Mânăstirea Voroneț
Mânăstirea Voroneț este socotita "Capela Sixtina a Orientului" pentru marea fresca de pe fatada de vest, numita "Judecata de apoi". De asemenea "albastrul de Voronet" este considerat de specialisti ca unic in lume și recunoscut ca și roșul lui Rubes sau verdele lui Veronese.
Cu voia Bunului Dumnezeu, cu rugaciunile Sf. Cuvios Daniil Sihastrul si prin osardia Biencredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfant s-a inaltat, din 26 mai pana in 14 septembrie 1488, Manastirea Voronet cu hramul Sf. Mare Mucenic Gheorghe. Iara, Stefan-voda, mergand de la cetatea Neamtului in sus pre Moldova, au marsu pe la Voronet, unde traie un parinte sihastru, pre nume Daniil, si tatand Stefan-voda in usa sihastrului sa-i descuie, au raspunsu sihastrul sa astepte Stefan-voda afara pana ce si-a istovit ruga. Si dupa ce si-au istovit sihastrul ruga, l-au chemat in chilie pre Stefan-voda si s-au ispovedit Stefan-voda la dansul. Si au intrebat Stefan-voda pre sihastru ce va mai face, ca nu poate sa sa mai bata cu turcii: inchina-va tara la turici, au ba? Iar sihastrul a dzis sa nu o inchine, ca razboiul este a lui, numai, dupa ce va izbandi, sa faca manastire acolo, in numele Sfantului Gehorghe, sa fie framul bisericii.
In secolul al XVIII-lea, calugarul Paisie, venit de la Poltava, a gasit astfel in Moldova un monahism, care, prin numerosi reprezentanti ai lui, practica, in continuarea neintrerupta a acestei traditii, o viata isihasta (de sihastrii), insufletita de rugaciunea lui Iisus.
Tocmai datorita acestei existente de sine a tarilor romane si unei dezvoltari a vietii manastiresti, pe care au putut-o mentine ele, si copierii bogate de manuscrise de spiritualitate ortodoxa, iar mai tarziu tiparirii de carti cu acest continut, din care unele puteau fi trimise si la celelalte popoare ortodoxe, s-a putut mentine neincetat spiritualitatea Sfintilor Parinti in acest monahism.
Aceasta, la randul ei, a facut ca si in creatia teologica romaneasca sa se mentina linia veche patristica, printr-un Neagoe Basarab, prin Varlaam, Dosoftei, Dimitrie Cantemir, in vreme ce teologia greaca si rusa a oscilat intre influenta catolica si cea protestanta (de exemplu la greci, intre tendinta catolicizanta a lui Meletie Sirigul si patriarhul Dositei al Ierusalimului si cea protestantizanta a lui Chiril Lucaris, Mitrofan Critopol, Ioan Cariofil; iar la rusi, intre tendinta catolicizanta a Scolii de la Kiev, pana la Petru cel Mare, si intre cea protestantizanta care incepe de la Petru cel Mare prin Teofan Procopovici, pana ce prin Dimitrie Cantemir incepe sa se descopere linia ortodoxa In spiritualitate, intarita apoi prin Vasile de la Poiana Marului si Paisie Velicicovschi, traitori in Moldova, unde au venit foarte probabil dupa ce au aflat de monahismul acesteia prin Dimitrie Cantemir.
In Moldova, incepand de la Alexandru cel Bun, care pune Mitropolia de Ia Suceava in legaturi cu Constantinopolul, se aduc operele unor autori isihasti, ca Grigorie Sinaitul si patriarhul Filotei, care se traduc aici in slavona bisericeasca.
Dar cu siguranta ca aceste scrieri isihaste - ca si cele venite prin Kelifarevo -, desi in traduceri slavone, nu au ramas fara o rodire in viata calugareasca romaneasca. Altfel nu s-ar fi simtit nevoia sa fie copiate si raspandite in tarile romane.
Roada lor o vedem de fapt in bogata raspandire a tipului calugaresc de sihastru in aceste tari. Cuvantul "sihastru" este transcrierea romaneasca a cuvantului "isihast". Asa cum patriarhul Calist e numit in manuscrisele romanesti "Calistru", asa cuvantul isihast a devenit in rostirea romanesca "sihastru" .
