Referatul 12 Maica Domnului Ieruslemita și pesterile din Ghetsimani, deplasare la Bethleem
Ioan Monahul și un grup de pelerini, având organizator, ghid și conducător pe printele Cristian, cunoscut dv. din multe postari pe fb, merg în Tara Sfântă și Egipt. Prin desfasuratorul pelerinajului, cu 21 de referate privind obiectivele călatoriei pe care le postăm, vă invităm să fiți alături de noi.
De ce se crede ca Mormantul Maicii Domnului este cel din Ierusalim ? Potrivit traditiei crestine, la scurt timp dupa ingropare, Maica Domnului a fost inaltata cu trupul la cer, nu prin puterea ei, ci prin puterea Domnului nostru Iisus Hristos. Daca acest lucru este mai presus de indoiala, in legatura cu locul in care a sezut, pentru putina vreme, trupul ei, se vehiculeaza doua mari teorii. Unii cred cu tarie faptul ca Ierusalimul este locul in care a fost inmormantata Maica Domnului, pe cand altii sustin ca acest loc ar fi Efesul, adica locul unde a vietuit Sfantul Ioan Evanghelistul, pana la adormirea lui in Domnul. Legat de aceasta a doua parere, se stie cu adevarat ca Sfantul Evenghelist Ioan a luat-o in grija pe Maica Domnului, la indemnul Mantuitorului, pe cand era pe Sfanta Cruce. Ea l-a insotit pe Sfantul Ioan peste tot, insa nu exista nici o marturie care sa indice cat a stat ea in Ierusalim si cat a stat in Efes. De asemenea, nu se marturiseste nimic despre locul in care se afla in momentul in care Arhanghelul Gavriil i-a vestit adormirea. Noul Testament nu ne spune nimic despre moartea sfintei Fecioare. Mormantul Maicii Domnului este descris in destul de multe carti apocrife. Desi acestea nu sunt intru totul demne de crezare, se observa totusi anumite generalitati. "Adormirea Mariei" dateaza de la inceputul secolului al II-lea, dupa ultimele cercetari, iar autorul a folosit ca sursa traditiile Bisericii primare. Cartea contine multe informatii specifice comunitatii iudeo-crestine, dar a fost considerata neautentica. Cu toate acestea ea poate fi considerata o marturie a cinstirii locului in care a fost inmormantata Maica Domnului si a transformarii lui in sanctuar. Conform acestei carti, Insusi Iisus i-ar fi indicat lui Petru locul de inmormantare: "Gradina Ghetsimani, in afara zidurilor Ierusalimului, in Valea Iosafat, vale strabatuta de paraul Cedron." Conform "Faptelor Sfantului Apostol Ioan", scrisa de Prohor, compusa de Lencius in 160-170, Sfantul Evanghelist a mers la Efes, insotit doar de Prohor si la o varsta inaintata, adica dupa moartea Fecioarei Maria. Cele doua scrisori adresate de Sfantul Ignatie Sfantului Ioan, scrise in jurul anului 370, mentioneaza ca Sfanta Fecioara si-a petrecut ultimele zile in Ierusalim. Scrisoarea lui Dionisie Pseudo-Areopagitul catre Episcopul Titus (363), Relatarea lui Ioan despre Adormirea Mariei (secolul al V-lea) si "Cartea Prea Sfintei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu" a lui Pseudo-Meliton de Sardes (secolele V-VI) plaseaza mormantul in Gradina Ghetsimani.
Sfintii Parinti marturisesc si ei faptul ca "mormantul se afla in Ierusalim". Martirologiul Ierusalimitean (circa 431) mentioneaza in Valea Iosafat o Biserica a Sfintei Fecioare", in care se afla mormantul ei, la fel ca si marturia unui pelerin armean. O relatare istorica, "Euthymiaca historia", descrie momentul cand imparatul bizantin Marcian (450-457) si sotia sa Pulheria i-au cerut patriarhului Iuvenal al Ierusalimului, la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451), Moastele Nascatoarei de Dumnezeu. Iuvenal le-a raspuns ca, "la trei zile dupa adormire, trupul Sfintei Fecioare a fost ridicat la cer, in Mormantul din Gradina Ghetsimani gasindu-se doar acoperamantul ei", care va fi dus apoi in Biserica Vlaherne din Constantinopol. Sfantul Epifanie de Salamina (403) este primul care vorbeste despre momentul Adormirii Maicii Domnului, aratand ca Sfantul Ioan a mers singur la Efes. In secolele urmatoare, Grigorie de Tours, Isidor de Sevilla, Sfantul Modest, Sfantul Sofronie al Ierusalimului, Sfantul Gherman al Constantinopolului, Sfantul Andrei Criteanul, Sfantul Ioan Damaschin si altii au amintit de existenta Mormantului Maicii Domnului la Ierusalim.
Mormantul Maicii Domnului din Ierusalim - scurt istoric. Marturia arheologica vine si ea sa intareasca cele mai sus amintite. Existenta unei vechi bazilici crestine inchinate Adormirii Maicii Domnului, pe valea paraului Cedron, numita de evrei Valea Iosafat, este foarte importanta. Mormantul Maicii Domnului se afla in partea de nord a Gradinii Ghetsimani, intr-o galerie subterana adanc sapata in piatra. Deasupra, Sfanta Elena a zidit o biserica intre anii 325-337. O capela a fost construita de patriarhul Iuvenal, la inceputul secolului al V-lea, devenind in scurt timp un centru de pelerinaj. In timpul imparatului Mauriciu s-a construit o bazilica superioara, vechiul sanctuar cu Mormantul Maicii Domnului devenind astfel cripta subterana. In anul 614, biserica a fost distrusa de catre persi, impreuna cu celelalte biserici crestine din Palestina. Basilica a fost distrusa, dar a fost refacuta in scurt timp, caci in 670 ea este vizitata de pelerinul Arculf.
