Înainte-praznuirea Botezului Domnului
Începând din această zi, 2 ianuarie, glasul Bisericii se umple de cântări de bucurie în așteptarea marelui praznic al Dumnezeieștii Arătări a Domnului sau al Botezului Domnului, săvârșit la 6 ianuarie, pregătind inimile credincioșilor să-l întâmpine cum se cuvine.
,,Găteşte-te Zabuloane, pune-te în rânduială Neftalime. Iordane, râule, opreşte-te şi săltând primeşte pe Stăpânul, Cel Ce vine să Se boteze. Bucură-te Adame, împreună cu strămoaşa; nu vă ascundeţi ca mai înainte în Rai. Că S-a arătat Cel Ce va văzut pe voi goi, ca să vă îmbrace în haina cea dintâi Hristos S-a arătat, vrând să înnoiască toată făptura”.(Tropar la inainte praznuirea Botezului Domnului)
Când copilaşul avea opt zile, Maria şi Iosif l-au circumcis potrivit Legii mozaice şi i-au pus numele Iisus, aşa cum li se spusese. Drept aceea, S-a tăiat împrejur, ca să fie arătat omenirii; pentru că de nu S-ar fi îmbrăcat cu trupul nostru, apoi cum ar fi fost cu putinţă să se taie împrejur nălucirea, iar nu trupul, fiindcă grăieşte Sfântul Efrem Sirul: „Dacă n-a fost trup, pe cine a tăiat Iosif împrejur? Cel ce a fost cu trup adevărat S-a şi tăiat împrejur ca un om, şi cu sângele Său S-a roşit Pruncul, ca un fiu omenesc şi, durându-L, plângea, precum se cădea firii omeneşti”.
Cunoscut vă este, că la vârsta de 30 de ani de viață tăinuită, sfințită prin munca mâinilor sale și prin ascultare, Domnul Iisus vine și descoperă lumii la Iordan, primind Botezul Sfântului Ioan Proorocul. Și două sunt darurile pe care ni le face Domnul, oamenilor și lumii, la Botezul Său: pe de o parte, un dar de curățire, de spălare, de ispășire, de pocăință pentru toate păcatele lumii; iar pe de altă parte, Botezul este un dar de împărtășanie din lumina și din sfințenia Duhului Sfânt. Pe scurt, botezul este un dar de smerenie și de ispășire; pe de o parte și un dar de preamărire și de ridicare a firii noastre la lumină și la sfințenie.
Într-adevăr, pe de o pare, Hristos Domnul se smerește în Iordan.
El ia asupra Lui păcatele lumii întregi și ale fiecăruia din noi în parte, și le ispășește prin însuși faptul că se smerește și primește botezul păcătoșilor, El Care este fără de păcate. Dar, pe de altă parte, Hristos Domnul e preamărit la Iordan. Atunci când se deschid cerurile, descoperim că Domnul Iisus Hristos este Dumnezeu-Fiul; este Cel venit în trup omenesc, plin de har și de adevăr, că El necontenit împarte har; El este adevăr celor ce cred într-Însul. El înnoiește, preamărește și ridică necontenit firea noastră la lumina și la sfințenia ei cea dintâi.
Căutându-mă pe mine, cel rătăcit pe căi neumblate, Dumnezeule al meu, îmbrăcându-Te cu sărăcia cea preabogată, stai de față să Te botezi, Izbăvirea tuturor. Se minunează de venirea Ta, Iisuse, Făcătorule de bine, Înaintemergătorul, și umilit strigă Ție: foc fiind, Stăpâne, să nu mă arzi pe mine, cel ce sunt iarbă uscată, Doamne.Rourează-ne dezlegarea de păcate, Iubitorule de oameni, Cel ce în curgerile Iordanului ai cufundat greșelile pământenilor pentru mila Ta.( 2 ianuarie)
Lumea cea îmbătrânită în greșeli, înnoind-o, Iubitorule de oameni, vii să faci oamenilor uimitoare naștere a doua, prin apă și prin Duh. Pentru aceasta slăvim Arătarea Ta. Pustiu însetat, fire omenească toată, veselește-te; că iată, Apa vieții, Se arată Hristos, înnoirea tuturor, ca să te adape pe tine cu harul din destul. Saltă de bucurie și te pregătește Iordane, ca sa primești Apa ce curge spre viața de veci. Râuri dănțuiți, văzând acum pe Izvorul desfătării, intrând în apele Iordanului și uscând revărsările răutății.( 3 ianuarie)
Cu dumnezeiasca Ta strălucire, Bunule, luminează, Te rog, sufletele celor ce vin la Tine, Cuvinte al lui Dumnezeu, adevăratul Dumnezeu, Cel ce cheamă la Sine pe cei din negura greșelilor.
