Pelerini la Scăldatoarea Vitezda
La nord de esplanada Templului din Ierusalim, la circa 50 de metri de Poarta Sfântului Ştefan, în mijlocul grădinii bisericii catolice „Sfânta Ana”, se află ruinele suprapuse ale Scăldătoarei Vitezda.
Bazinul a fost construit în perioada Macabeilor. Vitezda este un cuvânt aramaic care înseamnă „casa îndurării”. Bazinul mai purta numele de Scăldătoarea Oilor deoarece se află în apropiere de Poarta Oilor, unde se ţinea un important târg de oi pentru jertfele de la templu.
În acest loc Mântuitorul Hristos a săvârşit minunea vindecării paraliticului de la Vitezda pe care o povesteşte Sfântul Ioan (Ioan 5, 1-8). Pe vremea lui Iisus, scăldătoarea avea formă trapezoidală şi avea circa 120 de metri lungime pe 60 de metri lăţime şi adâncimea de 20 de metri.
După mărturia Sfântului Evanghelist Ioan, scăldătoarea avea cinci pridvoare, patru de jur împrejurul scăldătoarei, iar un al cincilea era construit pe zidul care împărţea rezervorul în două bazine. Rezervorul colecta apa de ploaie din zona mai înaltă din nordul cetăţii şi servea pentru trebuinţele templului.
După tradiţie, în apropiere de Scăldătoarea Oilor s-a aflat şi casa Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana şi, deci, locul în care s-a născut Maica Domnului.
Când împăratul Adrian a construit noul oraş Aelia Capitolina, la Vitezda a amenajat băi păgâne pentru a şterge amintirea minunii lui Hristos şi pentru a reînvia tradiţia păgână.
În anul 333, pelerinul din Bordeaux relatează că bazinul Vitezda era format din două rezervoare alăturate, înconjurate de jur împrejur de porticuri sau pridvoare unde îşi găseau ziua adăpost o mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, paralizaţi.
În secolul al V-lea, bizantinii au construit la locul scăldătoarei o minunată biserică lungă de de 45 m, cu trei naosuri. La invazia perşilor din anul 614, biserica a fost distrusă.
Mai târziu, cruciaţii au construit două biserici: una mai mică pe locul fostei biserici bizantine şi a doua, mult mai mare, închinată Sfintei Ana.
Biserica Sfanta Ana a fost construita foarte aproape de scaldatoarea Vitezda, pe locul unde s-a aflat casa Sfintilor Parinti Ioachim si Ana, parintii Maicii Domnului. Această biserică s-a păstrat până astăzi.
Săpăturile arheologice care au început la bazinul Vitezda cu mai bine de 100 de ani în urmă, şi s-au continuat în mai multe rânduri până în zilele noastre, au dat la lumină multe elemente din biserica bizantină şi din cea a cruciaţilor.
Rezervoarele de apa din Vitezda asigurau apa necesara la Templu.La Muzeul de Istorie din Ierusalim vedem o machetă cu canalele care asigurau apa rezervoarelor și cu cele cate alimentau de aici Templu.
Prima fantana de la Vitezda a fost construita in vremea primului Templu, pe urma unei adancituri in piatra, unde se aduna apa de ploaie, de aici curgand mai apoi in valea de la poalele muntelui. In secolul al III-lea i.Hr, in vremea celui de-al doilea Templu, fantana de la Vitezda a fost reconstruita, spre a asigura mai multa apa trebuintelor de la Templu.
In vremea de ocupatie bizantina, scaldatoarea de la Vitezda a devenit un mare centru crestin de pelerinaj.
In perioada anilor 422-458, cand Iuvenalie era patriarh al Ierusalimului, in apropierea scaldatorii a fost zidita o mareata biserica bizantina. Aceasta structura de piatra era sustinuta de sapte arce, fiind construita peste digul central si peste bazinele de apa.Bizantinii au construit o biserica avand lungimea de 45 de metri si latimea de 18 metri, cu trei naosuri, adica o capodopera arhitecturala.
