Mosii, credinta si traditie
"Fratilor, despre cei care au adormit, nu voim sa fiti in nestiinta, ca sa va intristati ca ceilalti care nu au nadejde. Pentru ca de credem ca Iisus a murit si a inviat, tot asa credem ca Dumnezeu, pe cei adormiti intru Iisus, ii va va aduce impreuna cu El."
Hristos s-a Înalțat! Buna dimineața prieteni ! 30.05.2015. Moșii de vară. Când Mantuitorul ajunge în casa lui Iair, a carui fiica, de numai 12 ani, de abia murise, spune: "Nu plangeti; n-a murit, ci doarme".Sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne (a Infricosatei Judecati) si Sambata dinaintea Duminicii Pogorarii Duhului Sfant (Sambata Rusaliilor) sunt zile ce poarta în popor si denumirea de "Mosi" (cea dintai: "Mosii de iarna", cealalta "Mosii de vara"), pentru ca in ele facem pomenirea parintilor, mosilor si stramosilor nostri cei adormiti.
In Sâmbata dinaintea Duminicii Pogorarii Duhului Sfant (Sambata Rusaliilor sau "Mosii de vara"), Biserica face din nou pomenirea generala a mortilor, rugandu-se pentru ei, prin rugaciunile si cantarile inscrise in slujba zilei, pentru ca si ei sa se bucure de darurile Sfantului Duh, a Carui pogorare este praznuita in duminica, deci Moşii de vară preced sărbătoarea populară a Rusaliilor, care are loc la 50 de zile de la Paşti, atunci când Biserica sărbătoreşte Pogorârea Sfântului Duh.
La Moşii de vară se dă de pomană pentru sufletele celor morţi, iar pomana era dată îndeosebi în vase de lut speciale, folosite numai cu această ocazie. La Rusalii, la 50 de zile după Paşti, se încheie ciclul sărbătorilor pascale. Există obieiul ca în ziua de Rusalii, să se aducă în biserică frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor ca de foc, ca semne ale coborârii Sfântului Duh. Ele sunt binecuvântate și împărțite credincioșilor.
De ce se face pomenirea și rugăciunea pentru cei plecați dintre noi? Sfânta noastră Biserică mărturiseşte nemurirea sufletului şi crede în învierea morţilor. Ea ne învaţă, pentru aceasta, să ne rugăm pentru răposaţii noştri şi pentru toţi cei care au murit în dreapta--credinţă, ca să aibă partea lor de viaţă veşnică şi de împărtăşirea cu Sfinţii în Rai.
De aceea s-a rânduit, ca zi de rugăciune pentru morţi – Sâmbăta – precum şi anumite zile de peste an, în care ducem colivă la biserică şi dăm pomelnic pentru toţi morţii noştri. Sâmbăta dinaintea Rusaliilor este pentru pomenirea celor morţi ca să se împărtăşească şi ei de mângâierea Sfântului Duh, care S-a pogorât peste Sfinţii Apostoli şi de atunci cârmuieşte lumea în chip nevăzut.
Biserica îi numeste pe cei trecuti in viata de dincolo "adormiti", termen care are intelesul de stare din care te poti trezi. Ea nu vorbeste de trecere intr-o stare de nefiinta, ci de trecere dintr-un mod de existenta in alt mod de existenta. Hristos ii va darui cuvantului "adormit", intelesul care il asociaza cu invierea.
Cand Mantuitorul ajunge in casa lui Iair, a carui fiica, de numai 12 ani, de abia murise, spune: "Nu plangeti; n-a murit, ci doarme" (Luca: 8,52).
In Slujba Inmormântarii moartea trupeasca e considerata o mutare, o schimbare de locuinta de la cele trecatoare la cele vesnicie. Viata vesnica este o certitudine, iar existenta pamânteasca este definita ca "viata cea trecatoare care este umbra fara fiinta, vis de inselaciune care se arata ca o naluca, chin al vietii pe Pamant".
In pericopa evanghelica de la aceasta slujba se spune: "si vor iesi cei ce au facut cele rele, spre invierea osandirii". Asa incât învierea nu este optionala. Acest lucru reiese si din Epistola catre Tesaloniceni a Sfantului Apostol Pavel:
"Fratilor, despre cei care au adormit, nu voim sa fiti in nestiinta, ca sa va intristati ca ceilalti care nu au nadejde. Pentru ca de credem ca Iisus a murit si a inviat, tot asa credem ca Dumnezeu, pe cei adormiti intru Iisus, ii va va aduce impreuna cu El."
Potrivit Sfintei Scripturi, dupa moarte urmeaza Judecata particulara, in urma careia omul ajunge sa se impartaseasca fie de fericire, fie de suferinta, stari date de modul vietuirii pe pamant (unit cu Dumnezeu sau despartit de El). Aceste stari nu sunt definitive, ele dureaza pana la Judecata Universala, cand va avea loc invierea întregului neam omenesc si cand vor avea loc hotarârile finale legate de starea de fericire sau suferinta.
Noi ortodocsii ne rugam pentru cei morti, pentru ca avem credinta că prin rugaciunile noastre, sufletul pentru care ne rugam va ajunge la Judecata universala, într-o stare mai buna decat aceea cu care s-a despartit de trup.Amin. (sursa crestinortodox)