Referatul 13, Nasterea Domnului
La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul… Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi adevăr, așa începe Evanghelistul Ioan… iar noi vedem cum ,,Cuvântul” s-a nascut într-o peșteră care a devenit palatal lui Dumnezeu. Matei isi incepe istorisirea de la regele Irod, Luca de la Cezarul Tiberiu, Marcu de la botezul lui Ioan.
La naștere lumea se interesa de genealogie, noi avem lamurita aceasta “Cartea nasterii lui Iisus, Fiul lui David, fiul lui Avraam” (Mt. 1,1), așa cum ne-au spus proroocii și cum marturisim și noi în colinde. Atunci, magii priveau steaua cea cu dumnezeiască mergere în suișul firesc al astrelor. Acum noi, cei din har – dar fără de dar – vom coborâ în locul în care ni se așterne Cerul la picioare. Prorocul Miheia a mai proorocit că El va fi pacea (5:4) poporului Său Israel. Aceasta înseamnă că El nu va fi ca alţi împăraţi şi cârmuitori, care ştiau numai cum să stăpânească poporul, ci că El va fi ocrotitorul poporului Său, aşa cum un părinte îşi ocroteşte copiii.
Totuşi, înţelepţii Ierusalimului au rămas ca împietriţi la vestirea lui Mesia şi s-au hrănit numai cu mânie faţă de El şi au avut frică pentru ei. Lăsându-l pe Irod şi mulţimea de cerşetori duhovniceşti şi de învăţători fațarnici din jurul lor, craii de la răsărit, însetaţi după adevăr, au plecat din Ierusalim şi au pornit pe cale. Nu știu dacă ei citisera proroocii, dar steaua i-a condus. Nu stiau de El, dar craii au intrat cu smerenie şi cu bucurie şi au văzut pe Prunc dimpreună cu Maria, mama Lui, şi, căzând la pământ, s-au închinat Lui. Darurile lor sunt simboluri pe care Sfânta Biserica și Parinții plin de har le-au expilcat. Aceste daruri, după cum se cunoaște bine sunt aur, tămâie și smirnă.
O evanghelie armeana a copilariei de la anul 500, ii numeste pe Melkon, Regele Persiei, Gaspar, Regele Indiei si Baltazar, Regele Arabiei – fiind cea mai apropiata marturie de variantele apuseane Melchior, Gaspar si Baltazar. Singura marturie scripturistica ce face referire directa la magii de la Rasarit este Evanghelia dupa Matei. Primele treisprezece versete ale celui de-al doilea capitol, in care ne este relatata istoria magilor, nu ne ofera insa detalii cu privire la tara de provenienta, la data sosirii, la numele, la infatisarea si numarul lor. Sfanta Traditie a fost insa cea care a afirmat, a imbogatit si a pastrat acest inteles pana astazi in Biserica. Astfel, prin Traditie, magii de la Rasarit și pastorii, au fost in tot acest timp, “foarte prezenti” in cultul si viata Bisericii. Ne vorbesc despre magi Sfintii Parinti in talcuirile si omiliile lor la Evanghelia dupa Matei, reprezentarile iconografice, dar si imnografia.
Mesia a fost aşteptarea proorocilor. Precum cei din Noul Testament, tot aşa L-au aşteptat pe Hristos şi patriarhii, şi regii, şi profeţii, şi drepţii Vechiului Testament. Aşa Îl va fi aşteptat pe Hristos Noe pe Munţii Ararat la sfârşitul potopului, dar n-a venit decât porumbelul cu ramura de măslin.
Aşa L-a aşteptat pe Hristos patriarhul Avraam la stejarul Mamvri şi Isaac pe Moria şi Iacob la Betel. Israel L-a aşteptat pe Hristos patru sute de ani în Egipt şi şaptezeci de ani în Babilon. Moise L-a aşteptat pe Hristos patruzeci de ani în pustiul Madian şi alţi patruzeci de ani în pustiul Sinai. După ce Moise Îl va fi aşteptat pe Hristos la Marea Roşie, Iosua L-a aşteptat pe Hristos la Iordan; Ilie la Cherit şi iudeii pe malurile râurilor Babilonului, atârnându-şi harfele în sălcii, de dor şi jale.