Cel ce ca un râu al păcii ești plin de ape tainice; Unule Doamne, venit-ai la râu, cerând să Te botezi de la o mică picătură, Cel ce singur ești fără de păcat. Curățirea sufletelor se gătește, luminarea și dezlegarea din cele cumplite a venit. Râule Iordan, veselește-te! Dănțuiește întreagă făptură; pământule și marea bucurați-vă, slăvind pe Preabunul Hristos. ( 4 ianuarie)
Iată Lumina se arată; iată curățirea se ivește; iată Mântuitorul stă de față, ca să strălucească celor din întuneric dumnezeieștile raze. Pe Acesta, cu gânduri curate, cu bucurie să-L primim. Nu cu înțelepciunea și cu bogăția lui să se laude muritorul, ci cu credință în Domnul, cu dreptate să strige lui Hristos, Dumnezeu, cântând pururea: pe piatra poruncilor Tale întărește-mă, Stăpâne. Lumina Ta cea nepătrunsă, fă-o să strălucească în inimile celor ce cu credință Te lăudăm pe Tine; pacea Ta cea mai presus de minte dă-ne-o nouă, ca alergând din noaptea neștiinței către lumina poruncilor Tale, să Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni. (5 ianuarie)
În ziua Naşterii Domnului l-am văzut pe Hristos prunc în peşteră. Pe 1 ianuarie l-am văzut prunc de opt zile tăindu-se împrejur şi primind numele de Iisus. Şi astăzi îl vedem „bărbat desăvârşit“ (Efeseni 4, 13), la vârsta de 30 de ani, venind la repejunile Iordanului să fie botezat.
În jurul botezului se nasc anumite întrebări, care cer explicaţii.
Informaţiile însă ajung până acolo când Hristos de doisprezece ani a mers la Ierusalim, s-a închinat în Templul lui Solomon, a rămas acolo trei zile şi i-a uimit pe înţelepţii lui Israel cu întrebările şi cu răspunsurile Lui. Apoi, Evangheliile tac. Există un gol. Unde a fost şi ce a făcut Hristos de la 12 până la 30 de ani? Duşmanii credinţei exploatează acest gol. Şi ce zic?! Că în această perioadă (de 18 ani) a călătorit şi s-a dus departe, în ţări diferite, şi în special în spaţiul misticismului empatic, în Indii, şi acolo a învăţat înţelepciunea pe care apoi a propovăduit-o.
Minciună! Hristos nu s-a dus nicăieri. Cum se demonstrează asta? O spune Evanghelia. Vă explic lucrul acesta şi printr-un exemplu. Eu, prin harul lui Dumnezeu, provin dintr-un mic sat din Ciclade. Dacă mergeţi acolo, în satul meu, vă vor spune lucruri despre viaţa mea: că eram mic, că am mers la şcoala primară, că am mers la gimnaziu, că am mers la universitate, şi că…, şi că… Toate le ştiu. Pentru că lucrurile acestea se discută. Cunosc detaliile vieţii fiecărui consătean. Într-un sat mic a locuit şi Hristos, în Nazaret; de aceea s-a numit Nazarinean.
Aşadar când s-a făcut mare, de 30 de ani, şi a propovăduit în Nazaret, ce spuneau?
Curios lucru! Ăsta la şcoală nu s-a dus: „Cum de ştie acesta carte fără să fi învăţat?” (Ioan 7, 15), că ştie atâtea lucruri?!…
Compatrioţii lui, adică, mărturisesc că nu a plecat din cercul Nazaretului, ci – ce a făcut? – în această perioadă de 18 ani era acolo primul muncitor.
