Sa mergem în Egipt cu pruncul Iisus, Maica Domnului și Sf. Iosif

30.12.2018 17:28

Fuga in Egipt. Profetia [Osea 11:1] Când Israel era tânăr, Eu îl izbeam, şi din Egipt am chemat pe fiul Meu. Implinirea [Matei 2:13] După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă. [Matei 2:14] Şi sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt. [Matei 2:15] Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: “Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”.

De ce pruncul Hristos a fost trimis în Egipt? Textul evanghelic face referire clară la acest lucru: trebuia să se împlinească ceea ce Dumnezeu a zis prin profet: Din Egipt am chemat pe Fiul Meu. De aici înainte, putem vedea că nădejdea mântuirii este descoperită lumii întregi. Babilonul şi Egiptul reprezintă lumea întreagă. Chiar dacă ele au fost înghiţite de nelegiuire, Dumnezeu a făcut cunoscut faptul că dorea să le corecteze şi să le schimbe. Dumnezeu a dorit ca întreaga lume să aştepte însutitele Sale daruri. Aşadar, a chemat din Babilon pe cei înţelepţi, pe magi, şi a trimis Sfânta Familie în Egipt. Dumnezeu a văzut intenția lui Irod și a trimis pe îngerul Său la Iosif.

 Îngerul i-a apărut lui Iosif în vis și i-a poruncit să ia Pruncul și pe mama Lui și să fugă în Egipt. Iosif a făcut asta. Luând pe Pruncul Iisus și pe mama Lui, a plecat în Egipt, unde a stat până la moartea lui Irod (Matei 2, 13-15). Egiptul era un loc logic pentru a găsi refugiu, deoarece era în afara ținutului stăpânit de Regele Irod și, atât Egiptul, cât și Palestina făceau parte din Imperiul Roman, făcând călătoria între ele ușoară și relativ sigură.

Magii de la Răsărit, după ce s-au închinat Domnului în Betleem, au fost călăuziți să se întoarcă la casa lor pe alt drum, prin porunca unui înger. Irod, împăratul cel nelegiuit, văzând că fusese înșelat de către magi, a plănuit să omoare toți copiii din Betleem, pentru a-L omorî și pe Pruncul Hristos.

Ia pruncul şi fugi în Egipt. Ar putea să ne mire îndemnul:,,Fugi!” adresat lui Iosif de îngerul lui Dumnezeu. Este o poruncă care ne prezintă un Dumnezeu parcă aparent fără soluţii în faţa răutăţilor oamenilor, o soluţie de a te depărta de pericolele ce se abat asupra familiilor şi care le pun în pericol existenţa, însă atunci,  dar mai ales astăzi, pericolul cel mai mare al familiilor noastre este acele de-a rămâne fără Iisus, pe care societatea secularizată încearcă cu disperare să-l ucidă. Învăţătura din scriptură ne cere să fugim de relaţii tensionate, de împietrirea inimii, de acuzaţii reciproce, de intoleranţă, de nerăbdare, de orgoliu şi de tot ceea ce ar putea să destrame familiile noastre, dar în acelaşi timp ne arată că fără să apelăm la ajutorul lui Iisus este imposibil, cauză în care noi trebuie să fugim din faţa pericolelor, dar nu oricum, ci aşa cum ne spune Dumnezeu prin îngerul său: ,,Ia pruncul şi fugi”. Porunca spune şi azi să fugim de cel rău, dar asemenea lui Iosif, să nu uitam să-l luam cu noi pe pruncul Iisus, pentru că El ne spune: fără Mine nu puteţi face nimic, nicăieri, fără mine fuga voastră zilnică este o zădărnicie, fără mine nu ajungeţi unde trebuie.