Tânărul Samuel L-a aşteptat pe Hristos în cortul sfânt şi David pe câmpul de luptă cu Goliat. Solomon Îl va fi aşteptat pe Hristos la sfinţirea templului din Ierusalim; iar Sfântul Ilie pe Carmel şi mai apoi la Horeb. Proorocul Isaia Îl va fi aşteptat pe Hristos în templu în mijlocul serafimilor, iar Iezechiel la râul Chebar, în mijlocul heruvimilor. Proorocul Daniel L-a aşteptat pe Hristos în groapa cu lei, iar cei trei tineri în cuptorul cel de foc. Profetul Iona L-a aşteptat pe Hristos să-l izbăvească din pântecele chitului şi a adormit aşteptându-L în gura colibei de la răsărit de Ninive. Proorocul Amos L-a aşteptat pe Hristos adunând sicomore, iar proorocul Avacum L-a aşteptat pe Hristos în turnul cel de veghe. Dreptul Simeon şi Sfânta Ana L-au aşteptat pe Hristos în templul din Ierusalim la Întâmpinare. Mulţimile flămânde L-au aşteptat pe Hristos în pustie, apostolii înfricoşaţi L-au aşteptat pe Marea Galileii, slăbănogul L-a aşteptat la Vitezda şi cerşetorul orb Bartimeu pe margine de drum, la intrarea în Ierihon. Toţi oamenii şi toate făpturile L-au aşteptat întotdeauna şi-L aşteaptă dintotdeauna pe Hristos Domnul, Fiul lui Dumnezeu şi Cuvântul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii şi Judecătorul tuturor, Proorocul proorocilor şi Învăţătorul învăţătorilor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor (Apocalipsă 19, 16), Arhiereul preoţilor şi "Sfântul sfinţilor" (Daniel 9, 24), pentru că Hristos şi numai Hristos pogoară şi aduce cerul pe pământ şi îi ajută pe sfinţi să atârne pământul de cer. Şi a venit! Hristos se naște Slăviți-l !
Manger Square este hubul modern al Betleemului, cu cafenele, restaurante și magazine de suveniruri care înconjoară această piață centrală. Biserica Nașterii domină partea de est a pieței, în timp ce Moscheea lui Omar este pe partea vestică. Deși moscheea este modernă (construită în 1860), ea are o poveste frumoasă atașată numelui ei. Este numită după Califul Omar, ale cărui armate arabe au cucerit Ierusalimul bizantin. După ce a luat orașul, a călătorit aici în Betleem și sa rugat în interiorul Bisericii Nașterii, declarând că toți creștinii ar fi liberi să-și practice credința și să se roage la acest important altar creștin.
Biserica Nasterea Domnului din Betleem este unul dintre cele mai importante locuri crestine de inchinare. Aceasta biserica a fost ridicata pe locul pesterii in care S-a nascut Mantuitorul Hristos. De asemenea, Biserica Nasterea Domnului este si una dintre cele mai vechi biserici crestine din lume pastrate pana astazi. Ea se afla in partea de rasarit a orasului Betleem, la opt kilometri de orasul Ierusalim. Complexul ce o inconjoara, acoperind aproximativ 12.000 metri patrati, include in afara de basilica propriu-zisa, o manastire ortodoxa, una catolica si una armeana.
Nasterea Mantuitorului Hristos este relatata in Evangeliile Apostolilor Matei si Luca. In pofida micilor diferente, care intaresc veridicitatea celor relatate de cei doi, amandoi Evanghelistii afirma faptul ca Hristos S-a nascut in Betleem si a crescut in Nazaret. Evanghelistii mentioneaza doar faptul ca Fecioara Maria L-a nascut pe Hristos intr-o "iesle". Nu se afirma clar daca locul acesteia era intr-o "pestera" sau intr-un "staul". Insa, la mai putin de un secol distanta, Sfantul Iustin Martirul si Filosoful, cat si Protoevanghelia lui Iacov mentioneaza cuvantul "pestera". Aceasta nu este nici o contrazicere, caci, dupa cum era obiceiul in acea vreme, casele sa ridicau in fata pesterilor care se gaseau in zona, astfel incat pestera sa poata fi folosita drept staul pentru animale.
În Biserica Naşterii Mântuitorului te apleci ca să intri printr-o deschizătură scundă, lustruită şi pe-alocuri tocită de atâtea treceri de mulţimi de oameni, prin zidul compact. Uşiţa este încadrată de o ogivă astupată cu blocuri de piatră. Dar înăuntru, nava centrală, pardosită şi ea cu dale de piatră, este magnifică, străjuită de coloane laterale înalte, cu capiteluri de acant. Deasupra lor, pe ambele părţi, se mai păstrează două mari fragmente de mozaic cu scene din viaţa şi gloria lui Iisus, şi chipuri de îngeri.
Bazilica Nașterii Domnului este o veche ctitorie bizantină. La mijlocul secolului al doilea, după a doua revoltă a evreilor, Împăratul Adrian i-a izgonit din Betleem pe evrei şi a plantat deasupra peşterii din Betleem o pădure sacră închinată lui Adonis-Tamuz. După proclamarea libertăţii cultului creştin în anul 321, Patriarhul Macarie al Ierusalimului a cerut împăratului Constantin cel Mare restituirea locului sacru. Construcția bazilicii a început în 326, iar aceasta a fost sfinţită la 31 mai 339. Biserica avea o intrare monumentală (propilee) şi era compusă dintr-un atrium (pronaos), un naos divizat în cinci nave longitudinale prin patru rânduri de coloane şi altarul octogonal. Pelerini din secolele al IV-lea şi al V-lea descriu bogăţia şi strălucirea mozaicurilor, a frescelor şi a marmurei folosite pentru împodobirea bisericii. Altarul octogonal avea în centru o mare deschidere, astfel încât credincioşii puteau privi în interiorul Sfintei Peşteri de sus, din biserică. Trepte largi duceau la locul cel sfânt al naşterii, credincioşii urcând şi coborând pe o singură scară.
