Pelerini la Mânastirea Sfânta Ecaterina din Sinai
12 septembrie 2019. Mergem spre Egipt. Stim ca familia lui Avraam nu era scutită de probleme, când Țara Canaanului a fost lovită de o mare foamete Avraam a decis să-și ducă familia spre Egipt, în sud. Însă el și-a dat seama că se puteau confrunta cu un pericol în acea țară. De aceea, el i-a spus Sarei: Iată, știu bine că ești o femeie frumoasă la înfățișare. Egiptenii te vor vedea și vor zice: «Aceasta este soția lui». Și pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa în viață. Spune, te rog, că ești sora mea, ca să-mi meargă bine. Astfel, sufletul meu va trăi datorită ție. (Fac. 12:10-13) și au urmat toate cele prevazute de Avraam, dar ajutorul lui Dumnezeu a venit pentru el.
Mai stim că Iosif, vândut de frații sai ajunge sclav în Egipt, dar Dumnezeu îl ocroteste ajunge să fie cârmuitorul Tarii Egiptului, își întâlneste apoi fratii veniți să cumpere alimente din Egipt și când in Canaan se face foamete mare și mai mare îi chemă pe toți acolo: Aşa a vorbit fiul tău Iosif: „Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; coboară-te la mine şi nu zăbovi! Vei locui în ţinutul Gosen şi vei fi lângă mine tu, fiii tăi şi fiii fiilor tăi, oile tale şi boii tăi şi tot ce este al tău… Eu însumi vă vorbesc. Istorisiţi tatălui meu toată slava pe care o am în Egipt…” (Fac 45:9-13) Când a ajuns în Egipt, familia lui Iacov avea în total 66 de persoane fără să numărăm nevestele fiilor lui, de aici s-au inaltat semitiile lui Israel.
Ieri am fost Bethleem azi mergem spre Egipt, este drumul pe care acum doua mii de ani, Familia Sfanta a trecut pentru a scapa de prigoana lui Irod. Se știu puține despre această perioadă din viața lui Iisus, doar traditia, unele evanghelii apocrife, istorii ramase de-a lungul timpului și multe biserici, locuri de inchinare pe tot parcursul pe care l-a urmat aici Familia Sfântă. Curând ne vom gasi și noi privind din autocar. Vom înainta prin nisipurile din pustiul Egiptului, fara pic de vegetatie, drum pe care se ajunge la manastirea de la poalele muntelui Horeb. Culoarea nisipurilor este diferita de la un loc la altul: cand rosie, cand cenusie, cand alba ca sarea. Muntii arata ca niste cetati parasite, cu arhitecturi variate si curioase. Pe drum se intalnesc asezari de beduini, un fel de sate de tigani, asezati pe vaile dintre munti, care nu aveau altceva decat cateva oite, sau capre, sau o camila-doua. De la granita cu Egiptul si, de la punctul de vama, pana la Sf. Manastire Ecaterina mai sunt 80 de km. Inainte de a se ajunge la manastire, se trece prin locul de tabara, unde Aron, fratele lui Moise, a ramas cu israelitii, in timp ce Moise s-a suit pe muntele Horeb ca sa primeasca Tablele Legii. In asteptarea lui Moise care a stat patruzeci de zile si tot atatea nopti pe munte, in tabara evreilor s-a adunat aurul si toate bijuteriile si au turnat vitelul de aur, facandu-si un idol. Cand Moise a venit si a vazut ce au facut ei, s-a suparat foarte tare, aruncand Tablele, pedepsind cu moartea pe cei ce au facut aceasta nelegiuire. Locul este marcat cu o bisericuta.
Peninsula Sinai este o peninsula egipteana cu forma triunghiulara, cu o suprafata de peste 600 de mii de kilometri patrati, cuprinsa intre doua mari: inspre nord Marea Mediterana, iar inspre sud Marea Rosie; in partea vestica aceasta este delimitata de Canalul Suez, iar inspre nord-est se afla Tara Sfanta - Israel. Peninsula Sinai este o limba de piatra ce intra in Marea Rosie, aceasta fiind acoperita in intregime cu munti stancosi si pietre. Relieful aspru si clima foarte fierbinte au facut ca aceasta sa nu fie foarte populata, pe langa cele cateva statiuni turistice si porturi, doar mici triburi de beduini plimbandu-se din loc in loc pe suprafata acesteia. Peninsula Sinai Peninsula este alcatuita, in cea mai mare parte, din terenuri pustii, printre care numeroase deserturi de pietris si hamade. Numai in partea nordica plantatiile de maslini ocupa suprafete intinse. Pe malul Marii Mediterane se intind plaje frumoase. In centrul litoralului o limba ingusta de pamant separa de mare Lacul Bardawil (168 de kilometri patrati), in care traiesc specii exotice de pesti. Partea sudica a peninsulei este ocupata de munti de origine vulcanica cu forme neobisnuite. Cel mai inalt dintre acestia este Muntele Sfanta Ecaterina
Initial, Sinaiul purta numele de Mafkat, adica Tara Turcoazelor; acest prim nume se trage de la existenta pe aceste meleaguri a doua mine de turcoaz. Minele de turcoaz, exploatata in mare parte in vremea primei dinastii egiptene, sunt considerata primele mine din lume. De asemenea aici erau și mine de aramă. Peninsula Sinai s-a aflat sub conducerea mamelucilor din anul 1260 si pana in 1518, cand sultanul otoman Selim a desfiintat statul mameluc. In continuare, vreme de aproape cinci sute de ani, Sinaiul s-a aflat sub purtarea de grija a turcilor egipteni. Abia la inceputul secolului al X-lea, in anul 1906, Sinaiul a devenit parte componenta a Egiptului. Datorita mai multor schimbari si influente politice avute loc intre israelieni si egipteni, Peninsula Sinai se afla si astazi sub paza fortelor militare ONU, care pastreaza pacea in zona. Peninsula Sinai este impartita in patru sectoare egiptene, in acestea vietuind un numar de aproape un milion de locuitori, din care aproape jumatate se afla in Port Said, unul dintre marile porturi egiptene.
