Preacuratul Templu al Mântuitorului
Veniţi , bunilor creştini de pretutindeni, să lăudăm intrarea Celei pline de Dar in Biserica Domnului.
Preacurat Templu al Mântuitorului, Cămara cea de mult preţ şi Fecioara, Sfinţită Vistieria Slavei lui Dumnezeu, astăzi este adusă în Casa Domnului, împreună aducând harul Duhului lui Dumnezeu, pe care o laudă îngerii lui Dumnezeu. Aceasta este Cortul cel Ceresc.
Mici si mari, tineri şi bătrâni, copii şi mame, fecioare şi văduve, veniţi astăzi la sfintele biserici, ca impreună să cinstim cu dragostea noastră, cu rugăciunile noastre, cu cântările noastre, cu inimile noastre şi cu tot ce avem mai de preţ pe Maica Domnului şi Fecioara, care a intrat să se roage pentru noi in Sfinta Sfintelor. Să lăudăm astăzi, prin dragostea şi faptele noastre cele bune, pe Fecioara cea neprihănită, pe Maica lui Hristos Mântuitorul lumii, pe leagănul creştinătăţii, pe mijlocitoarea mântuirii noastre, care neincetat se roagă pentru noi in cer. Caci atunci in templu cu ingerii vorbea, iar acum cu Tatăl, cu Fiul şi cu Duhul Sfânt, neincetat prin rugăciune vorbeşte. Atunci de preoţi in Sfânta Sfintelor se păzea, iar acum de heruvimi şi serafimi in veşnicul Sion se proslăveşte. Atunci de fecioare curate se ingrijea, iar acum pe toate fecioarele şi mamele pământului cele credincioase cu milă le ingrădeşte. Atunci cu zidurile marelui templu se acoperea, iar acum toate marginile lumii cu cinstitul ei omofor le acopera. Atunci de arhierei cu grijă se invăţa, iar acum pe noi pe toţi frica Domnului ne invaţă. Atunci de ingeri cu mană cerească se hrănea, iar acum tot pământul de mila Maicii Domnului se indestulează. Atunci templul cel neroditor pe Fecioara o ascundea, iar acum Biserica cea cu mulţi fii pe Maica mântuirii noastre in toată lumea o arată. Atunci câteva fecioare pe Fecioara o lăudau, iar acum toate popoarele lumii cu netăcute cântări pe Stăpâna lumii o cinstesc. Atunci câteva făclii pe Fecioara o impodobeau, iar acum şi soarele şi stelele şi luna pe Maica Domnului cu raze de lumină o impodobesc.
Împreună cu ceata pământească cea văzută a fecioarelor celor curate era şi ceata cea nevăzută a celor fără de trup, ducând înăuntru, întru cele sfinte, pe Preacurata Fecioară Maria, înconjurând-o ca pe un vas ales al lui Dumnezeu, după porunca Domnului.
Uşa cea incuiată, uşa sfintelor se păzeşte, pentru ca nimeni să nu treacă printr-insa, fără numai Hristos Dumnezeu. Astăzi cămara fecioarei de cheia Duhului Sfânt se păzeşte, de Gavriil se slujeşte, de ingeri cu mană se hrăneşte, de preoţi se cinsteşte, de fecioare se inconjoară. Acum palatul lui Hristos se impodobeşte, tronul se sfinţeşte, rugul cel sfinţit prin rugăciune se aprinde, lâna primeşte roua Duhului, uşa se pecetluieşte, comoara se tăinuieşte, taina mântuirii oamenilor se incepe, jertfa se săvârşeşte, poarta templului se inchide, fecioarele intră la rugăciune, Gavriil din cer se trimite, perdeaua altarului se trage, masa cu pâinile punerii inainte aşteaptă, preoţii nedumeriţi tămâiază, viţeii pentru jertfe se junghie, cărţiile proorocilor se citesc, noroadele se inchină, Palestina asteaptă, Adam incă suspină, iar taina se lucrează.