In secolul al XI-lea, cruciatii au inaltat aici o alta biserica, semi-ingropata, care se pastreaza partial pana astazi. De-a lungul timpului, biserica superioara va fi distrusa de mai multe ori, cripta inferioara fiind crutata chiar si de musulmani, care au o veneratie deosebita pentru "mama profetului Iisus". Restaurata de cruciati, a devenit abatie benedictina, apoi, dupa distrugerea de catre Saladin, abatie franciscana - Abatia Sfintei Maria din Valea lui Iosafat. In anul 1187, biserica cruciata va fi distrusa de catre Saladin, tot ceea ce va ramane din aceasta fiind doar intrarea sudica si casa scarilor ce coborau pana la Mormant. Distrugerile repetate au facut ca bazilica initiala sa se scufunde, incetul cu incetul, ducand la acoperirea ferestrelor criptei, care a ramas fara lumina naturala, pana astazi. Aspectul ei este destul de jalnic datorita fumului de lumanari si umezelii provocate de inundatiile periodice. Incepand cu anul 1757, locul Mormantului Maicii Domnului a revenit Bisericii Ortodoxe Grecesti. Sapaturile arheologice efectuate in 1972 au confirmat faptul ca mormantul se afla in spatiul unui cimitir crestin datand din secolul I si ca structurarea sa initiala, in trei camere, corespunde tehnicii folosite in acea perioada.
Mormantul Maicii Domnului din Ierusalim - arhitectura locului Din biserica superioara se coboara cateva trepte, pana in curtea interioara. Curtea este simpla, cu peretii din placi de piatra. In coltul din dreapta, un culoar porneste pana in Pestera Ghetsimani. Fatade actuala a Mormantului dateaza din perioada cruciata (1130). Intrand prin aceasta, 48 de trepte de piatra ne conduc pasii in linistea pamantului, ajungand astfel in bazilica sapata in piatra ce dateaza din secolul al V-lea. La mijlocul galeriei de coborare spre Mormant se afla doua mici paraclise, de o parte si de alta a treptelor. In partea dreapta este paraclisul Sfintilor Parinti Ioachim si Ana, cu un mic altar de inchinare, si in partea stanga, paraclisul Deptului Iosif, logodnicul Fecioarei. Acestea sunt mentionate inca din secolul al XIV-lea. Ne inchinam in ambele paraclise, dam lauda lui Dumnezeu, cerem ajutorul Sfintilor Parinti Ioachim si Ana si al dreptului Iosif si coboram in continuare. Biserica de pe Mormantul Maicii Domnului, din piatra, boltita, are forma unei nave lungi de circa 20 de metri si lata de 7 metri. Atat deasupra galeriei de coborare, cat si in biserica propriu-zisa, atarna de bolta peste o suta de candele care se aprind la sarbatori. Biserica Maicii Domnului are forma unei cruci cu brate inegale, pe laturile culoarului principal aflandu-se mormintele sotiilor regilor cruciati. Pana in secolul al XIV-lea, monumentul era impodobit cu placi de marmura sculptata, peretii fiind acoperiti cu fresce. In centrul bratului dinspre rasarit se afla Mormantul Maicii Domnului, intr-o mica sala, avand in centru un bloc taiat in stanca. Mormantul este sapat intr-o piatra aproape alba, scobita deasupra, in care fusese asezat trupul Maicii Domnului. Se cunoaste foarte bine forma sfantului ei trup, ramasa in piatra. Peste aceasta piatra si in fata ei se afla doua bucati de cristal care formeaza un mic jertfelnic, pe care se savarseste zilnic Sfanta Liturghie.
Mormantul Maicii Domnului este inchis de jur-imprejur si pe deasupra de o mica incapere de 2x1,50 metri, formata din aceeasi stanca de piatra. Intrarea se face prin fata, pe o usa foarte joasa, care in timpul slujbei tine locul Sfintelor Usi; iar iesirea se face pe o alta usa mica, scobita in piatra, pe partea de nord. In spatele mormantului Maicii Domnului se afla altarul propriu-zis, unde preotii fac Proscomidia. Aici sunt altare de slujba pentru cele patru Biserici istorice prezente aici: Biserica Ortodoxa, Biserica Romano-Catolica, Biserica Armeana si cea Copta. Altarele centrale, ca si intaietatea la slujbele religioase in aceste trei lacasuri, apartin Bisericii Ortodoxe, cea mai veche din Tara Sfanta. Celelalte confesiuni au altare de slujba secundare si slujesc in ordinea aparitiei lor in Palestina: ortodocsi, armeni, copti si catolici. La altarul de pe Mormantul Maicii Domnului slujesc numai ortodocsii.
Icoana Maicii Domnului Ierusalimiteanca este asezata, tainic, in spatele Mormantului. Insa aceasta nu este singura icoana facatoare de minuni de aici. La 15 august este hramul acestei sfinte biserici. Ortodocsii au o icoana facatoare de minuni cu Adormirea Maicii Domnului, pe care o pastreaza la "Metocul Ghetsimani", de langa Sfantul Mormant. La 10 august o aduc cu mare procesiune, cale de 1,5 km, din Ierusalim la Mormantul Maicii Domnului. Aici sade pana la 16 august, dupa praznic, cand este dusa din nou la Ierusalim, cu procesiune si mult fast.
Grota Trădării. De o parte şi de alta a Pârâului Cedrilor, la poalele Muntelui Măslinilor, pe o suprafaţă de circa 20 ha de teren, plantată în special cu măslini, se află locul de rugăciune pe care Iisus l-a iubit cel mai mult, grădina Ghetsimani.