Să audă aceasta toţi acei părinţi ai muncii şi falşi ocrotitori care profită de muncitori. Domnul nostru Iisus Hristos a fost muncitor, cu bătături în mâini.
Sărac, slujea în atelierul Sfântului Iosif ca să se întreţină pe El şi pe Sfânta Lui Maică. Există şi o icoană, care-L prezintă în atelierul tâmplăresc al părutului Său tată, ţinând în mâini un ferăstrău şi o teslă şi muncind.
Iată aşadar unde a fost Hristos de la 12 până la 30 de ani.
Dacă ar fi fost în alte ţări, ar fi cunoscut-o compatrioţii Săi, dar ei mărturisesc, că nu S-a dus. De aceea sunt uimiţi, nu se pricep cum cunoaşte „carte, fără să fi învăţat”.
Iisus s-a botezat pentru a Se face cunoscut oficial. Până în clipa aceea era un anonim. Nu-L cunoştea nimeni. Cine ar fi presupus că sub acel muncitor cu fierăstraie şi ciocane se ascundea Creatorul universului, Mesia cel aşteptat? Şi chiar Înainte-Mergătorului era necunoscut. Acum devine cunoscut tuturor.
Iisus s-a botezat şi pentru a se arăta Taina Sfintei Treimi. În clipa Botezului s-a arătat adevăratul Dumnezeu, care era necunoscut în toată perioada antică.
Strămoşii noştri atenieni în „vestita cetate” ridicaseră un altar „Dumnezeului necunoscut” (Fapte 17, 23). Aşadar, la repejunile Iordanului S-a arătat adevăratul Dumnezeu. Cum s-a arătat? Drept Sfânta Treime. Un singur Dumnezeu – Trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. O taină de necuprins! Ce exemplu să aduc?
Iată ceva ce n-am ştiut: când are loc diviziunea atomului, se spune că are loc emiterea a trei particule; unul este atomul şi emite trei particule. Cele trei devin nouă şi aşa mai departe; cresc potrivit progresului geometric. Este şi aceasta o imagine asemănătoare, dar orice am spune nu putem să explicăm taina cea mare.
De altfel, putem oare să explicăm măcar tainele cele mai mici ale naturii? Matematicianul Einstein zice: „Înotăm în oceanul tainei”. De aceea, aici, dincolo de logică şi de cele cinci simţuri, este nevoie de „al şaselea simţ”, adică de credinţă.
Prin credinţă ne apropiem de marea taină, iar viermii de noi, fiinţe mici şi lipsite de importanţă, ne plecăm grumazul şi zicem: Sfântă Treime, Părinte şi Fiule şi Duhule Sfinte, miluieşte lumea.
Arătarea Sfintei Treimi astăzi – Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. S-au deschis cerurile. S-au tulburat apele. „Iordanul s-a întors înapoi” (Psalmul 113, 3). S-a arătat un porumbel, simbol al purităţii şi al curăţiei. Şi s-a auzit un glas: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Matei 3, 17).
Hristos s-a botezat şi pentru a se face pildă creştinilor. El însuşi nu avea nevoie de botez; noi avem nevoie de curăţia pe care o dăruieşte taina.
Apa cristelniţei nu este o apă comună – dacă crezi, desigur – dacă nu crezi, e dreptul tău. Din clipa în care preotul îşi pune epitrahilul şi binecuvintează, din ceasul acela apa primeşte deja o putere făcătoare de minuni, văzută prin credinţă; în cristelniţă se îngroapă Adam cel vechi cu toate păcatele lui, iar omul iese mai alb chiar decât zăpada. Aceasta este credinţa noastră.
Aşadar botezul lui Hristos s-a făcut pildă pentru noi.