Bucură-te, o, Creştinătate, azi, mai mult decât Nazaretul Galileii al Buneivestiri și Betleemul nașteirii Domnului! Bucură-te, Biserica lui Hristos Dumnezeu, mai mult decăt templul muntelui Sion, căci astăzi Fecioara Maria de tot pământul se cinsteşte şi pentru noi toţi lui Dumnezeu se roagă!
Multe şi minunate invătături putem desprinde din istoria praznicului Intrarii în Biserica a Maicii Domnului. Vrednică de amintit este mai intai osardia cu care Sfinţii Părinti Ioachim şi Ana şi-au implinit făgăduinţa dată lui Dumnezeu. Oare noi tot aşa facem? De câte ori nu făgăduim lui Dumezeu că ne vom pocăi, că vom da cele de nevoie la săraci, că nu vom mai injura, nu ne vom mai imbăta, nu vom mai zăcea in păcate trupeşti! Dar indată ce plecăm din biserică, indată ce ieşim de sub epitrahilul preotului, uităm făgăduinta, călcăm jurământul şi supărăm mai tare pe Dumnezeu. De cate ori, in primejdii fiind, nu făgăduim lui Dumnezeu daruri mari şi o viaţă curată! Dar vai, cum scăpăm de boală, de nevoie, uităm toate şi ne agonisim cea mai grea osândă.
Vrednică de amintit este şi râvna Sfinţilor Părinţi pentru a-şi inchina rodul rugăciunii lor in biserica lui Dumnezeu. Cu câte lacrimi au cerut ei un copil şi câtă vreme au aşteptat cu răbdare implinirea cererii lor! Iar noi facem orice să scăpăm de copii. Iar dacă totuşi ii avem, de cele mai multe ori ii lăsăm să crească la intâmplare, ca nişte flori neudate. Oare unde sunt părinţii aceia care işi imbracă cuviincios copiii in zile de sărbătoare şi ii duc cu dânşii la sfânta biserică? Aproape că nu-i mai intâlnim. Sau dacă vin părinţii la biserică, uită să-i ia şi pe copii, zicând că sunt prea mici, că acum sunt tineri şi or veni mai incolo, la batranete.
Vrednică de amintit este de asemenea dragostea Maicii Domnului pentru biserică, râvna ei pentru neincetată rugăciune, ascultarea ei de părinţi şi de preoţi, osteneala şi smerenia ei. Căci Maica Domnului, pentru a se invrednici să primească in trupul ei pe Iisus Hristos, doisprezece ani a zăbovit in templu, rugându-se şi postind; iar noi, când vrem să ne impărtăşim cu Preacuratele lui Hristos Taine, nu avem răbdare să stăm nici două ore măcar in biserică. Nu putem o zi să postim, nu voim nici măcar un ceas să ne rugăm şi cu aproapele să ne iertăm, ci din fugă ne spovedim, in grabă ne rugăm, cu puţină credinţă ne impărtăşim şi indată ne intoarcem iar la interesele noastre, la plăcerile noastre, la păcatele noastre. Insă de vom continua aşa, în mare primejdie este mântuirea sufletelor noastre.
Ce vom face deci? Să ne pocăim de toate păcatele noastre. Să facem lucrul Domnului – spovedanie, rugăciune, Sfânta impărtăsanie cu mare grijă şi atenţie, iar nu cu nepăsare, că zice Sfânta Scriptură:
“Blestemat cel ce face lucrul Domnului cu nebăgare de seamă” (Ieremia 48, 10).