Prima mentionare a pesterii din Betleemn, cinstita drept loc al Nasterii Domnului Hristos, apare in scrierile Sfantului Iustin Martirul si Filosoful, datand din jurul anului 160. El a identificat intaia oara grota ce se afla sub biserica drept pestera sfanta, locul Nasterii lui Hristos. Spre intarirea acestuia vine si traditia, cu mentionarile gasite in scrierile lui Origen si ale lui Eusebiu, acestea datand din secolul al III-lea., ea avea un plan octogonal si era pozitionata chiar deasupra pesterii. In centrul acesteia, o gaura larga de 4 metri, inconjurata cu o balustrada, oferea o privire de ansamblu a pesterii. Din aceasta perioada se pastreaza inca bucati impresionante si insemnate din mozaicul ce acoperea in intregime podeaua bisericii.
Fericitul Ieronim ne spune că Împărăteasa Elena a găsit micul leagăn de lemn şi l-a îmbrăcat în argint.
În secolul al XII-lea, atunci când au intrat în stăpânirea bisericii, cruciaţii au dus ieslea la Roma, în Biserica Santa Maria Magiore. Relicvariul din cristal ce conţine un fragment de lemn din ieslea de la Bethleem, în care S-a născut Domnul nostru Iisus Hristos, se găseşte şi astăzi în Cripta Nativităţii de sub altarul principal al catedralei Santa Maria Magiore. Fericitul Ieronim a trait si lucrat in Betleem din anul 384, iar mai apoi a fost inmormantat intr-o pestera de dedesubtul bisericii. Se spune că pe când se nevoia la peștera de la Betleem, unde s-a născut Mântuitorul, a avut de Crăciun o vedenie minunată. I s-a arătat Domnul Hristos ca un prunc și l-a întrebat: „Ieronime, acum când toți Îmi dăruiesc câte ceva, tu ce-Mi vei dărui?“ „Virtuțile și rugăciunile mele“, i-a răspuns Fericitul Ieronim. „E foarte bine, dar altceva Îmi mai dăruiești?“ „Inima mea, sufletul meu și chiar pe mine însumi!“ „Și aceasta o primesc; dar Eu doresc și altceva de la tine!“ „Ce altceva aș putea să-Ți dau, Doamne?“, a întrebat, nedumerit, iubitorul de Hristos. „Dăruiește-Mi păcatele tale!“ Fericitul Ieronim, cu inima înfrântă, a început să plângă. El a întrebat printre lacrimi: „Și la ce-Ți trebuie, Doamne, păcatele mele?“ „Vreau să le iau asupra Mea!“
Peștera Fericitului Ieronim. Un alt loc ce nu trebuie ocolit în Betleem este grota Fericitului Ieronim, aflată sub biserica Sfânta Ecaterina, lipită, la rândul ei, de Biserica Nașterii. Biserica a fost construită după Războiul din Crimeea, în anul 1881. Potrivit tradiției, această biserică a fost zidită pe locul în care Mântuitorul i-a apărut Sfintei Ecaterina din Alexandria, anunțându-i moartea martirică. Tot aici s-au descoperit urmele care indicau viețuirea în acest loc a Fericitului Ieronim, cel care a tradus pentru prima oară Vechiul Testament, din limba ebraică, în limba latină, limba oficială a Imperiului Roman.
La Nașterea Domnului, Procesiunea trece prin piata Ieslei, aflata in fata Bisericii Nasterii Mantuitorului Basilica of the Nativity- unde are loc slujba ortodoxilor.Slujba catolicilor are loc in Biserica Sf. Ecaterina, protestantii tin slujba in Shepherds' Field. Biserica romano-catolica Sfanta Ecaterina si Manastirea Franciscana, zidita strans lipite de Biserica ortodoxa a Nasterii Domnului.
Biserica ridicata in perioada Sfantului Constantin cel Mare a fost refacută din temelii de catre imparatul Justinian in anul 530, pentru a putea ridica, in locul ei, o biserica mult mai incapatoare. Biserica ridicata de imparatul Justinian este cea care se vede si astazi.
După revolta şi distrugerile samaritenilor din anul 529, arhitectul Împăratului Iustinian zideşte deschiderea centrală şi construieşte în părţile laterale o intrare şi respectiv o ieşire pentru a permite închinarea în Sfânta Peşteră a unui număr cât mai mare de pelerini, într-un timp mai scurt. Însă noua biserică, deşi lărgită în interior, ca formă nu atinge eleganta impunătoare a celei dintâi.