Cetatea Ierusalimului ni se întinde înainte atât cât ochii noştri s-o poată cuprinde dintr-o singură privire. Încă puţin şi vom parcurge calea pe care în urmă cu peste 2000 de ani Hristos o urca pentru mântuirea noastră până pe Golgota. Înainte de a coborî spre cetate pe una dintre străzile care şerpuiesc astăzi pe Muntele Măslinilor, ne oprim în Grădina Ghetsimani, locul de rugăciune pe care Hristos l-a iubit cel mai mult din tot Ierusalimul. Muntele Măslinilor este "păzit" la bază de Valea Cedrilor - Chedron, identificată cu aceea numită în Biblie Valea lui Iosafat, unde, după tradiţie, va avea loc Judecata tuturor neamurilor. Grădina Ghetsimani, de unde au pornit trădarea şi arestarea Mântuitorului, a devenit loc de pelerinaj încă din primele secole creştine. Pe Muntele Măslinilor se urca cu ajutorul mai multor serii de trepte, săpate în piatră. Podul zidit peste Valea lui Iosafat, care trecea peste Pârâul Cedrilor, se află şi astăzi tot în acelaşi loc ca acum două milenii. Grădina şi peştera Ghetsimani se află în partea de răsărit a Ierusalimului, lângă Muntele Templului, şi pe partea de vest a Muntelui Măslinilor. Prin mijlocul grădinii trece şoseaua asfaltată ce duce la Betania, Ierihon, Marea Moartă şi la Marea Tiberiadei.
Străbatem o alee descoperită de razele unui soare întârziat de noiembrie, ce scaldă în lumina-i puternică frunzişul des şi trunchiurile groase ale celor mai vechi măslini de pe muntele care le poartă numele. Dincolo de tainele pe care numai Dumnezeu le cunoaşte cu precizie au mai rămas în grădina Ghetsimani câţiva măslini uriaşi - cel mai gros măsoară opt metri în circumferinţă -, măcar urmaşi direcţi ai celor din timpul Mântuitorului.
Peştera sau grota trădării, o peşteră necunoscută celor care trăiau în Ierusalim pe atunci, unde Hristos i-a lăsat pe cei opt Apostoli, când a plecat câţiva metri mai încolo să se roage, luându-i cu el doar pe Petru, Ioan şi Iacov. "Acesta este locul în care obişnuia Mântuitorul să vină şi să le vorbească ucenicilor. Aici s-au ascuns ucenicii după ce Mântuitorul Hristos a fost prins de oamenii de la templu. De aceea se numeşte grota trădării, în sensul că n-au avut încredere în faptul că Mântuitorul Hristos îi va salva; au fugit şi s-au ascuns, crezând că astfel vor fi păziţi", continuă părintele Cătălin.
Peştera Ghetsimani se află la 40 de metri de Mormântul Maicii Domnului, în partea dreaptă, peste drum de Biserica Agoniei. Peştera are o lungime de 17 metri, o lăţime de 9 metri şi o înălţime maximă de 3,40 metri. Din 1361 până la sfârşitul secolului al XIX-lea, peştera a fost considerată mai mult un loc public, în care musulmanii îşi adăposteau adesea animalele, deşi călugării catolici aveau toate drepturile de proprietate.
În timp, s-au făcut diverse amenajări în peşteră, fiind schimbată chiar intrarea, prima dată, în urma construirii bisericii de pe mormântul Maicii Domnului şi, apoi, din cauza unor inundaţii din anul 1655.
Astăzi, în interiorul Peşterii din Ghetsimani se păstrează trei altare. Deasupra altarului central este prezentat Mântuitorul Hristos, rugându-se între Apostolii care dormeau; cel dinspre miazăzi, care aminteşte de locul unde au adormit ucenicii, păstrează şi o scenă cu Adormirea Maicii Domnului, iar altarul dinspre sud prezintă scena sărutului lui Iuda.
Pestera Ghetsimani - este un important loc de rugaciune, aflat in cea mai renumita gradina din Tara Sfanta: Gradina Ghetsimani. Aceasta este locul in care Mantuitorul venea adesea, pentru rugaciune. Gradina si Pestera Ghetsimani sunt asezate in partea de rasarit a Ierusalimului, langa Muntele Templului, in partea de est a Paraului Chedron - Paraul Cedrilor sau Valea lui Iosafat - si pe partea de vest a Muntelui Maslinilor. Gradina se intindea la inceput de o parte si de alta a Paraului Cedrilor, pe circa 20 de hectare de teren.
Ce spun Evangheliile despre Pestera din Gradina Ghetsimani ? Evanghelistul Matei ne aminteste tuturor, pana la sfarsitul veacurilor, cele petrecute in tacerea si intunericul Gradinii din Ghetsimani. Atunci a venit Iisus impreuna cu Apostolii Sai, in satul ce se numeste Ghetsimani, si le-a zis: "Sedeti aici, pana voi merge sa ma rog acolo. Si luand pe Petru si pe înca doi ucenici, a inceput a Se intrista si a Se mahni. Atunci le-a zis Iisus: Intristat este sufletul Meu pana la moarte. Ramaneti aici si privegheati impreuna cu Mine. Si mergand putin mai inainte, a cazut cu fata la pamant, rugandu-Se si zicand: Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta! Insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti. Si venind la ucenicii Sai, i-a gasit dormind si i-a zis lui Petru: Asa, n-ati putut un ceas sa privegheati cu Mine? Privegheati si va rugati, ca sa nu intrati in ispita. Caci duhul este osarduitor, iar trupul neputincios. Iarasi ducandu-Se a doua oara, S-a rugat, zicand: Parintele Meu, daca nu este cu putinta sa treaca acest pahar, ca sa nu-l beau, faca-Se voia Ta. Si venind iarasi, i-a aflat dormind, caci ochii lor erau ingreuiati. Si lasandu-i, S-a dus iarasi si S-a rugat a treia oara, zicand aceleasi cuvinte. Atunci a venit la ucenici si le-a zis: Dormiti de acum si va odihniti! Iata s-a apropiat ceasul si Fiul Omului Se va da in mainile pacatosilor." (Matei 26, 36-45).
