Interesant este faptul că dacă, inţial argeologii care au lucrat la descoperirea ruinelor, au afirmat in mod concret, că ruinele sunt vestigii ale unei biserici creştine, ortodoxe, fundată de către principele Iuliu cel Bătran şi Episcopul Hierotheus, ulterior îsi retrag afirmaţiile și nu la mult timp de la descoperire însă ruinele vor fi acoperite cu pământ iar pământul însemănţat cu gazon verde...
Dumnezeu s-o conserve ! NU EXISTĂ NICI MĂCAR O PLĂCUŢĂ care să indice că sub gazonul pe care stai să-l priveşti, mai este îngropată încă una din dovezile istorice A IDENTITĂŢII, EXISTENŢEI ŞI CONTINUITĂŢII POPORULUI ROMÂN ÎN TRANSILVANIA, ŞI ÎN TOATĂ ŢARA ROMÂNEASCĂ !
Comentariu meu:Pentru istoricii noştri, scrie Lavinia Betea pentru Adevărul, Transilvania este „leagănul poporului român". Dar după memorandumurile din 1791 şi 1792 adresate curţii de la Viena prin care fruntaşi transilvăneni cereau recunoaşterea românilor ca naţiune, istoriografia germană, maghiară şi austriacă a contraatacat.
Deoarece „Supllex Libellus Valachorum Transilvaniae" („Petiţia valahilor din Transilvania") argumenta drepturile solicitate cu vechimea şi descendenţa românilor din coloniştii romani şi băştinaşii daci, istoricii au construit „teoria imigraţionistă", prin care vor să deturneze adevarul istoric.
Ei spun că românii au venit în Transilvania, ca imigranţi, abia după cucerirea ungarăi, dar fapt unic în istorie: imigrarea aceasta nu e „sesizată" prin dovezi istorice. Oamenii „se scurg" fără a lăsa urme în documente, din pură atracţie faţă de bogăţia şi bunăstarea ţinutului ? Ori românii despre care se scrie au fost acolo de la daci și romani !
Se subînţeleg, aşadar, dificultăţile unei sinteze a istoriei creştinismului transilvan.În interculturalitatea şi cosmopolitismul specifice ţinutului, Maramureşul are o istorie religioasă deosebită Banatului sau Făgăraşului.
În istoria creştinismului transilvănean se intersectează istoria Bisericii Ortodoxe Române cu aceea a ortodocşilor sârbi, cum există o istorie altor culte.
Istoriografia românească opune argumente şi dovezi ale creştinismului în Transilvania anterioare creştinării ungurilor şi bulgarilor.
În „Istoria Bisericii Ortodoxe Române" (Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2006), preotul profesor doctor Mircea Păcurariu reia argumentele istoriografiei româneşti, începând cu postularea continuităţii daco-romane şi pe teritoriul din vestul arcului carpatic.
Creştinii s-au răspândit, făcând prozeliţi şi dincolo de Carpaţi, afirmă autorul, după retragerea administraţiei şi a legiunilor romane comandată de împăratul Aurelian (271-275). Mai ales după promulgarea Edictului de la Mediolanum de către Constantin cel Mare (313), prin care încetează prigonirea adepţilor lui Hristos.
Obiecte paleocreştine descoperite de arheologi acreditează afirmaţiile. În 1775, în satul Biertan (lângă Mediaş) a fost dezgropată o tăbliţă votivă din categoria obiectelor numite „donarium" de romani. Purta inscripţia „Ego Zenovius votum posui" („Eu Zenovius am împlinit făgăduinţa") şi simboluri ce încredinţează că aparţinuse unui creştin.
Discul cu monograma lui Hristos în interior (XP) ataşat ei indică secolul IV. Alt obiect asemănător a fost scos din apropierea ruinelor castrului roman Porolissum (Moigrad-Sălaj). Geme (pietricele din onix, de formă ovală) sculptate cu simboluri creştine sunt, de asemenea, dovezile trecerii timpurii peste Carpaţi a credinţei creştine. Vestită a fost gema de la Potaissa (Turda), cu simbolurile Păstorului cel Bun, pomului vieţii, porumbelului şi peştelui în miniatură.
Locurile de cult dedicate zeilor au fost transformate, după retragerea romanilor, în aşezăminte ritualice creştine. Specialiştii în istoria antică a României şi în paleocreştinism au stabilit asemenea urme la Porolissum (Moigrad-Sălaj). Biserica din Densuş (sat hunedorean din apropierea Sarmisegetusei) este reprezentativă pentru tipul acesta de transformare.
Primele generaţii de creştini, ca şi cei de azi, au folosit simboluri religioase în confecţionarea bijuteriilor, obiectelor de mobilier şi la decoraţiuni interioare.
Câteva descoperiri datate în secolele III-IV: inel de aur gravat cu simbolurile delfinului şi păunului (Băile Herculane), inel de bronz cu cruce (Valea Caraşului - Banat) precum şi numeroase opaiţe gravate cu crucea, păstrate în muzeele din Sibiu, Alba Iulia, Oradea, Cluj. Urmele unei basilici cu baptiseriu (anexă pentru ritualul botezului) au fost identificate la Morissena (Cenad-Timiş), lăcaşul de cult fiind datat în secolele IV-VI.
Deci ma îndoiesc ca Biserica Ortodoxa a pastrat tacerea în cazul descoperirilor arheologice despre care se vorbește în articolul invederat.