Persii au crutat Biserica Nasterii in timpul invaziilor din anii 614 deoarece, conform legendelor, acestia au ramas profund impresionati de o reprezentare a Magilor care s-au inchinat Pruncului, aducand daruri. Reprezentati in scena Nasterii Domnului, magii de la rasarit erau imbracati in haine persane - magii erau calatori tot de origine persana. Acest lucru a fost mentionat si in cadrul unui Sinod tinut la Ierusalim in secolul al IX-lea. Mentionarea a fost folosita de catre participanti in demonstrarea utilitatii si folosului reprezentarilor religioase, astfel musulmanii nu au indeplinit decretul lui Hakim, dat in anul 1009 privind daramarea tuturor monumentelor crestine, deoarece, din vremea lui Omar (639), acestora li s-a oferit si permis, spre slujire și folosirea unuia dintre transeptele Bisericii.
Cruciatii au cucerit Ierusalimul la data de 6 iunie 1009. Imparatii Baldwin I si Baldwin II au fost incoronati in acest loc. Intr-o atmosfera de totala intelegere, francii si bizantinii au contribuit impreuna la redecorarea in intregime a interiorului Biserica Nasterii. Aceasta actiune s-a intins intre anii 1165-1169. Evenimentul este mentionat intr-o inscriptie de limba greaca, pastrata in transeptul de nord. Biserica Nasterea Domnului a fost neglijata uneori, pe perioade mari de timp. Aceste perioade de neingrijire au fost cele in care au domnit otomanii Mamluk si Ottoman, dar, din fericire, Biserica Nasterii nu a fost afectata prea mult, si nici daramata.
Cea mai mare parte din marmura existenta in acea vreme in Biserica Nasterea Domnului a fost scoasa de turci si folosita la zidirea si impodobirea Templului de pe Munte, aflat in Ierusalim. Alte incercari prin care a trecut Biserica Nasterea Domnului sunt cutremurul din 1834 si incendiul din 1869, care au distrus mobilierul de lemn al pesterii. Cu toate acestea, biserica a supravietuit tuturor incercarilor naturale sau umane la care a fost supusa.
In anul 1847, furtul stelei de argint care marcheaza exact locul Nasterii Pruncului Hristos, a dus la o criza internationala ce a cuprins in intregime Locurile Sfinte. Aceasta criza a dus, in cele din urma, la Razboiul din Crimeea (1854-1856). La fel ca si la Biserica Sfantului Mormant, si aici, parti din Biserica Nasterea Domnului se afla sub controlul diferitelor confesiuni crestine. In anul 1852, grija Biserica Nasterii s-a incredintat mai multor centre crestine. Astfel, biserica se afla in grija romano-catolicilor, a armenilor si a grecilor ortodocsi. Grecii se ingrijesc, cu precadere, de intretinerea in buna stare a Pesterii Nasterii.
Usa pocaintei - o usa de mici dimensiuni incrustata in zidul gros de piatra al Bisericii Nasterii - a fost facuta si amplasata in zid in perioada otomana, cu scopul de a impiedica pe necredinciosi sa intre inauntru calare. De asemenea, aceasta usa, pe langa faptul ca obliga pe oricine sa descalece de pe cal, obliga pe vizitator si la o plecare a capului in semn de cinstire a locului. Un motiv bun poate fi si acela al unei mai bune aparari in cazul unui atac al musulmanilor. Aceasta usa a fost plasata in locul unei alte usi mai vechi, din perioada cruciadelor, care era mult mai mare. Marginile usii celei mari se pot observa inca deasupra celei mici. Tot aici se mai pot observa si marginile usii patrate pe care o detinea Biserica Nasterii in momentul zidirii ei de catre imparatul Iustinian.
Nava incapatoare se pastreaza intacta inca de pe vremea Iustinian, cu toate ca tavanul a fost supus unor restaurari de-alungul secolelor al XV-lea si al XIX-lea. Coloanele din piatra lustruita, majoritatea dintre ele fiind luate din biserica initiale a lui Constantin - secolul al XIV-lea. Naosul basilicii este impartit in cinci nave longitudinale separate de patru randuri de coloane, in stil corintic, cate 11 in fiecare rand. Pe ele sunt pictati Apostolii Domnului, cu numele scrise in latina si greaca. Dintre cele 44 de coloane ale navei, 13 pastreaza inca picturi de pe vremea cruciatilor, infatisand mai multi sfinti si pe Maica Domnului cu Prucul. Starea acestora nu este una foarte buna, datorita timpului si metodelor de iluminat ale bisericii, insa, cu atentie, se pot observa bine.
