Referatul 3 Egiptul cu peninsula Sinai, spre Manastirea Sf. Ecaterina
Ioan Monahul și un grup de pelerini, având organizator, ghid și conducător pe printele Cristian, cunoscut dv. din multe postari pe fb, merg în Tara Sfântă și Egipt. Prin desfasuratorul pelerinajului, cu 21 de referate privind obiectivele călatoriei pe care le postăm, vă invităm să fiți alături de noi.
Spre Egipt. Stim ca familia lui Avraam nu era scutită de probleme, când Țara Canaanului a fost lovită de o mare foamete Avraam a decis să-și ducă familia spre Egipt, în sud. Însă el și-a dat seama că se puteau confrunta cu un pericol în acea țară. De aceea, el i-a spus Sarei: Iată, știu bine că ești o femeie frumoasă la înfățișare. Egiptenii te vor vedea și vor zice: «Aceasta este soția lui». Și pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa în viață. Spune, te rog, că ești sora mea, ca să-mi meargă bine. Astfel, sufletul meu va trăi datorită ție. (Fac. 12:10-13) și au urmat toate cele prevazute de Avraam, dar ajutorul lui Dumnezeu a venit pentru el.
Mai stim că Iosif, vândut de frații sai ajunge sclav în Egipt, dar Dumnezeu îl ocroteste ajunge să fie cârmuitorul Tarii Egiptului, își întâlneste apoi fratii veniți să cumpere alimente din Egipt și când in Canaan se face foamete mare și mai mare îi chemă pe toți acolo: Aşa a vorbit fiul tău Iosif: „Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; coboară-te la mine şi nu zăbovi! Vei locui în ţinutul Gosen şi vei fi lângă mine tu, fiii tăi şi fiii fiilor tăi, oile tale şi boii tăi şi tot ce este al tău… Eu însumi vă vorbesc. Istorisiţi tatălui meu toată slava pe care o am în Egipt…” (Fac 45:9-13) Când a ajuns în Egipt, familia lui Iacov avea în total 66 de persoane fără să numărăm nevestele fiilor lui, de aici s-au inaltat semitiile lui Israel.
Ieri am fost Bethleem azi mergem spre Egipt, este drumul pe care acum doua mii de ani, Familia Sfanta a trecut pentru a scapa de prigoana lui Irod. Se știu puține despre această perioadă din viața lui Iisus, doar traditia, unele evanghelii apocrife, istorii ramase de-a lungul timpului și multe biserici, locuri de inchinare pe tot parcursul pe care l-a urmat aici Familia Sfântă.
Curând ne vom gasi și noi privind din autocar. Vom înainta prin nisipurile din pustiul Egiptului, fara pic de vegetatie, drum pe care se ajunge la manastirea de la poalele muntelui Horeb. Culoarea nisipurilor este diferita de la un loc la altul: cand rosie, cand cenusie, cand alba ca sarea. Muntii arata ca niste cetati parasite, cu arhitecturi variate si curioase. Pe drum se intalnesc asezari de beduini, un fel de sate de tigani, asezati pe vaile dintre munti, care nu aveau altceva decat cateva oite, sau capre, sau o camila-doua.
De la granita cu Egiptul si, de la punctul de vama, pana la Sf. Manastire Ecaterina mai sunt 80 de km. Inainte de a se ajunge la manastire, se trece prin locul de tabara, unde Aron, fratele lui Moise, a ramas cu israelitii, in timp ce Moise s-a suit pe muntele Horeb ca sa primeasca Tablele Legii.
In asteptarea lui Moise care a stat patruzeci de zile si tot atatea nopti pe munte, in tabara evreilor s-a adunat aurul si toate bijuteriile si au turnat vitelul de aur, facandu-si un idol. Cand Moise a venit si a vazut ce au facut ei, s-a suparat foarte tare, aruncand Tablele, pedepsind cu moartea pe cei ce au facut aceasta nelegiuire. Locul este marcat cu o bisericuta.
Peninsula Sinai este o peninsula egipteana cu forma triunghiulara, cu o suprafata de peste 600 de mii de kilometri patrati, cuprinsa intre doua mari: inspre nord Marea Mediterana, iar inspre sud Marea Rosie; in partea vestica aceasta este delimitata de Canalul Suez, iar inspre nord-est se afla Tara Sfanta - Israel. Peninsula Sinai este o limba de piatra ce intra in Marea Rosie, aceasta fiind acoperita in intregime cu munti stancosi si pietre. Relieful aspru si clima foarte fierbinte au facut ca aceasta sa nu fie foarte populata, pe langa cele cateva statiuni turistice si porturi, doar mici triburi de beduini plimbandu-se din loc in loc pe suprafata acesteia.
Peninsula Sinai Peninsula este alcatuita, in cea mai mare parte, din terenuri pustii, printre care numeroase deserturi de pietris si hamade. Numai in partea nordica plantatiile de maslini ocupa suprafete intinse. Pe malul Marii Mediterane se intind plaje frumoase. In centrul litoralului o limba ingusta de pamant separa de mare Lacul Bardawil (168 de kilometri patrati), in care traiesc specii exotice de pesti. Partea sudica a peninsulei este ocupata de munti de origine vulcanica cu forme neobisnuite. Cel mai inalt dintre acestia este Muntele Sfanta Ecaterina
Initial, Sinaiul purta numele de Mafkat, adica Tara Turcoazelor; acest prim nume se trage de la existenta pe aceste meleaguri a doua mine de turcoaz. Minele de turcoaz, exploatata in mare parte in vremea primei dinastii egiptene, sunt considerata primele mine din lume. De asemenea aici erau și mine de aramă.
Peninsula Sinai s-a aflat sub conducerea mamelucilor din anul 1260 si pana in 1518, cand sultanul otoman Selim a desfiintat statul mameluc. In continuare, vreme de aproape cinci sute de ani, Sinaiul s-a aflat sub purtarea de grija a turcilor egipteni. Abia la inceputul secolului al X-lea, in anul 1906, Sinaiul a devenit parte componenta a Egiptului. Datorita mai multor schimbari si influente politice avute loc intre israelieni si egipteni, Peninsula Sinai se afla si astazi sub paza fortelor militare ONU, care pastreaza pacea in zona. Peninsula Sinai este impartita in patru sectoare egiptene, in acestea vietuind un numar de aproape un milion de locuitori, din care aproape jumatate se afla in Port Said, unul dintre marile porturi egiptene.