Tradiţia egipteană, sărbătoreşte la 24 Bashons (iunie) intrarea Mântuitorului în ţara Egiptului. Papirusul lui Fayoum, scris în limba coptă şi păstrat la Biblioteca Universităţii din Koln (datat sec. IV), consemnează că durata şederii Sfintei Familii în Egipt a fost de 3 ani şi 11 luni, arătând că această călătorie a început în a 24-a zi a lunii copte Bashons, ceea ce confirmă şi tradiţia. Memoriile Papei Teofil, al 23-lea papă al Bisericii Copte (384-412), care afirmă că, în timpul zilei 6 a lunii copte Hatur, Sfânta Fecioară i-a apărut Papei indicându-i cu precizie detalii despre fuga Familiei Sfinte în Egipt. Există trei documente, primul păstrat la Vatican, al doilea la Biblioteca Naţională din Paris şi al treilea la Biblioteca manuscriselor Mânăstirii din Al Moharraq din Egipt, loc în care Sfânta familie a stat 6 luni şi 11 zile. Conform scrierilor Papei Teofil şi tradiţiei Bisericii Copte, principalele locuri în care a stat sau prin care a trecut Familia Sfântă (dintre care unele se mai pot vizita şi astăzi) sunt: Sakha. Tradiţia spunea că o piatră de aici păstrează urma piciorului Copilului Iisus. Piatra respectivă a fost descoperită în anul 1986. Mostorod, aflat la 10 km nord de Cairo, este locul în care Sfânta Fecioară s-a oprit pentru a-L spăla pe Pruncul Iisus şi hainele sale. La întoarcerea din Egipt, Sfânta Familie trece din nou prin acest loc, iar Mântuitorul face să apară un izvor care poate fi văzut şi astăzi.  Deşertul Nitriei, unde s-au descoprit multe chilii. Loc în care binecuvântarea Sfintei Familii va duce la dez­voltarea vieţii ascetice.  Matariyah, aflat în vecinătatea oraşului Cairo, este locul unde Sfânta Familie s-a adăpostit la umbra unui copac cunoscut astăzi sub numele de Arborele Sfintei Fecioare. Tradiţia spune că apa vărsată aici de Sfânta Fecioară, după ce a spălat hainele Pruncului, a dat naştere unei plante aromatice cunoscută sub numele de balsam. La Zeitoun s-a odihnit Sfânta Familie înainte de a ajunge în vechiul Cairo. De la Maadi Sfânta Familie s-a urcat într-o felucă şi a traversat Nilul, îndreptându-se spre sud. La El Moharraq, Sfânta Familie a stat 6 luni şi 11 zile. Privit de la nord la sud, sau de la est la vest, locul se află exact în mijlocul Egiptului.

Sfânta Scriptură nu spune nimic despre viața sfintei familii în Egipt, dar există unele relatări extra biblice care vorbesc despre aceasta, relatări pe care le consemnează și Sfântul Nicolae Velimirovici.

Copacul locuit de un demon. Când Fecioara Preasfântă, cu Pruncul Divin și dreptul Iosif s-au apropiat de orașul Hermopolis (Cairo), au văzut un copac în fața porții cetății. Călătorii, obosiți de călătoria lor, se apropiau de acest copac pentru a se odihni o vreme, chiar dacă arborele era foarte înalt și nu oferea destulă umbră. Egiptenii numeau acest copac „Persea” și îl venerau ca pe un zeu, deoarece credeau că o divinitate era ascunsă în copac. În realitate, un duh rău locuia în el.Când familia sfântă s-a apropiat copac, copacul s-a scuturat violent și duhul cel rău, îngrozit de apropierea copilului Hristos, a fugit. Apoi copacul și-a aplecat vârful până la pământ și s-a închinat Creatorului său ca o făptură rațională. Din acea zi, copacul a primit puteri miraculoase de la Hristos Domnul, de a vindeca orice infirmitate a oamenilor.

Idolii se prăbușesc. Profeții Isaia și Ieremia, au profețit că Domnul va veni în Egipt și că prezența Lui va zgudui templele păgâne și va distruge idolii. Isaia a scris: „Iată Domnul vine pe nor uşor şi ajunge în Egipt. Idolii Egiptului tremură înaintea feţei Lui şi inima Egiptenilor se topeşte în ei”. (Isaia 19:1, cf. Ieremia 43:12-13.).Când refugiații divini au venit în orașul Hermopolis (Cairo de astăzi), s-au apropiau de un templu păgân și toți idolii din templu au căzut dintr-o dată și s-au spulberat. Scriitorul bisericesc Paladie scrie despre acest lucru în a sa Istorie Lausiacă: „Am văzut acolo templul păgân, în care toți idolii sculptați au căzut la pământ la venirea Mântuitorului”. Sfântul Prooroc Ieremia, locuind în Egipt la bătrânețe, a proorocit preoților păgâni din Egipt că toți idolii vor cădea și toate chipurile cioplite vor fi distruse atunci când o Mamă Fecioară cu un copil, născut într-o iesle, va veni în Egipt. Preoții păgâni își aminteau bine această profeție. În conformitate cu aceasta, au sculptat o reprezentare a unei mame care stătea pe un pat și, lângă ea într-o iesle, pruncul său înfășurat în scutece și venerau această reprezentare. Regele Ptolemeu i-a întrebat pe preoții păgâni ce însemna aceasta reprezentare, iar ei au răspuns că era un mister, prevestit de către un profet părinților lor și că ei așteptau împlinirea acestui mister. Și, într-adevăr, acest mister s-a împlinit și a fost descoperit nu numai în Egipt, ci în întreaga lume.