Absida si o parte din corpul bisericii au fost construite pe locul templului si al bailor tamaduitoare ale paganilor, restul bisericii fiind suspendat pe fosta scaldatoare.
Naosul central se sprijinea pe digul central, care separa piscina in doua.
Naosul sudic se sprijinea pe sapte mari contraforti care aveau capetele pe fundul bazinului.
Pentru a sustine naosul de nord s-a construit o bolta deasupra rezervorului nordic. Tot in partea de nord se afla "martyrium", in care erau venerate moastele sfintilor. Catedrala se arata a fi fost mai mult o biserica suspendata, peste bazinele Vitezdei.
Scaldatoarea Vitezda este locul unde Hristos l-a vindecat pe omul care zacea la pat de 38 de ani. Aceasta scaldatoare se afla asezata imediat langa Poarta Oilor, la nord de Templul din Ierusalim si opusa scaldatorii Siloam-ului, in orasul sfant Ierusalim, in Tara Sfanta.
Pericopa evanghelica ce aminteste despre minunea savarsita de Mantuitorul Iisus Hristos, langa apa de la Vitezda, este citita de fiecare data la slujba Sfestaniei.
Vitezda este un nume de origine ebraica, el fiind compus din doua cuvinte, anume din "beth", care inseamna "casa", si din "hesda", care inseamna "bunatate, milostenie".
Numele acestui loc a fost primit, probabil, de la apele care se adunau in bazinele de aici, renumite ca fiind ape tamaduitoare si benefice neputintelor trupului. Calitatea acestor ape se datoreaza poate si faptului ca aici se varsau si apele ce ieseau din Templu.
In limba latina, locul se numea cu numele de "Fantana Oilor", in apropiere fiind amenajat un loc special, pentru spalarea oilor ce se aduceau jertfa la Templu. Acest nume se datoreaza si faptului ca locul se afla imediat langa poarta numita "a Oilor".
Se prefera tutusi numele dintai, care inseamna "Casa apelor celor milostive".
Numele mai nou al acestui loc nu apare in Vechiul Testament, insa locul este cu siguranta cunoscut, el fiind numit "fantana de sus". Aceasta fantana se crede a fi fost bazinul nordic de la Vitezda.
In vremea de pana la Irod, apele de la Vitezda satisfaceau nevoile de la Templu.
Bazinul Bethesda, "fantana de sus" acest bazin de apă în cartierul musulman din Ierusalim, este pozitionat pe drumul văii Beth Zeta.
Capitolul al cincilea al Evangheliei lui Ioan descrie o astfel de piscină în Ierusalim, lângă Poarta oilor, care este înconjurată de cinci colonade acoperite. Scaldatoarea este asociată cu vindecarea.
Până în secolul al XIX-lea, nu existau dovezi în afara Evangheliei lui Ioan pentru existența acestui bazin. Prin urmare, savanții s-au grabit să susțină că Evanghelia a fost scrisă mai târziu, probabil de către cineva fără cunoștință de primă mână a orașului Ierusalim, și că "scaldatoarea" ar avea doar o semnificație metaforică, biblică, mai degrabă decât istorică
Narațiunea de la Johannine (capitolul 5) descrie porțile ca fiind un loc în care aștepta un număr mare de persoane infirmate, ceea ce corespunde bine utilizării secolului I al anului Î.H ca un asclepieion cum spun romanii.
Unele manuscrise biblice antice susțin că acești oameni așteptau tulburarea apei; câteva astfel de manuscrise deplasează așezarea departe de ritualurile romane în ceva mai adecvat iudaismului, adăugând că un înger ar amesteca din când în când apele, ceea ce ar vindeca apoi prima persoană să intre.
Deși vulgatul latin nu include tulburarea apei sau "tradiția îngerilor", acestea erau prezente în multe dintre manuscrisele folosite pentru textul grecesc Textus Receptus, folosit de traducătorii englezi timpurii ai Bibliei, care, prin urmare, l-au inclus în traducerile lor.