Aşadar, fraţilor, veniţi regulat şi cu mare osârdie la biserică, stăruiţi mereu in sfânta rugăciune. Nu vă plictisiţi de vorbirea cu Dumnezeu; va veni vremea când vom tăcea, când nu ne vom mai putea ruga, când moartea ne va inchide buzele, când nu vom mai putea afla cărarea bisericii. Atunci cu amar vom mai plânge. Totul va fi în zadar. Aduceţi impreună cu dvs şi pe copii, pe rude şi prieteni, şi cu toţii ingenunchind in faţa icoanei Maicii Domnului, aşa să ne rugăm:
“In biserica slavei tale stand, in cer a sta ni se pare, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti uşă cerească, deschide nouă uşa milostivirii tale” .
Intrarea in Biserica a Maicii Domnului, o sarbatoare foarte frumoasa in cinstea Imparatesei Cerului. Ati auzit cantarile de la strana care ne arata cum intreg universul, toate puterile ceresti o lauda pe Maica Domnului.
In Sfanta Evanghelie pe care am auzit-o cu totii astazi ni se spune cum o femeie, vazandu-L pe Domnul Iisus Hristos, a laudat-o pe Maica Domnului Iisus Hristos. Stim, de asemenea, de la Bunavestire cum ingerul, iarasi, a fericit-o, a laudat-o pe Maica Domnului. Deci iata, Maica Domnului, atat din timpul vieti ei, cat si dupa moartea trupeasca este laudata de oameni, de puterile ceresti.
Iubiti credinciosi, sarbatoarea de astazi ne aminteste un moment foarte frumos din viata Maicii Domnului, un moment de la varsta de trei ani. Iata ca pe 8 septembrie am sarbatorit Nasterea Maicii Domnului, sub al carui acoperamant traim cu totii, crestini ortodocsi, Acoperamant pe care il sarbatorim pe 1 octombrie, si iata ca acum, pe 21 noiembrie, sarbatorim Intrarea in Biserica a Maicii Domnului la varsta de trei ani.
Ce este cu aceasta Intrare in Biserica? Iubiti credinciosi, stim cu totii ca Sfintii Parinti Ioachim si Ananu puteau sa aiba copii si atunci au promis lui Dumnezeu ca acel copil pe care-l vor avea il vor darui lui Dumnezeu. Si sa stiti ca sunt foarte interesante aceste cazuri in care parintii vor darui un copil lui Dumnezeu. In cele mai multe cazuri ies fie preoti, fie calugari sau calugarite. Noi cunoastem un caz celebru al Parintelui Cleopa cand era bolnav si era foarte mic, mama lui s-a dus si l-a inchinat Maicii Domnului, si iata ce a ajuns Parintele Cleopa, ce obsti monahale a format si insasi obstea Manastirii Putna este in legatura cu acest curent creat de Parintele Cleopa.
Revenind la acest moment cand parintii Maicii Domnului isi tin promisiunea si se duc sa o inchine pe copilita la Templu, la varsta de trei ani. Intre Nazaret si Ierusalim, unde era templul, sunt aproape 100 Km. Stim din traditie ca acest drum a fost parcurs in mai multe zile de un alai numeros, format din rude, din cunoscuti, care se duceau conform traditiei existente atunci, sa inchine acest copil lui Dumnezeu.
Desigur, copiii au o frumusete anume, pentru cine are ochi de vazut, si frumusetea aceasta a copiilor provine din frumusetea lui Dumnezeu, fiindca stim cu totii ca sufletul oricarui om vine de la Dumnezeu, si in copii se vede foarte bine aceasta frumusete de la Dumnezeu, care ar fi bine sa nu dispara de-a lungul intregii vieti. Asta depinde si de ei, dar cand sunt mici depinde si de cei din jurul lor, in mod special, ca sa pastreze aceasta frumuseste cu care intra in lume. Sa ne gandim ca pe langa frumusetea aceasta pe care o are orice copil, Maica Domnului mai avea o frumusete aparte, duhovniceasca, care facea ca intreg acest eveniment sa capete o lumina. Ni se spune ca atunci cand au ajuns la templu au fost intampinati de preotii templului si de un alt grup de copii.