Aproape pretutindeni unde s-au inaltat manastiri mai mari, au existat prin imprejurimi unul sau mai multi "sihastri". Acesti "sihastri" locuiau de multe ori in chilii sapate in stanci sau in bordeie de lemn. In cartea citata a lui Pavel Chihaia sunt date in fotografie usile mai multor astfel de chilii in stanci din muntii Buzaului. Langa Manastirea Putna, intr-o stanca de deasupra unei vai din apropiere, dainuieste pana azi chilia lui Daniil Sihastru.
Se poate presupune ca Stefan cel Mare a zidit manastirea Putna atras de acest loc prin viata ce o ducea in imprejurimi Daniil Sihastru, care era, dupa traditie, duhovnicul lui. Dupa ce acesta s-a retras in partile Voronetului, Stefan cel Mare a zidit si acolo o manastire, Voronetul, unde Daniil Sihastru e si inmormanta. La fel, langa Tismana se afla chilia in stanca unde se spune ca ar fi petrecut uneori, ca sihastru, intemeietorul manastirii, Nicodim.
Neculce, care ne spune ca Voronetul a fost zidit de Stefan cel Mare la indemnul lui Daniil Sihastru, ne spune ca si Alexandru Lapusneanu a zidit Slatina la indemnul unui alt sihastru.
Dar o data ce se zidea in apropiere o manastire, viata sihastreasca nu inceta in imprejurimile mai greu accesibile ale ei. Pe valea Putnei, nu departe de manastire, s-a in -firipat o "sihastrie" pentru calugarii care voiau sa duca o viata de liniste, inchinata rugaciunii. "Sihastria" aceasta a durat pana la ocuparea Bucovinei de catre Austria, mai precis pana Ia Iosif II, care a desfiintat o data cu manastirile din Bucovina si aceasta sihastrie.
Inca la 1776, in 10 ianuarie, Grigore Ghica Voda acorda niste scutiri calugarilor "sihastri" de Ia Putna. Pocrovul e atestat inca de Ia 1691 cu numele de "Sihastria Neamtului". Numele acesta e atestat de un alt manuscris din Biblioteca Academiei Romane, cu nr.1284. Manuscrisul cuprinde in traducere romaneasca scrierea lui Agapie Landos “Mantuirea pacatosilor”. Pahomie, episcop Ia Roman, daruieste acest manuscris sihastriei din muntele Chiriac, adica Pocrovului. Mai stim si de alte scrieri de literatura ascetica, scrieri care circulau in romaneste chiar de la inceputul sec. al XVII-lea. In Biblioteca Academiei Romane sunt Paterice din sec. al XVII-lea (ms. nr. 1429 din anul 1676, nr. 3163 din 1706 etc.).
In 1547, Mânastirii Voroneț i s-a adaugat pridvorul si i s-a facut pictura exterioara sub privegherea Mitropolitului Grigorie Rosca, ce se odihneste in pridvor: Inca de la inceput Manastirea a fost binecuvantata cu calugari cu aleasa viata duhovniceasca, in vreamea Sf. Cuvios Daniil Sihastrul fiind o adevarata lavra a isihasmului romanesc.
Viata monahala s-a intrerupt in anul 1785 dupa anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic si s-a reluat in anul 1991, de data aceasta cu obste de calugarite sub staretia Stavroforei Irina Pantescu. Tanara obste se straduieste sa imbine aromnios rugaciunea cu munca in gospodarie, in camp, in atelierul de pictura si in indrumarea vizitatorilor.
Pe fondul albastru este prezentat "Arborele lui Iesei" sau Genealogia Mantuitorului nostru Iisus Hristos iar pe coloane sunt pictati filozofii greco-latini. Sunt cautati cu privirea Aristotel si Platon iar pe absida laterala retine atentia "chipul ascetic al Sf. Onufirie". In stanga usii de la intrare este zugravit chipul aureolat al Sf. Cuvios Daniil Sihastrul. Deasupra usii strajuieste Icoana "Deisis". Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Judecatorul Atotdrept, priveste cercetator pe toti cei care trec pragul Bisericii noastre; in dreapta si in stanga Sa, Maica Domnului si Sf. Ioan Botezatorul mijlocesc milostivirea pentru noi, oamenii.
Pe contrafort este pictat Sf. Mare Mucenic Gheorghe, patronul Manastirii noastre, iar pe primele randuri ale acestui ansamblu de pictura, sus, "Acatistul Sf. Nicolae" si mai jos, "Acatistul Sf. Ioan cel Nou de la Suceava". In pridvor pictura reprezinta calendarul crestin-ortodox, iar pe multe Icoane se vad nume si zgarieturi, semne ale celor 206 ani de pustiire.
