Nunta Fiului de împarat
Dragii mei prieteni, dragi crestini și noi suntem chemați la nunta Fiului de Împarat și noi suntem chemati la nunta din Împaratia Cerurilor, venim la nunta Sa sau ne ducem la chemările noastre lumești ? Și dacă venim cum ne pregatim? Dacă vrem cu adevărat să venim cum ne vom prezenta în fața Fiului lui Dumnezeu?
“Împăratul întinde ospăţ de nuntă, trimite o dată după cei chemaţi, trimite de două ori, dar ei nu vin din pricina grijilor lumeşti: unul e prins cu gospodăria, altul cu negoţul.
Au fost chemaţi alţii şi de această dată cămara de nuntă s-a umplut de oaspeţi. Printre aceştia a fost aflat unul care nu avea haină de nuntă şi, drept aceea a fost aruncat afară.
Tâlcul pildei e limpede. Ospăţul de nuntă este împărăţia Cerurilor; chemarea este propovăduirea Evangheliei; ce am facut noi în viață? cei ce n-au vrut să vină sunt cei ce nu au crezut de fel; cel fără haină de nuntă este cel care a crezut, dar nu a trăit după îndreptarul credinţei lui. Fiecare să se gândească din care tagmă face parte.
Că suntem chemaţi este limpede – dar suntem, oare, credincioşi?
Fiindcă şi printre credincioşi pot fi, în ciuda numelui, unii fără credinţă.
Unul nici nu se gândeşte la credinţă, ca şi cum n-ar fi; altul ştia câte ceva despre ea şi din ea şi este mulţumit cu asta; altul o tâlcuieşte strâmb; altul nutreşte de-a dreptul vrăjmăşie faţă de ea; şi toţi aceştia – sunt număraţi printre creştini, chiar dacă nu au nimic creştinesc într-înşii.
Dacă eşti credincios, cercetează dacă simţirile şi faptele tale – haina de nuntă a sufletului sunt pe potriva credinţei tale.
Poţi să cunoşti bine credinţa şi să te arăţi plin de râvnă pentru ea, dar în viaţă să lucrezi patimilor, adică să te îmbraci în haina de ruşine a sufletului iubitor de păcat. Astfel de oameni spun una, şi în inimă au alta; în gură au: „Doamne, Doamne!”, iar înlăuntru: „Mă lepăd de Tine”.
Aşadar, cercetaţi-vă pe voi înşivă: sunteţi, oare, în credinţă şi în haina de nuntă a virtuţilor, sau în zdrenţele ruşinoase ale păcatelor şi patimilor?”
Interpretarea istorica este urmatoarea: Dumnezeu a trimis in lume pe Fiul Sau si a pregatit dinainte o nunta. Nunta aceasta este una duhovniceasca. Este nunta viitoare a Mantuitorului cu toti cei care Il vor iubi.
El este Mirele mistic. El vine inainte in odaia de nunta si usile se inchid.
Daca fecioarele neintelepte n-au untdelemn in candele, ele raman pe-afara.
Daca noi nu raspundem la chemarea Tatalui sa venim la nunta Fiului Sau, suntem oameni pierduti.
Dar cei chemati pe vremea aceea erau iudeii. Pe toti i-a chemat prin sute si sute de slujitori, de proroci, de invatatori ai Legii si de carturari. Prin toti i-a pregatit pe iudei ca sa vina la nunta lui Iisus Hristos. Si ei n-au venit, ci au prefacut nunta aceasta intr-o moarte tragica si o inmormantare.
Si au pierdut harul lui Dumnezeu, si pierdut va fi pana cand nu vor recunoaste cele facute impotriva lui Iisus. Pentru ca la Rastignire, atunci cand Pilat s-a spalat pe maini inaintea multimii si a zis: „Nevinovat sunt de sangele Dreptului acestuia, voi veti vedea!” (Matei 27,24), iudeii au strigat: „Sangele Lui asupra noastra si asupra copiilor nostri!” Acesta este un blestem pe care ei si l-au cerut singuri.
Dupa aceea Mantuitorul, la Invierea Sa, i-a trimis pe Apostoli la toate neamurile, ca sa-i cheme pe toti. Si Apostolii au impartit pamantul si au propovaduit: in Africa, in Abisinia indeosebi, in Asia, in Tracia, in Grecia, in zona geto-daca si traca pana in Crimeea (unde a fost Apostolul Andrei).
Toti au propovaduit. Iar in casa Domnului inca mai era loc la masa. Putea sa mai vina oricine.
Atunci s-a adresat Dumnezeu celor simpli, celor bolnavi, pe care i-a vindecat, celor cu probleme mari, pe care i-a linistit sufleteste, celor care aveau demoni in ei, pe care i-a izbavit, si tuturor acestora: schiopi, orbi si celor care nu stiau multe lucruri, care locuiau prin pesteri sau prin case saracacioase sau prin colibe. Cu toata dragostea pe toti i-a chemat! N-a existat nici unul care sa nu fie chemat! Toata lumea a fost chemata, pentru ca mai era loc. Si asa s-a umplut casa Domnului.