Smochinul și izvorul minunat. După aceea, călătorii sfinți, s-au dus în satul Matarea. În apropierea satului au văzut un smochin și, în timp ce Iosif a intrat în sat cu treburi, Preasfânta Fecioară a mers să se odihnească sub smochin cu Hristos. Și, o, ce minune: copacul și-a coborât coroana până la pământ pentru a crea o umbră pentru călători și partea de jos s-a deschis în așa fel încât Maica cu Pruncul să poată intra și să se odihnească. Și ceea ce este și mai miraculos: un izvor de apă curgătoare, dintr-o dată, a izvorât în apropierea smochinului. Iosif a găsit o colibă în apropiere, unde s-au stabilit. Acolo au trăit și au băut apă din acel izvor minunat. Acesta era singurul izvor de apă curgătoare ce se găsea în Egipt, pentru că toată cealaltă apă din Egipt vine de la râul Nil, care se ramifică în nenumărate canale. Astfel, Domnul Iisus, izvorul ceresc al apei vieții, prin prezența Sa, a chemat la suprafață acest izvor de apă curgătoare din pământ. În orașul Cairo, poate fi văzută peștera în  care a locuit familia sfântă. De asemenea, în satul Matarea, în apropiere de Cairo, se găsesc copacul sub care Maica Domnului s-a odihnit cu Domnul Iisus, precum și izvorul miraculos de lângă acest copac.

O poveste spune că, pe drumul spre Egipt, Maica Domnului s-a întâlnit cu nişte ostaşi ai lui Irod. Au întrebat-o ce are în braţe şi le-a răspuns că are grâu. Ostaşii s-au uitat, dar Pruncul Se transformase în grâu şi aşa au săpat de primejdie. De aceea, se spune, pe grâu este întipărită faţa Domnului Hristos… Se mai spune că, tot în drum spre Egipt, Sfânta Fami­lie a întâlnit un tâlhar, dar acesta nu le-a făcut nici un rău, ci, văzând Pruncul, a spus că dacă Dumnezeu S-ar întrupa, n-ar fi mai frumos decât pruncul acesta; şi i-a lăsat să meargă în pace. Lucru uimitor: un tâlhar, care de obicei ca o fiară nu cruţă pe nimeni, nu a necăjit, nici nu a supărat Sfânta Fa­milie. La vederea Pruncului şi a blândei Sale Maici, sufle­tul tâlharului s-a înmuiat şi a fost atins de harul lui Dum­nezeu. Aşa s-a întâmplat şi cu fiarele sălbatice care la vederea sfinţilor mucenici sau a bărbaţilor cuvioşi se făceau blânde şi nu le făceau rău. Chiar şi demonii se tem de sufletul blând şi smerit, care-i biruie prin ascultare şi rugăciune. Alt lucru uimitor: tâlharului i s-a făcut milă de Domnul-Prunc, dar arhiereii şi bătrânii L-au predat Iui Pilat să-L răstignească. Şi aceasta pentru că ei nu se rugau şi nu ce­reau de la Domnul să-i povăţuiască ce şi cum să lucreze. Dumnezeu ne trimite ingeri in ajutor cand oamenii nu ne ajuta.