La sfârșitul secolului al XVII-lea, spătarul Mihai Cantacuzino (1640-1716), unul dintre marii boieri din Țara Românească (fiu al marelui postelnic Constantin Cantacuzino, frate mai mic al voievodului Șerban Cantacuzino și unchi al lui Constantin Brâncoveanu), a făcut un pelerinaj la Locurile Sfinte, mergând și în peninsula Sinai, unde a ajuns până la Mănăstirea Sfânta Ecaterina, ridicată pe pantele Muntelui Sinai. Impresionat de măreția biblică a locurilor vizitate, a ctitorit în 1695, la reîntoarcerea în țară, o mânăstire pe care a numit-o Sinaia (actuala Mănăstire Sinaia, de la care provine și numele orașului Sinaia). În actul de fondare se spune:„Am zidit din temelie și am înălțat un schițișor, numindu-se Sinaia, după asemănarea Sinaiei cei mari și după-cum arată și Patriarchul Țarigradului Gavriil (1702), pe care Sinaia au numit-o bine făcând, îndemnându-se de multă dragoste și cucernicie ce avea către sfântul și de Dumnezeu umblatul muntele Sinaiei”.
Muntele Sinai, numit intre localnici si cu numirea de "Jebel Musa", adica "Muntele lui Moise", este unul dintre cei mai insemnati si cunoscuti munti din Peninsula Sinai, Egipt. Acesta este locul in care Dumnezeu a dat omului poruncile Sale, acesta este locul in care Moise s-a ostenit spre primirea Tablelor Legii. Cele 10 Porunci ale Vechiului Testament au pus un nou inceput lumii iudaice. Muntele Sinai are o înălțime maximă de 2285 de metri și este situat în apropierea orașului Saint Catherine (Sant Katrin) din regiunea Sinai și în apropierea Muntelui Catherine (2629 m, cel mai înalt vârf din Egipt). Muntele Sinai este înconjurat din toate părțile de culmi mai înalte ale altor munți. Rocile din care este compus Muntele Sinai s-au format într-un stadiu târziu de evoluție al scutului Arabo-Nubian (ANS). Muntele Sinai afișează un inel complex care constă dintr-un granit alcalin pătruns în diverse tipuri de roci, inclusiv vulcanice. În general, natura rocilor care se găsesc în Muntele Sinai indică faptul că acestea au provenit de la diferite adâncimi.
La baza muntelui se afla, parca uitata de lume si de timp, Manastirea Sfanta Ecaterina, locul in care Moastele Sfintei se odihnesc asteptand venirea din nou a Mantuitorului. Aici pelerinii vin cu inimile cuprinse de emotie si de bucurie. Aici, Creatorul a facut totul maret. Muntii parca nu se mai termina, piatra parca este plina de viata, ocupand tot locul. Manastirea pare singura urma de viata din acest loc pietros.
Fugind din calea prigoanelor din Imperiul Roman, mulți dintre creștinii primelor veacuri au găsit adăpost pe Muntele Sinai, iar din secolul al III-lea în locurile sfinte din jurul Muntelui Horeb și din sudul Sinaiului s-au creat mici comunități monahale. În anul 330, Sfânta Elena a construit în locul Rugului Aprins o mică biserică închinată Născătoarei de Dumnezeu și un foișor care să servească ca adăpost pentru monahi.
În secolul al IV-lea, pelerina occidentală Egeria consemna faptul că Rugul la care se închinase Moise încă exista, fiind cinstit de către credincioşi, dar menţiona şi existența, în Sinai, a unei comunități monahale semnificative și înfloritoare.
O etapă importantă în istoria acestui loc sfânt începe în secolul al VI-lea, când împăratul Iustinian (527-565) a ordonat construirea unei cetăți mari și puternice, care să împrejmuiască construcțiile Sfintei Elena, adică biserica mare și chiliile pentru monahi. Ctitoria Sfântului Împărat Iustinian a fost numită iniţial „Sfânta Mănăstire Împărătească de pe Muntele Sinai, unde a păşit Dumnezeu”. Pentru a-i apăra pe călugări de repetatele raiduri ale triburilor arabe, împăratul a adus aici câteva detaşamente de soldaţi valahi, ca să apere lavra. Aşa se face că, timp de sute de ani, strămoșii noştri şi-au adus o contribuţie importantă la protejarea mănăstirii. După cucerirea peninsulei Sinai de către arabi în anul 641, mănăstirea și-a continuat netulburată existența, după ce Mohamed a semnat celebrul Ahtiname, prin care musulmanii au datoria de a-i apăra pe monahi și de a nu le percepe taxe.
Timp de câteva secole, Mănăstirea „Sfânta Ecaterina” a fost un puternic centru de pelerinaj pentru creştinii dornici să se închine la moaştele Sfintei Muceniţe Ecaterina. După o perioadă dificilă de ocupaţie mamelucă, a urmat cucerirea Egiptului și a Sinaiului de către otomani, în anul 1517. Noii stăpânitori au respectat drepturile mănăstirii.
Când Napoleon a cucerit Egiptul (1797-1804), a luat mănăstirea sub protecția sa și a reconstruit peretele de nord al acesteia, care se prăbușise în anul 1798 în urma unor ploi torențiale.
La începutul secolului al XX-lea, Sinaiul devenise o destinație greu accesibilă, încât pe la marea lavră nu treceau mai mult de o sută de pelerini anual. Din 1950, statul egiptean a iniţiat un amplu proces de consolidare a infrastructurii. Datorită noilor drumuri, pelerinii au început să vină în număr tot mai mare pentru a se închina Sfintei Ecaterina. Astăzi, chiar și o mie de vizitatori trec zilnic pragul mănăstirii. Pentru aceştia s-a amenajat un arhondaric care oferă toate condiţiile pentru cazarea pelerinilor şi o trapeză specială pentru ei.