Atunci Mantuitorul nostru, Dumnezeu a zis asa: cei care n-au venit si Eu i-am chemat, in veci nu vor gusta din cina Mea!
Iar interpretarea duhovniceasca e ca azi, pentru noi, chemarea la nunta inseamna chemarea la Sfanta Impartasanie. Aceasta chemare este pentru noi. Suntem chemati toti la Biserica lui Hristos, la nunta lui Iisus Hristos.
Cea mai mare nunta a Sa nu este atat Invierea, care este mantuitoare, cat nunta aceasta despre care se vorbeste acum si care este Cina Domnului. Ea este ceea ce facem noi aici, in Altar, cand, prin rugaciunea preotului, care are harul de la episcopul sau, Duhul Sfant coboara peste Sfanta Masa si preface painea, adica prescura si vinul in Trupul si Sangele Domnului.
Pe prescura mare este in centru un fel de sigiliu. E o cruce care o imparte in patru si pe care scrie: Is, Hs, Ni, Ka. Ni inseamna victoria si Ka inseamna biruitorul, deci Iisus Hristos Biruitorul. Pecetea se taie in patru si se pune pe Sfantul Disc in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.
Va impartasiti din ea cei care va spovediti, care ati postit si v-ati curatit sufletul ca sa puteti lua parte la Cina Mantuitorului.
Sa nu se intample cu voi ceea ce s-a intamplat cu cei din parabola, care in veci nu vor gusta din Cina Mantuitorului! Nimeni nu este lipsit, decat daca el se lipseste pe sine, neraspunzand chemarii lui Hristos.
Adica nu-si curateste inima si sufletul de pacate prin marturisire si nu reuseste sa se faca vrednic de impartasire prin post si rugaciune, Sfantul Apostol Pavel spune asa: cine bea Paharul acesta si mananca Trupul acesta cu nevrednicie, isi ia singur siesi osanda.
Ce inseamna haina de nunta? Ce inseamna haina de nunta pentru noi, care venim la biserica?
Pe unii ii vedem ca se imbraca mai frumos. Altii nu se imbraca frumos pentru ca nu au haine sau nu au tragerea de inima pentru vesmintele exterioare.
Dar toti trebuie sa ne imbracam in haina slavirii lui Dumnezeu. Toti trebuie sa ne imbracam in haina pocaintei, sa punem peste sufletul nostru un vesmant curat, alb, care reprezinta purificarea sufletului nostru prin rugaciune pentru venirea la biserica.
Cand vii la biserica nu-i ca la serviciu, nu este ca la restaurant. Cand vii la biserica te pregatesti sufleteste cu o zi inainte sau chiar cu o saptamana inainte. Spui: „Duminica viitoare mergem la biserica”.
Se intampla ceva in suflet, un tremur, sufletul capata alta vibratie decat cea din lumea de toate zilele. In fiecare zi te duci la serviciu si esti satul de el, dar trebuie sa muncesti ca sa-ti castigi viata ta si a copiilor tai.
La biserica vii sa-ti indulcesti privirile spirituale.
Aici vezi biserica plina de Sfinti, ei sunt prietenii nostri. Toti acesti Sfinti pe care-i vedeti zugraviti sunt prietenii mei si ai dumneavoastra. Ei se roaga cu noi, ii chemam in ajutor si ei ne raspund.
Noi spunem: „Rugati-va pentru noi!” si ei se roaga pentru noi. Daca te cheama Vasile, spui: „Sfinte Vasile, roaga-te pentru mine pacatosul!”. Si el se roaga pentru tine.
Aici venim cu alta vibratie sufleteasca. Iesim din dimensiunea umana si intram intr-o dimensiune cereasca. Aici luam contact cu adevaratul Imparat.
Daca venim insa la biserica asa cum mergem la restaurant sau intr-o excursie, nu avem haina de nunta. Venim in haina de toata ziua, plina de pacate, cu tot ceea ce in decursul saptamanii am adunat. Venim in inima noastra cu rautati, cu insulte, cu vorbiri de rau, cu alte pacate mai grave, cu desfranari, cu betii.
Nu poti sa aduci sufletul asa la biserica, trebuie sa-l curatesti putin.
Asa cum atunci cand te duci la servici iti pui o haina mai frumoasa, o camasa mai curata, asa trebuie sa vii in biserica, la slujba, cu un suflet purificat si impodobit.
Sa fie ceva in tine care radiaza in afara sfintenie, bucurie si iertare, prin care si tu ierti si ceri iertare tuturor. Aceasta este haina de nunta.
După cum cei poftiţi la nuntă au ocărit pe împărat pentru că n-au venit, tot aşa şi tu îl ocărăşti dacă, după ce ai fost chemat, te aşezi la ospăţul Lui de nuntă cu o viaţă stricată.
