Referatul 7 La Iordan

05.09.2019 13:27

Ioan Monahul și un grup de pelerini, având organizator, ghid și conducător pe printele Cristian, cunoscut dv. din multe postari pe fb, merg în Tara Sfântă și Egipt. Prin desfasuratorul pelerinajului, cu 21 de referate privind obiectivele călatoriei pe care le postăm,  vă invităm să fiți alături de noi.

Iordanul.In Tanakh – „Biblia evreilor”, Raul Iordan este mentionat de mai multe ori ca sursa a fertilitatii Israelului. Acesta este locul prin care Iosua si triburile Israelului au traversat in Ierihon, cat si locul multor razboaie biblice.

Raul Iordan, principala apa curgatoare a Palestinei, izvoraste din Muntii Libanului, apoi traverseaza Marea Galileii si dupa un lung si sinuos traseu se varsa in Marea Moarta.

Distanta dintre Hermon pana la varsare in Marea Moarta este de 215 kilometri, dar calculand si multiplele curbe de pe drum, el masoara 360 de kilometri. Latimea medie este de 27-45 metri si adancimea de 1,5-3,5 metri. In evreieste, Iordanul este numit "Nahar Ha Yarden", adica "raul care coboare". Intre izvor si varsare, Iordanul are o diferenta de altitudine de 800 de metri. Intr-devar, de la cel mai indepartat dintre cele trei izvoare principale ale sale (Hasbeiya, in Liban), raul coboara aproape intruna, ajungand la un moment dat pana la 465 m sub nivelul marii (pe Valea Ghorului, dupa iesirea din Lacul Tiberiadei, pe care-l strabate peste 20 de kilometri) si pierzandu-se in Marea Moarta, aflata ea insasi la circa 400 de metri sub nivelul conventional al marilor.

Iordanul este pomenit foarte des in Sfanta Scriptura (de peste 150 de ori). Cel mai important moment in care apare Iordanul este, fara indoiala, Botezul Domnului, relatat de toti cei patru evanghelisti: Matei 3, 13-17; Marcu 1, 9-11; Luca 3, 21-22 si Ioan 1, 29-34.

Dupa cum trecerea Iordanului are, pentru vechiul Israel, semnificatia intrarii in Tara Fagaduintei, adica a sfarsitului robiei si ratacirii in pamant strain, tot asa pentru Biserica - "Noul Israel", Iordanul semnifica trecerea la o noua conditie spirituala, nasterea prin Botez la o noua viata, in vederea intrarii in Imparatia lui Dumnezeu.

In traditia crestina, Iordanul a ramas ca loc al Botezului Domnului de catre Sfantul Ioan Botezatorul. In Sfanta Scriptura, Iordanul este vazut ca o sursa de viata pentru intreaga regiune – „Kikkar ha-Yarden”, si este asemanat cu „gradina lui Dumnezeu”. Iacob traverseaza Iordanul, prin dreptul localitatii Jabbok – modernul Al-Zarqa, pentru a ajunge in Haran (Facere 32, 11; 32, 23-24). Iordanul mai este amintit in ca delimitare geografica, intre triburile vremii: „Doua semintii intregi si o jumatate de semintie si-au primit partea peste Iordan, pe partea rasariteana, in fata Ierihonului.” (Numeri 34, 15) „Asadar la cele noua semintii si la jumatate din semintia lui Manase, imparte-le mostenire prin sorti pamantul acesta: de la Iordan pana la marea cea mare de la apus sa-l dai lor si marea cea mare sa fie hotar.” (Ios.13 7).

Iordanul este locul in care o multime de efraimiti au fost omorati de catre Ieftae: „Si au luat galaaditenii vadul Iordanului de la efraimiti si cand vreunul din efraimiti zicea: Ingaduie-mi sa trec, atunci oamenii din Galaad ii raspundeau: Nu cumva esti Efraimit? Acela raspundea: Nu! Ei insa ii ziceau: Zi: Sibbolet; el insa zicea: Sibbolet, ca nu putea zice altfel. Atunci ei il luau si-l junghiau acolo la vadul Iordanului. Si au cazut in vremea aceea din efraimiti patruzeci si doua de mii.” (Judecatori 12, 5-6). Asemenea acestei lupte au fost inca multe altele. Aici a poposit si Gedeon, in asteptarea madianitilor, in apropiere de Beth Barah: „Iar Ghedeon a trimis soli in tot muntele lui Efraim sa spuna: Iesiti inaintea madianitilor si prindeti vadul inaintea lor pana la Betbara si Iordan. Si s-au adunat toti efraimitii si au prins vadul pana la Betbara si Iordan.” (Judecatori 7, 24)

In Valea Iordanului, intre Sucot si Tartan, se afla pamantul lutos folosit de catre Solomon: „Caldarile, lopetile si cupele. Toate lucrurile care le-a facut Hiram regelui Solomon pentru templul Domnului erau de arama slefuita. Regele a pus sa le toarne intr-un pamant clisos din imprejurimile Iordanului, intre Sucot si Tartan.”

In dreptul Ierihonului, raul era numit „Iordanul Ierihonului”: „In vremea aceea a grait Domnul cu Moise in sesurile Moabului, la Iordan, in fata Ierihonului.” (Num. 34, 15; 35, 1). In partea cealalta a raului se intinde sesul Moabului locul din care Moise „s-a suit in muntele Nebo”, care este in fata Ierihonului, si a vazut pamantul sfant fagaduit de Dumnezeu urmasilor lui Avraam. Pe acest munte se afla si mormantul marelui profet, dar locul exact nu-l stie nimeni pentru a nu se ajunge la idolatrizarea sa.