Egiptenii păstrează amintirea trecerii Sfintei Familii. Desi nu sunt dovezi scrise, bogata traditie orala pastrata peste veacuri si transmisa din generatie in generatie, locuri sfinte care cunosc o foarte mare popularitate ca etape ale trecerii Sfintei Familii, chiar sinaxarul Bisericii Ortodoxe Copte egiptene, care inscrie 22 de locuri sfinte asociate cu traseul Fugii in Egipt – fac foarte vie prezenta micului Iisus, a tinerei Sale Mame si a batranului Iosif, in tara faraonilor. Ei chiar spun : “Sfanta Familie a traversat desertul in Egipt. Pamantul verde al Egiptului este pamantul care a oferit securitate si dragoste. Calatoria prin tara Egiptului si desertul sau, de-a lungul raului Nil pana in delta, este punctata de opriri care ulterior s-au transformat in manastiri, biserici si locuri de venerare”. Involuntar, ne gandim la posibila legatura dintre pasii Sfintei Familii si aparitia in acest areal geografic, in sec 4, a primelor forme de monahism din lume (pustnici, manastiri cu viata de obste, manastiri de sine), modelul vietuirii lor intru Hristos fiind urmat ca atare pana in zilele noastre si extins in toata lumea crestina. Iisus vine în Egipt să cheme pagânatatea la creștinare.

Biserica Copta ortodoxa egipteana crede ca aceasta calatorie a durat trei ani si jumatate, pe cand musulmanii egipteni, care au o anume referire in Coran si o identifica pe Sf Fecioara Maria ca fiind Miriam, sora lui Moise, sustin ca durata este de sapte ani.

Arta copta pastreaza doua modele de icoane reprezentand aceasta perioada de inceput din viata Domnului nostru Iisus Hristos : prima reprezinta momentul intrarii in Egipt, cand Sf Maria Il poarta in brate pe pruncul Iisus, calatorind calare pe un magar; Iosif este alaturi, iar in unele icoane copte apare si Salomeea (probabil, ruda a Maicii Domnului, una dintre viitoarele femei mironosite, mama Sfintilor Apostoli Iacob si Ioan, sotia lui Zevedeu).Cea de-a doua reprezentare este momentul plecarii din Egipt, Iisus fiind deja un copil care merge singur, tinut de mana de Mama Sa, fiind urmati de Iosif. Ca si in cazul reprezentarii intrarii in Egipt, ordinea “personajelor” din icoana este aceeasi: conform directiei de mers, intai este figurat Pruncul Iisus, apoi Sfanta Sa Mama, apoi Iosif. Ingerul apare in multe dintre aceste icoane, ca si insotitor si calauza, atat la sosirea cat si la plecarea din Egipt.

Conform traditiei copte, Sf Familie a traversat nordul Peninsulei Sinai si a intrat in Egipt de-a lungul celui mai estic brat al Deltei Nilului, acum asanat, pe la Pelusiam ( El Farma) si Zagazig (Tel Bastah).

La Zagazig trebuie sa prinzi răsăritul soarelui, este minunat spun pelerinii.  Iosif la rasarit a mers in sat sa caute ceva de mancare si de baut, dar a fost aspru refuzat de localnici si s-a intors cu mainile goale. In lumina lina dela apusul soarelui, un taran, Aqloum, unul din primii păgâni care-l descopera pe Soarele Dreptății, care se intorcea de la munca campului, i-a vazut sub un copac, n-a trecut pe lângă ei, ci i-a intrebat cine sunt? Sf Fecioara Maria i-a raspuns ca sunt o familie de evrei saraci care vin din Palestina si vor sa ajunga in Babilon ( Vechiul Cairo, Old Cairo) si ca in curand vor pleca la drum, că au cautat ceva merinde dar n-au gasit, atunci Aqloum i-a chemat la el acasa, ca sa le dea și niste haine. Apropiindu-se de casa, Aqloum le-a spus ca sotia lui este bolnava si nu ii poate intampina cum se cuvine. Dar Pruncul Iisus a chemat-o pe nume si i-a spus:“Sarah, esti vindecata, ridica-te si ne intampina!” Ea s-a ridicat imediat si ambii soti au fost gazde foarte primitoare. Sotia lui Aqloum i-a povestit Mariei despre oras, despre templul zeitei Bastet (zeita pisica) in care sunt statui colosale si ale carei sarbatori se derulau atunci, iar Maria si-a exprimat dorinta sa vada templul. Sarah a condus-o pe Maria cu Pruncul in brate la templu. Imediat ce au pus piciorul acolo, statuile zeilor pagani s-au spart si s-au prefacut in praf, conform proorocirii “… Idolii Egiptului tremura inaintea fetei Lui“ (Isaia, 19, 1).  Vestea despre acest “incident” s-a raspandit rapid si guvernatorul regiunii a ordonat sa se caute imediat femeia cu copilul in brate, pentru a-L trimite la Irod.  Aqloum si sotia sa, intelegand ca nu mai este sigura sederea Sfintei Familii la ei, i-au ghidat catre Belbeis, insotindu-i o parte din drum si ferindu-i de ostasii romani. Întrebare: Câți din crestinii de azi sunt în stare să-L mai apere pe Pruncul Iisus cu pretul vieții lor, opunându-se guvernanților acestei lumii?