Bursa textuală modernă – modernul care caută să elimine pe Dumnezeu din viața noastră - consideră aceste detalii suplimentare drept nesigure și puțin probabil să fi fost parte din textul original; acum multe traduceri moderne nu includ tulburarea apei sau "tradiția îngerilor", ci lăsăm sistemul de numerotare mai timpuriu, astfel încât să se sară de la versetul al 3-lea direct la versetul 5.
Narațiunea biblică continuă prin a descrie o vizită de Shabbat - sâmbata - in care vine la Videzda Iisus, vizită în timpul căreia vindecă un bărbat care a rămas în pat de mulți ani și nu și-a putut face singur drumul în piscină.
Unii cercetători au sugerat că narațiunea este, de fapt, o parte a unei polemici deliberate împotriva cultului Asclepius, un antagonism, posibil parțial adus de faptul că zeul Asclepie a fost venerat ca Mântuitor (Grec: Soter ), referindu-se la atributele sale vindecătoare.
Naratiunea folosește expresia greacă "Ёγιὴς γενεσθαι", hygies genesthai, care nu este folosită nicăieri în Evangheliile Sinoptice, dar apare frecvent în mărturiile antice față de puterile vindecătoare ale lui Asclepiu; Narațiunea ulterioară din Evanghelia lui Ioan despre Iisus spălând picioarele lui Simon Petru la Cina cea de Taină folosește în mod similar și termenul grecesc "λουεν", louein, care este un termen special pentru spălarea într-o Asclepieion, mai degrabă decât cuvântul grecesc folosit în altă parte în textul lui Johannine pentru a descrie spălarea - "νίπεςν", niptein.
Înainte de începerea săpăturilor arheologice aici, piscina din Bethesda a fost identificată de specialiști cu presupusa Fântână a Fecioarei, în Valea Kidron, nu departe de piscina din Siloam și alternativ cu Birket Israel, o piscină lângă gura văii, care se intră în Kidron la sud de Poarta Sf. Ștefan .
Alții l-au identificat cu piscinele duble, numite apoi Souterrains(franceză pentru "Subterranean"), sub Conventul Surorilor Sionului; Ancheta arheologică ulterioară a zonei le-a determinat să fie efectiv Poolul Strouthion, ca fiind subiectul narațiunii biblice.
În săpăturile efectuate în secolul al XIX-lea, Conrad Schick a descoperit un tanc mare situat la aproximativ 30 de metri nord-vest de biserica Sf. Anna, pe care el a susținut ca fiind Bazinul Bethesda.
În 1964, s-au descoperit rămășițele bisericilor bizantine și cruciaților, Templul lui Hadrian din Asclepius și Serapis, puțurile mici de vindecare din Asclepieion, celelalte două bazine mari și barajul dintre ele. S-a descoperit că, construcția bizantină a fost construită în inima construcției lui Hadrian și conținea bazinele de vindecare.
Istoria zonei scaldatoarei Vitezda.
Primul bazin nordic, piscină arheologic, biblic scăldatoare.
Istoria bazinului a început în secolul al VIII-lea î.Hr., când a fost construit un baraj peste valea scurtă a Beth Zeta, transformându-l într-un rezervor pentru apa de ploaie; o bară de baraj așezată în baraj a permis ca înălțimea să fie controlată și un canal tăiat de rocă a adus un curent constant de apă din rezervor în oraș. Rezervorul a devenit cunoscut sub numele de Pool Upper ( בריכה העליונה ).
Al doilea bazin, sudic.
În jurul anului 200 î.en în perioada în care Simon II era marele preot Evreiesc, canalul a fost închis, iar pe partea de sud a barajului a fost adăugată o a doua piscină.