La sfârșitul secolului al XVII-lea, spătarul Mihai Cantacuzino (1640-1716), unul dintre marii boieri din Țara Românească (fiu al marelui postelnic Constantin Cantacuzino, frate mai mic al voievodului Șerban Cantacuzino și unchi al lui Constantin Brâncoveanu), a făcut un pelerinaj la Locurile Sfinte, mergând și în peninsula Sinai, unde a ajuns până la Mănăstirea Sfânta Ecaterina, ridicată pe pantele Muntelui Sinai. Impresionat de măreția biblică a locurilor vizitate, a ctitorit în 1695, la reîntoarcerea în țară, o mânăstire pe care a numit-o Sinaia (actuala Mănăstire Sinaia, de la care provine și numele orașului Sinaia). În actul de fondare se spune:„Am zidit din temelie și am înălțat un schițișor, numindu-se Sinaia, după asemănarea Sinaiei cei mari și după-cum arată și Patriarchul Țarigradului Gavriil (1702), pe care Sinaia au numit-o bine făcând, îndemnându-se de multă dragoste și cucernicie ce avea către sfântul și de Dumnezeu umblatul muntele Sinaiei”.
Muntele Sinai, numit intre localnici si cu numirea de "Jebel Musa", adica "Muntele lui Moise", este unul dintre cei mai insemnati si cunoscuti munti din Peninsula Sinai, Egipt. Acesta este locul in care Dumnezeu a dat omului poruncile Sale, acesta este locul in care Moise s-a ostenit spre primirea Tablelor Legii. Cele 10 Porunci ale Vechiului Testament au pus un nou inceput lumii iudaice.
Muntele Sinai are o înălțime maximă de 2285 de metri și este situat în apropierea orașului Saint Catherine (Sant Katrin) din regiunea Sinai și în apropierea Muntelui Catherine (2629 m, cel mai înalt vârf din Egipt). Muntele Sinai este înconjurat din toate părțile de culmi mai înalte ale altor munți.
Rocile din care este compus Muntele Sinai s-au format într-un stadiu târziu de evoluție al scutului Arabo-Nubian (ANS). Muntele Sinai afișează un inel complex care constă dintr-un granit alcalin pătruns în diverse tipuri de roci, inclusiv vulcanice. În general, natura rocilor care se găsesc în Muntele Sinai indică faptul că acestea au provenit de la diferite adâncimi.
La baza muntelui se afla, parca uitata de lume si de timp, Manastirea Sfanta Ecaterina, locul in care Moastele Sfintei se odihnesc asteptand venirea din nou a Mantuitorului. Aici pelerinii vin cu inimile cuprinse de emotie si de bucurie. Aici, Creatorul a facut totul maret. Muntii parca nu se mai termina, piatra parca este plina de viata, ocupand tot locul. Manastirea pare singura urma de viata din acest loc pietros.
Fugind din calea prigoanelor din Imperiul Roman, mulți dintre creștinii primelor veacuri au găsit adăpost pe Muntele Sinai, iar din secolul al III-lea în locurile sfinte din jurul Muntelui Horeb și din sudul Sinaiului s-au creat mici comunități monahale.
În anul 330, Sfânta Elena a construit în locul Rugului Aprins o mică biserică închinată Născătoarei de Dumnezeu și un foișor care să servească ca adăpost pentru monahi.
În secolul al IV-lea, pelerina occidentală Egeria consemna faptul că Rugul la care se închinase Moise încă exista, fiind cinstit de către credincioşi, dar menţiona şi existența, în Sinai, a unei comunități monahale semnificative și înfloritoare.
O etapă importantă în istoria acestui loc sfânt începe în secolul al VI-lea, când împăratul Iustinian (527-565) a ordonat construirea unei cetăți mari și puternice, care să împrejmuiască construcțiile Sfintei Elena, adică biserica mare și chiliile pentru monahi. Ctitoria Sfântului Împărat Iustinian a fost numită iniţial „Sfânta Mănăstire Împărătească de pe Muntele Sinai, unde a păşit Dumnezeu”. Pentru a-i apăra pe călugări de repetatele raiduri ale triburilor arabe, împăratul a adus aici câteva detaşamente de soldaţi valahi, ca să apere lavra. Aşa se face că, timp de sute de ani, strămoșii noştri şi-au adus o contribuţie importantă la protejarea mănăstirii.
După cucerirea peninsulei Sinai de către arabi în anul 641, mănăstirea și-a continuat netulburată existența, după ce Mohamed a semnat celebrul Ahtiname, prin care musulmanii au datoria de a-i apăra pe monahi și de a nu le percepe taxe.
Timp de câteva secole, Mănăstirea „Sfânta Ecaterina” a fost un puternic centru de pelerinaj pentru creştinii dornici să se închine la moaştele Sfintei Muceniţe Ecaterina. După o perioadă dificilă de ocupaţie mamelucă, a urmat cucerirea Egiptului și a Sinaiului de către otomani, în anul 1517. Noii stăpânitori au respectat drepturile mănăstirii.
Când Napoleon a cucerit Egiptul (1797-1804), a luat mănăstirea sub protecția sa și a reconstruit peretele de nord al acesteia, care se prăbușise în anul 1798 în urma unor ploi torențiale.
La începutul secolului al XX-lea, Sinaiul devenise o destinație greu accesibilă, încât pe la marea lavră nu treceau mai mult de o sută de pelerini anual. Din 1950, statul egiptean a iniţiat un amplu proces de consolidare a infrastructurii. Datorită noilor drumuri, pelerinii au început să vină în număr tot mai mare pentru a se închina Sfintei Ecaterina. Astăzi, chiar și o mie de vizitatori trec zilnic pragul mănăstirii. Pentru aceştia s-a amenajat un arhondaric care oferă toate condiţiile pentru cazarea pelerinilor şi o trapeză specială pentru ei.