"Si au venit la un loc al carui nume este Ghetsimani, si acolo a zis catre ucenicii Sai: Sedeti aici pana ce Ma voi ruga. Si a luat cu El pe Petru si pe Iacov si pe Ioan si a inceput a Se tulbura si a Se mahni. Si le-a zis lor: Intristat este sufletul Meu pana la moarte. Ramaneti aici si privegeheati. Si mergand putin mai inainte, a cazut cu fata la pamant si Se ruga, ca, de este cu putinta, sa treaca de la El ceasul (acesta). Si zicea: Avva Parinte, toate sunt Tie cu putinta. Departeaza paharul acesta de la Mine. Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voiesti Tu. Si a venit si i-a gasit dormind si a zis lui Petru: Simone, dormi? N-ai avut tarie ca sa veghezi un ceas? Privegheati si va rugati, ca sa nu intrati in ispita. Caci duhul este osarduitor, dar trupul neputincios. Si iarasi mergand, s-a rugat, acelasi cuvant zicand. Si iarasi venind, i-a gasit dormind, caci ochii lor erau ingreuiati si nu stiau ce sa-I raspunda. Si a venit a treia oara si le-a zis: Dormiti de acum si va odihniti! E gata! A sosit ceasul. Iata Fiul Omului este dat in mainile pacatosilor. (Marcu 14, 32.)
"Si, iesind, s-a dus dupa obicei in Muntele Maslinilor, si ucenicii l-au urmat. Si cand a sosit in acest loc, le-a zis: Rugati-va, ca sa nu intrati in ispita. Si El S-a departat de ei ca la o aruncatura de piatra, si ingenunchind, Se ruga. Zicand: Parinte, de voiesti, treaca de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta sa se faca. Iar un inger din cer s-a aratat Lui si-L intarea. Iar El, fiind in chin de moarte, mai staruitor Se ruga. Si sudoarea Lui s-a facut ca picaturi de sange care picurau pe pamant. Si, ridicandu-Se din rugaciune, a venit la ucenicii Lui si i-a aflat adormiti de intristare. Si le-a zis: De ce dormiti? Sculati-va si va rugati, ca sa nu intrati in ispita. Si vorbind El, iata o multime si cel ce se numea Iuda, unul dintre cei doisprezece, venea in fruntea lor. Si s-a apropiat de Iisus, ca sa-L sarute." (Luca 22, 39-47)
"Zicand acestea, Iisus a iesit cu ucenicii Lui dincolo de paraul Cedrilor, unde era o gradina, in care a intrat El si ucenicii Sai. Iar Iuda vanzatorul cunostea acest loc, pentru ca adesea Iisus si ucenicii Sai se adunau acolo. Deci Iuda, luand oaste si slujitori, de la arhierei si farisei, a venit acolo cu felinare si cu faclii si cu arme." (Ioan 18, 1-3)
Pestera din Ghetsimani, istoricul locului in traditia crestina. Pestera Ghetsimani, locul unde Fiul lui Dumnezeu s-a rugat pentru noi toti cu lacrimi si "sudori ca de sange", se afla la o distanta de numai 40 de metri de Mormantul Maicii Domnului, in partea dreapta, peste drum de Biserica Tuturor Natiunilor. Intre Biserica ortodoxa a Maicii Domnului si Pestera se afla chiliile monahilor ortodocsi care slujesc la Mormantul Maicii Domnului si pazesc Gradina Ghetsimani de aproape doua milenii. Bazandu-se pe marturiile evanghelice, pelerinii crestini din secolele IV-VI au inceput sa cinsteasca agonia lui Hristos in doua locuri diferite din Gradina Ghetsimani. Un loc este acela pe care se inalta astazi Biserica Tuturor Natiunilor, iar altul este cel unde se afla Pestera Ghetsimani.
Dupa cum aflam din vechile documente ale traditiei crestine, pastrate inca din secolul al IV-lea, locul unde Iuda l-a tradat pe Hristoa se afla in partea stanga a drumului ce coboara de pe Muntele Maslinilor si intra in Ierusalim. Pelerinul din Bordeaux vorbeste despre acest loc sub numele de "piatra, stanca, roca", in timp ce scriitorii mai noi amintesc de "o pestera, grota". Potrivit relatarilor biblice, care sunt cele mai certe surse, insa si destul de neclare, putem spune ca pestera (grota) este locul in care Hristos i-a lasat pe cei 8 Apostoli, luand cu sine doar pe Petru, Iacov si Ioan. Prin urmare, locul in care El s-a rugat se afla acolo unde astazi se ridica Biserica Tuturor Natiunilor. Aici a avut loc si vanzarea, prin sarutul lui Iuda.
Dupa cum aflam din documentele traditiei locului, pelerinii isi creasera deja o ruta a lor, care incepea cu inchinarea in Mormantul Maicii Domnului, apoi cu intrarea in Pestera Ghetsimani, iar in cele din urma, in Biserica Tuturor Natiunilor, aflata in gradina cu cei mai vechi maslini de pe Munte. Aceste locuri s-au impamantenit cu putere pana in secolul al XIV-lea.
