La Alba Iulia Biserica Ortodoxa Românească aparținand de Biaznt a fost încă de la începuturile crestinismului.
E bine să știm:La Alba Iulia Biserica Ortodoxa Românească aparținand de Biaznt a fost încă de la începuturile crestinismului.
Desi contestată de maghiari, în sfârşit harul divin s-a aplecat şi asupra românilor din Transilvania, prin excepţionala descoperire de pe Platoul Romanilor din Alba Iulia, privind edificarea primei biserici episcopale din arealul Transilvaniei a episcopului Ierotei din sec. X, uns de patriarhul bizanţului Theopilactus, cu ozazia vizitei la Constantinopol, la solicitarea împăratului Constantin Porfirogenetul.
Poporul român este unul dintre cele mai vechi popoare creştine din Europa. Procesul de încreştinare a strămoşilor noştri a fost complet şi îndelungat. Încreştinarea lor a fost favorizată de o serie de elemente ale religiei geto-dacilor apropiate de cele ale creştinismului precum: rolul divinităţii supreme, Zamolxis ca zeu unic, credinţa în nemurire, ideea sacrificiului de sine, austeritatea şi puritatea vieţii preoţilor geto-daci etc.
Mircea Eliade afirma: „CREDINŢELE RELATIVE LA ZAMOLXIS ŞI LA CULTUL SĂU AU FOST ABSORBITE ŞI TRANSFORMATE RADICAL DE CREŞTINISM”.
Schimbarea religiei s-a făcut paşnic, nu prin lupte sau dărâmare de temple, iar P.P. Panaitescu afirma că: „POPORUL DE LA SATE ŞI-A PĂSTRAT VECHILE OBICEIURI ŞI NU VEDEAU O CONTRADICŢIE ÎNTRE VECHEA RELIGIE ŞI NOUA RELIGIE, IAR OBICEIURILE LEGATE DE CALENDARUL AGRICOL AU FOST ÎNLOCUITE UŞOR CU ÎNVĂŢĂTURA CREŞTINĂ”.
Termeni de credinţă au fost creaţi direct de strămoşii noştrii prin preoţii lor, fiind diferiţi de cei folosiţi în Biserica Apuseană, dovedindu-se cu aceste argumente că românii n-au fost încreştinaţi prin misionari de la Roma. Biserica strămoşească nu a fost niciodată sub jurisdicţia Romei, mai ales că în primele trei secole fiecare biserică îşi avea episcopul său, bucurându-se de o deplină independenţă şi nedepinzând canonic de nici un alt ierarh.
Printre cele mai vechi biserici din România din preajma anului 1000 este considerată biserica ortodoxă bizantină de la Alba Iulia fondată în 950 de Geula in care a slujit Ierotei primul episcop al Transilvaniei.
Documentele istorice bizantine arată că Ierotei a fost primul episcop al Turkiei; dar conform Institutului de istorie al Academiei Ungariei, Turkia din documentele bizantine era chiar Transilvania, definită de râurile Criș, Mureș, Timiș, iar în vest de Tisa. Episcopia Transilvaniei a fost creată de Geula/Iula pentru mulțimea de credincioși români și slavi.
"Iuliu - Geula - a fost întemeietorul primei ţări româneşti de sine-stătătoare - VALACHIA TRAN-SIUANA între Carpaţii Orientali şi Tisa, care şi-a stabilit capitala la Alba , iar în mod firesc, oraşul i-a preluat numele, devenind ALBA lui IULIU - ALBA IULIA.
Alba Iulia se află printre cele mai vechi aşezări, cu continuitate românească şi creştin ortodoxa din Transilvania şi din ţara noastră. Aşezata pe cursul mijlociu al râului Mureş aproape de confluenţa cu râurile Târnava, Ampoi, Sebeş, precum şi ca poartă principală de intrare în frumoasa şi bogata zonă auriferă a Munţilor Apuseni, a avut o importanţă deosebită din cele mai vechi timpuri, fiind râvnit de toate popoarele care au trecut peste ţara noastră până în zilele noastre.
Însemnătatea acestui oraş clădit pe o aşezare dacică THARMIS (TARNIS), după cucerirea romană, din punct de vedere militar, politic, economic, cultural şi mai ales religios a fost bine cunoscut în decursul istoriei, în această parte a Europei.
Numeroasele denumiri pe care le-a avut oraşul, confirmă cu certitudine desfăşurarea „frământată” cu numeroase evenimente importante din istoria bimilenară a acestei aşezări, între care au fost evenimentele istorico-religioase cunoscute, iar altele mai puţin cunoscute, dar care au avut un rol hotărâtor pentru dăinuirea neamului românesc şi a creştinismului, mai ales în Transilvania, şi în istoria Romaniei.