Biblioteca mănăstirii formată din patru camere de bibliotecă, este, probabil, cea mai veche bibliotecă creștină care a supraviețuit. Acesta conține șase mii de manuscrise în greacă, siriacă, gî'îz, arabă, georgiană și slavona din biserică, dintre care trei mii din antichitate și unele mai vechi decât mănăstirea în sine - o colecție care, în măsura doar de către Biblioteca Vaticanului este depășită. Colecția este de 3300 de manuscrise, 8000 de cărți vechi si 5000 de cărți noi.
Colecţia este însă mult mai bogată decât s-a crezut, deoarece 3300 de vechi manuscrise conţin texte şi ilustraţii mult mai vechi decât conţinutul lor vizibil. Textile ascunse sunt în palimpseste, manuscrise şi au fost acoperite, pentru ca scribii să le poată refolosi. Semne abia vizibile ale textelor vechi rămân, însă ele pot fi puse în evidenţă prin diferite tehnici moderne.
„Putem să credem că Sfânta Ecaterina este un loc îndepărtat şi izolat în mijlocul Deşertului Sinai, însă în timpurile medieval, mănăstirea era o destinaţie majoră a pelerinilor din întreaga lume creştină, aşa cum se poate dovedi prin manuscrisele de aici” a spus Michael Phelps, preşedintele Early Manuscripts Electronic Library din Los Angeles. „Am descoperit deja manuscrise în 9 limbi în palimpseste”.
Legaturi cu Tarile Românesti. Mănăstirea Sfânta Vineri din Iași, ctitorită în anul 1610 de Nestor Ureche, tatăl lui Grigore Ureche, a fost metoh al mănăstirii sinaite, precum și Biserica Sfânta Ecatrina din Bucuresti cu prima mentiune documentara este din 5 iulie 1589, iar dupa zidire a functionat ca metoc al Manastirii "Sf. Ecaterina" din Muntele Sinai. Precum și Manastirea Sinaia.
Mănăstirea are o colectie de peste 2000 de icoane, inclusiv unele dintre puținele icoane care au supraviețuit controversatei perioade iconoclaste a Imperiului Bizantin a secolului al VIII-lea și al IX-lea, datorită situației din regatul islamic și, prin urmare, sunt printre cele mai vechi icoane existente.
Muntele Sinai Biblic este unul dintre cele mai importante locuri sacre ale religiilor mozaică, creștină și islamică. Potrivit tradiției beduine, Sinai este muntele pe care Dumnezeu a dat legi pentru israeliți. Cu toate acestea, tradițiile creștine timpurii spun că acest eveniment a avut loc în apropiere de Muntele Serbal, la poalele căruia o mănăstire a fost fondată în secolul al IV-lea; mănăstirea s-a mutat în secolul al VI-lea la poalele Muntelui Ecaterina, în urma cercetărilor făcute asupra operei istoricului antic evreu Iosephus Flavius care susținea că Sinai era cel mai înalt munte din zonă.
Creștinii s-au stabilit pe acest munte în secolul al III-lea. Georgienii din Caucaz s-au mutat în Peninsula Sinai în secolul al V-lea, și o colonie georgiană s-a format acolo în secolul al IX-lea. Georgienii au ridicat biserici proprii în zona nouă a Muntelui Sinai. Construcția unei astfel de biserici a fost legată de numele regelui georgian David al IV-lea al Georgiei, cunoscut ca David Ziditorul, care a contribuit la ridicarea bisericilor din Georgia precum și a multora din străinătate. Au existat motive politice, culturale și religioase pentru întemeierea bisericii de pe Muntele Sinai. Călugării georgieni care trăiau acolo erau fost profund legați de patria lor. Unele manuscrise georgiene din Sinai au rămas acolo, dar altele sunt păstrate în Tbilisi, Sankt-Petersburg, Praga, New York, Paris sau în colecții particulare.
O parte dintre cercetători biblici moderni cred că israeliții au traversat peninsula Sinai în traseu direct, mai degrabă decât să o ocolească pe la extremitatea sudică (presupunând că nu au traversat ramura estică a Mării Roșii) și, prin urmare, caută să identifice Muntele Sinai Biblic în altă parte.
Potrivit unor erudiți, Cântecul Deborei (Judecători 5:1-15) sugerează că Dumnezeu a locuit la Muntele Seir, astfel încât mulți cercetători preferă să localizeze Muntele Sinai Biblic în Regatul Nabatean (Peninsula Arabică). Pe de altă parte, descrierile biblice ale Muntelui Sinai pot fi interpretate ca descrieri ale unui vulcan, și deci un mic număr de oamenii de știință localizează Muntele Sinai Biblic în vestul Arabiei Saudite, identificându-l cu muntele Jabal al-Lauz ; mai ales că în Peninsula Sinai nu sunt vulcani.
Pe varful muntelui, cateva capele amintesc de maretul eveniment cu Tablele Legii. Capelele sunt si mai solitare decat manastirea de la poalele peretelui de stanca. La mica distanta de Manastirea Sf. Ecaterina se inalta o serie de mici hoteluri cu toate cele necesare: bai, piscine cu apa limpede, mancare specifica zonei si alte facilitati. Toate acestea sunt sustinute parca prin minune. Turismul da viata acestor pietre, iar Manastirea umple totul de duh.
Muntele Sinai si Sfintele Altare. Manastirea Sfanta Ecaterina, pastratoare a moastelor Sfintei Ecaterina, ale Sfantului Stefan Sinaitul si a unei colectii de icoane ante-iconoclaste, alaturi de Muntele Sinai, pe care Moise a primit Tablele Legii, fac din Sinai un pamant sfant si crestin. Manastirea Sfanta Ecaterina, inaltata la o altitudine de 1.260 metri, se afla la poalele Muntelui Sinai, al carui varf se inalta la o altitudine de 2.285 metri, sau cum apare in alte lucrari Muntele Sfanta Ecaterina, inalt de 2.629 metri, cel mai inalt varf din intreaga Peninsula Sinai. Pe varful Muntelui Sinai se afla atat o moschee micuta, cat si o frumoasa capela ortodoxa. Capela crestinilor este inchinata Sfintei Treimi si a fost zidita in anul 1934, pe locul uneia cu mult mai vechi. Aceasta capela pastreaza in ea multe dintre ramasitele capelei zidite de imparatul Iustinian, in secolul al VI-lea. La randul ei, capela zidita de Iustinian inlocuia inca de pe atunci o mai veche capela, zidita in anul 363. In capela se crede ca se pastreaza piatra din care Domnul a rupt Tablele pe care a scris Legea. In apropiere se afla si Pestera lui Moise, locul unde se crede ca acesta s-a adapostit in toata vremea asteptarii sale pe munte.