Dupa aceasta data, pelerinii (mai ales cei apuseni) si-au schimbat traseul, in cele ce priveste raportarea la aceste locuri. Schimbarea, avuta loc datorita excavarii bisericii celei vechi din Gradina Ghetsimani, a dus la numirea Pesterii cu numele de "Grota Agoniei".
Primul document care ar indica drept loc al agoniei Pestera Ghetsimani apartine dominicanului german Wilhelm von Boldensele (1333). Dupa o perioada de incertitudini si neclaritati, in care pelerinii faceau o diferenta chiar si intre locul ultimei rugaciuni a lui Hristos si al primelor doua, in secolul al XVI-lea, crestinii apuseni au ajuns sa isi stabileasca drept loc al celor trei rugaciuni, Pestera Ghetsimani.
Bazandu-se pe aceasta credinta, se mai crede si ca vanzarea Invatatorului a avut loc la "Piatra Apostolilor", aflata putin mai jos de Pestera.
Stiind ca pelerinii rasariteni si-au pastrat mereu credinta in ceea ce priveste locul agoniei Mantuitorului, adica Biserica Tuturor Natiunilor, ne putem pune foarte usor urmatoarea intrebare: De ce acestia si-au schimbat si ei ruta, indreptandu-se spre Pestera Ghetsimani?
Este posibil ca tavanul pictat al pesterii sa fi atras foarte mult atentia pelerinilor, care il vedeau ca fiind extrem de vechi. De asemenea, sunt sanse ca si daramarea Bisericii din Gradina sa fi dus la miscarea acestora spre Pestara, aflata putin mai in stanga.
Desi calugarii francicani au obtinut drepturile de proprietate asupra Pesterii, in anul 1361, acestia au fost nevoiti sa treaca prin multe neintelegeri, pana spre sfarsitul secolului al XIX-lea. Pana atunci, Pestera era vazuta mai mult ca un loc public, in care musulmanii isi adaposteau adesea animalele.
In aceasta Pestera din Ghetsimani, o serie intreaga de documente sustin luarea unei cine, la sfarsitul careia Hristos a spalat picioarele ucenicilor Sai. Acest lucru este mentionat in raportul Arhidiaconului Teodosie si in lucrarea anonima numita "Breviarul Ierusalimului", cat si in alte scrieri. Aceasta traditie nu a ramas in picioare, cu toate ca se pastreaza o importanta insemnare din secolul al XV-lea, purtand semnatura pelerinului rus Vasile - Basil. O serie intreaga de ghiduri de pelerinaj indica pelerinilor cele trei locuri in care Hristos a stat cu ucenicii.
Din evlavie, pelerinii obisnuiau sa manance cina in interiorul Pesterii. Cina luata de crestini in Ghetsimani este mentionata si intr-o predica atribuita Patriarhului Eutihie al Constantinopolului (secolul VI), alaturi de alte cine luate pe Muntele Sion si in Betania. Acestea au intrat in traditia crestina locala probabil prin intermediul iudeo-crestinilor numiti ebioniti, care se abtineau de la consumul de carne, la cine consumand numai paine nedospita si apa.
Pestera din Ghetsimani, arhitectura si rolul pesterii de-a lungul timpului. Pestera se afla in purtarea de grija a catolicilor. Facandu-si cruce, crestinul coboara cu evlavie si tacere in Pestera Ghetsimani. Aceasta este destul de mare, avand o lungime de 17 metri, o latime de 9 metri si o inaltime maxima de 3.40 metri. Marea inundatie din noiembrie 1955 a dus la nevoia unei ample restaurari a locului. Lucrarile de reamenajare au fost conduse de catre parintele Virgil Corbo, intre anii 1956-1957. Lucrarile de reabilitare au dat si posibilitatea de a studia structura si arheologia locului.
Initial, intrarea in pestera se facea prin partea ei nordica, printr-o deschizatura larga de 5 metri. Pestera era impartita in partea centrala (care se pastreaza si astazi) si dintr-un fel de adancitura, in peretele estic. Aceasta din urma era, probabil, o trecere spre o alta pestera, mai micuta, dinspre sud-est. Pestera se pare ca pastra o presa de ulei, al carei brat de forta era fixat intr-o gaura din perete. Aceasta gaura se poate vedea inca si astazi.
In partea nord-vestica a pesterii se observa o adancitura sapata in piatra, realizata spre a acumula apa de ploaie. Apa aluneca de pe acoperis, printr-un canal sapat tot in piatra.
In secolul al IV-lea, in pestera era amenajata deja o micuta capela de rugaciune. Pentru aceasta s-au adancit doi pereti ai grotei, spre a da o forma necesara capelei. Peretii de nord si est arata inca aceasta largire a ei. In aceste locuri, tavanul este mai jos decat in partea originala centrala. Patru coloane ajuta la sprijinirea tavanului capelei, care avea si o micuta deschizatura in bolta de piatra. Sub aceasta deschizatura o cisterna a fost sapata, pentru a acumula apa curata de ploaie.
Intrarea in pestera a fost schimbata, in peretele de nord-vest, probabil odata cu construirea Bisericii de pe Mormantul Maicii Domnului; aceasta din cauza ca noua cladire bloca drumul de intrare in Pestera. Noua intrare va avea o inaltime de 2 metri si o largime de 1.90 metri. Tot in aceasta perioada, capela va fi pavata cu mozaic; mozaicul nu se va pastra pentru multa vreme, caci prin acesta se vor sapa cateva morminte.