Biblioteca mănăstirii formată din patru camere de bibliotecă, este, probabil, cea mai veche bibliotecă creștină care a supraviețuit. Acesta conține șase mii de manuscrise în greacă, siriacă, gî'îz, arabă, georgiană și slavona din biserică, dintre care trei mii din antichitate și unele mai vechi decât mănăstirea în sine - o colecție care, în măsura doar de către Biblioteca Vaticanului este depășită. Colecția este de 3300 de manuscrise, 8000 de cărți vechi si 5000 de cărți noi.
Colecţia este însă mult mai bogată decât s-a crezut, deoarece 3300 de vechi manuscrise conţin texte şi ilustraţii mult mai vechi decât conţinutul lor vizibil. Textile ascunse sunt în palimpseste, manuscrise şi au fost acoperite, pentru ca scribii să le poată refolosi. Semne abia vizibile ale textelor vechi rămân, însă ele pot fi puse în evidenţă prin diferite tehnici moderne. „Putem să credem că Sfânta Ecaterina este un loc îndepărtat şi izolat în mijlocul Deşertului Sinai, însă în timpurile medieval, mănăstirea era o destinaţie majoră a pelerinilor din întreaga lume creştină, aşa cum se poate dovedi prin manuscrisele de aici” a spus Michael Phelps, preşedintele Early Manuscripts Electronic Library din Los Angeles. „Am descoperit deja manuscrise în 9 limbi în palimpseste”.
Legaturi cu Tarile Românesti. Mănăstirea Sfânta Vineri din Iași, ctitorită în anul 1610 de Nestor Ureche, tatăl lui Grigore Ureche, a fost metoh al mănăstirii sinaite, precum și Biserica Sfânta Ecatrina din Bucuresti cu prima mentiune documentara este din 5 iulie 1589, iar dupa zidire a functionat ca metoc al Manastirii "Sf. Ecaterina" din Muntele Sinai. Precum și Manastirea Sinaia. Mănăstirea are o colectie de peste 2000 de icoane, inclusiv unele dintre puținele icoane care au supraviețuit controversatei perioade iconoclaste a Imperiului Bizantin a secolului al VIII-lea și al IX-lea, datorită situației din regatul islamic și, prin urmare, sunt printre cele mai vechi icoane existente.
Muntele Sinai Biblic este unul dintre cele mai importante locuri sacre ale religiilor mozaică, creștină și islamică. Potrivit tradiției beduine, Sinai este muntele pe care Dumnezeu a dat legi pentru israeliți. Cu toate acestea, tradițiile creștine timpurii spun că acest eveniment a avut loc în apropiere de Muntele Serbal, la poalele căruia o mănăstire a fost fondată în secolul al IV-lea; mănăstirea s-a mutat în secolul al VI-lea la poalele Muntelui Ecaterina, în urma cercetărilor făcute asupra operei istoricului antic evreu Iosephus Flavius care susținea că Sinai era cel mai înalt munte din zonă.
Creștinii s-au stabilit pe acest munte în secolul al III-lea. Georgienii din Caucaz s-au mutat în Peninsula Sinai în secolul al V-lea, și o colonie georgiană s-a format acolo în secolul al IX-lea. Georgienii au ridicat biserici proprii în zona nouă a Muntelui Sinai. Construcția unei astfel de biserici a fost legată de numele regelui georgian David al IV-lea al Georgiei, cunoscut ca David Ziditorul, care a contribuit la ridicarea bisericilor din Georgia precum și a multora din străinătate. Au existat motive politice, culturale și religioase pentru întemeierea bisericii de pe Muntele Sinai. Călugării georgieni care trăiau acolo erau fost profund legați de patria lor. Unele manuscrise georgiene din Sinai au rămas acolo, dar altele sunt păstrate în Tbilisi, Sankt-Petersburg, Praga, New York, Paris sau în colecții particulare.
O parte dintre cercetători biblici moderni cred că israeliții au traversat peninsula Sinai în traseu direct, mai degrabă decât să o ocolească pe la extremitatea sudică (presupunând că nu au traversat ramura estică a Mării Roșii) și, prin urmare, caută să identifice Muntele Sinai Biblic în altă parte. Potrivit unor erudiți, Cântecul Deborei (Judecători 5:1-15) sugerează că Dumnezeu a locuit la Muntele Seir, astfel încât mulți cercetători preferă să localizeze Muntele Sinai Biblic în Regatul Nabatean (Peninsula Arabică).
Pe de altă parte, descrierile biblice ale Muntelui Sinai pot fi interpretate ca descrieri ale unui vulcan, și deci un mic număr de oamenii de știință localizează Muntele Sinai Biblic în vestul Arabiei Saudite, identificându-l cu muntele Jabal al-Lauz ; mai ales că în Peninsula Sinai nu sunt vulcani. Pe varful muntelui, cateva capele amintesc de maretul eveniment cu Tablele Legii. Capelele sunt si mai solitare decat manastirea de la poalele peretelui de stanca. La mica distanta de Manastirea Sf. Ecaterina se inalta o serie de mici hoteluri cu toate cele necesare: bai, piscine cu apa limpede, mancare specifica zonei si alte facilitati. Toate acestea sunt sustinute parca prin minune. Turismul da viata acestor pietre, iar Manastirea umple totul de duh.