Maica Domnului, acel copil de trei ani, in momentul in care s-a facut o rugaciune, au lasat-o parintii singura si ea a urcat repede pe treptele templului. Erau cele 15 trepte ale templului pe care preotii si levitii, atunci cand isi faceau slujbele, stateau pe fiecare treapta si rosteau cate un psalm, asa era o traditie acolo. Se rosteau psalmii acestia intre 119 si 133; pe fiecare treapta stateau preotii levitii si urcau tot asa pana terminau. Maica Domnului, acest copil de trei ani, urca aceste trepte si atuncea, stim tot din traditia bisericeasca, ca proorocul Zaharia, care era atunci la templu, a prorocit despre Maica Domnului.
Iubiti credinciosi, despre Maica Domnului si Domnul Iisus Hristos au proorocit cu sute si sute de ani inainte profetii Vechiului Testament. Iata ca Zaharia chiar s-a intalnit cu Maica Domnului, si are cateva cuvinte adresate Maicii Domnului la acest moment. Iata cateva fragmente, din vechea traditie, care s-au pastrat:
Intra, fiica lui Dumnezeu, cu bucurie si te veseleste intr-insa, caci am cunoscut cu adevarat ca s-a apropiat mantuirea lui Israel care va sa se nasca din tine. Intra, Preacurata, voioasa si vesela, si te fa lacas preaminunat Mantuitorului lumii. Intra in locul cel Ales, ceea ce esti Aleasa mai inainte de veci. Intra in Sfanta Sfintelor ca ceea ce ti se cuvine, sa auzi tainele cele ascunse si praslavite ce s-au grait in camarile ceresti.
Iata ca aici se spune ca o invita pe Maica Domnului sa intre in Sfanta Sfintelor. Tot din Traditia Bisericii stim ca i s-a rezervat un loc special, de rugaciune, in aceasta perioada, de la 3 la 15 ani, fiindca Maica Domnului a ramas 12 ani in templu, si i s-a dat voie, ca o exceptie, sub harul dumnezeiesc, sa stea in Sfanta Sfintelor.
Ati auzit in Apostolul care s-a citit ca se vorbea despre Sfinta Sfintelor, despre a doua catapeteasma. Ce era acesta? Preinchipuia, desigur, Sfantul Altar, pe care il avem astazi in Biserica, si atunci la Sfanta Sfintelor nu avea voie sa intre nicio femeie, nici preotii nu aveau voie sa intre, ci doar arhiereul avea voie sa intre o singura data pe an. Deci in acest loc cu totul deosebit, sfant, i s-a dat voie Maicii Domnului sa stea la rugaciune timp de 12 ani. Stim ca proorocul Zaharia si altii de la templu, inspirati de Duhul Sfant, simteau ca este lucrare dumnezeiasca.
Tot proorocul Zaharia spune ca templul pe care Solomon l-a construit, acest templu unde statea Maica Domnului, de fapt o preinchipuia pe Maica Domnului. Si intr-un felorice biserica se spune ca o preinchipuie pe Maica Domnului. De ce? Trupul Maicii Do mnului se spune ca a fost ca o Biserica care L-a purtat pe Hristos. Vedeti la fel cum in orice biserica, de fapt, sta Hristos, tot asa in trupul Maicii Domnului, ca intr-un locas sfintit a trait Domnul Iisus Hristos. Va dati seama ce hula spun acei rataciti de la dreapta credinta, acei lupi imbracati in piele de oaie care pot sa gandeasca o asemenea blestematie ca Maica Domnului a putut sa aibe si alti copii, sa traiasca ca intr-o familie obisnuita. Pai din moment ce ea era aleasa de Dumnezeu, ea era constienta ca L-a nascut pe Dumnezeu, prin ea lucra Dumnezeu cu atata putere, se mai putea ea comporta ca un om obisnuit?