Muntele Sinai in Sfanta Scriptura. Muntele Sinai apare inca din viata Proorocului Moise. "In vremea aceea, Moise pastea oile lui Ietro, preotul din Madian, socrul sau. Si departandu-se odata cu turma in pustie, a ajuns pana la muntele lui Dumnezeu, la Horeb; iar acolo i S-a aratat ingerul Domnului intr-o para de foc, ce iesea dintr-un rug; si a vazut ca rugul ardea, dar nu se mistuia. Atunci Moise si-a zis: "Ma duc sa vad aceasta aratare minunata: ca rugul nu se mistuieste".
Iar daca a vazut Domnul ca se apropie sa priveasca, a strigat la el Domnul din rug si a zis: "Moise! Moise!". Si el a raspuns: "Iata-ma, Doamne!" Si Domnul a zis: "Nu te apropia aici! Ci scoate-ti incaltamintea din picioarele tale, ca locul pe care calci este pamant sfant!" Apoi i-a zis iarasi: "Eu sunt Dumnezeul tatalui tau, Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov!" Si si-a acoperit Moise fata sa, ca se temea sa priveasca pe Dumnezeu. Zis-a Domnul catre Moise: "Am vazut necazul poporului Meu in Egipt si strigarea lui de sub apasatori am auzit si durerea lui o stiu. M-am pogorat dar sa-l izbavesc din mana Egiptenilor, sa-l scot din tara aceasta si sa-l duc intr-un pamant roditor si larg, in tara unde curge miere si lapte, in tinutul Canaaneilor, al Heteilor, al Amoreilor, al Ferezeilor, al Ghergheseilor, al Heveilor si al Iebuseilor. Iata dar ca strigarea fiilor lui Israel a ajuns acum pana la Mine si am vazut chinurile lor, cu care-i pedepsesc Egiptenii. Vino dar sa te trimit la Faraon, regele Egiptului, ca sa scoti pe fiii lui Israel, poporul Meu, din tara Egiptului!"
Atunci a zis Moise catre Dumnezeu: "Cine sunt eu, ca sa ma duc la Faraon, regele Egiptului, si sa scot pe fiii lui Israel din tara Egiptului?" Iar Dumnezeu i-a zis: "Eu voi fi cu tine si acesta iti va fi semnul ca te trimit Eu: cand vei scoate pe poporul Meu din tara Egiptului, va veti inchina lui Dumnezeu in muntele acesta!" Zis-a iarasi Moise catre Dumnezeu: "Iata, eu ma voi duce la fiii lui Israel si le voi zice: Dumnezeul parintilor vostri m-a trimis la voi... Dar de-mi vor zice: Cum Il cheama, ce sa le spun?" Atunci Dumnezeu a raspuns lui Moise: "Eu sunt Cel ce sunt". Apoi i-a zis: "Asa sa spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi!" (Iesire 3, 1-14)
In cea de-a treia luna dupa iesirea poporului evreu din Egipt, in cea de-a treia zi, poporul condus de Moise si Aaron a ajuns in Desertul Sinai. Aici, poporul si-a asezat vatra la poalele muntelui celui mare. "Iar in luna a treia de la iesirea fiilor lui Israel din pamantul Egiptului, chiar in ziua de luna plina, au ajuns in pustia Sinai. Plecase deci Israel de la Rafidim si ajungand in pustia Sinai, au tabarat acolo in pustie, in fata muntelui.
Apoi s-a suit Moise in munte, la Dumnezeu; si l-a strigat Domnul din varful muntelui si i-a zis: "Graieste casei lui Iacov si vesteste fiilor lui Israel asa: "Ati vazut ce am facut Egiptenilor si cum v-am luat pe aripi de vultur si v-am adus la Mine. Deci, de veti asculta glasul Meu si de veti pazi legamantul Meu, dintre toate neamurile Imi veti fi popor ales ca al Meu este tot pamantul; Imi veti fi imparatie preoteasca si neam sfant!" Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune fiilor lui Israel". Si venind, Moise a chemat pe batranii poporului si le-a spus toate cuvintele acestea pe care le poruncise Domnul. Atunci tot poporul, raspunzand intr-un glas, a zis: "Toate cate a zis Domnul vom face si vom fi ascultatori!"
Si a dus Moise cuvintele poporului la Domnul. Iar Domnul a zis catre Moise: "Iata voi veni la tine in stalp de nor des, ca sa auda poporul ca Eu graiesc cu tine, si sa te creada pururea". Iar Moise a spus Domnului cuvintele poporului. Zis-a Domnul catre Moise: "Pogoara-te de graieste poporului sa se tina curat astazi si maine, si sa-si spele hainele, Ca sa fie gata pentru poimaine, caci poimaine Se va pogori Domnul inaintea ochilor a tot poporul pe Muntele Sinai. Sa-i tragi poporului hotar imprejurul muntelui si sa-i spui: Paziti-va de a va sui in munte si de a va atinge de ceva din el, ca tot cel ce se va atinge de munte va muri. Nici cu mana sa nu se atinga de el, ca va fi ucis cu pietre sau se va sageta cu sageata; nu va ramane in viata, fie om, fie dobitoc. Iar daca se vor indeparta tunetele si trambitele si norul de pe munte, se vor putea sui in munte".
Pogorandu-se deci Moise din munte la popor, el a sfintit poporul si, spalandu-si ei hainele, le-a zis Moise: "Sa fiti gata pentru poimaine si de femei sa nu va atingeti!" Iar a treia zi, cand s-a facut ziua, erau tunete si fulgere si nor des pe Muntele Sinai si sunet de trambite foarte puternic. Si s-a cutremurat tot poporul in tabara. Atunci a scos Moise poporul din tabara in intampinarea lui Dumnezeu si au stat la poalele muntelui. Iar Muntele Sinai fumega tot, ca Se pogorase Dumnezeu pe el in foc; si se ridica de pe el fum, ca fumul dintr-un cuptor, si tot muntele se cutremura puternic. De asemenea si sunetul trambitei se auzea din ce in ce mai tare; si Moise graia, iar Dumnezeu ii raspundea cu glas. Deci, fiind pogorat Domnul pe Muntele Sinai, pe varful muntelui, a chemat Domnul pe Moise in varful muntelui si s-a suit Moise acolo.