Muntele Sinai si Sfintele Altare. Manastirea Sfanta Ecaterina, pastratoare a moastelor Sfintei Ecaterina, ale Sfantului Stefan Sinaitul si a unei colectii de icoane ante-iconoclaste, alaturi de Muntele Sinai, pe care Moise a primit Tablele Legii, fac din Sinai un pamant sfant si crestin. Manastirea Sfanta Ecaterina, inaltata la o altitudine de 1.260 metri, se afla la poalele Muntelui Sinai, al carui varf se inalta la o altitudine de 2.285 metri, sau cum apare in alte lucrari Muntele Sfanta Ecaterina, inalt de 2.629 metri, cel mai inalt varf din intreaga Peninsula Sinai. Pe varful Muntelui Sinai se afla atat o moschee micuta, cat si o frumoasa capela ortodoxa. Capela crestinilor este inchinata Sfintei Treimi si a fost zidita in anul 1934, pe locul uneia cu mult mai vechi. Aceasta capela pastreaza in ea multe dintre ramasitele capelei zidite de imparatul Iustinian, in secolul al VI-lea. La randul ei, capela zidita de Iustinian inlocuia inca de pe atunci o mai veche capela, zidita in anul 363. In capela se crede ca se pastreaza piatra din care Domnul a rupt Tablele pe care a scris Legea. In apropiere se afla si Pestera lui Moise, locul unde se crede ca acesta s-a adapostit in toata vremea asteptarii sale pe munte.
Muntele Sinai in Sfanta Scriptura. Muntele Sinai apare inca din viata Proorocului Moise. "In vremea aceea, Moise pastea oile lui Ietro, preotul din Madian, socrul sau. Si departandu-se odata cu turma in pustie, a ajuns pana la muntele lui Dumnezeu, la Horeb; iar acolo i S-a aratat ingerul Domnului intr-o para de foc, ce iesea dintr-un rug; si a vazut ca rugul ardea, dar nu se mistuia. Atunci Moise si-a zis: "Ma duc sa vad aceasta aratare minunata: ca rugul nu se mistuieste". Iar daca a vazut Domnul ca se apropie sa priveasca, a strigat la el Domnul din rug si a zis: "Moise! Moise!". Si el a raspuns: "Iata-ma, Doamne!" Si Domnul a zis: "Nu te apropia aici! Ci scoate-ti incaltamintea din picioarele tale, ca locul pe care calci este pamant sfant!" Apoi i-a zis iarasi: "Eu sunt Dumnezeul tatalui tau, Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov!" Si si-a acoperit Moise fata sa, ca se temea sa priveasca pe Dumnezeu. Zis-a Domnul catre Moise: "Am vazut necazul poporului Meu in Egipt si strigarea lui de sub apasatori am auzit si durerea lui o stiu. M-am pogorat dar sa-l izbavesc din mana Egiptenilor, sa-l scot din tara aceasta si sa-l duc intr-un pamant roditor si larg, in tara unde curge miere si lapte, in tinutul Canaaneilor, al Heteilor, al Amoreilor, al Ferezeilor, al Ghergheseilor, al Heveilor si al Iebuseilor. Iata dar ca strigarea fiilor lui Israel a ajuns acum pana la Mine si am vazut chinurile lor, cu care-i pedepsesc Egiptenii. Vino dar sa te trimit la Faraon, regele Egiptului, ca sa scoti pe fiii lui Israel, poporul Meu, din tara Egiptului!"
Atunci a zis Moise catre Dumnezeu: "Cine sunt eu, ca sa ma duc la Faraon, regele Egiptului, si sa scot pe fiii lui Israel din tara Egiptului?" Iar Dumnezeu i-a zis: "Eu voi fi cu tine si acesta iti va fi semnul ca te trimit Eu: cand vei scoate pe poporul Meu din tara Egiptului, va veti inchina lui Dumnezeu in muntele acesta!" Zis-a iarasi Moise catre Dumnezeu: "Iata, eu ma voi duce la fiii lui Israel si le voi zice: Dumnezeul parintilor vostri m-a trimis la voi... Dar de-mi vor zice: Cum Il cheama, ce sa le spun?" Atunci Dumnezeu a raspuns lui Moise: "Eu sunt Cel ce sunt". Apoi i-a zis: "Asa sa spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi!" (Iesire 3, 1-14) In cea de-a treia luna dupa iesirea poporului evreu din Egipt, in cea de-a treia zi, poporul condus de Moise si Aaron a ajuns in Desertul Sinai. Aici, poporul si-a asezat vatra la poalele muntelui celui mare. "Iar in luna a treia de la iesirea fiilor lui Israel din pamantul Egiptului, chiar in ziua de luna plina, au ajuns in pustia Sinai. Plecase deci Israel de la Rafidim si ajungand in pustia Sinai, au tabarat acolo in pustie, in fata muntelui.
Apoi s-a suit Moise in munte, la Dumnezeu; si l-a strigat Domnul din varful muntelui si i-a zis: "Graieste casei lui Iacov si vesteste fiilor lui Israel asa: "Ati vazut ce am facut Egiptenilor si cum v-am luat pe aripi de vultur si v-am adus la Mine. Deci, de veti asculta glasul Meu si de veti pazi legamantul Meu, dintre toate neamurile Imi veti fi popor ales ca al Meu este tot pamantul; Imi veti fi imparatie preoteasca si neam sfant!" Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune fiilor lui Israel". Si venind, Moise a chemat pe batranii poporului si le-a spus toate cuvintele acestea pe care le poruncise Domnul. Atunci tot poporul, raspunzand intr-un glas, a zis: "Toate cate a zis Domnul vom face si vom fi ascultatori!" Si a dus Moise cuvintele poporului la Domnul. Iar Domnul a zis catre Moise: "Iata voi veni la tine in stalp de nor des, ca sa auda poporul ca Eu graiesc cu tine, si sa te creada pururea". Iar Moise a spus Domnului cuvintele poporului. Zis-a Domnul catre Moise: "Pogoara-te de graieste poporului sa se tina curat astazi si maine, si sa-si spele hainele, Ca sa fie gata pentru poimaine, caci poimaine Se va pogori Domnul inaintea ochilor a tot poporul pe Muntele Sinai. Sa-i tragi poporului hotar imprejurul muntelui si sa-i spui: Paziti-va de a va sui in munte si de a va atinge de ceva din el, ca tot cel ce se va atinge de munte va muri. Nici cu mana sa nu se atinga de el, ca va fi ucis cu pietre sau se va sageta cu sageata; nu va ramane in viata, fie om, fie dobitoc. Iar daca se vor indeparta tunetele si trambitele si norul de pe munte, se vor putea sui in munte".