O Icoană a Mântuitorului, pictată pe stâlpul din fața al altarului Bisericii Nașterii din Betleem, a fost filmată de un pelerin ortodox în timp ce închidea şi deschidea ochii. Considerată o adevărată minune, icoana respectivă atrage anual sute de mii de pelerini. Cu toate acestea, se pare că doar câţiva au şansa să vadă minunea în întregimea sa. Imaginile au fost surprinse în 2013 de un pelerin din România care a vizitat Israelul
Fragmente foarte bune calitativ de mozaic mural, datand din anii 1160, impodobesc ambele laterale ale navei. Fiecare laterale avea trei registre - lucru stiut dintr-o descriere a Biserica Nasterii datand din anul 1628. Registrul de mozaic de jos ii infatisa pe inaintasii lui Iisus; registrul de la jumatate cuprindea informatii legate de sinoadele locale si ecumenice; registrul de sus infatisa o serie de ingeri intre ferestrele bisericii. Numele artistului care a lucrat la acest mozaic, Basilius Pictor, apare la picioarele celui de al treilea inger din dreapta, pe peretele nordic al navei.
Usile-trapa din podeaua actuala acopera sectiuni din mozaicul original al Bisericii Nasterii. Acest mozaic acoperea, la inceput, intreaga podea. Fragmentele care se pastreaza infatiseaza figuri geometrice, pasari, flori si alte motive geometrice.
Niste usi similare acestora din podea acopera un alt mozaic pastrat din vremea lui Constantin. Acestea se afla in transeptul de nord si acopera un alt mozaic din secolul al IV-lea, care demonstreaza faptul ca biserica lui Constantin avea o absida octogonala. Aceste usi se deschid, uneori, la cerere.
O fantana baptismala de forma octogonala a fost gasita in absida sudica. Aceasta dateaza din secolul al VI-lea si face parte din biserica lui Iustinian - initial, aceasta era localizata langa marele altar. Odata cu mutarea ei de langa altar, in perioada renovarilor cruciate, au aparut si numeroase legende. Astfel, se spune ca in aceasta fantana a cazut steaua magilor, sau ca din ea au fost adapati caii magilor, sau ca are o oarecare legatura cu David.
Lacasul are trei altare: unul central si doua mai mici aflate in absidele laterale. Din aceste abside se coboara in Pestera Nasterii Domnului, propriu-zis o mica grota naturala, situata chiar sub altarul central. Marele altar din capatul estic, alaturi de cel din partea sudica, apartin grecilor. Altarul principal infatiseaza ochilor un frumos iconostas ortodox. Catapeteasma este impodobita cu ingeri, icoane si candele aurite.
In partea nordica a marelui altar se afla altarul armean al celor Trei Regi, inchinat celor trei Magi care si-au legat caii in apropiere.
Armenii mai au un altar si absida nordica, inchinat de asta data Fecioarei Maria.
Pestera Nasterii Domnului este punctul de maxim interes si cinste al intregii biserici. In acest loc se ajunge coborand treptele ce pornesc din absidele laterale. Aceasta grota a fost cinstita ca loc al Nasterii lui Hristos inca din secolul al II-lea. Steaua de argint incrustata in piatra marcheaza chiar locul in care a fost asezat Hristos. Inscriptia in limba latina de pe marginea stelei de argint spune urmatoarele: "Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus est." Traducerea: "Aici S-a nascut Iisus Hristos din Fecioara Maria - 1717." Steaua Naşterii are paisprezece colţuri deoarece: „toate neamurile de la Avraam până la David sunt paisprezece; şi de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri” (Matei 1, 17). Steaua de argint este strajuita de cincisprezece candele care ard in permanenta. Dintre acestea, 6 apartin grecilor, 5 armenilor si 4 latinilor. Podeaua pesterii este pavata cu marmura. Tot mobilierul pesterii dateaza de dupa incendiul din anul 1869; exceptie fac doar portile de bronz ale intrarii de sud si ale celei de nord. Acestea dateaza din vremea lui Iustinian - secolul al VI-lea.
În peştera Naşterii Domnului, în partea dreaptă a Altarului Naşterii, se află grota Magilor cu Altarul Ieslei şi Altarul Magilor. In partea opusă Altarului Naşterii, a fost ridicat Altarul Ieslei, acolo unde Iisus a fost aşezat după ce S-a născut şi unde Fecioara Maria a alăptat pe Pruncul Iisus. „Şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei.” (Luca 2, 7). Aici au venit şi păstorii şi s-au închinat, urmând cuvintelor îngerului: „Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle.” (Luca 2:10-12).
Din pestera pornesc alte trepte ce duc intr-o capela laterala, Capela Ieslei, detinuta de romano-catolici. Lânga aceasta se pastreaza unele fragmente de mozaic datand din secolul al II-lea, asemenea si unele capiteluri de coloane.
Cel de-al treilea altar din biserică este închinat Magilor, care „au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui”... „şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă” (Matei 2, 1-2, 11). Ortodocşii şi armenii fac slujbe zilnice pe Altarul Naşterii Domnului, iar catolicii pe cel al Magilor.
Biserica Ortodoxă şi-a recăpătat drepturile în anul 1757. Patriarhia Ierusalimului a rămas de atunci posesoarea Bisericii Naşterii şi a Sfintei Peşteri. În anul 1881, catolicii franciscani construiesc alături de Biserica Naşterii, pe temelia paraclisului mănăstirii Sfintei Paula, o biserică pe care o închină Sfintei Ecaterina. În perioada tulbure a secolului al XX-lea, Biserica Naşterii şi Sfânta Peşteră au fost respectate şi ferite de orice primejdie, iar pelerini din toate colţurile lumii şi-au putut împlini visul de a se închina la locul în care a avut loc Nașterea Pruncului Sfânt.
