Referat 19 Nunta din Canna și Nazaret Buna Vestire
Ioan Monahul și un grup de pelerini, având organizator, ghid și conducător pe printele Cristian, cunoscut dv. din multe postari pe fb, merg în Tara Sfântă și Egipt. Prin desfasuratorul pelerinajului, cu 21 de referate privind obiectivele călatoriei pe care le postăm, vă invităm să fiți alături de noi.
Despre Sfântul Apostol Simon Zilotu, din Proloage aflăm că a fost unul dintre cei 12 Apostoli ai Mântuitorului și era galileean. I se spune Zilotul sau Cananeul, spre a-l deosebi de Sfântul Simon Petru și de Sfântul Simeon „fratele Domnului”, urmașul Sfântului Iacob la Episcopia Ierusalimului. Tradiția spune că el ar fi fost mirele de la nunta din Cana.
Din tradiție aflăm că Sfântul Simon mirele sarbatorit, înainte de a se întâlni cu Mântuitorul, ar fi făcut parte din partida evreilor zeloți care ridicau poporul la răzvrătire și nu plăteau tribut romanilor. Acesta este trecutul său, pe care Simon, ca și alți ucenici, l-a părăsit, devenind „pescar de oameni”, în slujba lui Hristos.
După Pogorârea Sfântului Duh, Sfântul Apostol Simon a călătorit în ținuturi îndepărtate, pentru a lumina popoarele cu lumina Evangheliei, mergând în Egipt și în Mauritania și aprinzând în suflete candela nestinsă a mărturisirii lui Hristos. Pretutindeni pe unde și-a purtat pașii, în urma lui s-au înfiripat în inimi nădejdi noi, au crescut bucurii duhovnicești, a rodit mântuirea, începând înălțarea oamenilor spre Dumnezeu. Se spune că ar fi mers până și în Britania. Întorcându-se în părțile Răsăritului, Sfântul Simon a mers în țara perșilor. Aici, Sfântul Apostol a întâlnit multă împotrivire din partea păgânilor, care, văzând înmulțirea numărului de creștini în țara lor, l-au prins și l-au răstignit în orașul Suanir din Persia.
Teologia creştină, luând în calcul cele patru referate evanghelice, a stabilit faptul că cei 12 Apostoli sunt ucenicii cei mai apropiaţi ai lui Hristos. Ei L-au cunoscut personal pe Hristos, cât a trăit pe pământ. Au fost de faţă la Răstignirea şi Învierea Lui. Au crezut în El, că este Fiul lui Dumnezeu; I-au urmat învăţătura cu multă dragoste şi râvnă.
Conform relatărilor scripturistice din Sfintele Evanghelii, Sinaxarul Soborului Sfinţilor Apostoli prezintă următoarea listă de Apostoli: Petru (Simon), Andrei, Toma, Ioan Teologul, Iacob (fiul lui Zevedeu), Iacob (fiul lui Alfeu), Simon Zilotul, Iuda Tadeul (sau fratele lui Iacob), Bartolomeu, Filip, Matei şi Matia – cel care a luat locul lui Iuda Iscarioteanul.
În această listă, Sfântul Apostol Simon Zilotul este al şaptelea şi alături de ceilalţi ucenici a fost chemat la apostolie de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. După ce I-a fost alături Mântuitorului în activitatea Sa publică vreme de trei ani şi jumătate, înainte de a Se Înălţa la Cer, Domnul le spune lui şi celorlalţi Apostoli: `Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt”. Sarcină de care s-au achitat Sfinţii Apostoli, iar mărturia lor stă la temelia Bisericii noastre de fiecare dată când rostim Crezul afirmând că Biserica este `apostolească”, deoarece învaţă ceea ce au învăţat Apostolii şi îşi poate înfăţişa existenţa în chip istoric până la Apostoli.
Acest lucru înseamnă că atunci când sărbătorim un Apostol, cinstim şi mărturia Sfintei Evanghelii pe care a propovăduit-o în lume.
Sfântul Apostol Simon Zilotul este numit uneori şi Cananeul, deoarece a fost originar din Cana Galileii. Pericopa care se citește la Taina Nunţii este preluată din Evanghelia după Ioan, şi ne înfăţişează minunea pe care a făcut-o Domnul la această nuntă. Părinţii Bisericii au ales această Evanghelie pentru Cununie, deoarece se vorbeşte despre bucurie şi veselie, despre prezenţa Domnului Iisus Hristos, a ucenicilor Săi şi a Sfintei Fecioare Maria. Ei arată că Hristos nu doar Se află la nuntă împreună cu ucenicii Săi şi participă, probabil, pe toată durata ei de 7 zile, dar face chiar şi dar de nuntă, după obicei, mirelui şi miresei. Iar darul a fost vinul cel bun.
Minunea de la Nunta din Cana constituie începutul ,,semnelor” mesianice ale Domnului Iisus Hristos şi al arătării slavei Lui, prefacerea apei în vin legându-se de noul început pe care îl face Hristos. După minunea din Cana, Sfântul Simon urmează Domnului nostru Iisus Hristos şi devine Apostol.