Iordanul apare, inca din perioada vechi-testamentare, drept un loc al savarsirii minunilor. Prima minune mentionata in Sfanta Scriptura a avut loc in dreptul Ierihonului, pe unde israelitii condusi de Iosua au trecut Iordanul. Sfanta Scriptura ne spune ca fiii lui Israel au plans vreme de treizeci de zile moartea lui Moise, si dupa ce s-au implinit aceste zile, Iosua fiul lui Navi, impreuna cu tot poporul lui Israel au trecut in chip miraculos prin apele Iordanului spre pamantul fagaduintei. Locul exact al acestei treceri miraculoase este identificat cu o veche trecatoare prin vadul raului Iordan in apropierea careia a predicat mult mai tarziu si Sfantul Ioan Botezatorul. Dupa traditie locul acesta este acelasi cu „locul scufundarii” adica, locul in care a fost botezat Domnului nostru Iisus Hristos.

„Indata ce preotii cei ce duceau chivotul au intrat in Iordan si picioarele preotilor, care duceau chivotul, s-au afundat in apa Iordanului, apa care curgea din sus s-a oprit si s-a facut perete pe o foarte mare departare, pana la cetatea Adam, care e langa Tartan, iar cea care curgea spre marea cea din Arabah, spre Marea Sarata, s-a scurs si a secat, iar poporul a trecut in fala Ierihonului.

Atunci Iordanul umplea matca sa si iesea din toate malurile sale, ca in timpul secerisului graului. Preotii care duceau chivotul legamantului Domnului stateau ca pe uscat in mijlocul Iordanului, cu picioarele neudate; iar fiii lui Israel au mers ca pe uscat, pana ce tot poporul a trecut prin Iordan.”(Iosua 3, 15-17).

Mai tarziu, triburile de peste Iordan au construit aici un altar, ca semn al bunei intelegeri dintre triburi: „Si ajungand in preajma Iordanului ce e in tara Canaan, fiii lui Ruben si fiii lui Gad si jumatate din semintia lui Manase au zidit acolo, langa Iordan, jertfelnic, jertfelnic mare la vedere.” (Iosua 22, 10). De aici a fost inaltat la cer intr-un car de foc profetul Ilie.

Iordanul a fost trecut, in chip minunat, si de catre Sfantul Ilie si Elisei. „Si s-au dus amandoi; s-au dus si cincizeci din fiii proorocilor si au stat deoparte in fata lor, iar ei amandoi sedeau langa Iordan. Atunci, luand Ilie mantia sa si strangand-o valatuc, a lovit cu ea apa si aceasta s-a strans la dreapta si la stanga si au trecut ca pe uscat. ,,Apoi, apucand mantia lui Ilie, care cazuse de la acesta, s-a intors inapoi si s-a oprit pe malul Iordanului. Si a luat mantia lui Ilie care c azuse de la acesta si a lovit apa cu ea, zicand: Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie? Si lovind, apa s-a tras la dreapta si la stanga si a trecut Elisei.” (4 Regi, 2, 8-14).

Profetul Elisei a mai facut si alte doua minuni la Iordan. Aici ucenicul sau Elisei l-a vindecat de lepra in Iordan pe Neeman Sirianul, apoi a inviat un mort si a indulcit apele amare ale unui rau din Ierihon. Prima minune este vindecarea lui Neeman. „Neeman, capetenia ostirii regelui Siriei, era om de seama si cu trecere inaintea stapanului sau, pentru ca prin Domnul daduse biruinta sirienilor. Dar acest ostas vrednic ara lepros. (…) Daca stapanul meu s-ar duce la proorocul cel din Samaria, de buna seama s-ar tamadui de lepra. Si a dus regelui lui Israel scrisoarea in care zicea: Impreuna cu scrisoarea aceasta, trimit pe Neeman, sluga mea, ca sa cureti lepra de pe el …Si a venit Neeman cu caii si cu caruta sa, oprindu-se la poarta casei lui Elisei. Iar Elisei a trimis la el pe sluga sa sa-i zica: Du-te si te scalda de sapte ori in Iordan, ca ti se va innoi trupul tau si vei fi curat! Neeman insa s-a maniat si a plecat, zicand: Iata, socoteam ca va iesi el si, stand la rugaciune, va chema numele Domnului Dumnezeului sau, isi va pune mana pe locul bolnav si va curati lepra. Au doara Abana si Farfar, raurile Damascului, nu sunt ele mai bune decat toate apele lui Israel? Nu puteam eu oare sa ma scald in ele si sa ma curat? Si asa s-a intors si a plecat manios. Dar slugile lui, apropiindu-se, i-au grait si i-au zis: Stapane, daca proorocul ti-ar fi zis sa faci ceva insemnat, oare n-ai fi facut? Cu atat mai vartos trebuie sa faci cand ti-a zis numai: Spala-te si vei fi curat! Atunci el s-a coborat si s-a cufundat de sapte ori in Iordan, dupa cuvantul omului lui Dumnezeu, si i s-a innoit trupul ca trupul unui copil mic si s-a curatit.” (4 Regi 5, 1-14).

Cea de-a doua minune savarsita prin mana lui Elisei este cea cu un topor cazut in apa. „Si ajungand la Iordan, s-au apucat de taiat copaci. Si cand a pravalit unul o barna, i-a cazut toporul in apa si a strigat acela si a zis: Ah, stapanul meu! Acesta il luasem imprumut. A zis omul lui Dumnezeu: Unde a cazut? Si acela i-a aratat locul. Iar Elisei a taiat o bucata de lemn si, aruncand-o acolo, a iesit toporul deasupra. Apoi a zis: Ia-ti-l! Si acela a intins mana si l-a luat.” (4 Regi 6, 6).