Atunci a zis Domnul catre Moise: "Pogoara-te si opreste poporul, ca sa nu navaleasca spre Domnul, sa vada slava Lui, ca vor cadea multi dintre ei. Iar preotii, care se apropie de Domnul Dumnezeu, sa se sfinteasca, ca nu cumva sa-i loveasca Domnul". Zis-a Moise catre Domnul: "Nu se poate ca poporul sa se suie pe Muntele Sinai, pentru ca Tu ne-ai oprit din vreme, si ai zis: Trage hotar imprejurul muntelui si-l sfinteste!" Iar Domnul i-a raspuns: "Du-te si te pogoara si apoi te vei sui impreuna cu Aaron; iar preotii si poporul sa nu indrazneasca a se sui la Domnul, ca sa nu-i loveasca Domnul". Si s-a pogorat Moise la popor si i-a spus toate." (Iesire 19)
Atunci a rostit Domnul inaintea lui Moise toate cuvintele acestea si a zis: "Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Care te-a scos din pamantul Egiptului si din casa robiei. Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine! Sa nu-ti faci chip cioplit si nici un fel de asemanare a nici unui lucru din cate sunt in cer, sus, si din cate sunt pe pamant, jos, si din cate sunt in apele de sub pamant! Sa nu te inchini lor, nici sa le slujesti, ca Eu, Domnul Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina parintilor ce Ma urasc pe Mine, pana la al treilea si al patrulea neam, si Ma milostivesc pana la al miilea neam catre cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert, ca nu va lasa Domnul nepedepsit pe cel ce ia in desert numele Lui. Adu-ti aminte de ziua odihnei, ca sa o sfintesti. Lucreaza sase zile si-ti fa in acelea toate treburile tale, iar ziua a saptea este odihna Domnului Dumnezeului tau: sa nu faci in acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tau, nici asinul tau, nici orice dobitoc al tau, nici strainul care ramane la tine, ca in sase zile a facut Domnul cerul si pamantul, marea si toate cele ce sunt intr-insele, iar in ziua a saptea S-a odihnit. De aceea a binecuvantat Domnul ziua a saptea si a sfintit-o. Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie bine si sa traiesti ani multi pe pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l va da tie. Sa nu ucizi! Sa nu fii desfranat! Sa nu furi! Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau! Sa nu doresti casa aproapelui tau; sa nu doresti femeia aproapelui tau, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui si nici unul din dobitoacele lui si nimic din cate are aproapele tau!" (Iesire 20, 1-17)
Biserica Mănăstirii Sfânta Ecaterina a fost construită odată cu zidurile mănăstirii de arhitectul Ştefan de Aila. Temeliile au fost puse în 542 d. Hr., iar după nouă ani lucrarea a fost încheiată.
Biserica este o clădire din granit, în stil bazilical cu trei părți interioare (pronaos, naos și altar) separate de coloane masive şi cu acoperişul din lemn. Capitelurile coloanelor navei sunt sculptate în stil corintic. Pe fiecare coloană există o icoană, care reprezintă sfinții unei luni, iar mai sus, în interiorul unei mici racle din granit sigilată cu semnul crucii, se află sfintele moaște ale acelorași sfinți. Bazilica are cinci paraclise laterale, iar capătul vestic este flancat de turnuri. Mai vechea biserică a Sfântului Rug a fost încorporată în clădire.
Biserica mănăstirii a suferit puţine schimbări de pe vremea fondatorului ei. Pereții, coloanele, acoperișul din lemn, mozaicul și inscripțiile sunt din timpul lui Iustinian. Marele său portal de la vest este încă închis cu uşa din lemn de cedru, veche de 1400 de ani, care funcţionează perfect, stând în cuiele şi balamalele ei iniţiale. Acoperişul de lemn al navei, de asemenea din secolul al VI-lea, stă sprijinit pe grinzi care poartă inscripţii ce îi menţionează pe „preaevlaviosul nostru împărat” Iustinian şi pe „răposata împărăteasă” Teodora. Absida sa este decorată cu un uriaș mozaic comandat de Împăratul Iustinian, care îl reprezintă pe Iisus Hristos în timpul slăvitei Sale Schimbări la Față, însoțit de cei doi profeți și de cei trei ucenici care au fost de față la aceasta. În sfântul altar se află moaștele ale Sfintei Ecaterina.
Fiind centrul vieții din mănăstire, bazilica Schimbării la Faţă este locul unde se slujește cel mai adesea Sfânta Liturghie.
Aceasta manastire este un unicat in felul ei. A fost si este manastirea unde se aduna toti pustnicii si sihastrii care traiesc prin crapaturile muntilor din imprejurimi. Ei vin aici in duminici si sarbatori, la praznice mari, ca sa participe la Sfanta Liturghie si sa primeasca Sfanta Impartasanie. De la distanta manastirea nu-si dezvaluie silueta din pricina zidurilor de incinta, foarte inalte, ci doar turlele se vad, cu cat depasesc inaltimea zidurilor.
Intrarea in manastire se face pe o poarta ingusta si joasa, bine ferecata, apoi o alta poarta, tot asa de ferecata ca prima, si numai la anumite ore. Biserica este asezata in pozitie centrala a zidurilor. De jur-imprejur sunt chiliile, cu doua si trei nivele, unde locuiesc calugarii. Terenul fiind in panta se urca si se coboara mai multe trepte, de la o latura la alta a zidurilor de aparare, depinde de directia in care vrei sa mergi. Altarul sfintei biserici este asezat pe rugul pe care l-a vazut Moise arzand, dar nu se mistuia. Acel rug vegheaza si acum. Ramurile lui sunt pe zidul din spatele bisericii, iar radacina in Sfantul Altar.