El este cunoscut cu apelativul „Zilotul” pentru că a făcut parte din mişcarea zeloţilor. Zeloţii au fost membri ai unei grupări politico-religioase iudaice care funcţiona în timpul în care Iudeea s-a aflat sub ocupaţia romană. Scopul lor era să apere legea şi viaţa naţională a poporului iudeu împotriva influenţelor idolatre. Această grupare naţionalistă s-a manifestat într-un mod mai intens începând din vremea lui Irod Idumeul până la căderea Ierusalimului şi înfrângerea de la Masada din anul 70 d.Hr.
După Pogorârea Duhului Sfânt, el a mers în Africa, în Egipt, şi apoi a propovăduit Evanghelia în Mauritania. Şi-a încheiat activitatea misionară în Georgia, unde a fost torturat și crucificat de păgâni în regiunea Abhazia, care atunci făcea parte din Imperiul Persan.
Sfântul Apostol Simon Zilotul este pomenit separat, dar şi alături de ceilalţi Apostoli, pe 30 iunie, de Soborul Sfinţilor 12 Apostoli. În fiecare an, în ziua de 10 mai, sfântul este sărbătorit în mod deosebit la Biserica Podeanu din Bucureşti, unde se află un fragment din moaştele sale. Să ne rugăm astăzi sfântului prin cuvintele imnografului cântând: Apostole Sfinte Simon, roagă pe Milostivul Dumnezeu ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.
Unde s-a fi transformat Iisus apa în vin? Săpăturile de la Khirbet Cana, in Galileea inferioara, furnizeaza dovezi convingatoare ca, in prezent, a fost descoperita exact asezarea în care a fost savarsita prima minune a lui Iisus. Cercetarile arheologice au arătat că Khirbet Cana era o asezare evreiasca modesta, bine conectata in perioadele elenistică și romană (323 î.en - 324 e.n.). Identitatea evreiască a Khirbet Cana a fost confirmată prin descoperirea unei sinagogi din epoca romană, mai multe miqva (băi ritualice evreiești), șase monede ale macabeilor și un ostracon (nume dat scoicilor pe a căror cochilie se scria numele celor condamnați la ostracizare - exilati, surghiuniti) incizat cu litere ebraice. Khirbet Cana a fost, prin urmare, într-adevăr, un sat evreiesc vibrant în antichitate, dar sa fi fost totuna cu Cana Galileii din Biblie? Creștinii din perioada bizantină, se pare, erau convinsi de asta. Poate că dovada cea mai convingătoare că primii creștini au identificat Khirbet Cana, cu locul Canei din Noul Testament, este marele complex creștin de venerare, subteran, descoperite de echipa arheologică, la sfârșitul primului sezon de excavare.
O explorare subterana extinsa a arătat că imensul complex include cel puțin patru peșteri. Prima peșteră care a fost excavata, era căptușita cu ipsos, datând din perioadele bizantine pana la cele cruciate (415-1217 era noastra). Mai multe insemne grecesti sunt prezente pe pereții peșterilor, înregistrand prezența pelerinilor creștini: unele descriu "Kyrie Iesou" ("Doamne Iisuse"), altele cruci, iar unele par să
înregistreze nume ale pelerinilor.
Mai fascinant decat atat, insa, este faptul ca arheologii au descoperit, in aceasta prima peșteră, ceea ce pare sa fi fost un Altar: un capac de sarcofag inscriptionat cu cruci în stil maltez pare sa fi servit ca Altar, marginea de sus fiind uzata, probabil de pelerinii care isi asezau mainile pe ea în timpul rugăciunii. Deasupra "Altarului", a fost descoperit un raft cu doua vase de piatra.
"Mai era loc pentru inca patru", scrie autorul Tom McCollough, conform unor dezvaluiri pe care ni le-au facut deja, cu mare bunavointa, cei care se ocupa de viitorul numar al revistei arheologice amintite (care urmeaza sa apara, pentru lunile noiembrie/decembrie).
"In cele sase vase de piatra s-ar fi aflat apa pe care Iisus a transformat-o în vin: 'Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea iudeilor, care luau câte două sau trei vedre' . Toate acestea sugerează că Khirbet Cana a fost privita ca asezarea Canei din Noul Testament, in vremurile foarte timpurii". Așa cum am menționat anterior, mai existau, cel putin pana acum, minim 4 alti candidați pentru Cana Galileii din Biblie. Khirbet Cana, de fapt, nu este nici macar sit-ul cel mai vizitat astazi de turisti. Totusi, McCollough ne asigura ca Khirbet Cana este cel mai bun candidat pentru Cana din Noul Testament. Ramane, insa, sa aflam mai multe despre dovezile care l-au ajutat la identificarea Khirbet Cana, cu "locul in care Iisus a facut prima Sa minune și motivele pentru care ceilalți candidați"
Ruinele locului, scoase la lumina de arheologi, arata ca pe acest loc exista o asezare umana inca din vremea Mantuitorului Iisus Hristos, asezare datata ca intinzandu-si existenta undeva intre perioadele de ocupatie persana si bizantina. Locul cu pricina nu are nici o sursa de apa curgatoare, precum nu a avut nici in vechile timpuri. Astfel, locuitorii acestei asezari erau nevoiti a cara apa din cisterne sau din valea de la baza dealului, pastrand-o mai apoi in vase mari, confectionate din piatra, asemanatoare celor mentionate in Sfanta Scriptura.