Pogorandu-se deci Moise din munte la popor, el a sfintit poporul si, spalandu-si ei hainele, le-a zis Moise: "Sa fiti gata pentru poimaine si de femei sa nu va atingeti!" Iar a treia zi, cand s-a facut ziua, erau tunete si fulgere si nor des pe Muntele Sinai si sunet de trambite foarte puternic. Si s-a cutremurat tot poporul in tabara. Atunci a scos Moise poporul din tabara in intampinarea lui Dumnezeu si au stat la poalele muntelui. Iar Muntele Sinai fumega tot, ca Se pogorase Dumnezeu pe el in foc; si se ridica de pe el fum, ca fumul dintr-un cuptor, si tot muntele se cutremura puternic. De asemenea si sunetul trambitei se auzea din ce in ce mai tare; si Moise graia, iar Dumnezeu ii raspundea cu glas. Deci, fiind pogorat Domnul pe Muntele Sinai, pe varful muntelui, a chemat Domnul pe Moise in varful muntelui si s-a suit Moise acolo.
Atunci a zis Domnul catre Moise: "Pogoara-te si opreste poporul, ca sa nu navaleasca spre Domnul, sa vada slava Lui, ca vor cadea multi dintre ei. Iar preotii, care se apropie de Domnul Dumnezeu, sa se sfinteasca, ca nu cumva sa-i loveasca Domnul". Zis-a Moise catre Domnul: "Nu se poate ca poporul sa se suie pe Muntele Sinai, pentru ca Tu ne-ai oprit din vreme, si ai zis: Trage hotar imprejurul muntelui si-l sfinteste!" Iar Domnul i-a raspuns: "Du-te si te pogoara si apoi te vei sui impreuna cu Aaron; iar preotii si poporul sa nu indrazneasca a se sui la Domnul, ca sa nu-i loveasca Domnul". Si s-a pogorat Moise la popor si i-a spus toate." (Iesire 19). Atunci a rostit Domnul inaintea lui Moise toate cuvintele acestea si a zis: "Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Care te-a scos din pamantul Egiptului si din casa robiei. Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine! Sa nu-ti faci chip cioplit si nici un fel de asemanare a nici unui lucru din cate sunt in cer, sus, si din cate sunt pe pamant, jos, si din cate sunt in apele de sub pamant!
Sa nu te inchini lor, nici sa le slujesti, ca Eu, Domnul Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina parintilor ce Ma urasc pe Mine, pana la al treilea si al patrulea neam, si Ma milostivesc pana la al miilea neam catre cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert, ca nu va lasa Domnul nepedepsit pe cel ce ia in desert numele Lui. Adu-ti aminte de ziua odihnei, ca sa o sfintesti. Lucreaza sase zile si-ti fa in acelea toate treburile tale, iar ziua a saptea este odihna Domnului Dumnezeului tau: sa nu faci in acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tau, nici asinul tau, nici orice dobitoc al tau, nici strainul care ramane la tine, ca in sase zile a facut Domnul cerul si pamantul, marea si toate cele ce sunt intr-insele, iar in ziua a saptea S-a odihnit. De aceea a binecuvantat Domnul ziua a saptea si a sfintit-o. Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie bine si sa traiesti ani multi pe pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l va da tie. Sa nu ucizi! Sa nu fii desfranat! Sa nu furi! Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau! Sa nu doresti casa aproapelui tau; sa nu doresti femeia aproapelui tau, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui si nici unul din dobitoacele lui si nimic din cate are aproapele tau!" (Iesire 20, 1-17)
Biserica Mănăstirii Sfânta Ecaterina a fost construită odată cu zidurile mănăstirii de arhitectul Ştefan de Aila. Temeliile au fost puse în 542 d. Hr., iar după nouă ani lucrarea a fost încheiată. Biserica este o clădire din granit, în stil bazilical cu trei părți interioare (pronaos, naos și altar) separate de coloane masive şi cu acoperişul din lemn. Capitelurile coloanelor navei sunt sculptate în stil corintic. Pe fiecare coloană există o icoană, care reprezintă sfinții unei luni, iar mai sus, în interiorul unei mici racle din granit sigilată cu semnul crucii, se află sfintele moaște ale acelorași sfinți. Bazilica are cinci paraclise laterale, iar capătul vestic este flancat de turnuri. Mai vechea biserică a Sfântului Rug a fost încorporată în clădire.
Biserica mănăstirii a suferit puţine schimbări de pe vremea fondatorului ei. Pereții, coloanele, acoperișul din lemn, mozaicul și inscripțiile sunt din timpul lui Iustinian. Marele său portal de la vest este încă închis cu uşa din lemn de cedru, veche de 1400 de ani, care funcţionează perfect, stând în cuiele şi balamalele ei iniţiale. Acoperişul de lemn al navei, de asemenea din secolul al VI-lea, stă sprijinit pe grinzi care poartă inscripţii ce îi menţionează pe „preaevlaviosul nostru împărat” Iustinian şi pe „răposata împărăteasă” Teodora. Absida sa este decorată cu un uriaș mozaic comandat de Împăratul Iustinian, care îl reprezintă pe Iisus Hristos în timpul slăvitei Sale Schimbări la Față, însoțit de cei doi profeți și de cei trei ucenici care au fost de față la aceasta. În sfântul altar se află moaștele ale Sfintei Ecaterina. Fiind centrul vieții din mănăstire, bazilica Schimbării la Faţă este locul unde se slujește cel mai adesea Sfânta Liturghie.