Iordanul este trecut si de catre Iuda Macabeul si fratele acestuia, Ionatan Macabeul, in timpul razboiului lor cu nabaetanii: „Si Iuda Macabeul si Ionatan, fratele lui, au trecut Iordanul si au mers cale de trei zile in pustiu.” (1 Mac 5, 24). Tot aici a avut loc si o alta lupta, intre Ionatan si Bacchides. (1 Mac 9, 42-49).

Majoritatea informaţiilor despre sfintele locuri de la Iordan şi localizarea lor precisă se găsesc în relatările pelerinilor în Ţara Sfântă, în cărţile scriitorilor bisericeşti, în Tradiţia ortodoxă. Încă din secolul al III-lea, Origen a venit în Palestina pentru a călca pe urmele lui Hristos şi ale proorocilor. El este primul care a încercat să identifice locul Botezului Domnului şi a vorbit de Betania dincolo de Iordan.

Sfânta Împărăteasă Elena a traversat Iordanul şi a vizitat peştera unde a trăit Sfântul Ioan Botezătorul şi dealul de unde Proorocul Ilie a fost luat la cer. Scriitorii bizantini numesc acest ultim loc Dealul Ermon, precum spune şi Împăratul David: ,,Pentru aceasta îmi voi aduce aminte de tine din pământul Iordanului şi al Ermonului, din munte mic” (Ps. 41, 8). În preajma acestor locuri, Sfânta Elena a construit o biserică în cinstea Sf. Ioan Botezătorul, harta mozaic de la Madaba spune Saphsaphas, adică mânăstirea de lângă peştera Sf. Ioan Botezătorul de la Iordan. Istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea scria în dicţionarul său geografic, Onomasticon (circa 295 d.Hr.): ,,Ainon (Aenon) – lângă Saleim (Salim), unde boteza Ioan potrivit Evangheliei după Ioan. Locul este indicat până astăzi la a opta piatră de hotar (adică, 8 mile) de la Scythopolis către sud, lângă Salim şi Iordan”. Fericitul Ieronim vorbeşte şi el de Betabara.

În cronica sa Itinerarium Burdigalense sau Itinerarium Hierosolymitanum, pelerinul anonim din Bordeaux, care a călătorit în Ţara Sfântă în anii 333-334, notează: ,,La cinci mile (cinci mile romane, adică 7400 m) de Marea Moartă, lângă Iordan, este locul unde Domnul a fost botezat de Ioan şi deasupra malului îndepărtat al aceluiaşi loc este dealul de unde Ilie a fost ridicat la cer”. De asemenea, monahia Egeria, despre care am amintit la minunea Sfintei Lumini, în pelerinajul ei de 3 ani în Ţara Sfântă între anii 381-384, a ajuns şi la Iordan şi scria despre ,,oraşul regelui Melchisedec, Salem”; ,,Apoi mi-am amintit că, potrivit Scripturii, lângă Salem boteza Ioan la Aenon (Ioan 3, 23). Astfel că am întrebat dacă este departe locul. ‘Aici este’, a spus preotul, ‘la 200 de yarzi de aici. Dacă vrei, putem merge acolo. De la acel izvor, satul are apa minunată pe care o vezi’. Am mers. Ne-a condus, de-a lungul unei văi, la un izvor de apă. Era un fel de bazin în faţa izvorului, unde se pare că Sfântul Ioan boteza. ‘Această grădină’, a spus preotul, ‘este cunoscută în greacă ca Cepos tou Agiou Ioanni, sau Grădina Sfântului Ioan. Mulţi fraţi, monahi din diferite părţi călătoresc aici pentru a se îmbăia în acest loc’ ”.

Într-o cronică din prima jumătate a secolului al VI-lea (circa 530), descoperită în 1864, De situ Terrae Sanctae, arhidiaconul Teodosie menţiona acelaşi loc al botezului: ,,Unde Domnul a fost botezat, dincolo de Iordan, este un mic munte numit Ermon. Acolo a fost Sfântul Ilie ajuns din urmă. Sunt cinci mile de la locul unde a fost botezat Domnul până la vărsarea Iordanului în Marea Moartă”. Teodosie este primul care vorbeşte despre o biserică de formă pătrată la Râul Iordan, construită la sfârşitul secolului al V-lea de împăratul bizantin Anastasie (491-518), întru pomenirea Sfântului Ioan Botezătorul: ,,La locul unde Domnul meu a fost botezat este o coloană de marmură, în vârful căreia a fost aşezată o cruce de fier. De asemenea, este Biserica Sfântului Ioan Botezătorul, care a fost construită de împăratul Anastasie. Ea stă pe piloni mari, care sunt suficient de înalţi pentru perioadele când Iordanul se revarsă. Aici vieţuiesc monahi”. Şi alţi pelerini menţionează coloana de marmură cu crucea de fier, amplasată chiar în albia râului, pentru a marca locul Botezului Domnului. În anul 570, Antoninus din Piacenza călătorea spre Ţara Sfântă. El descrie în Itinerarul său împrejurimile Iordanului şi crucea care exista în râu: ,,Am prăznuit Epifania (adică, Botezul Domnului) la Iordan. La locul unde Domnul a fost botezat, există un obelisc înconjurat de un gard, şi în apă, unde râul s-a întors înapoi în albia sa, este o cruce de lemn. Pe ambele maluri sunt trepte de marmură care conduc la râu”. Astfel, el arată că, în secolul al VI-lea, avea loc o mare sărbătoare la Iordan, de Botezul Domnului. De altfel, Antoninus este primul care notează că locul botezului era în apropierea Mânăstirii Sfântului Ioan: ,,Nu foarte departe de Iordan unde a fost botezat Domnul, există Mânăstirea Sfântului Ioan, foarte mare; în ea există două hanuri pentru pelerini”.