Crestinii au cinstit acest loc inca din cele mai vechi timpuri, ei neavand nici o indoiala cum ca acesta nu ar fi locul original al savarsirii primei minuni, de catre Mantuitorul. Vechi inscriptii crestine pot fi vazute si astazi pe peretii de piatra ai unora grote stravechi.
Ultimele excavatii din zona, savarsite pe unul dintre dealurile aflate la nord de Nazaret, au scos la lumina o localitate evreiasca din secolul intai. Exista pareri conform carora acest loc ar fi autentica localitate biblica numita "Cana", asezat fiind la un kilometru mai spre est de locul amintit mai sus.
Astazi, biserica ortodoxa din Cana Galileii este inchinata Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, fiind ingrijita de crestinii ortodocsi greci. In curtea manastirii se pastreaza doua fragmente de coloane vechi, datand din secolul al XIII-lea, iar in biserica se pastreaza doua vase mari, din piatra, deosebit de vechi, asemanatoare celor folosite pentru pastrarea apei, in vremea Mantuitorului.
Localitatea pastreaza si alte doua biserici: una franciscana si una greco-catolica. In anul 1254, conducatorul politic din Sidon a vandut o bucata de pamant din Cana, pe care se aflau urmele unei biserici, unor cavaleri din ordinul "hospitalierilor". Franciscanii s-au asezat in aceasta biserica in anul 1641. In secolul al XVII-lea, pelerinii care vizitau localitatea Cana - Kafr Kanna, inca puteau gasi aici o biserica mare. In anul 1879, franciscanii vor incepe ridicarea unei noi biserici, aceasta fiind inaugurata in anul 1883.
Sub pardoseala bisericii franciscane poate fi vazut un mozaic cu o inscriptie in limba aramaica, care zice: "Binecuvantata sa fie amintirea lui Iosif, fiul lui Talhum, fiul lui Butah si a fiilor sai, care au facut acest mozaic. Binecuvantarea sa coboare asupra lor." Probabil ca mozaicul cu inscriptia facea parte dintr-o sinagoga. In cripta bisericii e pastrata cu sfintenie, in amintirea minunii infaptuite de Isus, o amfora antica.
In biserica greco-catolica se pastreaza doua vase mari de piatra, despre care se spune ca ar fi chiar cele in care s-a efectuat minunea. In realitate insa, acestea sunt doar doua vase baptismale antice. Ultimele excavatii din zona au scos la lumina ruinele mai multor case datand din secolele I-IV, a unui atrium cu portic, datand din secolul al V-lea, a unei cladiri crestine funerare, de prin secolele V-VI, si a unei alte cladiri medievale.
Nazaret. În perioada preistorică zona Nazaretului a fost locuită datorită numeroaselor peșteri și izvoare de apă, cel mai cunoscut dintre acestea fiind cel numit astăzi Izvorul Mariei. Peștera cea mai faimoasă este Peștera Kedumim sau Al Kafza, aflată la poalele Muntelui Prăpastiei care se află la sud de centrul orașului. Escavări arheologice efectuate aici în anul 1933 și apoi, cu întreruperi, între anii 1965-1979 au descoperit urme de ruguri, obiecte de lut,oasele a treisprezece oameni și oase de animale, care au dovedit ca peștera a slujit drept locuință și drept loc funerar. Scheletele omenești au fost datate ca fiind de acum 85,000-100,000 ani,și ele aparținuseră atât unor oameni de Neanderthal cât și unor Homo sapiens moderni, care ar fi conviețuit. Urme de ocru pe oase și în numeroase locuri din peșteră, precum și un mormânt dublu al unei femei și a unui copil, sunt considerate dovadă a unor ritualuri funerare de acum 100,000 ani.
Nazaretul nu lipseşte niciodată din traseul unui pelerin în Ţara Sfântă. Peste un milion de turişti vizitează în fiecare an oraşul Bunei Vestiri, redescoperind de fiecare dată aceeaşi atmosferă încărcată de smerenie ca altădată. Biserica romano-catolică a Bunei Vestiri se află în cartierul creştin catolic, iar cea ortodoxă cu hramul "Sfântul Gavriil", în cartierul creştin ortodoxă
In anul 1750, comunitatea ortodoxa de aici a construit biserica ce se poate vedea si astazi. Aceasta a fost ridicata in absida sudica a capelei ce pastreaza cu grija izvorul. Iconostasul de lemn a fost adaugat in anul 1767. Acest iconostas este scultat cu multa finete in lemn si poseda o serie de icoane minunate.
Din absida nordica a bisericii din secolul al XVIII-lea, sapte trepte coboara pana la capela aflata sub biserica. In aceasta capela se afla si astazi izvorul. Aici se afla o singura absida ingusta, acoperita de un tavan boltit si cu ferestre oarbe. Arcele oarbe sunt impodobite cu marmura colorata si cu mozaic apartinand anului 1750. In capatul absidei nordice, izvorul Fecioarei Maria curge de sub altarul amplasat aici. In jurul izvorului se afla multe candele si icoane ale Maicii Domnului.