Aceasta manastire este un unicat in felul ei. A fost si este manastirea unde se aduna toti pustnicii si sihastrii care traiesc prin crapaturile muntilor din imprejurimi. Ei vin aici in duminici si sarbatori, la praznice mari, ca sa participe la Sfanta Liturghie si sa primeasca Sfanta Impartasanie. De la distanta manastirea nu-si dezvaluie silueta din pricina zidurilor de incinta, foarte inalte, ci doar turlele se vad, cu cat depasesc inaltimea zidurilor. Intrarea in manastire se face pe o poarta ingusta si joasa, bine ferecata, apoi o alta poarta, tot asa de ferecata ca prima, si numai la anumite ore. Biserica este asezata in pozitie centrala a zidurilor. De jur-imprejur sunt chiliile, cu doua si trei nivele, unde locuiesc calugarii. Terenul fiind in panta se urca si se coboara mai multe trepte, de la o latura la alta a zidurilor de aparare, depinde de directia in care vrei sa mergi. Altarul sfintei biserici este asezat pe rugul pe care l-a vazut Moise arzand, dar nu se mistuia. Acel rug vegheaza si acum. Ramurile lui sunt pe zidul din spatele bisericii, iar radacina in Sfantul Altar. In Sfantul Altar se afla Sfintele Moaste ale Sfintei Ecaterina.
Moastele Sf Ecaterina. Nu se știe când a primit mănăstirea moaștele Sfintei Ecaterina din Alexandria și nici cum a primit numele ei, dar este cunoscută sub acest nume încă din primul mileniu.
În secolul al IX-lea, la cinci sute de ani de la martiriul Sfintei Ecaterina, un monah sinait a avut o vedenie în care trupul luminos al Sfintei Ecaterina era ridicat de îngeri, imediat după moartea ei, pe un vârf în apropiere de Muntele Sinai, unde a rămas neatins. Când monahii au urcat pe vârful respectiv, au găsit intacte moaştele sfintei. De atunci, vârful poartă numele Sfintei Ecaterina.
Mâna pe care Sfânta Ecaterina i-a oferit-o Mirelui său, Iisus Hristos, se păstrează intactă şi astăzi, la mai bine de 1.700 de ani.
Fiecare pelerin care ajunge la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai primeşte drept binecuvântare un inel inscripţionat cu numele sfintei mucenițe, în amintirea minunii pe care a săvârşit-o Mântuitorul Iisus Hristos cu Sfânta Ecaterina.
In 25 noiembrie 305, la taierea capului sau nu a curs sange ci lapte, iar ingerii au ridicat trupul sfintei Ecaterina si l-au dus in Muntele Sinai, in locul in care Moise vazuse Rugul Aprins.
Marii sale iubiri pentru Mirele Iisus, Acesta i-a raspuns cu masura dumnezeiasca! A proslavit-o peste veacuri, dedicandu-i cea mai veche (actualmente) manastire activa din lume, situata la poalele muntelui sfant in care Moise a primit de la Dumnezeu Tablele Legii, inaltata chiar pe locul in care a Moise a vazut Rugul Aprins.
Prezentand-o, actualul Arhiepiscop al Sinaiului, Damianos, spune:" Manastirea Sfanta Ecaterina este un centru monastic crestin grec-ortodox de rit bizantin, a carui viata monahala se deruleaza neintrerupt de saptesprezece secole. De 1400 ani in inima desertului Sinai, aceasta si-a pastrat caracteristicile initiale din vremea Imparatului Justinian ( 257-565 d.h.). De la Mahomed, fondatorul islamului, pana la califii musulmani si sultanii turci, trecand prin epoca lui Napoleon, toti au preluat manastirea sub protectia lor, ferind-o inclusiv de jafuri. In lunga sa istorie, Manastirea Sfanta Ecaterina nu a fost niciodata cucerita, pagubita sau distrusa. Traversand toate epocile, si-a pastrat intacta imaginea de loc sacru al Bibliei, asezandu-si lumina asupra evenimentelor Vechiului Testament precum si asupra continuitatii proslavirii Sfintei Fecioare Maria si a Domnului nostru Iisus Hristos."
La Muzeu se afla chiar la intrarea in galeria care cuprinde comori de arta crestina ( icoane vechi, obiecte de cult din metale pretioase, vesminte arhieresti, etc). Calugarul muzeograf ne-a descoperit secretul acestei reprezentari asimetrice: partea stanga este expresia IUBIRII lui Hristos, partea dreapta Il reprezinta pe Iisus Judecator! Genial iconarul anonim al secolului al VI-lea, plin de harul Duhului Sfant - unica reprezentare traversand veacurile crestine!
Parintele muzeograf a luat o lanterna si ne-a mai pus in valoare o alta icoana din secolul al XII-lea, foarte rara ca model: Bunavestire, in care Fecioara Maria tine in mana dreapta, in poala, un medalion care are gravat un embrion, iar in dreptul inimii sale, nevazut decat sub fascicolul de lumina al lanternei, este desenat fin, cu o culoare fosforescenta, un prunc: Pruncul Iisus, pe care tanara Fecioara Maria il purta deja in inima sa in momentul in care Arhanghelul Gavriil ii aduce vestea!
Comorile mânastirii. În secolele VII-VIII, când în Constantinopol icoanele erau arse din ordinul împăratului, la Mănăstirea „Sfânta Ecaterina”, aflată sub protecţia califilor, cinstirea icoanelor nu a încetat nicio clipă. A cesta este motivul pentru care aici s-a păstrat o colecţie unică de icoane, care acoperă întreaga istorie a Bisericii. Se pot admira icoane pe lemn, pictate în culori topite în ceară, care sunt într-o stare de conservare remarcabilă, dar şi mozaicul reprezentând Schimbarea la Faţă – executat din ordinul şi pe cheltuiala Sfântului Împărat Iustinian.