Sakhra. Traversand Delta Nilului de la est la vest, ferindu-se de armata romana, Sfanta Familie a ajuns la Sakha. Pe drum, Iisus a pus piciorul pe o stanca si urma talpii piciorului Sau a ramas intiparita pe piatra, locul numindu-se de atunci Bikha Isous ( “Pasul lui Iisus”), cercetatorii sugerand ca este vorba de actuala localitate Sakha, in care se afla biserica copta Sf. Maria.

Samanoud. Tot in Delta Nilului se afla un alt loc care pastreaza vie, peste veacuri, prezenta Sfintei Familii: fantana cu apa dulce pe care a adus-o la suprafata Pruncul Iisus, ca si vasul de granit in care Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu a framantat aluat pentru paine.

Condusa de ingerul Domnului si biecuvantand pamantul Egiptului, Sfanta Familie s-a indreptat catre Cairo ( Old Cairo, Babilon), urmarita fiind de doi ostasi ai lui Irod.  Traditia spune ca la Mataryah,o localitate integrata acum capitalei Cairo, un copac si-a deschis in mod miraculos trunchiul pentru a-L ascunde pe Pruncul Iisus, pe Mama Sa si pe Sf. Iosif si si-a coborat crengile ca sa-I fereasca de ochii urmaritorilor. Acest copac este unul dintre cele mai sfinte locuri asociate cu Fuga in Egip.

O oază de creştinătate în mijlocul unei lumi musulmane există și azi in orasul Cairo crestin. Un oraş de peste 18 milioane de locuitori, despre care se spune că nu doarme niciodată. Este cea mai mare metropolă a Africii şi a lumii arabe, în secolul nostru, dar care are, încă, un „picior” în Evul Mediu. În sudul oraşului, piramidele amintesc de cel mai impresionant efort uman împlinit vreodată. În centru, viaţa are standarde occidentale. Între aceste extreme, la 5 km spre sud de midan El‑Tahrir (piaţa centrală), se află Old Cairo, leagănul oraşului modern de azi şi centrul lumii creştine copte.

Biserica ortodoxă Sfântul Gheorghe este singura biserică rotundă care există în Egipt. Se spune că Sfânta Familie şi-ar fi găsit adăpost în locul pe care se află acest lăcaş. Un  locas de mici dimensiuni este ridicat in cimitirul Bisericii Grecesti Sf Gheorghe, in al carui subsol se afla o fantana cu apa binecuvantata de Pruncul Sfant si grota de foarte mici dimensiuni care a adapostit Sfanta Familie.

Biserica Sf Serghie din Cairo este cu adevarat impresionanta. Aici se spune ca a locuit Sfânta Familie în Egipt. La cripta in care a locuit Sfanta Familie timp de cateva luni la finalul Fugii in Egipt, atunci cand Iosif lucra in cetate, se ajunge prin stanga altarului, coborand cateva scari. Dar in cea mai mare parte a timpului accesul este interzis, fie pentru ca ca se restaureaza, fie ca in cripta este apa, in perioada in care nivelul Nilului este crescut (cripta are 10 m adancime)... Pestera insasi a fost biserica in primele veacuri crestine, altarul acesteia pastrandu-se pana astazi.