Potrivit unei marturii istorice a secolului al XVII-lea (Quaresmi), o scara - astazi astupata - ducea direct intr-o manastire de maici aflata la suprafata. Pe partea dreapta, in peretele estic al absidei, mai era asezat si un al doilea altar, insa astazi, aici se afla doar o serie de arcade simple.
Pentru noi, ca români, este important și faptul că biserica a fost pictată, în anii 1977-1978, de pictorii români Gavriil, Mihail și Nicolae Moroșanu. Mai mult, există și o pisanie scrisă în limba română, care relatează acest fapt.
Iata-ne, in sfarsit, in Nazaret, suntem pelerini in oraşul Bunei Vestiri, pășim in oraşul copilăriei lui Iisus, respiram in oraşul speranţei si al marilor taine ale mântuirii noastre. De asemenea, sa nu uitam ca vedem oraşul în care şi-au petrecut viaţa drepţii şi dumnezeieştii părinţi ai Maicii Domnului, Sfinţii Ioachim şi Ana. Aici, în urmă cu peste 2000 de ani, o tânără fecioară primea vestea că Duhul Sfânt se va pogorî peste ea şi va da naştere Celui care a adus pentru noi fericirea veşnică.
Nazaretul (în arabă An–Naşira), este indisolubil legat de Iisus Hristos. Este cel mai mare oraş arab al ţării, cu o populaţie estimată în 2008 la 66.000 de locuitori. Evangheliştii au indicat Nazaret ca fiinnd oraşul lui Iosif şi al Mariei, dar şi locul tinereţii lui Hristos.
Aici se găseşte Bazilica Bunei Vestiri, o bazilică catolică ridicată la mijlocul sec. XX, pe situl pe care tradiţia creştină, din epoca bizantină, l-a asociat apariţiei arhanghelului Gabriel în faţa Mariei.
Ea este cea mai mare biserică din Orientul Mijlociu şi unul din înaltele locuri ale creştinismului. A fost inaugurată în 1964 de papa Paul al VI – lea (1897 – 178) şi consacrată în 1969 pe situl bisericilor cele mai vechi, ele – însele construite, începând cu sec. IV, pe o grotă identificată ca cea a Bunei Vestiri, chiar în locul unde potrivit tradiţiei creştine arhanghelul Gabriel i-a apărut Mariei pentru a o anunţa că-l purta în pântecele sale pe copilul Iisus.
Alături de această bazilică se găseşte biserica Sf. Iosif, pe presupusul sit al casei Sfintei Familii şi al atelierului de tâmplărie al lui Iosif.
Nu departe de aceasta, o importanta Biserică greco – catolică corespondând cu sinagoga unde se ducea Sfânta Familie şi unde a început Iisus să predice, suscită atracţia mulţimii. În apropiere, se află „Puţul Mariei”, unul din monumentele publice din Nazaret.
Biserica ortodoxa, care marcheaza pentru noi Nazaretul Sfintei Scripturi, locul unde Fecioara Maria a primit de la îngerul Gavriil vestea că îl va naște pe Iisus și locul unde și-a petrecut Iisus copilăria și adolescența după venirea din Egipt.
Desi nementionata in Sfanta Scriptura, traditia conform careia Fecioara se afla iesita sa ia apa in momentul Bunei Vestiri, este una foarte veche. Aceasta informatie se regaseste in documente ale secolului al II-lea. Protoevanghelia lui Iacov este unul dintre aceste documente ce consemneaza perioada copilariei lui Hristos, dand mai multe detalii despre aceasta. Protoevanghelia lui Iacov mentioneaza inca si faptul ca Fecioara Maria era una dintre cele sapte fecioare alese din radacina lui David alese pentru a tese o noua dvera pentru Sfanta Sfintelor din Templu. Ea cosea la aceasta panza, in casa ei din Ierusalim, mai inainte de a iesi sa ia apa de la izvorul de afara,spre a primi Buna-Vestire.
Nici Craciunul, nici Pastele, nici Boboteaza, nici Schimbarea la Fata nu sunt numite Buna-Vestire. Si iata ca sarbatoare aceasta se numeste Buna-Vestire. De ce? Ce fel de Buna-Vestire a coborat din Ceruri? Ce s-a intamplat in amara noastra viata lumeasca? Oare este posibila Buna-Vestire in lumea in care exista moartea? Oare este posibila adevarata dreptate in lumea in care totul se preface in spasmele mortii, inaintea monstrului mortii? Atunci s-a petrecut cea mai mare Buna-Vestire. Ce s-a intamplat? Atunci Sfantul Arhanghel Gavriil vine la Sfanta Fecioara si ii aduce la cunostinta aceasta Buna Vestire: Vei naste Fiu si vei chema numele lui Iisus-Mantuitorul si imparatia Lui nu va avea sfarsit
Protoevanghelia, scriere neinclusa in canonul Sfintelor Scripturi, spune urmatoarele: "Ea a luat vasul pentru apa si a iesit sa il umple de la izvor. In acel moment, o vece s-a auzit spunandu-i: "Bucura-te, caci ai aflat har. Domnul este cu tine, cea binecuvantata intre femei." In acel moment ea s-a intors spre locul din care s-a auzit vocea, dar nu era nimeni. Apoi a inceput sa tremure de teama. Intrand in casa, si punand apa deoparte, s-a asezat jos si a reinceput sa coasa la panza. In acel moment, un inger s-a infatisat inaintea ei..."