Un odor de mare preţ al Bisericii Naşterii Domnului din Betleem este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Betleemita”, ce este aşezată într-un frumos proschinitar, în dreapta scării care duce în Peştera Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos.
Icoana este unică în lume atât pentru că Maica Domnului este reprezentată zâmbind, cât şi pentru faptul că Pruncul său binecuvântează cu mâna credincioşii. Chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în această icoană debordează de nesfârşită afecţiune şi linişte, iar zâmbetul uşor de pe faţa ei veseleşte sufletele pelerinilor. Nu există date precise despre originea icoanei. După tradiţie, icoana a fost zugrăvită de către Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca.
Icoana este îmbrăcată într-o ferecătură din aur şi argint deosebit de frumoasă, împodobită cu pietre preţioase dăruite de ţarina Ecaterina ruşilor în urma unei minuni pe care a făcut-o Născătoarea de Dumnezeu cu ea. Când a vizitat Ţara Sfântă, ţarina a dăruit veşmintele ei ca să fie „îmbrăcată” Stăpâna lumii întregi. A oferit chiar şi bijuteriile personale, ca să fie aşezate în icoană şi a hotărât ca pe viitor ţarinele să nu mai poarte rubine, încât acest lucru să rămână un privilegiu exclusiv al Maicii Domnului.
De-a lungul timpului, Icoana Maicii Domnului din Betleem a fost dusă în procesiuni atât în Ţara Sfântă, dar şi Grecia şi Rusia. Icoana Maicii Domnului Betleemita este prăznuită pe 26 decembrie, odată cu Soborul Maicii Domnului.
Icoana este foarte indragita de catre pelerinii ce vin aici din intrega lume, pentru privirea gingasa a Maicii Domnului si plina de caldura, care aduce bucurie si alinare, in sufletele celor care i se inchina cu credinta.
Faptul ca nu exista marturii istorice concrete cu privire la autorul acestei icoane a facut sa apara si opinia ca aceasta isi are originea in Rusia. De aici ar fi fost adusa in Betleem de catre Tarina Ecaterina cea Mare. Tot Tarina Ecaterina ar fi cea care, in urma unei minuni a maicii Domnului, a daruit bijuteriile sale imperiale pentru a impodobi icoana "Imparatesei Cerurilor”. Pana in prezent icoana pastreaza o ferecatura din aur si argint deosebit de frumoasa, impodobita cu pietre pretioase.
Icoana Maicii Domnului Vitleemitissa este praznuita pe 26 decembrie, odata cu Soborul Maicii Domnului. De-a lungul timpului, Icoana Maicii Domnului din Betleem a fost purtata in numeroase procesiuni atat in Tara Sfanta, cat si in tari ortodoxe precum Grecia si Rusia.
Grota Laptelui este numele unei biserici din Betleem, Tara Sfanta. La o distanta de numai 300 de metri inspre sud-est de Biserica Nasterii Domnului se afla o biserica mica, numita indeobste "Grota Laptelui".
In localitatea Betleem, toate traditiile locului stau strans unite in jurul Bisericii Nasterii Domnului si in jurul Grotei Laptelui. Biserica Nasterii Domnului se afla in grija ortodocsilor, in vreme ce Grota Laptelui se afla in purtarea de grija a calugarilor franciscani.
Inca din secolul al VI-lea, o legenda locala marturiseste faptul ca in aceasta pestera (grota) s-a oprit Maica Domnului cu Pruncul, in noaptea in care Dreptul Iosif a primit porunca de la inger sa paraseasca Betleemul si sa fuga in Egipt, spre a scapa de mania lui Irod. In aceasta grota ar fi stat ei in rastimpul dintre Nasterea Pruncului si Fuga in Egipt.
Despre acest moment, in Sfanta Scriptura, gasim scris: "Dupa plecarea magilor, iata ingerul Domnului se arata in vis lui Iosif, zicand: Scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui si fugi in Egipt si stai acolo pana ce-ti voi spune, fiindca Irod are sa caute Pruncul ca sa-L ucida. Si sculandu-se, a luat, noaptea, Pruncul si pe mama Lui si a plecat in Egipt. Si au stat acolo pana la moartea lui Irod, ca sa se implineasca cuvantul spus de Domnul, prin proorocul: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu".