În ultimele decenii, la Mănăstirea „Sfânta Ecaterina” s-a amenajat un muzeu în care să fie expuse 150 de icoane, din tezaurul de peste 2000 de icoane al mănăstirii, de o valoare spirituală, istorică și artistică inestimabilă – colecții ce aparţin perioadei bizantine timpurii (sec. VI-X), în stilul elenistic, georgian, sirian și copt. Mănăstirea „Sfânta Ecaterina” are trei icoane cunoscute în toată lumea, pictate în encaustic (culori topite în ceară), reprezentându-i pe Hristos, pe Maica Domnului cu Pruncul, însoţită de sfinţi şi îngeri, şi pe Sfântul Apostol Petru. Nu în ultimul rând, Mănăstirea „Sfânta Ecaterina” adăposteşte a doua cea mai mare colecţie de manuscrise creştine din lume, după Biblioteca Vaticanului, însumând 3000 de manuscrise, dintre care două treimi în greacă și restul în arabă, slavonă, siriană, coptă, georgiană, armeană și etiopiană. Cele mai multe au conținut creștin, dar există și documente cu valoare istorică despre împărați, patriarhi, arhierei, egumeni și sultani.
Această colecţie este în curs de digitalizare şi va fi disponibilă online în curând.
Muzeul mănăstirii, care cuprinde nenumărate icoane şi obiecte de cult, multe fiind cele mai vechi relicve ale Ortodoxiei. Din cele 2.000 de icoane aflate în patrimoniul mănăstirii, doar 150 sunt expuse, multe datând din secolele VI-X. Icoane siriene, georgiene, bizantine şi chiar copte. Amprenta mâinii lui Mohammed atestă faptul că după rezidirea de către împăratul Iustinian, adică din secolul al VI-lea, mănăstirea nu a mai fost niciodată cucerită. Această arie geografică sacră a constituit obiectul unui edict de protecție semnat de Profetul Mahommed însuși, sub denumirea de Carta privilegiilor, prin care proclama Muntele Sinai ca fiind un loc sfânt, respectat de arabi și de islam. Practic, prin acest document, Mohammed asigura protectoratul direct al aşezământului
Manastirea adaposteste una dintre cele mai importante colectii de icoane din intrega lume crestina. Aceste peste 2000 de exemplare create intre secolele VI-XIX sunt raspandite in intreg complexul monahal (catolicon, paraclise, muzeul manastirii, chiliile monahilor).
Icoane encaustice. Manastirea Sfanta Ecaterina poseda un numar important de icoane encaustice. Tehnica encaustica foloseste ceara calda si pigmenti vegetali. Astazi, datorita conditiilor pretentioase, nu mai este intrebuintata. Dupa unele studii s-a ajuns la concluzia ca suportul folosit trebuia sa fie cald. Culorile amestecate cu ceara, de asemenea se mentineau ca o pasta tot cu ajutorul caldurii. Chiar si incaperea, unde se lucra, trebuia sa aiba o temperatura ridicata constant, iar culoarea se aplica cu spatule sau pensule aspre "din prima" fara reveniri. Astfel, mixtura patrundea in porii materialului. Cand acesta se racea culorile deveneau aproape imposibil de sters. Primele icoane au fost create folosind tehnica encaustica, carea fost intrebunitata pana in secolul al VII -lea d.Hr, cand a fost inlocuita de pictura in tempera. Cele mai cunoscute icoane realizate in tehnica encaustica ce se patreaza in Masnastirea Sfanta Ecaterina sunt: Hristos Pantocrator, Maic Domnului cu Pruncul pe tron, Jertfirea lui Isaac, Sfantul Apostol Petru si Inaltarea la cer a Domnului.
Icoane pictate intre secolele VII-IXIcoanele ce apartin acestui grup apartin unei traditii iconografice locale intalnit in manastirile din Rasarit, in particular in Egipt, Palestina, Siria si Capadocia. Ceea ce este specific acestor icoane este faptul ca ele provin dintr-o perioada cand cucerirea araba a ingreunat mult legatura dintre regiunile rasaritene si centrele crestine predominant grecesti.Aceste icoane intrebuinteaza un realism popular, ce da expresie traditiei locale a artei copte si bisericilor siriene. In orice caz, trebuie amintit ca aceste icoane rare au fost unele din sursele principale care au contribuit la definirea artei iconografice crestine in secolele urmatoare.Cea mai reprezentativa icoana din acest grup infatiseaza Nasterea Domnului.
Icoane pictate intre secolele IX-XII.Doua caracteristici definesc dezvoltarea icoanelor in aceasta perioada. Prima, aceste icoane ilustreaza continuarea picturii iconografice pre-iconoclaste in perioada de dupa persecutia icoanelor. Doi, icoanele arata o turnura catre conceptul clasic al artei, reflecat in delicatetea desenelor si in frumusetea formelor. Multe din aceste icoane provin din atelierele imperiale din Bizant. O stfel de icoana include scene din viata regelui Abgar, unde intalnim, de latfle, cea mai timpurie reprezentare a Sfintei Mahrame. In alte icoane din aceasta parioada sunt infatisati Mantuitorul Hristos, Sfintii Arhangheli, Sfinti Ierarhi si Cuviosi. Mansucrise miniate de mare valoare artistica au fost realizate in numar mare in aceasta perioada, incluzand Evangheliare si Sinaxare. Cu acest prilej arta picturii miniaturale va avea o influneta mai pronunutata asupra iconografiei.
Icoane din epoca dinastiei Comnenilor (1080-1200). In timpul dinastiei Comnenilor, pictura icoanelor a continuat urmand marii traditii a scolii Macedonene, cu lucrari de tendinta clasica, de caracter provincial sau inspiratie monastica, in functie de locul si mediul de provenienta. Manastirea Sfanta Ecaterina are in posesie o mare colectie de icoane din aceasta perioada reprezentand toate aceste tendinte. Caracteristicile acestor icoane includ un simt bine echilibrat al compozitiilor, expresia puternica a chipurilor, armonia schemelor coloristice si tendinta spre dematerializare combinata cu un simt rafinat al nobletii. Icoane de pe epistilul iconostasului. Icoane precum acestea, datand din secolele XI-XIV, sunt pictate asemenea unei frize de-a lungul intregii parti superioare (epistil) a catapetesmei. Cele din colectia manastirii, in mare parte, provin din paraclisele din cadrul manastirii. Cea mai cunoscuta dintre aceste icoane are sapte scene infatisand viata Sfantului Eustratie. De obicei, subiectele intalnite in aceste panouri sunt Deisis, scene ale Praznicelor Imparatesti, scene din viata Maicii Domnului si minuni ale Sfintilor. Aceste picturi sunt lucrate minutios. Icoanele ce apartin acestui grup poseda o inalta valoare artistica ce marcheaza urmele unei vechi traditii in pictarea icoanelor.