Iubiti credinciosi, dupa aceasta perioada de 12 ani cat a stat Maica Domnului la templu stim, de asemenea, ca a fost lasata sa plece, asa cum se intampla cu toate fecioarele care stateau la templu, pentru a se marita si asa a fost randuit ca Maica Domnului sa intre sub protectia Dreptului Iosif – care stim din Traditie ca avea o varsta foarte inaintata, peste 80 de ani – pentru ca ea nu voia sa fie maritata, nu voia sa se casatoreasca, voia in continuare sa traiasca precum o calugarita, cum am spune noi astazi, si atuncea s-a gasit aceasta solutie, pentru a o proteja si de gura lumii si de ispitele dracesti, ca acest om in varsta, acest Drept Iosif sa o ia sub protectie. Si stim foarte bine ce s-a intamplat in continuare, cum de la Duhul Sfant, Maica Domnului L-a nascut pe Mantuitorul Hristos.
Iubiti credinciosi, o sarbatoare foarte frumoasa inchinata sfinteniei Maicii Domnului, inchinata chiar, putem spune,sfinteniei copilariei, fiindca in sine copilaria are o sfintenie, daca stim sa o protejam si sa o facem sa rodeasca de-a lungul intregii vieti, nu sa ramanem doar la o simpla perioada a vietii, ci aceasta frumusete, care v-am spus ca vine de la Dumnezeu, depinde de cei din jur, pana la o anumita varsta, ca aceasta frumusete sa tina cat mai mult timp.
In perioada aceasta de 12 ani cat Maica Domnului a stat la templu, ni se spune ca ea se ocupa foarte mult cu rugaciunea.Bineinteles ca erau mai multi la templu, erau mai multi inchinati, era o traditie intreaga, erau mai multi copii adusi ca daruri lui Dumnezeu, si ne spune Sfantul Grigorie Palama ca atat de mult a sporit in rugaciune Maica Domnului in aceasta perioada, ca
“in inima sa a pus suisuri atat de inalte, incat a ajuns la Cer, prin rugaciune, si L-a atras pe Stapanul Cerului“.
Desigur, iubiti credinciosi, nu putea Domnul Iisus Hristos sa se intrupeze intr-un om oarecare. Aparitia Maicii Domnului a fost pregatita cu mult timp inainte. Maica Domnului a fost un vas ales in care s-a salasluit dumnezeirea; si sa stiti ca in orice fapta buna a crestinului, harul lui Dumnezeu este cel care incepe fapta buna a oricarui crestin, dar depinde dupa aceea si de vointa omului. Este si harul, este si vointa omului, ca sa duca dupa aceea la un bun sfarsit o fapta ziditoare. Tot asa si la Maica Domnului, harul dumnezeiesc a inspirat-o sa se roage cat mai mult, dar si ravna ei a fost pe masura, si a facut, dupa cum ati auzit ca zice Sfantul Grigorie Palama, ca “in inima ei, prin rugaciune sa ajunga la Cer si sa-L atraga pe Stapanul Cerului pe pamant“.
Maica Domnului, ca o culme a sfinteniei, este o prezenta foarte sensibila, si de aceea cu cat ne ingrosam mai mult sufleteste si ne impietrim mai mult, nu o putem simti, nu ii putem simti ajutorul si nu o putem intelege. Dupa cum ni se spune in Vietile Sfintilor, sunt sfinti, iubiti credinciosi, care calatoreau cu Maica Domnului pe intreg pamantul ca sa-i ajute pe oameni, si care povesteau cum Maica Domnului voia pe fiecare om sa-l aduca la lumina, insa nu voiau toti sa ajunga la lumina.
Iata, deci, pe cine avem ocrotitoare si mijlocitoare a noastra, pe Maica Domnului care se ingrijeste pentru fiecare suflet sa ajunga la matuire. Dumnezeu sa ne ajute pe toti, ca prin rugaciunile ei sa dobandim la viata vesnica. Amin”.(postat pe fb de ioan monahul)