In Sfantul Altar se afla Sfintele Moaste ale Sfintei Ecaterina.
Moastele Sf Ecaterina. Nu se știe când a primit mănăstirea moaștele Sfintei Ecaterina din Alexandria și nici cum a primit numele ei, dar este cunoscută sub acest nume încă din primul mileniu.
În secolul al IX-lea, la cinci sute de ani de la martiriul Sfintei Ecaterina, un monah sinait a avut o vedenie în care trupul luminos al Sfintei Ecaterina era ridicat de îngeri, imediat după moartea ei, pe un vârf în apropiere de Muntele Sinai, unde a rămas neatins. Când monahii au urcat pe vârful respectiv, au găsit intacte moaştele sfintei. De atunci, vârful poartă numele Sfintei Ecaterina.
Mâna pe care Sfânta Ecaterina i-a oferit-o Mirelui său, Iisus Hristos, se păstrează intactă şi astăzi, la mai bine de 1.700 de ani.
Fiecare pelerin care ajunge la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai primeşte drept binecuvântare un inel inscripţionat cu numele sfintei mucenițe, în amintirea minunii pe care a săvârşit-o Mântuitorul Iisus Hristos cu Sfânta Ecaterina.
Biserica Sfanta Ecaterina este impodobita cu picturi murale, de mare valoare, cu foarte multe candele agatate de tavan, aproape ca nu se poate vedea partea de sus pictata a bisericii. Cine saruta sfintele moaste ale Sfintei Ecaterina primeste un inel simbol ce are urmatoarea istorie : Ecaterina a fost fiica de mare demnitar roman. A crescut intr-un lux despre care nu se poate vorbi in cuvinte. Era foarte inteligenta si de o frumusete nemaiintalnita. La anii casatoriei, cunostea toata intelepciunea vremii respective. Starea materiala, intelepciunea si frumusetea fizica a facut-o sa fie stapanita de o mandrie diabolica.
Multi tineri de rangul ei au voit sa o ia de sotie dar Ecaterina ii umilea pe toti. Asa procedand nu a gasit, din cei multi cati s-au prezentat ca sa o peteasca, pe nici unul demn de a fi logodnicul ei si deci, sot de viata. Sistemul pe care l-a adoptat, a eliminat pe toti candidatii la casatorie, iar pacatul mandriei a stapanit-o si mai mult.
Asa stand lucrurile, ea se gandea la un logodnic ideal dar modelul acestuia nu l-a intalnit inca printre cei care s-au prezentat ca sa o peteasca. Dumnnezeu care pe toate le plineste si da mana de ajutor pacatosilor, nu o lasa prada vicleanului diavol nici pe frumoasa, inteleapta si indestulata Ecaterina, ca intr-o noapte ea are o vedenie. In aceasta descoperire se facea, ca la ea a venit o Doamna, cu chip ceresc, imbracata cu voal de matase, in culori pe care inca nu le mai vazuse pana atunci, cu Fiul ei de mana, un Tanar stralucitor, care se apropie de ea cu o eleganta nemaipomenita, cu pasi lini, parca zburand, purtati de o adiere de vant si se apropie de patul in care dormea, ingropata in puf.
O clipa se examineaza reciproc, apoi superba Doamna, o intreaba cu o voce angelica, aratand spre Fiul ei: " Iti place de El ?" Ecaterina vedea in acel tanar, chipul desavarsit al logodnicului ei si fara ca sa stea pe ganduri, zise Slavitei Doamne: "Da imi place!" Maica cea frumoasa se intoarse catre Fiul ei, Caruia ii pune aceeasi intrebare: "Dragul Meu tie iti place de aceasta copila?" La care Fiul raspunse: "Nu!" si Fiul se intoarce cu spatele catre tanara fecioara cu dezgust, adaugand si aceste cuvinte "Ca este mandra! Este plina de mandrie!" si indata petitorii au disparut.
Ecaterina s-a desteptat din somn, foarte mahnita, ranita in orgoliul ei, ca pana atunci n-a infruntat-o, n-a umilit-o nimeni asa cum a umilit-o Acest tanar si s-a pus pe plans toata noaptea cat a mai ramas dupa vedenia ei. A doua zi , cu ochii umflati de plans, s-a sculat din pat si mult s-a gandit si s-a framantat, "ce va sa insemne aceasta". Si pentru ca nu putea sa dezlege singura visul, nici pe Cel ce o petise nu l-a cunoscut, isi aduse aminte de un pustnic, ca fiind foarte intelept, si deci numai acela putea sa-i dezlege enigma.
Fara sa mai astepte raspunsul altora, s-a echipat corespunzator pt. o asemenea vizita si a plecat cu pasi grabiti spre chilia acelui om al lui Dumnezeu, care nu locuia prea departe de palatul in care locuia Ecaterina cu parintii ei. Era distanta de circa o ora de la ea pana la acel batran, care locuia intr-o padure, langa un izvoras cu apa limpede si rece. Ajunsa la chilia batranelului, ii spuse inlacrimata ceea ce visase cerand de la el dezlegarea visului, deoarece nu avea liniste, de cand o vizitase acea Doamna cu Fiul ei. Batranelul cunostea orgoliul tinerei si o linisteste cu cuvinte potrivite, indemnandu-o sa asculte sfatul lui si daca va asculta, totul va fi bine: "Sa te rogi la Dumnezeu - ii spune crestinul - si sa lepezi mandria care te stapaneste, ca Cel care a venit la tine, este impotriva celor mandrii. Sa te socotesti cea mai nevrednica, cea mai de pe urma fiinta si atunci El are sa te iubeasca."
Fata il dorea pe Acel tanar ideal, nu cu patima unei tinere de seama ei, ci cu totul altfel. Ea nu prea stia cum Il dorea si tocmai acest lucru o impingea si mai mult, sa-L doreasca, sa faca orice, pt. a intra in gratia Lui, ca in nici un chip nu-L mai putea scoate de la inima ei.A plecat de la batran hotarata sa-i respecte sfatul, desi nu se prea potrivea cu gandirea ei. Ecaterina a realizat ca intelepciunea batranului se datora faptului ca era crestin.