Locul de sub podeaua pesterii a fost gasit ca fiind un veritabil cimitir (in afara de locul de sub Altar), in el gasindu-se nu mai putin de 42 de morminte. Acestea dateaza inca din secolele V-VIII. Acest loc a mai fost folosit pe post de cimitir si in perioada cruciatilor, insa mult mai putin. Chiar si cisterna, afla in coltul nord-vestic al capelei, a fost folosita pe post de mormant, in vremea secolelor V-VI. Acest loc va fi acoperit, putin mai tarziu, cu un mozaic colorat in rosu, alb si albastru. Aici se pastreaza si un mic fragment de inscriptie: "Ke anapaus...", adica: "Doamne, odihneste pe..."
Din perioada bizantina se pastreaza un mic fragment din sanctuar, cat si o serie de inscriptii funerare. O atenta examinare a tavanului de piatra al pesterii a dus la aflarea a numeroase insemnari (graffiti). In perioada de ocupatie a francilor, podeaua capelei va fi reparata si acoperita cu un mozaic din piatra si caramida colorata. Tavanul va fi si el redecorat, in mare parte cu stele. Altarul va fi refacut si el, purtand pana astazi o serie intreaga de insemnari: halouri, vestminte si o aripa de inger.
In baza unui raport intocmit de Ioan de Wurtzburg, in anul 1165, a unei inscriptii de pe perete, si a unor mozaicuri simetrice din Venetia si Montereggio (Sicilia), Parintele Corbo sugereaza prezenta aici a trei scene pictate: Rugaciunea lui Hristos in Gradina Ghetsimani, Hristos impreuna cu Apostolii si Ingerul odihnindu-L pe Hristos.
In anul 1655, o serie de inundatii au fortat pe franciscani sa blocheze intrarea in pestera din perioada bizantina, cu un peretele micut de piatra, si sa construiasca una noua, incadrata de un pasaj strajuit de doi pereti inalti. Noua intrare a inlaturat peretele vestic al Pesterii din Ghetsimani, aici construindu-se un tavan artificial de piatra, sub care coboara o serie de trepte. Aceasta intrare a fost si ea reparata, in anii 1938 si 1956. Ultimele excavari efectuate in interiorul Pesterii din Ghetsimani au scos la lumina o mare parte din intrarea originala in Pestera, mai la dreapta de intrarea cea noua. Tot acum s-a descoperit si intrarea bizantina, de deasupra cisternei de apa. Fragmente de mozaic bizantin au fost gasite si restaurate. In interiorul Pesterii din Ghetsimani se pastreaza trei altare. Deasupra altarului central ne este infatisat Mantuitorul Hristos, rugandu-se intre Apostolii cei ce dormeau; cel dinspre miaza-zi, care ne aminteste de locul unde au adormit ucenicii, pastreaza o scena cu Adormirea Maicii Domnului; altarul dinspre sud, unde s-a rugat Iisus Hristos, pastreaza scena cu Sarutul lui Iuda.
Rugaciunea pelerinilor in Pestera Ghetsimani "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, am venit de departe in Gradina Ghetsimani sa ne inveti a ne ruga impreuna cu Tine. Da-ne mai multa ravna pentru sfanta rugaciune, ca sa arda inimile noastre de dragostea Ta. Am venit in aceasta pestera sa ne inveti a veghea si a plange pentru pacatele noastre, mai ales in acest ceas cand Tu Te rogi pentru noi toti cu lacrimi si sudori ca de sange. Nu stim cum trebuie sa ne rugam, cum sa ne pazim mintea de ganduri rele, cum sa biruim ispitele vrajmasului. Nu mai vrem sa veghem, nu mai avem lacrimi la rugaciunile noastre. Ne-am uscat la suflet, am racit in dragoste, am slabit in credinta, nu mai iubim din inima pe Dumnezeu si pe oameni. Nu vrem sa iertam pe fratii nostri. Suntem robiti de patimi, de cele pamantesti. Nu mai avem ravna, smerenia, blandetea si rabdarea parintilor nostri. Mantuitorule, Te rogi in Gradina Ghetsimani singur si, ca Om, Te temi de moarte si ceri sa treaca de la Tine paharul mortii. Dar, ca Fiu al lui Dumnezeu, zici catre Tatal: Insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti! Te rogi singur in aceasta gradina a lumii, iar ucenicii Tai dorm si noi dormim! Pentru aceea au intrat lupi rai in turma Ta si sfasie unitatea Bisericii si amagesc pe multi, iar noi dormim! Scoala-ne din somn, ca sa priveghem si sa ne rugam impreuna cu Tine. Alunga de la noi frica, pofta trupului, pofta ochilor si trufia vietii. Desteapta-ne din nou la lucru impreuna cu Petru, cu Iacob si Ioan, ca secerisul este mult, dar lucratori sunt putini (Luca 10, 2).Am venit de departe, Doamne, sa ne marturisim Tie, sa cerem iertare pacatelor noastre, sa auzim cum Te rogi singur pentru lume in Gradina Ghetsimani si ne rugam si noi impreuna cu Tine. Indura-Te de noi si ne iarta toate pacatele. Invata-ne cum sa priveghem ziua si noaptea, ca sa scapam de ispitele ce ne-au impresurat! Da-ne lacrimi la rugaciunile noastre, ca sa nu ne ostenim in zadar! Da-ne din nou ravna pentru Biserica si Evanghelie, da-ne viata curata si putere in fapta si in cuvant, ca sa izbavim turma ce ne-ai incredintat-o de dezbinari si eresuri. Da-ne deplina dragoste de Dumnezeu si de oameni, ca sa fim gata a ne da si viata pentru Tine, pentru mantuirea tuturor! O, Iisuse Hristoase, indura-Te, iarta-ne si ne scoala din somnul pacatelor!" (Parintele Ioanichie Balan)
Plecam la Bethleem locul Nașterii Domnului.