Minologiile. Pictarea minologiilor isi are originea in ilustratiile miniaturala ale manuscriselor si, in special, in cele din secolele XI-XII. Aceste icoane infatiseaza sfintii praznuiti in fiecare zi a anului bisericesc, formand o alta categorie importanta de icoane aflate in colectia manastirii. Icoanele se prezinte intr-o varietate de forme, incluzand douasprezece icoane mari compuse din portrete intregi ale sfintilor din fiecare luna, doua mari icoane in forma de diptic, cuprinzand toti sfintii din anul bisericesc etc. Subiectele acestor icoane sunt inspirate in principal din mineiele Sfantului Simeon Metafrastul (sec. XI) ce provin din Constantinopol. Unele din aceste minologii au dubla inscriptie, atat in greaca, cat si in ibera, fapt care arata relatiile stranse dintre Manastirea Sfanta Ecaterina si Biserica Georgiei.
Icoanele "sinaitice” Colectia de icoane a Manastirii Sfanta Ecaterina include un mare grup specific manastirii, majoritatea lucrarilor datand din secolele XII-XV. Acestea constau in portrete ale unor importante personalitati asociate manastirii: monahi, stareti si patriarhi. Tot in acest grup de icoane se afla reprezentari deosebit de frumoase ale Sfantului Proroc Moise, Sfintei Ecaterina, Sfantului Ioan Scararul etc..Multe din aceste icoane au fost in mod sigur pictate in manastire variind ca stil, tehnica, calitate. Pe langa valoarea duhovniceasca, importanta acestor icoane rezida si in faptul ca reprezinta o sursa de informare cu privire la istoria si arta manastirii, ca de altfel si cu privire la activitatea monahilor care au vietuit in aceasta comunitate monahala.
Icoane din secolul al XIII -lea si din epoca Paleologilor Colectia manastirii Sfanta Ecaterina cuprinde un numar considerabil de icoane datand din secolul al XIII-lea si din perioada dintre secolele XIV-XV, cunoscuta sub numele "epoca Paleologilor”. Aceasta a reprezentat o perioada de afirmare a noi directii artistice care isi fac prntru prima data aparitia in secolul al XIII-lea. In fapt, secolul al XIII-lea a pregatit calea pentru arta asa numitei Renasteri Paleologiene. Caracteristica acestei perioade este varietatea stilului. Icoane importante datand din aceasta epoca provin din sihastriile din sudul Italiei si din insulele controlate de venetieni aflate in marea Agee. De asemenea, stiluri iconografice diferite au fost reprezentate si asimilate la Manastirea Sfanta Ecaterina, de la tehnica delicata a artistilor din Constantinopol pana la caracterul decorativ al picturii cipriote. Spre sfarsitul perioadei bizantine iconografia a incetat sa adere intru totul la standardele traditionale stabilite. Cei care au pictat icoane au ales sa urmeze noilor curente dominate de o abordare mai realista a portretelor si scenelor. Lucrarile acestora sunt caracterizate de libertatea expresiei si varietatea tipurilor. Aceste lucrari au dat nastere artei perioadei post-bizantine, in special in secolul al XVI-lea, imbogatind ciclurile iconografice, dar ramanand deschisa influnetelor venite din partea picturii renascentiste din Apusu.
Icoane cretane post-bizantine. Icoana Iisus Pantocrator (sec. al VI-lea) se afla in galeria de icoane a Manastirii Sinai, reprezentarea este foarte cunoscuta si socheaza prin forta sa inexplicabila, data poate de figura asimetrica a Mantuitorului.
Manastirea Sfanta Ecaterina este cunoscuta pentru faptul ca a mentinut o stransa legatura de durata cu Creta, mai ales prin Biserica Sfanta Ecaterina din Herakleion si, mai tarziu, in anii ocupatiei turcesti, prin mica biserica Sfantul Matei din Candia. De altfel, colectia iconografica a manastirii in care sunt prezente lucrari ale unor vestiti pictori ai "Scolii Cretane” este surprinzator de bogata. Aici, în mijlocul deșertului, descoperim file de istorie românească . Evanghelii de o valoare inestimabilă au fost oferite de către domnitori și boieri din istoria Valahiei: un impresionant ceaslov împodobit cu pietre scumpe donat de Matei Basarab, o reprezentare aurită a mănăstirii oferită de domnița Roxandra Lăpușneanu. Tot aici este ediția a doua a manuscrisului Palimpsestul din Sinai, de o imensă valoare. Prima ediție, realizată cu doar câțiva ani înaintea acesteia, se află în Anglia; mai gasim și o versiune rară, în grecește, tipărită la Florența, a operei lui Homer, Iliada, Odiseea, Eneida.
Mâine vorbim despre praznicul Sfântei Mucenițe Ecaterina, mireasa lui Hristos, zicand:
Vrednicei de laudă, muceniței Ecaterina, care cu darul de la Dumnezeu și cu învățătura ei cea preaînaltă a uimit știința învățaților de atunci și a întrecut limba oratorilor păgâni prin buna ei cuvântare, să-i aducem cântare de biruință, ca prin ale ei rugăciuni să ne izbăvim de ispitele vrăjmașilor și să-i cântăm: Bucură-te, Ecaterina, mare muceniță a lui Hristos!(codac). Amin. (postat pe fb de ioan monahul)