De cand i-a dat sfaturile acelea, Ecaterina le-a pazit cu multa ravna, a devenit o buna crestina si nu mai era mandra, nu mai avea gandul acela diabolic care o tinea departe de Dumnezeu, se modelase dupa modelul sfintilor si era fericita. Ce mai incoace si incolo, devenise o buna crestina si in aceasta postura se simtea asa cum niciodata nu se simtise. In fiecare seara inainte de culcare, isi facea rugaciunea in taina, sa n-o vada nimeni. Toti ai ei erau impotriva crestinilor. In perioada aceea crestinii erau prigoniti de pagani. Cei care refuzau sa se lepede de credinta erau omorati in chinuri groaznice.
Era constienta Ecaterina de ce o asteapta daca ea devine crestina dar si hotarata in ceea ce facea, de aceea se si ruga si implora pe Acela, sa vina ca nu mai poate rabda intarzierea Lui. Si asa astepta cu ardoare pe mirele ei. Dumnezeu care cunoaste toate, nu S-a lasat mult timp asteptat. Intr-o noapte se arata Marita Doamna, cu Fiul ei, dar de aceasta data totul era mai stralucitor, decat cum fusese prima data si Ecaterina, ca arsa a sarit din pat, cu mult curaj, inflacarata pt. a-L intampina. Fiul o placu de asta data, si dovada ca asa a fost, ii dadu o verigheta pe care El, cu mana Lui, o puse in degetul ei.
Ce fericita a fost Ecaterina atunci, este greu a spune in cuvinte, dar a jurat lui Hristos, legatura sfanta, pe viata si pe moarte. Cand s-a desteptat din acest vis, uimirea ei a fost si mai mare, era mai fericita acum decat in vis, vazand ca in deget avea o verigheta. "Deci a fost adevarat !Nu a fost vis ci a fost adevarat! Fiul lui Dumnezeu este Logodnicul meu si acum fac acest legamant inaintea Lui, ca nu ma voi mai desparti de El, chiar daca va fi sa mor!" Mai spusese cineva aceste cuvinte si cand a vazut prin ce suferinte trece Iisus, inainte de cantatul cocosului, cum ii spusese s-a lepadat cu juramant, "ca nu-L cunoaste pe Omul acesta."
Ca sa scurtam povestirea noastra adevarata - ca este cale lunga si frumoasa- cu Ecaterina nu s-a petrecut asa. Ea a fost hotarata si ceea ce a spus aceea a si facut, primeste pt. Mirele Hristos, moarte de martir. Ingerii ii ridica firavul ei trup, in vazul chinuitorilor si il duc la Sinai, asezat de cuviosii de aici intr-o racla.
Rar se se afla in lume persoane care sa fie daruite cu atatea daruri lumesti ca si Ecaterina: nascuta in Alexandria in familie de imparat, bogata, frumoasa si mai ales extraordinar de inteleapta (Homer, Aristotel, Platon, Virgiliu, Hipocrat sunt doar cativa dintre cei al caror mestesug Ecaterina il deprinsese si il stapanea deja la varsta 18 ani ). Chiar imparatul pe care il sfideaza public recunoaste ca ei i se cade sa imparateasca alaturi de el, cerand-o de sotie. Si totusi, Ecaterina renunta la nume si bogatie, acceptand sa fie intemnitata si chinuita public, renunta la frumusetea sa ( "eu sunt pamant si cenusa si toata frumusetea ca o floare se vestejeste si ca visul piere prin boala sau batranete; iar dupa moarte cu totul putrezeste"), renunta la intelepciunea lumeasca ( "am invatat tot mestesugul cartilor ritoricesti, filosofice si masurarii pamantului si alte intelepciuni, dar pe toate acestea le-am tecut cu vederea caci sunt desarte si nefolositoare si am voit a ma face mireasa Stapanului Hristos, care graieste prin proorocul sau acestea: Pierde-voi intelepciunea inteleptilor si stiinta stiutorilor o voi lepada").
Ce anume poate fi cauza unei asemena radicale intoarceri de la lumesc la duhovnicesc? Ce anume poate determina o tanara fata, constienta de calitatile sale neasemuite si care este indreptatita sa ceara orice favoruri lumesti, sa renunte la ele, dandu-si in final drept jertfa suprema, chiar propriul trup? Ce anume a inteles tanara Ecaterina, cea care cu mintea ei stralucita a atins limitele stiintelor vremii ei, de a oferit totul pentru nimic din cele vazute? "Ravniti insa la darurile cele mai bune. Si va arat inca o cale care le intrece pe toate: dragostea si bunurile ei" spune Apostolul! Doar puterea dragostei dumnezeiesti, doar Duhul Sfant pogorat prin Botez, doar atingerea lui Dumnezeu care este iubire puteau sa o transforme pe Ecaterina in Mireasa vesnica a Domnului Iisus. "Eu stiu un tanar minunat, care fara asemanare te intrece pe tine in darurile care ai zis ca le ai; pentru ca frumusetea Lui intrece stralucirea soarelui, iar intelepciunea Lui indrepteaza toate fapturile si pe cele simtite si pe cele gandite. Apoi vistieria bogatiei Lui se imparte in toata lumea si niciodata nu se imputineaza, ci cu cat este impartita, tot mai mult se inmulteste; iar neamul Lui cel bun este negrait, neajuns, nestiut" ii spune batranul cel intelept la care ea a fost dusa de mama crestina, pentru alinarea sufletului ei. Din momentul in care cunoaste, cu mintea si cu inima, invatatura Fiului lui Dumnezeu, Ecaterina devine una dintre cele mai frumoase si mai patetice propavaduitoare ale crestinismului intr-o epoca de mare prigoana, dar si plina dovezi minunate ale prezentei adevaratului Dumnezeu alaturi de fiii Sai.
Participand la o confruntare publica cu primii 50 de intelepti ai imperiului, chemati de imparat sa-i combata argumentele pro-crestine, torturata apoi fizic de catre cei care pot ucide doar trupul, Sfanta Ecaterina reuseste prin stralucita sa pledoarie si prin exemplul sau sa-i aduca la Hristos pe toti carurarii cu care discuta, pe sotia imparatului Maximin - prigonitorul sau, pe bunul si viteazul dregator Porfirie impreuna cu 200 de ostasi, precum si mare parte din poporul care o urma, jelind-o. Moare bucurandu-se ca Il vede pe iubitul sau Mire chemand-o la El, " ca sa imparateasca impreuna cu Dansul si sa se veseleasca in veacul cel fara de sfarsit".
