Mucenița Paula
Credinta care nu este unita cu faptele bune ne este mântuitoare; ca si diavolii cred, dar nu fac voia lui Dumnezeu ,, precum trupul fără suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este,, ( Iac. 2,26) . Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic ( Mat.15,5)
Pace voua! Sfanta Mucenita Paula s-a născut din părinţi credincioşi şi din tinereţe aprinzându-se cu inima spre dragostea lui Hristos, îşi păzea fecioria să pentru Mirele Cel fără de moarte şi se sârguia să se afle vrednică de cămara cerească. Apoi, cum credința adevarata se măsoara prin fapte, rămânând orfană de părinţi şi având averi îndestulate, înconjura temniţele şi cerceta pe cei legaţi care pătimeau pentru Hristos, cumpărând cu aur pe străjeri pentru a intra în temniţă la sfinţi.
Ea slujea robilor lui Hristos, dându-le toate cele trebuincioase din averile sale; celor chinuiţi de foame şi de sete le aducea hrană şi băutură; celor dezbrăcaţi le dădea îmbrăcăminte; trupurile cele rănite ale mucenicilor şi bubele cele cu puroaie le tămăduia, spălându-le, ştergându-le, punându-le plasturi tămăduitori şi învelindu-le cu pânze curate. Şi sărutându-le rănile lor cele primite pentru Hristos, îi rugă cu lacrimi să se roage lui Dumnezeu pentru dânsa ca să nu o lipsească pe ea de mila Sa.
Deci fiind şi ea prinsă a fost adusă către comit şi nevrând a jertfi idolilor, întâi au dezbrăcat-o şi au bătut-o cu bice, după aceea cu toiege. Şi topindu-se foarte la trup de nevoinţă şi de durerea rănilor, prin arătare de înger s-a făcut sănătoasă, şi luă îndrăzneală la mucenicie.
Apoi iarăşi aducându-se înaintea comitelui, a fost din nou mult chinuită în felurite chipuri şi primind hotărârea cea de pierzare şi sosind la Bizanţ după porunca comitelui, şi mergând la locul unde se săvârşiseră Sfântul Luchilian cu Sfinții tinerii, i s-a tăiat capul, şi aşa a luat cununa muceniciei, iar azi toți sunt prăznuiți pe 3 iunie de Biserica ortotoxa.
„Dacă cineva este ascultător al cuvântului, iar nu şi împlinitor, el seamănă cu omul care priveşte în oglindă faţa firii sale; s-a privit pe sine şi s-a dus, şi îndată a uitat ce fel era. Cine s-a uitat însă de aproape în legea cea desăvârşită a libertăţii şi a stăruit în ea, făcându-se nu ascultător care uită, ci împlinitor al lucrului, acela fericit va fi în lucrarea sa“ (Iac. 1, 21-25)
,,Credinta care nu este unita cu faptele bune ne este mantuitoare; ca si diavolii cred, dar nu fac voia lui Dumnezeu, precum trupul fără suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este,, ( Iac. 2,26)
Ati auzit ce spune marele Apostol Pavel ? Acea credinta este mantuitoare, care se lucreaza prin dragoste. Credinta cunoscatoare au si dracii, iar credinta lucratoare o au numai crestinii cei buni. Credinta care este impodobita si imbracata cu faptele bune este credinta lucratoare, care aduce mantuire sufletului.
Văzînd Domnul popor mult, I s-a făcut milă de ei şi a tămăduit pe toţi bolnavii lor (Matei 14, 14). Iată că Fiul lui Dumnezeu are milă şi de trupurile oamenilor nu numai de sufletele lor. El se milostiveşte şi de suferinţele noastre trupeşti şi le vindecă, uneori chiar înaintea tămăduirii sufletelor, ştiind că prin aceasta oamenii se întorc mult mai uşor la pocăinţă.