Densitatea aşezărilor preistorice descoperite de specialişti pe meleagurile Albei şi împrejurimi (Teleac, Sălişte, Limba, Pâclişa, Ghirbom, Sebeş, Petreşti, Daia Română, Păuca, Câlnic, Căpâlna, Pianul de Jos, Sântimbru, Mihalţ, Obreja, Bucerdea Vinoasă, Cetea, Piatra Craivei, Ţelna, Ampoiţa, Balomir, Tărtăria, Teiuş, etc) confirmă cu prisosinţă condiţiile favorabile de viaţă care au existat pe aceste meleaguri şi care au asigurat viaţa şi continuitatea vieturii.
Cu ocazia amplelor lucrări de restaurare şi înfrumuseţare a cetăţii din Alba Iulia, demarate şi organizate de Primăria Municipiului s-a deschis un nou şantier arheologic, pe platoul deschis din faţa Catedralei maghiare Romano-catolice „Sf. Mihail”.
Lucrările au fost coordonate de arheologul expert dr. Daniela Marcu Istrate, care împreună cu soţul său Angel, au pus bazele Asociaţiei Culturale „Hieronymus” în anul 2002, la Braşov.Arheologul expert dr. Daniela Marcu Istrate a cunoscut bine zona cercetată, întrucât în anii anteriori a condus de asemenea lucrările de săpături şi cercetări arheologice din zona Catedralei Romano-Catolice din cetate.
Constatările au fost prezentate în importanta lucrare „Catedrala Romano-Catolică „Sf. Mihail” şi Palatul Episcopal din Alba Iulia – cercetări arheologice (2000-2002)”, volum realizat şi răspândit în limba maghiară cu sprijinul Fundaţiei „Teleki Laszlo” de la Budapesta. În limba română, lucrarea s-a realizat cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Alba.
Înainte de încheierea lucrărilor de cercetare arheologică din acest an, din faţa Catedralei Romano-Catolice, la data de 13 aprilie 2011, arheologul expert dr. Daniela Marcu Istrate, în cadrul unei conferinţe de presă a anunţat Descoperirea întâmplătoare a primei BISERICI CREŞTINE RĂSĂRITENE DIN TRANSILVANIA LA ALBA IULIA.
În sfârşit harul divin s-a aplecat şi asupra românilor din Transilvania, prin excepţionala descoperire de pe Platoul Romanilor din Alba Iulia, privind edificarea primei biserici episcopale din arealul Transilvaniei a episcopului Ierotei din secolul X.
Considerăm că această descoperire de la Alba Iulia pe lângă altele, reprezintă o mărturie elocventă şi sigură a existenţei creştinismului organizat şi într-un stadiu avansat pe meleagurile Albei,ţinând cont de perioada sec. X.
Această descoperire înlătură, toate interpretările greşite care au ajuns prin pagini de istorie până astăzi la noi, pe această temă, dăruindu-ne posibilitatea să demonstrăm lumii întregi, faptul că noi românii încă de la început am fost un popor creştin cu calităţile respective, alăturându-ne marilor idealuri ale umanităţii.
În mod sigur această descoperire, după peste 1000 de ani, este de o importanţă crucială pentru Istoria României, iar pentru noi românii din Transilvania şi mai ales pentru cei de pe meleagurile Albei, această descoperire „visată” confirmă cu certitudine existenţa şi continuitatea neamului românesc pe aceste meleaguri, precum şi existenţa creştinismului răsăritean organizat prin Episcopia de Alba Iulia a Sfântului Ierotei, de la sfârşitul mileniului I.
În ceea ce privesc confuziile existente în diferite lucrări /voite şi nevoite) referitor la numele (denumirea) şi etnia unor personalităţi precum şi despre locul de reşedinţă a episcopului Ierotei şi rolul său în consolidarea şi răspândirea creştinismului în această zonă este uşor de stabilit în continuare.
O serie de specialişti români – istorici şi arheologi – au intuit, iar alţii au fost convinşi de existenţa la Alba Iulia a unei biserici episcopale, care sperau să fie descoperită într-un viitor cât mai apropiat.
Creştinismul pe meleagurile Albei a apărut mai pregnant în a doua parte a sec. IV, intârzierea a fost influenţată de cucerirea şi stăpânirea Daciei de către romani şi mai ales de stabilirea guvernatorului roman precum şi a sediului Legiunii XIII Gemina, la Alba Iulia.