In Sfanta Scriptura, in Evanghelia Sfantului Apostol Luca, gasim nu multe cuvinte despre acest eveniment. El zice doar urmatoarele: "Iar in a sasea luna a fost trimis ingerul Gavriil de la Dumnezeu, intr-o cetate din Galileea, al carei nume era Nazaret, catre o fecioara logodita cu un barbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Si intrand ingerul la ea, a zis: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei. Iar ea, vazandu-l, s-a tulburat de cuvantul lui si cugeta in sine: Ce fel de inchinaciune poate sa fie aceasta? Si ingerul i-a zis: Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu. Si iata vei lua in pantece si vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema si Domnul Dumnezeu Ii va da Lui tronul lui David, parintele Sau. Si va imparati peste casa lui Iacov in veci si imparatia Lui nu va avea sfarsit. Si a zis Maria catre inger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat? Si raspunzand, ingerul i-a zis: Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceea si Sfantul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Si iata Elisabeta, rudenia ta, a zamislit si ea fiu la batranetea ei si aceasta este a sasea luna pentru ea, cea numita stearpa. Ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta. Si a zis Maria: Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau! Si ingerul a plecat de la ea."
Iisus s-a născut în Betleem, unde Iosif și Maria se aflau pentru recensământ căci Iosif era din casa lui David. Apoi cei trei (Iosif, Fecioara Maria și cu Iisus) vor fugi în Egipt, scăpând de Irod cel Mare care vroia să-l omoare pe Iisus. Un înger îi vestește lui Iosif că se poate întoarce căci cei ce vroiau să-l omoare pe Iisus muriseră (Irod cel Mare și alții), așa că Iosif și familia sa se întorc, dar de frica lui Arhelau, fiul fostului rege, care domnea în Betleem, ei pleacă în Galileea, la Nazaret. Aici va locui Iisus și familia sa, acesta fiind motivul pentru care Iisus este chemat nazarinean.
Traditia ortodoxa din zona spune ca de fapt Vestirea Mariei de catre ingerul Gavriil ca va da nastere lui Mesia s-ar fi petrecut la izvorul de unde aceasta lua apa. Astazi, acest izvor se afla in biserica ortodoxa greaca Sfantul Gavriil, care se afla nu foarte departe de Grota din Nazaret.
La cca.5 kilometri nord de Nazaret se află localitatea Cana, un sat mare și bogat, așezat pe lunca fertilă a văii Touren. Din această localitate era Natanael, sau Bartolomeu, acel ucenic fără vicleșug. El cunoștea cel mai bine ce fel de oameni locuiau în Nazaret, sat vecin cu ei, și comentează: „Poate ieși ceva bun din Nazaret?” În vremea Mântuitorului, Nazaretul era o mică localitate cu nu mai mult de 400 de locuitori care nu este menționată nici în Vechiul Testament, nici de Iosif Flavius, nici în Talmud. La 4,5 km sud (50 de minute de mers pe jos) se află localitatea Seforis (gr. Sepphoris), un mare oraș galileean de 30 mii de locuitori, locul de unde a pornit revolta lui Iuda Galileeanul (în jurul anului 6 î.Hr.), cel care este la originea partidului zeloților
În micul sat era o sinagogă, unde Domnul Iisus citea din Scriptură și le-o explica închinătorilor. O biserică modernă are pretenţia că se află chiar pe ruinele fostei sinagogi, motiv pentru care este numită biserica-sinagogă. În această sinagogă a avut loc unul dintre cele mai tragice evenimente.
Închinătorii iudei, nemulțumiți de comentariile Domnului Hristos, venit atunci cand si-a inceput activitatea Sa si la sinagoga, L-au scos din cetate și L-au dus pe marginea prăpastiei, cu gând să-L arunce în gol. Există și acest loc, chiar este amenajat pentru turiști. Locul se numește „Muntele furioșilor” și se află la sud de cetate, spre câmpia Esdraelon. Stânca abruptă și prăpăstioasă stă încă mărturie pentru ura și răutatea anticilor nazarineni.
Spre nord de Nazaret se află localitatea Gat Hefer, locul de origine al profetului Iona
Aflata langa Biserica Sfantul Arhanghel Gavriil, in centrul orasului Nazaret, unde Fecioara Maria a primit Buna Vestire, aceasta fantana aminteste, de fapt, de un izvor de apa foarte vechi, consemnat istoric inca din cele mai vechi timpuri. Fantana Maicii Domnului este, astazi, o fantana publica, construita deasupra unei fantani foarte vechi, folosita inca din antichitate. Aceasta este alimentata cu apa din izvorul Maicii Domnului, aflat sub biserica ortodoxa inchinata Sfantului Arhanghel Gavriil
Biserica Sfantul Arhangel Gavriil este construita deasupra "Izvorului Fecioarei Maria", un izvor natural ce izvoraste de langa o fantana antica, cunoscuta sub denumirea de "Fantana Mariei". Aceasta biserica, zidita probabil pe ruinele unei biserici vechi bizantine, din secolele VI-VII, a fost intotdeauna ortodoxa. Biserica actuala dateaza din anul 1750. Din absida nordica a bisericii, sapte trepte coboara pana la capela aflata sub biserica, unde se afla izvorul. In toata istoria ei, indiferent de greutatile prin care a trecut sau de starea cladirii, accesul la izvorul facator de minuni al Maicii Domnului nu a fost niciodata intrerupt.