Dar făcîndu-se seară, au venit la Dînsul ucenicii Lui şi I-au zis: Locul este pustiu şi vremea a trecut; deci dă drumul mulţimilor, ca să se ducă prin sate să-şi cumpere hrană (Matei 14, 15). Ucenicii, văzînd poporul obosit, flămînd şi însetat, şi soarele asfinţit, au cerut Mîntuitorului să înceteze cuvîntul de învăţătură şi să lase mulţimea să se întoarcă în satele lor ca să mănînce şi să se odihnească.
Oare au greşit ucenicii cu ceva prin aceasta? Nu, nicidecum. Numai că ei cugetau mai mult omeneşte decît duhovniceşte. De aceea Mîntuitorul a respins propunerea ucenicilor Săi prin aceste cuvinte: Nu trebuie să se ducă!
Adică: Nu îndepărtaţi oamenii de la voi, că nu au unde se duce. Iată, sînt ca nişte oi fără păstori. Sînt obosiţi, bolnavi, flămînzi şi însetaţi trupeşte şi sufleteşte şi au nevoie de păstori buni, de cuvinte de mîngîiere, de hrană duhovnicească. Nu trebuie să se ducă de la voi!
Daţi-le voi ca să mănînce! Auzind ucenicii aceste cuvinte, au spus Mîntuitorului Hristos: Nu avem decît cinci pîini şi doi peşti! Iar Domnul a poruncit: Aduceţi-le pe acestea aici la Mine. Apoi Iisus Hristos, privind spre cer, a binecuvîntat pîinile, iar ucenicii, după ce au aşezat poporul pe iarbă, le-au împărţit mulţimilor pîinile şi peştii. După ce s-au săturat toţi cei ce mîncaseră, ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii, ucenicii au strîns rămăşiţele de fărîmituri, douăsprezece coşuri pline (Matei 14, 17-21).
“Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate. Deci nu vă asemănaţi lor, că ştie Tatăl vostru de cele ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să cereţi voi de la El. Deci voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!”
Numai credinta care se lucreaza prin dragoste, numita credinta ortodoxa lucratoare, il poate mantui pe om. ,,Toata fapta buna trebuie s-o conduca dreapta credinta in Iisus Hristos si dreapta socoteala sau cumpana dreapta. Dumnezeiasca Scriptura zice : " Nu te abate nici la dreapta nici la stanga.
Calea de mijloc este cale imparateasca ". Deci, este o credinta care nu are echilibru, o credinta fara dreapta socoteala ,, Fii prieten cu totii, zice, fii blând, de toti iubit, pe nimeni sa nu respingi fara cauza, cinsteste pe tata-tau, pe maica-ta, bucura-te de slava curata, fi nu om, ci înger în trup.
Sa nu graiesti nimic necinstit, nimic mincinos, si nici chiar sa gândesti asa ceva.
Vino în ajutorul celor saraci, nu-i obliga sa fure, ca sa aiba, nu fii batjocoritor si cutezator.
Si cu toate acestea nimeni nu asculta! Oare nu cu dreptate este gheena? Nu cu dreptate locul si viermele cel neadormit? Pâna când oare ne vom precipita spre prapastie? Pâna când oare vom pasi pe spini? Pâna când oare vom calca pe cuie si vom fi atât de nerecunoscatori?
Suntem sub stapânirea unor tirani cruzi, pe bunul Dumnezeu L-am parasit, pe Cel ce nu spune nimic greoi, nimic barbar, nimic de nesuferit, ci din contra ne procura toate cele de trebuinta si mult folositoare noua.
Sa ne desteptam odata, sa ne reculegem, sa iubim precum trebuie pe Dumnezeu, ca astfel sa ne învrednicim de bunurile cele fagaduite celor ce-L iubesc pe El. Prin harul si iubirea de oameni a Domnul nostru, Iisus Hristos, Caruia împreuna cu Tatal si cu Sfântul Duh se cuvine marirea, puterea si slava, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin. (sursa crestinortodox)