Persecuţiile sângeroase împotriva creştinilor începute în anul 64 de împăratul Nero (54-68) au continuat şi în perioada împăratului Traian. Începând cu secolul II în Imperiul Roman s-a desfăşurat o politică oficială împotriva credinţei creştine, iar împăratul Traian (110-112) a decis pedeapsa cu moartea împotriva creştinilor acuzaţi de subminarea ordinelor religioase şi politice tradiţionale.
Edificatoare în acest sens sunt scrisorile/rapoartele guvernatorului din BITYNIA (din S-E Mării Negre), Plinius cel Tânăr, către Împăratul Traian privind anchetarea şi măsurile întreprinse împotriva creştinilor Redăm un extras edificator:
„DEOCAMDATĂ ACEIA CARE MI-AU FOST DENUNŢAŢI DREPT CREŞTINI AM PROCEDAT ÎN FELUL URMĂTOR: I-AM ÎNTREBAT PE EI DACĂ SUNT CREŞTINI, PE CEI CARE RECUNOŞTEAU, I-AM ÎNTREBAT A DOUA OARĂ ŞI A TREIA OARĂ, AMENINŢÂNDU-I CU MOARTEA, PE ACEIEA CARE RĂMÂNEAU STATORNICI ÎN AFIRMĂRILE LOR, NU M-AM ÎNDOIT NICI O CLIPĂ, CĂ TREBUIA PEDEPSITĂ MĂCAR ÎNCĂPĂŢĂNAREA ŞI ÎNDĂRĂTNICIA LOR NECLINTITĂ”.
Cu toate acestea, trebuie să menţionăm că Legiunea XIII Gemina care îşi avea reşedinţa la Alba Iulia era formată majoritar din soldaţi aduşi din Orientul Apropiat, care credeau în zeul MITHRAS, iar unele precepte ale credinţei acestuia se apropiau de cele ale dacilor, fapt ce a ajutat în procesul de încreştinare.
Probabil că în acest lăcaş de cult creştin a slujit călugărul HIEROTEUS, devenit episcop misionar.
Pe locul respectiv, iniţial, din perioada stăpânirii romane, se ştie că a fost un templu roman care după încreştinarea românilor din oraş a fost transformat într-un lăcaş de cult creştin al românilor din Alba Iulia.
Constantin Economu în lucrarea sa „ALBA IULIA - ITINERAR TURISTIC”, referitor la cele de mai sus, menţionează că: „PRINTRE PIETRELE CARE COMPUN ACEASTĂ CLĂDIRE (catedrala romano-catolică) S-A GĂSIT PRIN 1550 UN ALTAR ROMAN DEDICAT LUI JUPITER ŞI IUNONEI DE CĂTRE UN SOLDAT, MUCIANOS, CARE ARATĂ CĂ A ZIDIT ŞI UN TEMPLU HOROLOGIAR PE VREMEA LUI MARCUS AURELIUS”.
Monumentul a fost identificat în anul 1907 de către Ştefan Müller, cu ocazia lucrărilor de restaurare a catedralei construită în stil romanic în secolul XIII, iar ulterior de alţi cercetători recunoscuţi ca Radu Heitel, Mihai Blăjan, Nicolae Gudea etc.
Existenţa unui centru creştin puternic la Alba Iulia, care era binecunoscut în această parte a Europei, l-a determinat pe împăratul Bizanţului Constantin Porfirogenetul (al VII-lea) în jurul anilor 950/956 să-l invite la Constantinopol pe Gilas împreună cu CĂLUGĂRUL HIEROTEUS.
Delegaţia de la Alba Iulia a fost primită la Constantinopol cu mult fast iar împăratul Constantin Porfirogenetul i-a acordat titlul de PATRICIUS lui Gilas, iar pe călugărul HIEROTEUS, patriarhul bizanţului Theopilactus, l-a uns EPISCOP.
La întoarcere, după o lună de zile, delegaţia s-a întors cu multe daruri, printre care obiecte şi cărţi bisericeşti. În acest fel la Alba Iulia , la mijlocul sec. X, s-a creat prima organizare bisericească prin înfiinţarea episcopiei organizată şi condusă de HIEROTEUS, dependentă direct de PATRIARHIA DE LA CONSTANTINOPOL.
Arheologul Radu Heitel, în perioada 1968- 1976 a efectuat cercetări arheologice amănunţite asupra Catedralei romano-catolice „Sf. Mihail”, afirmând despre „biserica rotundă” că este primul monument eclezistic de tradiţie bizantină ce poate fi legat de „PERIOADA LUI HYEROTEUS - ŞI CEL MAI VECHI MONUMENT ECLEZIASTIC DE ORIGINE BIZANTINĂ APARŢINÂND BISERICII RĂSĂRITENE DE PE TERITORIUL TRANSILVANIEI”.