A te duce la nuntă cu haine murdare, aceasta înseamnă: a pleca de pe lumea aceasta având o viaţă necurată. De aceea şi tăcea cel ce intrase la nuntă fără haină de nuntă. Vezi că deşi păcatul lui sărea în ochi, totuşi Dumnezeu nu-l pedepseşte înainte de a-şi fi rostit însuşi păcătosul pedeapsa? Că s-a osândit singur prin aceea că n-a avut ce să răspundă; şi astfel este dat chinurilor celor groaznice. Când auzi că a poruncit să-l arunce în întunericul cel mai din afară, nu socoti că numai aceasta îi este pedeapsa, că l-a trimis doar acolo în locul acela întunecos, ci şi acolo unde-i plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Iar prin plângerea şi scrâşnirea dinţilor arată că chinurile acelea sunt cu neputinţă de îndurat.
Amintiţi-vă de sfinţii aceia, care se îmbracă cu haine de păr, care locuiesc pustia. Aceştia sunt mai ales aceia care au haină de nuntă.
Se va vedea ca: Oricât de multă porfiră le-ai da lor, nu o vor primi.
După cum un împărat s-ar îngreţoşa de hainele peticite ale unui sărac, dacă i s-ar porunci să le îmbrace, tot aşa şi monahii aceia se îngreţoşează de purpură.
Scârbirea nu le vine din altă parte, ci de acolo că-şi cunosc frumuseţea îmbrăcămintei lor.
De aceea dispreţuiesc ca pe o pânză de păianjen mantia de purpură. Imbrăcămintea lor de sac i-a învăţat aceasta.
Deşi se îmbracă în sac, sunt cu mult mai presus, cu mult mai strălucitori decât împăraţii. De-ai putea deschide porţile minţii lor, de-ai putea să le vezi sufletul şi toată podoaba dinăuntru, ai cădea cu faţa la pământ, că ţi-ar lua ochii strălucirea frumuseţii lor interioare, lumina hainelor lor şi străfulgerarea conştiinţei lor.
Aş putea vorbi şi de alţi bărbaţi mari şi minunaţi din vechime; dar pentru că pe oamenii care nu se pot înălţa la cele spirituale îi conving mai repede exemplele din faţa ochilor lor, de aceea vă trimit la locuinţele acestor monahi.
Pe fetele lor nu veţi zări tristeţea, pentru că, zidindu-şi colibele lor în ceruri, sălăşluiesc departe de necazurile şi scârbele din lume; duc război împotriva diavolului şi, ca şi cum ar dansa, aşa se războiesc cu el.
De aceea, pentru că duc război, şi-au făcut colibe şi au fugit de oraşe, de pieţe, de case.
Aşa ar trebui să trăiască creştinii. Să trăiască întocmai ca nişte călători pe pământ, războindu-se cu diavolul, dezlegând pe cei ţinuţi robi de el; să se scape de toate grijile lumeşti.
Pentru ce-ţi faci casă, omule? Ca să te legi şi cu mai multe lanţuri?
Pentru ce ascunzi aurul în pământ? Ca să chemi pe vrăjmaş împotriva ta?
Pentru ce te împrejmuieşti cu ziduri? Ca să-ţi faci închisoare?
Dar, dacă ţi se par a fi grele acestea, să mergem la colibele sfinţilor acelora, ca să vedem cu fapta cât sunt de uşoare toate. Ei îşi fac colibe. Dacă trebuie să le părăsească, le părăsesc cum părăsesc ostaşii taberele când se termină războiul. Aşa trăiesc sfinţii aceştia!
Daca vii la biserica fara haina de nunta, Imparatul, Care este aici de fiecare data, Iisus Hristos stie ce aduce fiecare cu dansul, daca aduce o inima pocaita sau macar o inima indurerata pentru pacatele facute. Stie daca cineva vine cu sfidare in biserica, fara sa-i pese de Dumnezeu, daca vine doar de ochii lumii sau fiindca a auzit ca daca are nevoie de ceva si se roaga, Dumnezeu ii ajută.
Nu se intra in Imparatia lui Dumnezeu pentru ca ai venit la biserica. Nu se intra in Imparatia lui Dumnezeu pentru ca te-ai inchinat si ai aprins lumanari. Se intra in Imparatia lui Dumnezeu atunci cand vii pregatit cu haina de nunta, cu haina de Cina. Haina aceasta de Cina este o haina spirituala, duhovniceasca. Este tot ceea ce facem noi ca sa ne rupem de pacat.
Incercati deci sa va pregatiti sufletul pentru biserica. Incercati sa lasati la usa bisericii toate patimile lumesti. Daca aveti vrajmasie cu cineva, lasati-o afara! Impacati-va! Daca v-a tulburat cineva cu ceva, iertati-l! Daca ati tulburat pe cineva cu ceva, cereti iertare! Si mai presus de orice, cereti iertare lui Dumnezeu, ca atunci cand intrati in biserica, sa intrati cu sufletul impacat”. Amin (postat pe fb de ioan monahul)