Biserica Sf Maria din Gebel El-Tair a fost ridicata pentru comemorarea vizitei Sfintei Familii in anul 328 d. C. de catre Sf Elena, mama Sf Imparat Constrantin. De altfel, multe biserici din Egipt sunt atribuite Sf Elena ca si ctitor, asa cum sunt si bisericile din delta Nilului ( Sakha, Birkha Iisous). Se pare ca , la cinsprezece ani de la increstinarea Imparatului Constantin ( dupa ce acesta a vazut Sf Cruce pe cer), Sf Elena a calatorit in toate locurile sfinte ale Imperiului Roman, ajungand cum era si firesc si in Egipt. La Maadi, se pare ca aici este si locul in care a ajuns la mal cosuletul in care se afla puncul Moise, pe care l-a gasit fata faraonului. Conform traditiei, in ultimele zile ale sederii, Iosif a avut legaturi cu mai multe familii evreiesti de pescari, stabilind ruta și conditiile plecarii lor pe apa Nilului catre zona centrala a tarii.

Sfanta Familie a calatorit pe apa Nilului pana in centrul Egiptului, aproape de Assyut ( 430 km sud de Cairo), locuri asociate acestei prezente fiind Gebel El-Tair ( Muntele Pasarilor) si Al-Muharraq unde, conform traditiei, Ingerul Domnului i-a aparut lui Iosif  Dupa moartea lui Irod. Manastirea Dronca, din imediata apropiere a Manastirii Dair al Muharraq este ultimul loc in care Sfanta Familie a poposit in Egipt, inainte de intoarcerea in Israel. In luna august in fiecare an au loc sarbatori crestine inchinate Preasfintei Fecioare Maria, aparitiile acesteia pe cupolele manastirii Dronka fiind deja de notorietate. La intrare, pe sub o stâncă, în mănăstire, se mai păstrează locurile în care a dormit Sfânta Familie, separat Maica Domnului cu pruncul şi separat dreptul Iosif (pentru că nu au dormit împreună) Mănăstirea din Dronca, Egipt, este aşezată lângă un oraş de la poalele muntelui şi este considerată loc de veneraţie, egiptenii consideră că este o binecuvântare care se revarsă asupra lor din munte. Dronca ­Assiut este unul dintre cele mai mari oraşe din Egipt iar universitatea de aici a fost înainte de cea din Alexandria. Mănăstirea Dronca se numeşte astfel pentru că Sfânta Familie a locuit aici şi se spune că este locul din care a plecat după ce s-a sfârşit fuga în Egipt. Acest loc nu este o peşteră naturală şi a fost făcută din timpul faraonilor, din piatra folosită la construcţia templelor (1500 – 2300 î.H.). Se spune că atunci când Sfânta Familie a fost aici și a stat 3 zlie,  o femeie rea a vrut să răstoarne o piatră peste pruncul Iisus Hristos. În loc să cadă, pruncu Iisus a ridicat mâna şi piatra s-a oprit, iar mâna Lui a rămas imprimată pe ea. Astăzi, această piatră se găseşte la muzeul din Anglia, secţia egiptologie, după ce a fost luată în perioada ocupaţiei engleze. Dimensiunile pietrei sunt de 7 cm/10 cm, suficient cât să cuprindă palma Pruncului.  Un alt eveniment consemnat recent este aparitia pe apa Nilului a unei Biblii : “Vineri 27 martie 1976, dupa Liturghia de dimineata, lumea a observat un obiect putind pe apa, langa locul in care Sfanta Familie s-a imbarcat. Cativa membrii ai bisericii au coborat si au gasit o Biblie, plutind pe apa, deschisa la Isaia 19, 25 “Bleessed by Egypt my People”  “Binecuvantat sa fie poporul Meu Egiptul…” In ciuda faptului ca Biblia era uda si grea, aceasta plutea pe apa si oamenii au considerat ca este o minune, un semn de la Dumnezeu, ca o binecuvantare speciala catre ei. “ Ori apritia Sfintei Fecioare Maria la Zeitoun.