Fantana Maicii Domnului se afla deasupra celei originale. Structura actuala a fantanii dateaza insa din anul 1967, cand vechea fantana a fost reconstruita. O serie de excavatii recente, efectuate intre anii 1997-1998, au descoperit o retea de tunele subterane (pentru apa), bizantine si cruciate, care pornesc de la fantana, spre casele invecinate. In acestea au fost gasite fragmente de ceramica din secolul al II-lea. In anul 2000, fantana a fost restaurata, forma veche a acesteia fiind pastrata intocmai. Potrivit traditiei ortodoxe locale, Fecioara Maria a primit vestea ca va naste pe Mantuitorul, de la Sfantul Arhanghel Gavriil, in momentul in care aceasta se afla la fantana din apropierea casei unde locuia, spre a scoate apa.
Buna Vestire, la fantana din Nazaret. Desi nementionata in Sfanta Scriptura, traditia conform careia, in momentul Bunei Vestiri, Fecioara Maria se afla la fantana din apropiere, sa scoata apa, este una foarte veche. Aceasta traditie este amintita in unele documente ale secolului al II-lea. "Protoevanghelia lui Iacov" este unul dintre aceste documente. Potrivit acestei surse, Fecioara Maria era una dintre cele sapte fecioare nascute din radacina lui David, alese pentru a tese o noua dvera, pentru Sfanta Sfintelor, din Templu. "Protoevanghelia lui Iacov", scriere neinclusa in canonul Sfintelor Scripturi, spune urmatoarele: "Ea a luat vasul pentru apa si a iesit sa il umple de la izvor. In acel moment, o vece s-a auzit spunandu-i: "Bucura-te, caci ai aflat har. Domnul este cu tine, cea binecuvantata intre femei." In acel moment, ea s-a intors spre locul din care s-a auzit vocea, dar nu era nimeni. Apoi a inceput sa tremure de teama. Intrand in casa, si punand apa deoparte, s-a asezat jos si a reinceput sa coasa la panza. In acel moment, un inger s-a infatisat inaintea ei..." Sfantul Apostol Luca, in Evanghelia sa, marturiseste urmatoarele: "Iar in a sasea luna a fost trimis ingerul Gavriil de la Dumnezeu, intr-o cetate din Galileea, al carei nume era Nazaret, catre o fecioara logodita cu un barbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Si intrand ingerul la ea, a zis: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei.
Biserica Sfantul Arhangel Gavriil din Nazaret este echivalentul Basilicii Catolice a Bunei Vestiri, tot din acel loc. Potrivit traditiei ortodoxe din partea locului, Fecioara Maria a primit vestea ca va naste pe Mantuitorul, de la Sfantul Arhanghel Gavriil, in momentul in care aceasta se afla afara, sa scoata apa. Biserica Sfantul Arhanghel Gavriil este ridicata deasupra izvorului considerat a fi cel al Fecioarei Maria si aflat in apropierea casei acesteia din Nazaret.Desi nementionata in Sfanta Scriptura, traditia conform careia Fecioara se afla iesita sa ia apa in momentul Bunei Vestiri, este una foarte veche. Aceasta informatie se regaseste in documente ale secolului al II-lea. Protoevanghelia lui Iacov este unul dintre aceste documente ce consemneaza perioada copilariei lui Hristos, dand mai multe detalii despre aceasta. Protoevanghelia lui Iacov mentioneaza inca si faptul ca Fecioara Maria era una dintre cele sapte fecioare alese din radacina lui David alese pentru a tese o noua dvera pentru Sfanta Sfintelor din Templu.
Biserica Sfantul Arhangel Gavriil din Nazaret Biserica Sfantul Arhangel Gavriil este construita deasupra "Izvorului Fecioarei Maria", un izvor natural ce izvoraste de langa o fantana antica cunoscuta si ea ca "Fantana Mariei". Este posibil ca in acest loc sa fi existat o biserica veche bizantina inca din secolele VI-VII, cu toate ca primele mentionare istorice pastrate pana astazi sunt ale abatelui Daniel, din anii 1106-1108. Biserica Sfantul Arhanghel Gavriil a fost dintotdeauna biserica ortodoxa, cu toate ca exista unele incertitudini legate de statutul acesteia sub asediul cruciatilor latini. Imediat dupa terminarea cruciadelor, unele surse latine mentioneaza, nespecificand insa nici un lucru concret, de o manastire latina a Sfantului Gavriil. Din secolul al XIV-lea, biserica a ajuns intr-o stare deplorabila, restaurarea acesteia ajungand sa fie o nevoie vitala. In toata istoria ei, indiferent de greutatile prin care a trecut sau de starea cladirii, accesul la izvorul facator de minuni al Maicii Domnului nu a fost niciodata intrerupt. Biserica a ajuns, pentru o perioada, in purtarea de grija a franciscanilor si a greco-catolicilor, insa din anul 1741 ea revine din nou sub conducerea ortodocsilor greci. Acestia au obtinut aprobarea de recuparare a bisericii de la Dahir al-Umar. In anul 1750, comunitatea ortodoxa de aici a construit biserica ce se poate vedea si astazi. Aceasta a fost ridicata in absida sudica a capelei ce pastreaza cu grija izvorul. Iconostasul de lemn a fost adaugat in anul 1767. Acest iconostas este scultat cu multa finete in lemn si poseda o serie de icoane minunate. Din absida nordica a bisericii din secolul al XVIII-lea, sapte trepte coboara pana la capela aflata sub biserica. In aceasta capela se afla si astazi izvorul.