Tot el vorbeşte despre alte minuni petrecute în acele locuri sfinte: ,,Apoi am ajuns la locul unde Domnul a hrănit cinci mii de oameni cu cinci pâini (potrivit Matei 14, 15 şi următoarele). Este o câmpie largă cu crânguri de măslini şi palmieri, şi de acolo am sosit la locul unde a fost botezat Domnul. Acesta este locul unde fiii lui Israil au trecut râul (potrivit Isus Navi, 3) şi, de asemenea, locul în care proorocii şi-au pierdut securea (potrivit IV Împăraţi 6, 5) şi de unde Ilie a fost luat la cer (potrivit IV Împăraţi, 2). În acel loc este ‘micul deal Ermon’ pomenit în psalm. La 7 dimineaţa, la poalele muntelui se formează un nor, deasupra râului, care soseşte la Ierusalim la răsărit deasupra Bisericii de pe Sion şi Bisericii Învierii, Bisericii Sfintei Maria şi Sfintei Sofia (odinioară pretoriul unde a fost judecat Hristos). Peste aceste locuri, roua cade asemenea unei ploi, iar cei bolnavi o adună. În bolniţe, toată mâncarea este gătită în ea şi pretutindeni unde cade această rouă multe boli se tămăduiesc. Căci aceasta este roua despre care cântă psalmistul: ,,Ca roua Ermonului, ce se pogoară pe Munţii Sionului” (Ps.132, 3). În acea parte a Iordanului este izvorul unde Sf Ioan obişnuia să boteze, care este la două mile de Iordan, iar Ilie a fost în acea vale unde corbii îi aduceau lui pâine şi carne. Întreaga vale este plină de pustnici”.

Mărturii istorice din primul mileniu creştin. În secolul al VII-lea, locul botezului a fost descoperit prin vedenie dumnezeiască. În Limonariu sau Livada duhovnicească, Ioan Moshu istoriseşte despre un monah din mânăstirea avvei Evstorghie care voia să meargă în pelerinaj la Muntele Sinai. După ce a trecut Iordanul, ca la o milă depărtare, monahul a început să tremure şi să aibă fierbinţeli. Ucenicul său l-a dus într-o peşteră să se adăpostească. După ce a bolit 3 zile în acea peşteră, a avut o vedenie, iar cel care s-a arătat i-a spus să nu mai plece din peşteră, făgăduind că îl va tămădui. Bătrânul a vrut să ştie cine este, iar acesta i-a răspuns: ,,Eu sunt Ioan Botezătorul. Peştera aceasta mică este mai mare decât Muntele Sinai, căci de multe ori a intrat în ea Domnul nostru Iisus Hristos ca să mă viziteze”. ,,Monahul a rămas în peşteră, pe care a prefăcut-o în biserică şi a adunat în jurul lui mulţi fraţi. Locul acela se numeşte Sapsa. În partea stângă a acestui loc se află pârâul Horat, unde a fost trimis Ilie Tesviteanul în timpul secetei. Pârâul Horat se găseşte în faţa Iordanului”. Istoria de mai sus s-a petrecut în vremea Patriarhului Ilie al Ierusalimului (493-513). Tot aici, Ioan Moshu vorbeşte de existenţa mai multor mânăstiri şi chilii în preajma locului Botezului Domnului la Iordan. Mânăstirea întemeiată de acel monah se numea Lavra de la Sapsas sau Saphsaphas (locul sălciilor). Aceeaşi denumire, Saphsaphas, a fost găsită pe harta mozaic a Ţării Sfinte din secolul al VI-lea, aflată în Biserica Sfântul Gheorghe de la Madaba şi descoperită în 1897. Pe aceasta se poate citi: ,,Ainon, unde astăzi este Saphsaphas”.

De asemenea, în Viaţa Preacuvioasei Maicii noastre Maria Egipteanca, scrisă de Sfântul Patriarh Sofronie al Ierusalimului († 683), se menţionează existenţa unei biserici a Sfântului Ioan Botezătorul pe malul Iordanului. Maica Domnului a sfătuit-o pe Sfânta Maria să traverseze Iordanul pentru a afla odihnă. Ea povesteşte părintelui Zosima: ,,Când soarele era la asfinţit, am văzut Biserica Sfântului Ioan Botezătorul care este în apropierea Iordanului; şi intrând să mă rog am mers la râu şi cu apa sfântă mi-am spălat faţa şi mâinile. Apoi m-am împărtăşit în Biserica Sfântului Ioan. Am mâncat jumătate de pâine, am băut apă din Iordan şi am dormit pe pământ. În zorii zilei următoare, am trecut Iordanul”.

Tot în secolul al VII-lea ajungea în Valea Iordanului episcopul francez Arculf. Apoi, el a naufragiat pe coasta vestică a Britaniei şi a istorisit stareţului Adamnan călătoria sa, care a transpus-o în scris în De locis sanctis libri tres. Iată cum arăta locul Botezului Mântuitorului în anul 670: ,,Sfântul, preacinstitul loc unde Domnul a fost botezat de Ioan este acoperit permanent de apa Iordanului. Arculf care a ajuns în acel loc şi a traversat râul înot spune că pe locul sfânt este pusă o cruce înaltă de lemn. Poziţia acestei cruci, aşa cum am spus, acolo unde Domnul a fost botezat, este pe partea stângă a albiei râului. Un om puternic, cu o praştie, poate arunca o piatră de acolo către malul arab. De la această cruce pleacă spre mal o punte de piatră susţinută de piloni, iar oamenii care se apropie de cruce merg pe o rampă şi se întorc pe ea pentru a ajunge la mal.