Întrebat un calugar, despre Fuga in Egipt și cum era tanara Maicuta a Domnului? A raspuns imediat, cu caldura in glas:,,vitează și frumoasa!” Am inteles atunci ca omul rugaciunii a vazut-o prin ochii Pruncului Iisus, prin ochii copilului care isi adora mama care il mangaie si il protejeaza, caci singur nu se poate ajuta si am inceput sa inteleg cat de mult o iubeste Iisus pe Sfanta Sa Mama – careia Fiul lui Dumnezeu i-a promis ca ii va da tot ceea ce-I cere, facand-o mijlocitoarea noastra …De altfel, intreg Egiptul crestin o slaveste si o iubeste nespus pe Sfanta Fecioara Maria, absolut toate bisericile si manastirile ridicate in locurile prin care a trecut Sfanta Familie fiind inchinate Maicutei Domnului.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune că  Fuga Sa nu a fost determinată de frică, ci de către ceea ce a venit prin taina profeţiei. Evanghelia a răsădit sămânţa, când a spus: Ia Pruncul şi pe mama Sa şi fugi în Egipt. Şi mai departe, ca să se împlinească cele scrise: „Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”. Hristos a fugit pentru a întări adevărul Legii, credinţa în profeţie şi în mărturia psalmistului.  Domnul Însuşi spune: Trebuia să se împlinească de către Mine toate cele scrise în Legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi.  Hristos a fugit pentru noi, nu pentru El Însuşi. Hristos a fugit pentru ca, la timpul cuvenit, să slujească ca un iconom al Sfintein Liturghii.  Hristos a fugit ca, prin dăruirea iertării Sale, să distrugă sursa abuzurilor venite şi să arate credinţa celor care vor să creadă. Şi, în final, Hristos a fugit pentru a ne dărui nouă credinţă statornică, chiar şi atunci când suntem nevoiţi să fugim, ştiind că în faţa persecuţiilor este mai bine să fugim, decât să ne lepădam de credinţă. Căci Petru pentru că nu a dorit să fugă de aceea s-a lepădat de Hristos, iar Ioan, ca nu cumva să se lepede de Hristos, a fugit.

Petru Hrisologul:  Mergi în pământul Egiptului. Căci Domnul, ca un doctor, a fugit în Egipt pentru a-l cerceta, deoarece lâncezea în greşeli, nu pentru că ar fi vrut să rămână acolo.La prima vedere, se presupune că El a fugit în Egipt de furia lui Irod. Înţelesul tălmăcit este că a fugit în vederea alungării demonilor din Egiptul întunecat de greşeli, aşa cum Isaia mărturiseşte când spune: Iată Domnul ajunge în Egipt, aşezat pe nor uşor, iar idolii Egiptului vor cădea. Nu vezi că mai apoi nu dorea să evite moartea, ci ajunge în Egipt pentru a distruge idolii ucigași? Acesta este singurul moment când Domnul a călătorit în Egipt. Trebuie menţionat, de altfel, de ce a fugit în Egipt în timpul nopţii şi s-a întors în timpul zilei. Aceasta pentru că, atunci când a fugit, a fugit de persecuția lui Irod, iar de întors a făcut-o după ce Irod a murit. Noaptea simbolizează întinderea furiei persecuţiei, pe când ziua reprezintă o liniştire a acesteia.

După uciderea pruncilor, tânărul Arhelau era convins că nu va avea de ce să se teamă. Pruncii din Betleem şi Cel pe care îl căutau au fost eliminaţi prin ucidere. După ce a văzut modul cum a murit tatăl său, Arhelau a devenit mai conştient de ceea ce s-a petrecut şi mult mai sârguincios în lupta cu fărădelegea. De aceea, Iosif, datorită pericolului, a lăsat Iudeea pentru Nazaret, dar, în acelaşi timp, avea multă dragoste pentru casa sa. Şi, pentru a fi mai sigur, a primit poruncă de la înger despre aceasta. Şi venind a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazarinean Se va chema. Dacă acest verset putea fi găsit în Scriptură, el nu ar fi zis: „pentru că s-a spus de profeţi”, dar putea spune mai clar: „Pentru că s-a spus de un profet”. În cazul nostru, vorbind despre profeţi în general, ne-a arătat că nu a luat cuvintele din Scriptură, ci mai curând a făcut aluzii la sensul din Scriptură. „Nazarinean” are înţeles de „sfânt”. Fiecare carte din Scriptură atestă că Domnul era „sfânt”. Putem vedea în alt mod ceea ce s-a scris… în evreieşte, la Isaia: O mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iesei, un nazarinean din rădăcinile lui. Amin (postat pe fb de ioan monahul)