In ultima sa rugaciune, Sfanta Ecaterina spune: " Doamne Iisuse Hristoase... primeste sufletul meu, pe care l-am adus Tie ca jertfa pentru dragostea Ta. Adu-Ti aminte, Doamne, caci trup si sange sunt, si nu lasa greselile mele cele facute din nestiinta, ca sa fie aratate de cumplitii ispititori la infricosata Ta judecata, ci spala-le cu sangele pe care-l vars pentru Tine si randuieste ca trupul acesta, care ranindu-se se taie cu sabia, sa fie nevazut de vrajmasii Tai cei ce ma prigonesc. Cauta dintru inaltimea Ta, Doamne, si asupra poporului acestuia care sta inainte si-l povatuieste la lumina cunostintei Tale. Si acelora care vor chema prin mine numele Tau cel preasfant, da-le toate cererile cele spre folos, pentru ca de toti sa se laude maririle Tale in veci" (Sinaxar)
In 25 noiembrie 305, la taierea capului sau nu a curs sange ci lapte, iar ingerii au ridicat trupul sfintei Ecaterina si l-au dus in Muntele Sinai, in locul in care Moise vazuse Rugul Aprins.
Marii sale iubiri pentru Mirele Iisus, Acesta i-a raspuns cu masura dumnezeiasca! A proslavit-o peste veacuri, dedicandu-i cea mai veche (actualmente) manastire activa din lume, situata la poalele muntelui sfant in care Moise a primit de la Dumnezeu Tablele Legii, inaltata chiar pe locul in care a Moise a vazut Rugul Aprins.
Prezentand-o, actualul Arhiepiscop al Sinaiului, Damianos, spune:" Manastirea Sfanta Ecaterina este un centru monastic crestin grec-ortodox de rit bizantin, a carui viata monahala se deruleaza neintrerupt de saptesprezece secole. De 1400 ani in inima desertului Sinai, aceasta si-a pastrat caracteristicile initiale din vremea Imparatului Justinian ( 257-565 d.h.). De la Mahomed, fondatorul islamului, pana la califii musulmani si sultanii turci, trecand prin epoca lui Napoleon, toti au preluat manastirea sub protectia lor, ferind-o inclusiv de jafuri. In lunga sa istorie, Manastirea Sfanta Ecaterina nu a fost niciodata cucerita, pagubita sau distrusa. Traversand toate epocile, si-a pastrat intacta imaginea de loc sacru al Bibliei, asezandu-si lumina asupra evenimentelor Vechiului Testament precum si asupra continuitatii proslavirii Sfintei Fecioare Maria si a Domnului nostru Iisus Hristos."
Manastirea Sfanta Ecaterina a traversat istoria ca oaza de crestinism, manastire libera, independenta, autocefala, nesubordonata nici unei patriarhii ortodoxe si nici unui sinod. Este, practic, cea mai mica patriarhie ortodoxa din lume, conducatorul ei fiind in acelasi timp si egumenul manastirii de calugari.
Cu ziduri de fortareata de 10-20 m. inaltime, de aceeasi culoare cu roca arida din zona, manastirea ridicata in secolul al VI-lea, pe locul unei biserici construite de Sfanta Elena, mama Sfantului Imparat Constantin, cuprinde inestimabile valori de arta crestina, dar cele mai impresionante dintre comorile sale sunt moastele Sfintei Ecaterina.
Numai pentru pelerinii ortodocsi ajunsi aici se obtine aprobarea de inchinare la sfintele moaste, care sunt astfel scoase din altar. Biserica Manastirii Sfanta Ecaterina, o biserica ortodoxa adevarata, toate celelalte biserici si manastiri ale pustiului egiptean preluand masiv influente arabe in arhitectura si ornament, este plina de candele mari, care atarna ca si ciorchinii din inaltul tavanului plat, atasat in secolul al XVIII-lea constructiei care dateaza din anul 551 ! In dreapta altarului se afla, pe iconostas, mare, cunoscuta icoana a Sfintei Ecaterina cu rochie rosie, iar in fata ei preotul binecuvanteaza imbracat in vesmintele cunoscute de noi, preotii bisericii copte au cu totul alt tip de vesminte, tine in maini o punga din care scoate si daruieste fiecarui pelerin care saruta sfintele moaste, cate un inel. Acesta aminteste de inelul pe care Ecaterina l-a gasit pe deget dimineata, trezindu-se din visul in care, dupa primirea Botezului crestin, Stapanul Hristos i-a spus "Iata, astazi te primesc pe tine mireasa Mea vesnica; deci sa pazesti arvuna aceasta cu dinadinsul si sa nu mai primesti nicidecum arvuna de la alt mire pamantesc".
Surpriza vine și cand ajungi sa vezi sfintele moaste: intr-o racla mica de argint si sticla, mana stanga a Sfintei Ecaterina este... ca vie! Gratioasa ca a unei balerine, fina, delicata, mana este plina de inele subtiri, care parca plutesc pe degetele usor rasfirate... nici urma de trecere a timpului ( 1700 de ani!), este o mana perfecta, care te duce cu gandul la neasemuita frumusete a sfintei... frumusete trupeasca, frumusete sufleteasca, frumusete a spiritului... la moartea sa, indeplinindu-i o ultima dorinta, Mirele sau a trimis ingerii ca sa-i ia corpul martirizat, care a disparut pur si simplu si a fost descoperit datorita unei viziuni a unui calugar, trei secole mai tarziu in Muntele Sinai. Atunci, manastirea care deja exista si era inchinata Sfintei Fecioare Maria a fost redenumita Manastirea Sfanta Ecaterina.
Icoana Iisus Pantocrator (sec. al VI-lea) se afla in galeria de icoane a Manastirii Sinai, reprezentarea este foarte cunoscuta si socheaza prin forta sa inexplicabila, data poate de figura asimetrica a Mantuitorului. (postat pe fb de ioan monahul)