Betleemul Nașterii Domnului. Evanghelia prezintă fapte istorice precise întâmplate în acele zile: „În acele zile când Cezar August a dat un decret”. Cezar August a pus în mișcare, pentru întâia oară în lume, un recensământ universal al pământului locuit, cunoscut în timpul Acela, care este mașina cea mai mare inventată vreodată pentru a domina lumea, deci puternică, deoarece notează fiecare detaliu, ca nimeni să nu scape, ca totul să fie înregistrat și apoi dus la Roma sau în alte centre etc. Această mașină infinită, la ce folosește? Folosește faptului ca – și vedem în versetul următor – Iosif și Maria trebuie să meargă la Betleem, căci el era din Betleem și trebuia să se înscrie în satul din care provenea. În acest Betleem trebuia să ajungă Iosif, întrucât era din casa strămoşească a familiei regelui David, familie din care descindeau atât el, cât şi Maria. Și așa se împlinește promisiunea pe care Dumnezeu i-a făcut-o lui David că în satul tău voi face să se nască Mesia. Deci întregul rău, până la urmă nu face altceva decât să înfăptuiască binele. „Tu Betleeme nu vei fi cel mai mic oraș dintre cetățile lui David, căci din tine se va naște Mesia”.
Biblia spune că Iosif „a urcat . . . din Galileea“, exprimare cât se poate de potrivită, întrucât Betleemul era situat la o altitudine de peste 760 de metri. Astfel, această călătorie de câteva zile se încheia cu un urcuş istovitor, primejdios și plin de piedici, pentru protagoniștii evenimentului. Prezenţa lui Irod a costituit o piedica pe drumul magilor de la Răsărit la Betleem. Lipsa unui loc de cazare în oraș, așa că Iosif se gândea chiar să o duca pe Maria în localitatea învecinată este și ea o piedică. Dar Dumnezeu rânduiește totul.
Prezenţa păstorilor la Naşterea Domnului este semnalată doar în Evanghelia după Luca, atitudinea lor fiind una de închinare în faţa Pruncului Preasfânt şi de mărturisire a celor vestite lor de către înger.
Păstorirea turmelor, o îndeletnicire pe cât de răspândită, pe atât de comună oamenilor în vechime, s-a bucurat în istoria şi în viaţa Bisericii de o importanţă şi o conotaţie cu totul specială. Astfel, păzitor de turme a fost Abel, fiul protopărinţilor Adam şi Eva (Fc. 4, 2), păstor la oi a fost şi Iosif, fiul patriarhului Iacob (Fc. 37, 2), şi tot aceeaşi îndeletnicire a avut şi David al lui Iesei (1 Reg. 16, 11). Fiecare dintre aceştia însă a fost receptat în istorie ca preînchipuire a Domnului Hristos, căci şi-au plătit, fiecare în felul său, alegerea şi vocaţia: Abel a fost ucis de către Cain (Fc. 4, 8), Iosif a fost vândut de fraţii săi (Fc. 37, 28), iar David a fost prigonit vreme îndelungată de către Saul pentru a-i lua viaţa (Fc. 20-27).
În Noul Testament, Mântuitorul Hristos nu ezită a Se prezenta El Însuşi drept „Păstor al oilor celor cuvântătoare“, şi la acelaşi statut îi cheamă şi pe ucenici când îi cere lui Petru: „paşte oile Mele!“ (In. 21, 17). Chemarea Domnului, deci, adresată Apostolilor, şi prin ei şi nouă, păstorilor sufleteşti de peste vremuri, ne obligă la urmarea şi asemănarea cu El, modelul şi păstorul prin excelenţă, căci dacă El, Învăţătorul şi Păstorul nostru, a fost bun, potrivit cuvintelor Sale - „Eu sunt păstorul cel bun“ (In. 10, 11) - este de la sine înţeles că şi păstorirea noastră trebuie să fie una pe măsură.
Câmpul Pastorilor de langa Betleem, in Tara Sfanta, a fost cinstit de crestini inca din primele secole crestine. Câmpul Pastorilor, numit in partile locului dupa satul Beit Sahour, se afla la o distanta de numai cativa kilometri inspre rasarit de Betleem.
Beit Sahour este, in mare parte, locuit de crestini: greco-ortodocsi, greco-catolici, catolici latini si o minoritate de protestanti si musulmani, veniti dupa anul 1948. Numele satului, anume „Beit Sahour”, inseamna „casele celor care fac de straja”.
Campul Pastorilor din Betleem este unul dintre locurile biblice puse in legatura cu Nasterea Domnului. Locul unde innoptau pastorii, in noaptea in care s-a nascut Pruncul Iisus Hristos, se afla la o distanta de numai 600 de metri de satul mai sus amintit.
In partea de est a campiei s-a descoperit o pestera, al carei pavaj din mozaic dateaza din sec. al IV-lea. Traditiile indica spre aceasta peștera ca fiind cea in care s-au adapostit pastorii in noaptea nașterii lui Iisus. Utilizata la inceput ca adapost, pestera a fost transformata in timp in mormant, aici fiind inmormantati trei dintre pastori. In timpul pelerinajului prin Tara Sfanta (325-326), imparateasa Elena a amenajat aici un altar. Sapaturile efectuate in sec. al XX-lea au confirmat constructia lacașului in perioada bizantina timpurie (sec. al IV-lea). Peste aceasta pestera s-a construit o biserica in sec. al V-lea, iar in sec. al VI-lea, o impozanta basilica, restaurata in sec. al VII-lea.