Aici se afla o singura absida ingusta, acoperita de un tavan boltit si cu ferestre oarbe. Arcele oarbe sunt impodobite cu marmura colorata si cu mozaic apartinand anului 1750. In capatul absidei nordice, izvorul Fecioarei Maria curge de sub altarul amplasat aici. In jurul izvorului se afla multe candele si icoane ale Maicii Domnului. Potrivit unei marturii istorice a secolului al XVII-lea (Quaresmi), o scara - astazi astupata - ducea direct intr-o manastire de maici aflata la suprafata. Pe partea dreapta, in peretele estic al absidei, mai era asezat si un al doilea altar, insa astazi, aici se afla doar o serie de arcade simple.
Pe locul fântânii s-a construit o capelă, care, în anul 614, a fost distrusă de perşi, dar a fost reconstruită apoi de mai multe ori. Catapeteasma actualei biserici, ridicată în formă de cruce, la 1781, pe locul unei biserici din secolul al XII-lea, este realizată din lemn de stejar adus din Balcani.
Biserica „Sfântul Arhanghel Gavriil” este construită deasupra „Izvorului Maicii Domnului”, un izvor natural ce izvorăşte de lângă o fântână antică cunoscută şi ea ca „Fântâna Maicii Domnului”, intr-o parte a bisercii mai sunt vizibile si ruine ale fostei biserici bizantine.
În secolul al XIV-lea biserica era deja o ruină, însă accesul la izvorul făcător de minuni al Maicii Domnului nu a fost niciodată întrerupt.
Pentru o perioadă, Biserica a ajuns în purtarea de grijă a franciscanilor, însă din anul 1741 revine în proprietatea Patriarhiei Ierusalimului. În anul 1750 a fost construită biserica ce se poate vedea şi astăzi.
Iconostasul de lemn, sculptat cu multă fineţe, a fost adăugat în anul 1767, fiind dăruit de un negustor grec. Între anii 1977-1978, interiorul acestei biserici a fost pictat de trei iconari români, fraţii Mihail, Gavriil şi Nicolae Moroşanu.
Din absida nordică a bisericii coboară şapte trepte până la Paraclisului Izvorului Maicii Domnului, împodobit cu mozaic in anului 1750. În jurul izvorului, ce curge de sub altar, se află mai multe candele şi icoane ale Maicii Domnului.
Biserica ortodoxa Sfantul Gavril a fost pictată de români. Un lucru deosebit pentru noi, românii, este faptul că între 1977 şi 1978, interiorul acestei biserici a fost pictat de trei iconari din Moldova: Mihail, Gavriil şi Nicolae Moroşanu. Aşa se explică de ce pereţii acestei frumoase biserici sunt împodobiţi şi de chipurile unora dintre cei mai cinstiţi sfinţi de la noi, cu moaşte în Moldova, Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi şi Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava.
Primele pelerinaje la Nazaret au avut loc in secolul al IV- Grota care este incastrata in biserica a fost descoperita in secolul al IV-lea. Istoricii si arheologii cred ca aici a avut loc Bunavestire. Nu se cunoaste data exacta a constructiei primei biserici, insa se pare ca a existat un astfel de edificiu mult mai inaitne de secolul al IV-lea. Prima referire despre un altar se face in anul 384, iar prima biserica este mentionata in anul 570. In secolul al V-lea, sub actuala biserica a fost excavata o alta biserica. Aceasta avea o apsida, trei intervale si un atrium larg. O mica manastire a fost apoi construita in partea sudica a bisericii. In anul 680, pelerinul Arculf relata ca a vazut doua biserici in Nazaret.
iserica bizantina a fost distrusa in timpul cruciadelor, insa intre anii 1106 - 1108 a fost reconstruita. Aceasta biserica era mult mai mare decat cea bizantina, peste care a fost construita. Biserica a fost decorata cu scene din vietile apostolilor. Curand, langa biserica a fost construita si o manastire si un palat episcopal. Dupa batalia de la Hattin din anul 1187, crestinii din Nazaret s-au refugiat in biserica insa au fost omorati. Biserica a fost astfel profanta, insa nu a fost demolata. In anul 1192, Salah al-Din a permis catorva preoti sa se intoarca in biserica si a permis crestinul accesul la altar. In anul 1263, un emir a atacat Nazaretul si a distrus biserica. Pelerinilor li s-a permis insa in continuare sa viziteze grota, care era venerata si de catre musulmani. In anul 1283, crestinilor le-a fost interzis sa mai reconstruiasca biserica. Pana in secolul al XIV-lea, pelerinilor li se percepea si o taxa pentru a intra in grota.