Deși legenda populară susține că această piscină a fost folosită pentru spălarea oilor, acest lucru este foarte puțin probabil datorită utilizării bazinului ca sursă de apă și a adâncimii sale extreme (13m).
Biserici elene și romane, din zona Vitezdei.
În secolul I î.Hr., peșterile naturale la est de cele două piscine au fost transformate în băi mici, ca parte a unui asclepieion.
Totuși, Mișna presupune că cel puțin una dintre aceste noi bazine a fost sacră a Fortunei, zeița norocului, mai degrabă decât bazin a lui Asclepius, zeul vindecării.
Cercetătorii cred că această dezvoltare a fost fondată de garnizoana romană din Cetatea Antonia din apropiere, care ar fi putut, de asemenea, să o protejeze de un atac.
Acceasta pentru că fiindcă amplasarea asclepieionului, în afara zidurilor orașului, ar fi făcut ca prezența romană sa să fie expusă și accesibilă pentru de evreii, care altminteri ar fi putut să se opună, să se razvratească împotriva unei prezențe religioase ne-evreiești în orașul lor sfânt.
La mijlocul secolului I d.Hr., Irod Agrippa a extins zidurile orașului, aducând asclepieionul în oraș.
Când Hadrian a reconstruit Ierusalimul ca Aelia Capitolina, a așezat un drum de-a lungul barajului și a extins asclepieionul într-un templu mare către Asclepius și Serapis.
Biserica bizantină. În perioada bizantină, asclepieul a fost transformat într-o biserică.
Împărăteasa Eudocia (cca. 401-460) a construit o imensă bazilică peste Piscinele din Bethesda, numită "Maria -locul- unde s-a născut". Această biserică a fost distrusă în 614 de către persi
Alte Biserici. După cucerirea cruciaților din Ierusalim, o biserică mult mai mică a fost construită între ruinele perioadei bizantine pe digul de piatră care separă cele două bazine, cunoscută sub numele de Biserica Paraliticului sau Moustier ("Mănăstirea").
Ea a fost urmată de o biserică nouă mai mare ridicată în apropiere. Această biserică mai mare, finalizată în 1138, a fost construită pe locul unei grote crezută și aflată de cruciați ca fiind locul de naștere al Mariei, mama lui Iisus și a fost numită cu numele mamei Mariei, Sfânta Ana .
După cucerirea Ierusalimului de către Saladin, a fost transformată într-o Șafi'i fiqh (școala de drept islamică). Treptat, clădirile au căzut în ruină, devenind un loc pentru depozitarea de deșeuri.
Timpuri moderne. La începutul secolului al XIX-lea, Imperiul Otoman, ca act de recunoștință, i-a oferit Reginei Victoria alegerea de a poseda situl Bethesda sau Cipru.
Biserica anglicană a făcut lobby pentru site-ul Bethesda, dar regina Victoria a ales Cipru.
Deci în 1856, otomanii au dat site-ului ei . Francezii au renovat și rededitat biserica Sf. Anne, la colțul sud-estic al piscinelor, lăsând celelalte ruine neatinse.
Scaldatoarea Vitezda din Ierusalim, de-a lungul istoriei !
In vremea primului Templu din Ierusalim, conductele pe care apa venea in curtea acestuia, erau foarte bine puse la punct. Rezervoarele de apa din Vitezda asigurau apa necesara la Templu. Prima fantana a fost construita in vremea primului Templu, pe urma unei adancituri in piatra, unde se aduna apa de ploaie, de aici curgand mai apoi in valea de la poalele muntelui. Din acest bazin, apa era dirijata spre Templu printr-un canal deschis.
In secolul al III-lea i.Hr, in vremea celui de-al doilea Templu, fantana de la Vitezda a fost reconstruita, spre a asigura mai multa apa trebuintelor de la Templu.
De aceasta data, locul a fost impartit in doua, datorita reliefului. Astfel, cele doua bazine de la Vitezda, amenajate, au fost despartite printr-un dig zidit din piatra. In jurul celor doua bazine se aflau coloane de sustinere. Bazinul cel mare avea o lungime de 120 de metri si o latime de 50 de metri, in vreme ce bazinul cel mic avea o lungime de 120 de metri si o latime de 15 metri.