Evenimentul s-a răspândit foarte repede: îngerii și păstorii s-au bucurat, iar Steaua magilor a vestit și ea din cer nașterea Pruncului. Tot atunci, acolo, la marginea câmpului, în Noaptea Sfântă, Îngerul Gavriil a vestit păstorilor Naşterea Mântuitorului lumii. Sfintele scripturi vorbesc despre cele povestite de Arhanghelul Gavriil și, după aceea, s-au auzit în văzduh cete îngereşti, care-l lăuda pe Dumnezeu zicând: ”Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire”.
Tot acolo, în pragul peșterii în care se afla pruncul abia născut, s-au oprit cei trei magi din lunga lor călătorie, spre a aduce copilului sărac daruri împărăteşti.
Istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea (265-340) aminteste de acest „câmp al pastorilor”, pe care il localizeaza aproape de Turnul Ader, aflat la aproape un kilometru de Betleem. Fericitul Ieronim (331-420) noteaza si el acelasi lucru. In anul 384, pelerina Egeria a vazut intr-o vale din apropierea Betleemului „o biserica ce se numeste La Pastori, cu o gradina mare, inconjurata de un zid drept si, de asemenea, cu o foarte frumoasa grota, adapostind un altar”. Pelerinul Arculf (670) a lasat marturie despre o biserica ridicata in acest loc, facand precizia ca aceasta se afla la un kilometru si jumatate distanta inspre rasarit de Betleem. Calendarul Bisericii din Ierusalim (secolele VII-VIII) aminteate existenta unei manastiri inspre est de Betleem, numita sugestiv „Poememium”, adica „Manastirea Turmelor”. Un staret al acestei manastiri, anume Daniel (1106), numeste locul de langa manastire drept „Pasunea Sfintita”, in vreme ce un diacon numit Petru (1137) numeste biserica de aici drept „Biserica Pastorilor”. Diaconul mentioneaza si existenta unei pesteri, sub biserica amintita. Aceasta manastire exista inca in anul 1177, ea fiind mentionata si de Focas.
Dupa perioada de ocupatie a cavalerilor cruciati, Biserica Pastorilor a cazut in ruina, pelerinii ce se indreptau spre Locurile Sfinte incepand a merge spre un alt loc, din apropiere, numit „Deir el-Raawat”, adica „Manastirea Pastorilor”. Incepand cu anul 1859, locul numit „Siyar el-Ganam”, adica „Stana Oilor”, a fost ales drept loc al aratarii ingerului catre pastori.
Bserica romano-catolica a Pastorilor. In urma sapaturilor arheologice intreprinse intre anii 1951-1952, calugarii franciscani au descoperit un vechi complex monahal. Dupa scoaterea la lumina a mai multor prese de ulei, cisterne, magazii si grote s-a ajuns la concluzia ca ocupatia principala a vietuitorilor de aici era agricultura. Potrivit estimarilor arheologice, locul a fost ocupat de oameni inca din vremea regelui Irod cel Mare. Cu toate acestea, abia in secolele VI-VII locul se afla pe o culme a prosperitatii. Printre ruinele scoase la lumina s-a descoperit si o veche biserica crestina, datand inca din secolele IV-V, biserica largita in secolul al VI-lea. La zidirea acestei biserici, constructorii au folosit pietre de la Biserica Nasterii din Betleem, zidita in forma octogonala, de Sfantul Constantin cel Mare, inaintea celei actuale. Biserica are doua altare semicirculare, in acestea pastrandu-se si cateva fragmente de mozaic si inscriptiile. In anul 1953, in partea nordica a campului, langa aceste ruine, calugarii franciscani au construit o mica biserica in forma de cort pastoresc, numita sugestiv „Slava intru cei de sus”. Biserica franciscana a fost construita de arhitectul Antonio Barluzzi. In interior, bisericuta este pictata cu fresce ce stau in legatura cu Nasterea Domnului: aratarea ingerului, pastorii si oile, drumul spre pestera din Betleem si Nasterea Pruncului Iisus Hristos.
Manastirea ortodoxa a Pastorilor se afla in partea estica a aceluiasi camp, pe locul unde a fost descoperita o pestera foarte veche. Podeaua pesterii pastreaza fragmente foarte vechi de mozaic, acestea datand inca din secolul al IV-lea. Locul pe care se afla biserica crestinilor-ortodocsi corespunde mai bine marturiilor aduse de pelerina Egeria si de Arculf. Potrivit traditiei locului, in aceasta pestera erau adapostiti pastorii, cand ingerul Domnului le-a aparut spre a le vesti Nasterea. Folosita initial drept loc de adapost, in cele din urma pestera a ajuns sa fie folosita drept mormant pentru trei pastori din zona. In pelerinajul ei prin Tara Sfanta (325-326), Sfanta Imparateasa Elena, mama Sfantului Constantin cel Mare, oprindu-se si in acest loc, a randuit sa se construiasca aici un Sfant Altar. Potrivit cercetarilor arheologice efectuate in acest loc, Altarul din pestera dateaza cu adevarat inca din perioada bizantina (secolul IV). In secolele urmatoare, deasupra pesterii s-a zidit o biserica, undeva prin secolul al V-lea, apoi o mareata basilica crestina, in secolul al VI-lea. Biserica si pestera au fost restaurate si intarite in secolul al VII-lea. Pelerinii secolului al X-lea au aflat biserica si manastirea ce s-a dezvoltat in jurul acesteia in stare de ruina. In anul 1972, calugarii ortodocsi greci vor construi pe acest loc o noua biserica. Noua biserica, numita „Keniset er-Raawat”, adica „Biserica Pastorilor” a fost zidita imediat langa pestera subterana. In aceasta pestera a fost construit un paraclis inchinat Maicii Domnului, cu zi de praznuire pe 26 decembrie. Peretii pesterii sunt imbracati cu multe icoane ortodoxe vechi. (postat pe fb de ioan monahul)