Chiar la malul râului este o biserică mică dreptunghiulară, care a fost construită pe locul unde au fost ţinute hainele Domnului când El S-a botezat. Faptul că este susţinută pe 4 stâlpi de piatră o face utilizabilă căci apa, care vine de pe toate laturile, curge pe dedesubtul ei. Această biserică deosebită se află în partea de jos a Văii Iordanului. Însă în partea de sus este o mânăstire mare de călugări, care a fost construită pe marginea unui mic deal din apropiere, dominând biserica. Acolo mai există o biserică în cinstea Sfântului Ioan Botezătorul care, împreună cu lavra, este cuprinsă într-un singur zid înconjurător”. Faptul că nu toţi pelerinii vorbesc despre crucea din albia râului se poate explica prin aceea că ea dispărea sub apă în timpul inundaţiilor de peste an.

Episcopul Willibald de Eichstatt, care în tinereţe a petrecut 3 ani (723-726) în Ţara Sfântă, pomeneşte şi el de biserica construită pe piloni. Iar la sfârşitul secolului al VIII-lea, în Descriptio Terrae Sanctae, monahul Epifanie menţionează peştera unde trăia şi boteza Sfântul Ioan: ,,Dincolo de Iordan la o distanţă de aproape trei mile este o peşteră, unde obişnuia să locuiască Înaintemergătorul. Este un sălaş unde el se odihnea, o treaptă naturală formată în aceeaşi stâncă, săpată în peşteră şi o mică cameră boltită. Şi apa clocoteşte şi iese din peşteră; şi înăuntrul bolţii este o fântână, unde Sfântul Ioan Înaintemergătorul boteza”.

Mărturii din al doilea mileniu creştin. Descoperiri arheologice din ultimul secol

Citim o descriere similară la Ioan Phocas (1177): ,,Pe celălalt mal al râului Iordan, în faţa Bisericii Sfântului Ioan, sunt numeroase tufişuri, printre care, la o distanţă de un stadiu, se poate vedea peştera Sfântului Ioan. Este foarte mică şi o persoană înaltă nu poate sta în picioare în ea: în faţa ei, departe în pustie, este o altă peşteră, de unde proorocul Ilie a fost luat la cer în căruţă de foc, la sfârşitul vieţii sale”.

Începând cu secolul al XII-lea, locul este părăsit din pricina năvălirii şi prigonirii musulmanilor. Bisericile şi mânăstirile cad în paragină, însă amintirea locului nu se pierde; Itinerarul lui Grethenios din anul 1400 consemnează: ,,Dincolo de Iordan se poate vedea peştera Sfântului Ioan, locul unde boteza oamenii. Nu am mers acolo de frica arabilor”.

Prin urmare, încă din secolele IV-XII, creştinii cunoşteau într-amănunt aceste locuri şi însemnătatea lor, ridicaseră lăcaşuri de închinăciune şi aveau obiceiul de a merge în pelerinaj la locul Botezului Domnului în Iordan, peştera Sfântului Ioan Botezătorul şi cea a Proorocului Ilie.

Acestor mărturii istorice li se alătură descoperirile arheologice, care au început, în aceste locuri, la sfârşitul secolului al XIX-lea, când au fost găsite temeliile unui mic paraclis, însă au fost iniţiate în mod sistematic abia după reconcilierea dintre Israel şi Iordania din 1994. După 2 ani de deminare a zonei, folosind studiile de dinainte de 1948 şi relatările pelerinilor, arheologii au descoperit într-un timp extrem de scurt un număr impresionant de situri antice. Printre acestea se numără mai multe bazine pentru botez din perioadele romană şi bizantină, o mânăstire bizantină, 11 biserici bizantine, peşteri de monahi şi pustnici şi adăposturi pentru pelerini.

Aceste descoperiri i-au determinat pe oamenii de ştiinţă să conchidă că zona Ainon – Betania dincolo de Iordan se află pe malul estic al râului şi poartă astăzi numele de Wadi al-Kharrar. Pe Dealul lui Ilie sunt 3 bazine, din perioada romană târzie, secolele III-IV. Bazinul sudic, dreptunghiular, avea o scară interioară pe care coborau pelerinii în bazin pentru a se boteza. În zona bazinelor se află un sistem complex de conducte şi canale de apă, un puţ şi un mare rezervor, construit în secolele V-VI, care aduceau apă de la câţiva km pentru botezuri. A mai fost descoperit un bazin de dimensiuni mari, în zona joasă a Betaniei, foarte aproape de Iordan, folosit în perioada bizantină.

Printre ruinele mânăstirilor descoperite se numără cea construită în jurul peşterii Sfântului Ioan, Lavra Saphsaphas. Biserica şi locul de unde apa izvora din peşteră au fost recent scoase la lumină şi pot fi vizitate. A fost descoperită şi o mânăstire bizantină mare, fortificată, ridicată în secolele V-VI, pe mozaicul de pe podeaua bisericii din nord scria: ,,Cu darul lui Hristos Dumnezeul nostru întreaga mânăstire a fost construită în vremea lui Rhotorius, bineplăcutul lui Dumnezeu preot şi stareţ. Dumnezeu Mântuitorul să-i dăruiască milă”.

Arheologii au scos la iveală numeroase chilii de pustnici din perioada bizantină, cu altare şi paraclise ridicate în peşteri, iar la 500 m vest de Dealul lui Ilie au fost descoperite ruinele unui complex de chilii sihăstreşti. A mai fost descoperită o sală de rugăciune, cu o podea lucrată în mozaic alb, considerată cel mai vechi loc de închinare descoperit în zonă, datând probabil de dinainte de secolul al IV-lea.