Iar cand Irod a vazut ca a fost amagit de magi, s-a maniat foarte si, trimitand a ucis pe toti pruncii care erau in Betleem si in toate hotarele lui, de doi ani si mai jos, dupa timpul pe care il aflase de la magi. Atunci s-a implinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul: "Glas in Rama s-a auzit, plangere si tanguire multa; Rahela isi plange copiii si nu voieste sa fie mangaiata pentru ca nu sunt". (Matei 2, 13-18)
Potrivit unei alte vechi traditii, aceasta pestera a fost folosita drept loc de inmormantare a multora dintre pruncii omorati, fara pic de mila, de soldatii lui Irod. In cinstea acestor prunci sta zidita si o capela, in biserica romano-catolica inchinata Sfintei Ecaterina.
Aceeasi legenda, mai sus amintita, spune ca in graba de a parasi Betleemul, cand Iosif a luat pe Fecioara Maria si pe Pruncul Iisus, care era alaptat in acel moment, cateva picaturi de lapte au picat pe stanca pesterii in care acestia se aflau adapostiti. Din culoarea rosie, pe care o avea mai inainte piatra, aceasta a capatat culoarea alba.
Peste aceasta pestera ar fi fost zidita o biserica inca din secolul al V-lea. Din acea perioada se pastreaza inca si astazi o serie de fragmente de mozaic, cu motive florale si animaliere, ce pot fi zarite in apropierea usii de intrare in biserica, ea a fost construita de catre Sfanta Paula, care a trait in Betleem, crestina adormita in Domnul in anul 404. Pentru o vreme, biserica s-a numit chiar si "Biserica Sfanta Paula", ucenica Fericitului Ieronim
In secolul al XIV-lea, aceasta biserica era numita "Biserica Sfantului Nicolae", dupa cum se vede dintr-o bula a papei Grigorie al XI-lea, din anul 1375, dand voie franciscanilor sa o reconstruiasca.
Franciscanii au obtinut posesia asupra locului undeva dupa anul 1347, cand au dobandit si purtarea de grija asupra Bisericii Nasterii. Pietrele cele albe din Grota Laptelui au fost exportate in multe dintre bisericile Europei, inchinate Maicii Domnului care Alapteaza. O astfel de "piatra alba" a dus si Gerard al III-lea, episcopul de Betleem, pe campul de lupta, regelui Baldwin al III-lea, in vremea asediului din Ascalon, in anul 1153.
Actuala biserica franciscana, ridicata deasupra grotei, a fost zidita in anul 1872. Biserica cea veche a fost mult largita, remodelata si impodobita cu marmura si culpturi. Infrumusetarea si impodobirea bisericii a fost data in grija lui Issa A.Michael Hazboun si a fiilor sai, intre anii 1934-1935. In anul 2007, o moderna capela inchinata Maicii Domnului a fost deschisa in imediata apropiere a Grotei Laptelui. Aceasta capela este legata de Grota printr-un tunel sapat in pamant. De la zidirea bisericii si pana astazi femeile din zona, crestine si musulmane, vin in aceasta spre a se ruga sa aiba lapte pentru alaptarea copiilor lor. În momentul în care Iosif a primit poruncă, Maica Domnului tocmai Îl alăpta pe pruncul Iisus. În graba plecării, câteva picături au căzut pe piatra grotei, care s-a transformat din culoarea roşie în culoare albă.
Grota Laptelui se află în grija călugărilor franciscani din jurul anului 1347. Din vechea biserică a Sfintei Paula se mai păstrează câteva fragmente de mozaic în apropierea uşii de la intrare. Acestea prezintă motive florale şi animaliere realizate cu multă eleganţă.
Grota este loc de pelerinaj pentru femeile care n-au copii şi mamele creştine, dar mai ales musulmane care n-au lapte destul ca să-şi alăpteze copiii. Pe lângă rugăciune, femeile duc din acest loc, ca leac, praf din piatra cea albă. Dat fiind renumele tămăduitor al grotei, pentru a evita degradarea ei accentuată, în ultimii 10-15 ani franciscanii au pus la vânzare, contra unei sume modice, pliculeţe cu praf din Grota Laptelui, însoţite de un prospect în limba celui care cumpără (inclusiv în limba română). În prospect ei insistă ca, „dacă veţi fi ajutaţi de acest canon (rugăciune fierbinte la Maica Domnului şi consumarea acestui praf, amestecat în apă sau lapte) şi dacă veţi primi binecuvântarea lui Dumnezeu prin darul unui copil, sunteţi rugaţi să ne trimiteţi o fotografie a familiei cu nou-născutul şi, alăturat, o scrisoare cu mărturia despre miracolul la care aţi fost părtaşi, pentru a o putea adauga la colecţia de «Copii ai minunii»… Fie ca Domnul, cu mila Sa divină, prin mijlocirea Fecioarei Maria de la Grota Laptelui, să vă ofere minunea pe care o imploraţi. Amin”.
Astfel că, în magazinul micuţ de la intrarea în Grota Laptelui, doi pereţi sunt înţesaţi cu fotografii de bebeluşi şi mulţumiri adresate Maicii Domnului, sosite din toate colţurile lumii.