Basilica Catolica Bunavestire din Nazaret este o biserica catolica moderna, construita pe ruinele unor biserici bizantine din perioada Cruciadelor. In incinta acestei biserici se afla si grota in care Fecioara Maria a fost instiinta de Arhanghelul Gavriil ca Il va naste pe Iisus. De-a lungul timpului, biserica a fost un important loc de pelerinaj pentru credinciosii in cautare de liniste. Nazaret a fost un mic oras evreiesc din perioada romana si bizantina. Dovezi ale convertirii evreilor din Nazaret la crestinism, sunt relatate de catre istoricul Africanus, in secolul al III-lea.
In secolul al XIV-lea, franciscanii au construit in Nazaret o manastire. Au restaurat si fostul palat episcopal si au inceput si renovarea vechii biserici. Pana in anul 1600, crestinii franciscani au fost alungati de la biserica de mai multe ori. In anul 1730, franciscanii au terminat noua biserica, care a fost marita in anul 1871. Biserica franciscana a fost insa demolata in anul 1955. Pe locu lacestei biserici a fost construita actuala biserica. In prezent, aceasta biserica este parohia a peste 7000 de crestini catolici din Nazaret si un important centru de pelerinaj pentru credinciosi din lumea intreaga. Biserica moderna a Buneivestiri din Nazaret ar un dom de peste 50 de metri inaltime. A fost construita sub firma de crin, simbolul Fecioarei Maria. Biserica este decorata cu mozaicuri ale Fecioarei Maria donate bisericii de catre comunitati crestine din intreaga lume. Atractia principala a bisericii este grota Buneivestiri, locul in care se crede ca Fecioara Maria a fost anuntata de Arhanghelul Gabriel ca il va naste pe Iisus.
In anul 1263, un emir a atacat Nazaretul si a distrus biserica. Pelerinilor li s-a permis insa in continuare sa viziteze grota, care era venerata si de catre musulmani. In anul 1283, crestinilor le-a fost interzis sa mai reconstruiasca biserica. Pana in secolul al XIV-lea, pelerinilor li se percepea si o taxa pentru a intra in grota. In secolul al XIV-lea, franciscanii au construit in Nazaret o manastire. Au restaurat si fostul palat episcopal si au inceput si renovarea vechii biserici. Pana in anul 1600, crestinii franciscani au fost alungati de la biserica de mai multe ori. In anul 1730, franciscanii au terminat noua biserica, care a fost marita in anul 1871. Biserica franciscana a fost insa demolata in anul 1955. Pe locu lacestei biserici a fost construita actuala biserica. In prezent, aceasta biserica este parohia a peste 7000 de crestini catolici din Nazaret si un important centru de pelerinaj pentru credinciosi din lumea intreaga. Biserica moderna a Buneivestiri din Nazaret ar un dom de peste 50 de metri inaltime
Nazaretul este mentionat in Noul Testament de 17 ori ca fiind casa lui Iosif si a Mariei. Numele, poate sa insemne "cel care pazeste" sau "cel care urmareste (cu privirea)" nume care deriva din asezarea pe varful muntelui a localitatii. Dar crestii ii spun orasul Bunei Vestiri.
Buna vestire se prefigureaza si in Vechiul Testament. Unul dintre cei trei Oaspeţi ai patriarhului Avraam actualizează, pentru ultima dată, făgăduinţa divină conform căreia Sarra va da naştere unui prunc. „Iată, la anul pe vremea asta am să vin iar pe la tine şi Sarra, femeia ta, va avea un fiu“, îi spune patriarhului, la fel cum Sfântul Apostol Pavel, în Epistola sa către Romani, avea să scrie că „al făgăduinţei este cuvântul acesta: «(La anul) pe vremea aceasta voi veni şi Sarra va avea un fiu»“. Perioada de un an, menţionată în ambele cazuri, a fost considerată de unii ca fiind, de fapt, perioada normală de sarcină de nouă luni. Şi într-un caz şi în altul, în acea vreme, Sarra avea să dea naştere unui fiu pe care îl va numi Isaac. Fragmentul marchează echivalentul biblic vechi testamentar al Bunei Vestiri în care Preasfânta Fecioară Maria va fi înştiinţată de îngerul Gavriil că va lua în pântece şi va naşte fiu.
La aproximativ 500 de metri distanţă, de Biserica ortodoxa se află Biserica romano-catolică cu hramul "Buna Vestire", o biserică impresionantă prin dimensiunea turlei, dar şi prin originalitatea structurii de susţinere a cupolei. Considerată cea mai mare construcţie din Orientul Mijlociu, această biserică a fost ridicată pe locul casei Sfinţilor Ioachim şi Ana, a casei Maicii Domnului, pe ruinele unei biserici bizantine.
Construită de cunoscutul arhitect G. Nuzio, basilica a fost inaugurată la 25 martie 1969, la 14 ani de la începerea lucrărilor. Pe zidul care înconjoară această biserică, pe interior, se află mozaicuri reprezentând-o pe Maica Domnului, realizate de diverse ţări ale lumii.(postat pe fb de ioan monahul)