Tot aici s-au găsit rămăşiţele unei biserici mari, cu pavaj de piatră colorată şi mozaic, din perioada bizantină, despre care se presupune că ar fi lăcaşul amintit în Viaţa Preacuvioasei Maicii noastre Maria Egipteanca. În plus, aproape de Iordan, se află ruinele altor 4 biserici bizantine cu bazine mari, din secolele V-VI. Săpăturile arheologice recente au scos la iveală şi ruinele bisericii dreptunghiulare, construită pe vremea împăratului bizantin Anastasie.

În ultimii ani, pe malul israelian al Iordanului, a fost construită o nouă biserică ortodoxă închinată Sfântului Ioan Botezătorul, cu cupole aurite şi pictată în stil bizantin. De asemenea, autorităţile iordaniene au propus îmbunătăţirea amenajării locului pentru pelerini şi chiar amplasarea în albia Iordanului a unei cruci pentru a marca locul Botezului Domnului, asemănătoare celei care exista în perioada bizantină şi a Omeyyazilor.

Mănăstiri, chilii şi biserici la locul Botezului. In perimetrul sacru relativ restrâns din zona despre care pomeneam au fost scoase la lumină urmele unor mănăstiri, ale mai multor biserici şi chilii, din epoci diferite, toate ridicate pentru a păstra vie amintirea locului în care a fost botezat Fiul Domnului. Astfel, au fost descoperite zidurile unei mănăstiri bizantine din secolele al V-lea şi al VI-lea, numită Rhotorius, "biserica nordică", în care există un mozaic ce păstrează semnul crucii în mai multe locuri şi o inscripţie în greceşte din care reiese că a fost ridicată pe vremea lui Rhotorius. O altă biserică este cea numită "biserica vestică", unde au fost găsite urme de ceramică bizantină. Este de remarcat de asemenea prezenţa unei săli de rugăciune din secolul al IV-lea, pavată cu un mozaic alb, şi sistemul de aducţiune a apei, format din canale, fântâni, rezervoare şi bazine construite în secolele al V-lea şi al VI-lea.  Foarte interesante sunt urmele celor trei mari bazine de apă, primul datând din perioada romană târzie, adică secolele al III-lea şi al IV-lea. Ele dispun de scări din piatră pe care coborau în apă cei care urmau să fie botezaţi. În secolele al V-lea şi al VI-lea a fost construită o altă biserică, folosită de pelerinii care ajungeau în zonă. Rămăşiţele ei se numesc astăzi "Biserica Papei Ioan Paul al II-lea", în amintirea vizitei pe care pontiful a efectuat-o aici în anul 2000 şi a declaraţiei sale publice că acesta este adevăratul loc al Botezului Domnului, conform, evident, documentelor antice sau mai târzii existente la Vatican. Mozaicul de pe podea păstrează încă decoraţiuni în formă de cruce. Această biserică şi existenţa unei baze de cazare a pelerinilor, care datează din secolul al IV-lea, demonstrează faptul că locul era foarte vizitat de credincioşi. Ei treceau Iordanul, aproape de Ierihon, vizitau aşezămintele creştine existente de-a lungul văii Wadi al Kharrar, îndreptându-se fie spre Muntele Nebo, locul unde Dumnezeu S-a întâlnit cu Moise şi i-a arătat Ţara Făgăduinţei, fie spre Ierusalim.

Remarcabil este şi vechiul bazin, descoperit în zona joasă a Betaniei, foarte aproape de râul Iordan, de dimensiuni apreciabile, care a fost folosit pentru botezuri în grup în perioada bizantină.

Nu departe de acest complex eclesial se afla izvorul lui Ioan Botezătorul de la Tell Mar Elias, a cărui curgere ajungea aproape de biserica ce purta numele sfântului amintit şi a cărui apă era folosită atât pentru consumul curent, cât şi pentru botezuri.  Cercetările efectuate au identificat în zonă şi două peşteri, cu foarte multe chilii săpate în marmă, în care călugării aveau acces cu ajutorul frânghiilor sau al scărilor, apoi o adevărată lavră, cu o mănăstire şi mai multe chilii pentru călugării pustnici.

Pânza de pe faţa Mântuitorului, păstrată la Betania. Pelerinul Antoninus din Piacenza istorisea în jurul anului 570 d.Hr. o legendă despre zona sacră a Betaniei: "Pe ţărmul Iordanului este o peşteră cu chilii pentru şapte fecioare. Fecioarele sunt duse acolo când sunt foarte tinere. Când una dintre ele moare, este îngropată în propria chilie şi altă chilie este săpată în piatră pentru ca altă fecioară să o înlocuiască, pentru păstrarea numărului de şapte fecioare... Se spune că bucata de pânză pe care Domnul a avut-o aşezată pe faţă (la punerea în mormânt - n.n.) este păstrată în acest loc".

În zonă mai există o legendă care povesteşte despre prezenţa aici a Mariei Egipteanca. Aceasta, în timp ce se ruga Fecioarei Maria, la Ierusalim, a auzit o voce care i-a spus să treacă Iordanul pentru a-şi găsi liniştea. Amintirea prezenţei acestei sfinte în zona Betaniei este certificată de descoperirea a două construcţii din perioada bizantină şi respectiv otomană care au legătură cu numele ei.

