O oază de românism la Valea Mare, în Covasna
Membrii Grupului crestin ortadox Biserica Sf Fanurie și ioanelixir, fac anual pelerinaj pe 23-24 iunie la Mănastirea Valea Mare care-și sărbatorește hramul. Valea Mare e un loc ascuns de lume, în Covasna, între nişte dealuri odihnitoare, pe culmile cărora se iţesc păduri de fag şi brad.
Cum vii dinspre Întorsura Buzăului, undeva pe stânga se înalţă surprinzător, în contrast cu pustietatea peisajului de până acolo, Mănăstirea cu harmul Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. Aici vin de mulți ani și crestinii de la Sfântul Fanurie.
În urma cu ani, când trăia părintele Gheorghe am avun ghid ca pe fratele Vasile își arată mănăstirea. Paraclisul e gata, pictat frumos, aşteptându-şi sfinţirea. Ca şi în biserica mare, pictura se face pe frescă, pe var stins, ne lămureşte fratele Vasile. Ca fost specialist, dă o mulţime de alte detalii tehnice.
A doua zi este chiar la Sfânta Liturghie, mulțime de credincioși. Un grup de copii din Braşov, aflaţi la mănăstire în tabără, îi acompaniază pe călugări, susţinând slujba. La sfârşitul slujbei, îndemnaţi de credincioasele care îi au în grijă, copilaşii îi cântă părintelui Gheorghe mai multe cântece religioase, în semn de mulţumire.
Construcţia mănăstirii a început în 1998. Mai întâi s-au făcut două corpuri de clădire, bucătăria şi un corp de locuit, apoi bisericuţa de lemn. Din 2000 e în construcţie biserica cea mare.
Obştea Mănăstirii "Sfântul Ioan Botezătorul" de la Valea Mare era formată din opt călugări. Cum îl prinde pe câte unul, avva Gheorghe îl ia de braţ, îl trage prieteneşte spre el, îl cercetează cum îşi cercetează un copil un partener de joacă.
La masă vedem şi mai clar cum izvorăşte bunătatea din părintele Gheorghe. E mereu atent să nu rănească pe cineva, mereu pus pe glume. Îi lasă pe toţi să îşi verse ofurile şi îi ascultă cu răbdare. Nu dă replica imediat, ci îşi potriveşte ochelarii cu grijă, gânditor, şi apoi răspunde. Va fi punând el ceva între întrebare şi răspuns.
"Avva Gheorghe" s-a călugărit la Mănăstirea Cocoş din Dobrogea, în 1984, apoi a fost călugăr la bine cunoscuta Mănăstire Dervent. Aici, la Valea Mare a Covasnei, a construit mănăstirea pornind de la nimic. Din 1998 lucrurile s-au schimbat mult, de curând, cu sprijinul unor credincioşi din toată ţara, s-a înălţat către cer o biserică longilină de dimensiunile unei catedrale. Desenul construcţiei, în contrast cu dealurile molcome din jur, e orientat hotărât spre înalt. La 12 ani de la începerea lucrărilor, mănăstirea are o gospodărie mare, cu pământuri şi animale.
Atunci mulți si-au spus: Mă voi mai duce pe la Valea Mare, acolo viaţa e cuprinsă de o linişte ieşită din comun. Drumul plin de gropi îi alungă pe cei fără credinţă, pe simplii turişti, şi îi cheamă pe credincioşii care caută o ieşire din lume. Tehnica ajunge greu aici şi asta e bine, tehnica i-a îndepărtat, din păcate, pe oameni de Dumnezeu. "E păcat", spune părintele Gheorghe, "cu cât înaintăm mai mult în cunoaştere, ar trebui să înaintăm şi în iubirea de Dumnezeu, dar nu se întâmplă aşa..." ( sursă ziarul lumina )