Deasupra usii de la intrare, in pronaous, se afla o mununata Icoana - "Dulcea imbratisare" si mai sus inscriptia in piatra ce precizeaza numele ctitorului si timpul inaltarii Manastirii.
In pronaos se afla, strajuit de o candela aprinsa, mormantul Sf. Cuvios Daniil Sihastrul, ce a fost primul staret al Manastirii. Tabloul votiv, al intemeietorului, se afla in naos. Maria Sa, Stefan cel Mare si Sfant, pictat in anul 1496 impreuna cu Doamna Maria-Voichita si Bogdan mostenitorul inchina, prin mijlocirea Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Manastirea aceasta Mantuitorului nostru Iisus Hristos pentru a-i multumi ca l-a ajutat in lupta impotriva cotropitorilor turci.
Privind tabloul votiv si ascultand clopotele daruite de voievod Manastirii inca de la intemeiere, clopote ce trase de vietuitoarele noastre tinere cheama de peste veacuri numele ctitorului: "Stefan-Voda, Stefan-Voda" ca intr-o vesnica pomenire, ne simtim legati prin fire nevazute de inaintasii nostri.
Valoroasa artistic este catapeteasma din lemn de tisa, aurit, usile imparatesti fiind o adevarata capodopera de sculptura in lemn. De mare pret este tronul Mitropolitului Grigorie Rosca si nadajduim ca va reveni acasa tronul original al Mariei-Sale, cel din Biserica fiind o copie distonand cu piesele vechi.
Pictura din naos si din Sf. Altar, obosita de fumul lumanarilor sutelor de ani, asteapta restaurarea. Dupa primele probe de curatire facute de specialisti se zaresc culorile originale bine conservate. Aceasta lucraea minutioasa si costisitoare se va face din donatiile statului nostru roman si din micile donatii ale turistilor si inchinatorilor romani si straini care iubesc Voronetul.
Expresia artistica a dreptei noastre credinte, a rafinamentului si gustului pentru frumos a neamului nostru, Sf. Manastire Voronet indeamna la reculegere si incanta inima si mintea privitorului ce ajunge la noi din toate colturile lumii.
Sihastrii acestia au fost de fapt foarte populari in trecutul nostru. S-a recunoscut rolul lor in sustinerea puterii de rezistenta a poporului nostru in vremuri grele. Am amintit de Daniil Sihastru, cel care l-a sfatuit pe Stefan cel Mare, intarindu-l la lupta pentru apararea Moldovei crestine intr-un moment de descurajare.
Ei nu erau niste reclusi nepasatori de lume, in sensul reclusilor din Occident sau chiar din Muntele Athos. Ei ajutau in tot felul poporul in greutatile lui. Parintele Ioanichie Balan spune: "Apoi sihastrii veneau in ajutorul oamenilor cu sfatul, cu spovedania, cu mustrarea si cu indemnul. Calugarii, sihastrii, pustnicii acestia fugiti de lume, au iubit cel mai mult oamenii, s-au rugat neincetat pentru ei.
Acesti pribegi ai muntilor, acesti prieteni ai Carpatilor, acesti locuitori ai codrilor au fost in acelasi timp cei mai apropiati sfetnici ai voievozilor ... toti voievozii au avut ca duhovnici si sfetnici de taina calugari si sihastri. In ei aveau cea mai mare incredere, cea mai mare nadejde, lor le destainuiau inima, sfatul lor iI pazeau cu sfintenie, de la ei cereau rugaciune si binecuvantare, cand plecau sa-si apere credinta si pamantul stramosesc".
Popularitatea lor se vede si de acolo ca numele de sihastru, ca transcriere in limbaj popular romanesc a numelui de isihast, a devenit si a ramas in viata poporului nostru cu intregul lui inteles din secolul al XIV-lea, cand s-a raspandit din Sfantul Munte, ca un nume familiar, dar si ca o dovada ca modul isihast al calugariei s-a practicat in tot trecutul nostru, in vazul poporului.
Dupa cate stim, la nici un alt popor ortodox numele de sihastru n-a devenit atat de popular, nu s-a pastrat cu aceasta larga si populara rezonanta, pentru ca nici modul isihast al calugariei nu s-a pastrat la fel