Împaratul Anastasius a marcat locul Botezului lui Iisus. Pe malul estic al Iordanului, pe teritoriul actual al Iordaniei, arheologii au descoperit ruinele Bisericii "Ioan Botezatorul", ridicată în timpul împăratului Anastasius (491-518 d.Hr.) chiar pe locul despre care sursele istorice, informaţiile arheologice şi tradiţia spun că a fost botezat Iisus Hristos. În acelaşi loc au mai fost identificate urmele a două bazilici, legate prin trepte de marmură de un monumental şi unic baptisteriu cruciform, peste care a fost construită biserica-capelă. După distrugerea ei, o altă capelă a fost construită pe rămăşiţele pilonului nord-vestic. Aceste construcţii de pe malul Iordanului sunt tot atâtea mărturii ale dorinţei credincioşilor de a ridica memoriale lalocul unde credeau că Ioan L-a botezat pe Iisus.  În acest sens, Theodosius (530 d.Hr.) scria: "... În locul unde Domnul a fost botezat este un singur stâlp şi pe stâlp o cruce de fier a fost fixată. Acolo este, de asemenea, Biserica "Sfântului Ioan Botezătorul", pe care a construit-o împăratul Anastasius. Această biserică este foarte impunătoare, fiind construită deasupra unor încăperi mari, ţinându-se cont de revărsarea Iordanului".

La rândul său, Antoninus din Piacenza consemna şi el: "... De partea Iordanului, unde Domnul a fost botezat, la locul unde apa revine în matca ei, trepte de marmură coboară în ea". Arculfus (670 d.Hr.) scria şi el: "... La marginea râului este o biserică mică pătrată, construită, după cum se spune, pe locul unde s-a avut grijă de îmbrăcămintea Domnului în timpul în care a fost botezat. Aceasta este ridicată astfel încât să nu poată fi inundată, pe patru bolţi din piatră, stând deasupra apelor care curgeau pe sub".

Stareţul Daniel (1106-1107 d.Hr.) nota şi el: "Locul unde Hristos a fost botezat este depărtat de râul Iordan precum distanţa la care poate arunca un om o piatră mică. Există o mică capelă cu un altar. Aceasta marchează locul unde Ioan Înaintemergătorul L-a botezat pe Domnul nostru Iisus Hristos".

Aşa cum descriau pelerinii aceste aşezăminte, care fuseseră ridicate pentru a menţine vie amintirea Botezului Domnului Iisus Hristos în conştiinţa generaţiilor de creştini, au fost folosite de la începutul secolului al VI-lea şi până la începutul secolului al XII-lea, când au fost distruse în timpul conflictelor din zonă.

Aşezământul românesc de la locul Botezului Domnului Românii s-au numărat şi ei printre creştinii care au dorit să păstreze vie în timp amintirea adevăratului loc în care Mântuitorul lumii a fost botezat. Potrivit unei hotărâri a Patriarhiei Române din 1927, de a ridica două lăcaşuri ortodoxe în Ţara Sfântă, la Ierihon şi la Iordan, Biserica noastră a cumpărat un teren pe malul râului sfânt, nu departe de locul unde Mântuitorul primise Botezul de la Sfântul Ioan Înaintemergătorul, loc ce amintea şi de trecerea lui Iosua cu Chivotul Legii pe acolo, de înălţarea la cer în car de foc a Proorocului Ilie, de nevoinţele Sfintei Maria Egipteanca, de Cuviosul Zosima, de Sfântul Gherasim şi de alţi sfinţi care s-au rugat în acest pustiu.

Botezul Domnului. Astăzi, partea evreiască a Iordanului, în dreptul locului unde s-a săvârşit Sfântul Botez, se numeşte Yardenit şi este situată nu departe de ieşirea Iordanului din lacul Ghenizaret, numit şi Marea Tiberiadei, cam pe unde se află kibuţul colonia agrară Degania Alef. De Bobotează, după calendarul vechi, patriarhul Ierusalimului vine în acest loc şi sfinţeşte apa Iordanului, care, în mod miraculos, începe să curgă în sens invers. Centrul de botez "Yardenit" a fost construit de catre membrii Kibutz-ului Kinneret din apropiere, pentru a primi numerosii pelerini care vin aici. In aceste ape botezul este reinnoit in mod simbolic de catre crestinii greco-ortodocsi si de catre cei catolici.

Cine a fost Ioan Botezatorul? De ce a fost decapitat? Cum a trait și a ajuns la o mare prețuire în fața lui Dumnezeu, de ce ar fi avut nevoie Mesia cel fără de pacat sa se boteze?.

Persoana lui Ioan e mentionata nu doar in toate cele patru Evanghelii, ci si in scrierile istoricului-preot iudeu din secolul I, Iosif Flavius (Antichitati iudaice 18, 5, 1-3). Misterios profet iudeu independent, sfintenia si virtutea sa erau recunoscute de toata lumea.

Ioan a fost o enigma atat pentru evrei, cat si pentru crestini. Cei dintai, iudeii, nu stiau ce sa faca cu el. Preotii de la templu trimit o delegatie sa-l intrebe, dar pleaca de la el fara nici un raspuns precis (In 1,19). „Cel” care l-a trimis pe Ioan sa boteze e implicat (In 1,6), dar niciodata identi­ficat (In 1,33). Scribii si fariseii, care se considerau pe ei insisi conducatorii poporului, refuză sa se lase botezati de catre el (Lc 7,30). Iosif Flavius ne spune ca era urmat de mari multimi — in cea mai mare parte din soldati si vamesi (Lc 3,12-14) — care ascultau fiecare cuvant al lui, fapt care l-a nelinistit pe Irod. Cu toate acestea, Evangheliile marturisesc ca pana si Irod il respecta pe Ioan si s-a „in­tristat” cand l-a executat (Mc 6,26).

Ioan n-a incetat sa fie o enigma nici pentru crestini. Caci scriitorii Noului Testament n-au putut ascunde și nici nega faptul ca unii din ucenicii lui Ioan au ramas independenți de Iisus. La saptesprezece ani dupa Inviere, apostolul Pavel i-a intalnit pe unii dintre ei la Efes (FA 18, 25-19,5).