Mai tarziu, intre anii 150-70 îH, locul cu pricina a fost extins si transformat intr-un centru de tratament.
In urma excavatiilor efectuate in anul 1956, arheologii au scos la lumina ruinele unor cladiri din perioada respectiva, considerate a fi cele in care s-a amenajat centrul.
In perioada de ocupatie romana, scaldatoarea Vitezda si-a pierdut din importanta de odinioara. Astfel, cand Irod cel Mare a construit un nou sistem de apeducte, putin mai spre nord de Vitezda, aceasta din urma a ramas parasita.
Pana in secolul al V-lea, locul a mai fost folosit totusi ca baie publica, apele de aici, putine insa, fiind renumite pentru puterea lor tamaduitoare. Tot in perioada romana a avut loc si minunea savarsita la Vitezda de catre Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Povestind minunea, Sfantul Ioan Evanghelistul aminteste ca scaldatoarea de la Vitezda avea cinci pridvoare. Aceste pridvoare au fost scoase la lumina de arheologi.
In anul 44, Irod Agrippa a construit in apropiere un nou zid, lucru ce a dus la oprirea definitiva a alimentarii cu apa a scaldatorii de la Vitezda. La ceva timp dupa aceea, romanii au construit foarte aproape de Vitezda un templu pagan, inchinat zeului Asclepios, un erou grec, devenit zeu al medicinii si al vindecarii, sau egipteanului Serapis.
In vremea de ocupatie bizantina, scaldatoarea de la Vitezda a devenit un mare centru crestin de pelerinaj. In perioada anilor 422-458, in apropierea scaldatorii a fost zidita o mareata biserica bizantina (45 x 18 metri). Aceasta structura de piatra era sustinuta de sapte arce, fiind construita peste digul central si peste bazinele de apa.
Catedrala bizantina de la Vitezda a fost inchinata Maicii Domnului din "Probatic", adica din "Scaldatoare", aceasta aparand si in renumita harta in mozaic, datand din secolul al VI-lea, pastrata pana astazi in Biserica din Madaba. Basilica a fost distrusa in anul 1010.
In perioada cruciatilor, dupa cucerirea orasului, in anul 1099, se va dori rezidirea maretei basilici, insa lucrul necesita mari eforturi materiale. Astfel, acesteia i se va adauga numai o smerita si noua capela, avand o lungime de 20 de metri si o latime de 10 metri. Tot acum, locul va deveni manastire. Mai tarziu, prin anul 1140, ei vor ridica o noua si mareata basilica, in partea sud-estica a capelei, inchinand-o Sfintei Ana, mama Maicii Domnului. Fantanile de la Vitezda au fost excavate in anul 1956.
"Dupa acestea era o sarbatoare a iudeilor si Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar in Ierusalim, langa Poarta Oilor, era o scaldatoare, care pe evreieste se numeste Vitezda, avand cinci pridvoare.
Evanghelie. In acestea zaceau multime de bolnavi, orbi, schiopi, uscati, asteptand miscarea apei. Caci un inger al Domnului se cobora la vreme in scaldatoare si tulbura apa si cine intra intai, dupa tulburarea apei, se facea sanatos, de orice boala era tinut.
Si era acolo un om, care era bolnav de treizeci si opt de ani. Iisus, vazandu-l pe acesta zacand si stiind ca este asa inca de multa vreme, i-a zis: Voiesti sa te faci sanatos? Bolnavul I-a raspuns: Doamne, nu am om, care sa ma arunce in scaldatoare, cand se tulbura apa; ca, pana cand vin eu, altul se coboara inaintea mea. Iisus i-a zis: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla. Si indata omul s-a facut sanatos, si-a luat patul si umbla." (Ioan 5, 1-9).