Mai gasim în Tara Sfântă și finicul făcător de minuni al Sfântului Sava.Vestita Lavră a Sântului Sava din Pustiul Iudeii (sec. al 5-lea), una dintre cele mai renumite aşezăminte monahale ale Ortodoxiei, a jucat un rol foarte important în formarea monahismului, în alcătuirea slujbelor bisericeşti (Tipiconul Sfântului Sava fiind valabil şi astăzi) şi în apărarea Ortodoxiei de erezi. Şi pentru că doar bărbaţii pot vizita această mânăstire (aceeaşi regulă ca şi la Muntele Athos), femeile care ajung la poarta mânăstirii în pelerinaj primesc ca mângâiere câteva sfinţenii: racla cu sfintele moaşte pentru închinare, ulei tămăduitor (pentru boli grave) de la candela Sfântului Sava, o sticlă cu aghiazmă – apa izvorului din interiorul mânăstirii, apărut în mod miraculos şi care are debit variabil, în funcţie de câţi vieţuitori are mânăstirea – şi, de asemenea, se dăruieşte celor care au nevoie câte o frunză din finicul făcător de minuni al Sfântului Sava, care este destinat familiilor evlavioase, dar sterile. În textul conceput de către călugării mânăstirii stă scris: „Preaevlavioşilor pelerini ai Sfintelor Locuri şi ai Sfintei noastre Mânăstiri, ţineţi deja în mâinile voastre ca pe o preţioasă binecuvântare câteva frunze din finicul făcător de minuni pe care l-a sădit însuşi Sfântul Sava în Lavra sa. Acest copac al sfântului se uscase în urmă cu câteva decenii, dar în mod minunat a odrăslit din nou, tânăr, în acelaşi loc, şi continuă să săvârşească nenumărate minuni, în mod deosebit în familiile evlavioase, dar sterile. Iubiţi fraţi în Hristos, nu uitaţi: condiţiile de bază pentru ca harul lui Dumnezeu să lucreze sunt credinţa neclintită, frica de Dumnezeu şi evlavia către Cuviosul”. Se cer: post – după puterea fiecăruia, înfrânare generală, rugăciune stăruitoare şi spovedania şi împărtăşania regulată, iar la urmă trebuie făcut un „ceai” cu aceste frunze de finic (uneori foarte mici, căci credinţa se cere a fi mare!).
Și la Icoana Maicii Domnului de pe Muntele Tabor s-au intâmplat asemenea minuni. La mânăstirea ortodoxă de pe Muntele Tabor – muntele Schimbării la Faţă a Mântuitorului, locul în care Iisus Hristos Şi-a revelat, pentru întaia dată în faţa ucenicilor, caracterul Său dumnezeiesc – există o icoană a Maicii Domnului neobişnuită (pare a fi tipărită pe un ziar), dar mare făcătoare de minuni! Numele icoanei este „Maica Domnului, trandafirul cel neveştejit”, aceasta fiind o copie a celebrei icoane a Maicii Domnului de la Mânăstirea Marea Meteora din Grecia, al cărei hram este chiar Schimbarea la Faţă a Mântuitorului!
Icoana aceasta este intotdeauna înconjurată de mulţime de fotografii – poate ca nici o alta din Ţara Sfântă! – şi de plăcuţe metalice, care exprimă cererile pelerinilor către Maica Domnului!
După ce au vazut pruncul magii au plecat pe alt drum. Mănăstirea Sfântului Teodosie a fost ridicată pe locul peșterii unde, după tradiție, s-au oprit să înnopteze magii pe drumul lor de întoarcere de la Betleem (Matei 2, 12). Peştera reprezintă una dintre cele mai interesante părţi ale vechii mănăstiri a Sfântului Teodosie. Este o peşteră naturală, uşor ecarisată, situată şi azi ca şi odinioară chiar în inima mănăstirii.La trecerea la Domnul a Sfântului Teodosie cel Mare (11 ianuarie anul 529), peştera celor trei magi a fost locul unde a fost săpat mormântul Sfântului Teodosie. În aceeaşi peşteră mai odihnesc şi Sfânta Evloghia, mama Sfântului Teodosie; Sfânta Sophia, mama Sfântului Sava; Sfânta Theodoti, mama sfinţilor Cosma şi Damian; precum şi Sfânta Maria, soţia Sfântului Xenofont şi mama Sfinţilor Arcadie şi Ioan. De asemenea, aici se află mormântul Sfântului Ioan Moshu, autorul Limonarului. Odată cu zidirea noii mănăstiri la începutul secolului XX, deasupra peşterii celor trei magi a fost ridicat un paraclis din care coboară trepte săpate în piatră.
Biserica sărbatorește după Nașterea Domnului, uciderea celor 14.000 de prunci, altarul din Biserica Nașterii de amintește de ei; și Fuga în Egipt, despre care se vorbește puțin în Evanghelii. Pentru că tot am fost în Egipt să amintim ca traditia de acolo vorbește și a identificat multe locuri, marcate cu locașuri de cult, care să amintească momente din viața Familiei Sfinte în Egipt.(postat pe fb de ioan monahul)