O pro­blema mai mare, pentru creștini, a fost pusa de botezul lui Iisus de catre Ioan, de ce ar fi avut nevoie Mesia cel fără de pacat sa se boteze?.

Mărturiile Sfinților Evangheliști Luca și Matei legate de momentul Botezului Domnului diferă în privința lungimii, dar păstrează multe amănunte importante. Dacă Sfântul Luca este singurul care vorbește despre faptul că Iisus s-a rugat după primirea Botezului Său, Sfântul Matei păstrează acea mărturie unică a poruncii Domnului privitoare la efectuarea Tainei în numele Sfintei Treimi. De asemenea, Sfântul Matei mai relatează în detaliu un mic dialog între Hristos și Ioan Botezătorul cu privire la împlinirea dreptății realizată prin Botezul Domnului.

Rugăciunea lui Iisus după încheierea Botezului. Deși Sfântul Evanghelist Luca ne oferă cele mai multe detalii cu privire la viața și lucrarea ascetică și profetică a Sfântului Ioan Botezătorul, el se dovedește foarte rezervat în privința descrierii Botezului Domnului. Mărturia sa este cea mai scurtă dintre toate cele patru Evanghelii și cuprinde doar două versete. Cu toate acestea, aici întâlnim un amănunt unic: rugăciunea Domnului după încheierea Botezului Său. ‘Și după ce s-a botezat tot poporul, botezându-se și Iisus și rugându-Se, s-a deschis cerul și S-a coborât Duhul Sfânt peste El, în chip trupesc, ca un porumbel, și s-a făcut glas din cer: Tu ești Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit’ (Lc. 3:21-22).

Richard DeMaris consideră că aici există dovada unei separări între botezul lui Ioan și pogorârea Duhului Sfânt (‘Possesion, Good and Bad – Ritual, Effects and Side-Effects: The Baptism of Jesus and Mark 1.9-11 from a Cross-Cultural Perspective’, JSNT 80 (2000), p. 10) Această idee este foarte importantă deoarece demonstrează încă o dată faptul că Mântuitorul nu S-a botezat pentru curățarea păcatelor, El fiind lipsit de păcat. Era însă necesar să împlinească astfel dreptatea și să demonstreze încă o dată că S-a întrupat și a fost totodată Dumnezeu și om. Everett Ferguson afirmă: ‘Având în vedere interesul său fundamental pentru rugăciune, Sfântul Luca este singurul evanghelist care menționează faptul că Iisus S-a rugat în timpul Botezului Său, dar rugăciunea este plasată după desfășurarea Botezului și, prin urmare, nu reprezintă una efectuată de un penitent. Duhul Sfânt S-a pogorât în timp ce Iisus se ruga. Luca explică în continuare că era vorba nu doar despre un simplu duh, ci de Duhul Sfânt’ (Baptism in the Early Church…, p. 101). Comentariul lui Everett Ferguson nu mai lasă loc de alte interpretări, însă ne descoperă un amănunt esențial: Duhul Sfânt S-a pogorât datorită rugăciunii Mântuitorului și nu pentru că era necesară o purificare a Acestuia prin botezul administrat de Sfântul Ioan? A fost pus Domnul într-o poziție de inferioritate? Sfântul Apostol Matei insistă asupra altor aspecte ale Botezului Domnului. Nici el nu oferă o descriere prea detaliată (doar 4 versete!), dar, în schimb, este mai generos cu rolul pe care l-a avut Sfântul Ioan Botezătorul în cadrul administrării acestui act unic și irepetabil. Sfântul Matei relatează următoarele: ‘În acest timp a venit Iisus din Galileea la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine? Și răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat. Iar botezându-se Iisus, îndată ce a ieșit din apă, iată cerurile I s-au deschis, și el a văzut Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se ca un porumbel și venind peste El. Și iată, glas din ceruri zicând: ‘Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit’ (Mt. 3:13-17).  Acest scurt dialog petrecut între Ioan Botezătorul și Hristos ne dezvăluie cât se poate de clar faptul că Domnul nu a fost pus nici un moment într-o situație de inferioritate așa cum sugerează anumite studii protestante ! (Richard DeMaris, ‘Possesion, Good and Bad – Ritual, Effects and Side-Effects…’, pp. 1-4).

Remarcam în finalul materialului anterior faptul că Sfântul Evanghelist Matei ne descoperă clar că Iisus a decis singur să accepte botezul lui Ioan și nu s-a aflat astfel într-o situație de inferioritate față de primul mare ascet al istoriei. Din contră, Ioan își recunoaște singur aici inferioritatea și cere să fie botezat de Hristos, dar Domnul îl roagă să împlinească toată dreptatea. Botezul trebuia efectuat pentru a demonstra, așa cum am precizat, că Hristos nu a fost doar Dumnezeu, ci se și întrupase.

Ferguson afirmă: ‘Includerea acestui dialog (între Ioan și Iisus) constituie probabil un răspuns la nedumerirea unora privind botezarea lui Hristos de către Ioan. Nedumerirea consta cel mai probabil în ideea că o persoană lipsită de păcat nu are nevoie să fie botezată, iar un alt punct de îndoială era alcătuit de conotația superioară pe care o avea cel care administra actul baptismal. Iisus îi răspunde lui Ioan prin aceea că (Botezul Său) împlinește toată dreptatea. Dreptatea era un concept important pentru (Sfântul) Matei. Acest concept face referire adesea la activitatea mântuitoare a Domnului, dar aici înseamnă, cel mai probabil, că planul lui Dumnezeu trebuie respectat.(postat pe fb de ioan monahul)