Prefigurarea borezului Domnului Isaia 49, 8-15. ,,Aşa vorbeşte mai departe Domnul: „La vremea îndurării Te voi asculta şi în ziua mântuirii Te voi ajuta; Te voi păzi şi Te voi pune să faci legământ cu poporul, să ridici ţara şi să împarţi moştenirile pustiite; să spui prinşilor de război: ‘Ieşiţi!’ şi celor ce sunt în întuneric: ‘Arătaţi-vă!’ Ei vor paşte pe drumuri şi vor găsi locuri de păşune pe toate coastele. Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-I va bate arşiţa, nici soarele, căci Cel ce are milă de ei îi va călăuzi† şi-i va duce la izvoare de ape. Voi preface toţi munţii Mei în drumuri şi drumurile Mele vor fi bine croite.” Iată-I că vin de departe, unii de la miazănoapte şi de la apus, iar alţii din ţara Sinim. Bucuraţi-vă, ceruri! Veseleşte-te, pământule! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Căci Domnul mângâie pe poporul Său şi are milă de nenorociţii Lui. Sionul zicea : „M-a părăsit Domnul şi m-a uitat Domnul!” „Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip”.
“Glasul celui ce striga in pustie”, si se nevoia Sf. Ioan Botezatorul undeva in Muntii Iudeei. 30 de ani de pustie a petrecut, si de rugaciune si de nevointa, ca sa se faca vrednic sa boteze pe Mantuitorul Hristos. Mantuitorul nu avea nevoie de botezul omului, ca nu avea pacate, dar ca sa ne invete pe noi, pacatosii, sa ne smerim si noi, fiecare unul altuia si toti inaintea lui Hristos, a duhovnicului, sa ne smerim marturisindu-ne pacatele noastre.
Asta e taina Botezului pe care l-a practicat Sf. Ioan Botezatorul, a invatat lumea ca fara spovedanie si fara spalarea pacatelor cu cainta, si fara marturisire deci, nu ne putem apropia de Hristos. Si acesta se numeste botezul pocaintei.
Asadar Sf. Ioan, dupa 30 de ani cat a stat in pustie imbracat intr-o haina din piele de camila si incins cu brau de curea, dupa 30 de ani a luat porunca de la Dumnezeu sa se duca in partea de rasarit.
Noi am ajuns odata pe acolo, prin Tara Sfanta, si acolo, spre rasarit, se coboara in vale pana in Valea Iordanului. E o vale destul de adanca si lipsita de verdeata. Mai mult nisip si caldura foarte mare acolo.
Si a fost trimis acolo ca sa pregateasca lumea pentru venirea lui Hristos. Si propovaduia, spunea cuvant de invatatura:
“Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor!”,
“Iata Mielul lui Dumnezeu Care vine sa ridice pacatele lumii”.
Apoi indemna ca sa dea din hainele lor – daca aveau doua sau trei – una celui sarac; daca au bani, sa dea si celui ce nu are; fiecare sa se multumeasca cu cat ii da Dumnezeu, cu “salariul” lui, cum se spune acolo – citim la Marcu in special, la Evanghelie la inceput – si fiecare sa isi caute de sufletul lui si de pocainta.
Iar pe cei bogati, pe cei zgarciti, pe cei rai ii mustra si zicea: “Pui de naparca …” pentru ce-ati venit aici daca nu aveti smerenie? Adica, cu alte cuvinte, daca din inima nu ne caim, nu ne pocaim, degeaba mergem noi chiar si la Biserica.
Ne trebuie si cainta, ne trebuie si lacrima, ne trebuie si rabdare, ne trebuie si milostenie la cei saraci, cat de putin trebuie sa facem si noi, sa ne ajutam frate pe frate. Asa invata Sf. Ioan acolo, in Valea Iordanului, si asa a facut-o pana cand a venit Mantuitorul sa Se boteze de la Ioan.
Care e taina botezului practicat de Sf. Ioan Botezatorul, sau ce simbolizeaza el? Simbolizeaza spovedania noastra, a crestinilor.
Si iata ca, la inceput de an nou, aceasta Evanghelie ne indeamna sa va oferim acest indemn: sa pornim la un an nou cu viata noua, cu inima curata si smerita, cu dragoste si fratie intre crestini, intre rude, intre toti.
Si sa promitem bunului Dumnezeu la inceput de an nou, daca vrem sa ne mearga toate mai bine decat acum, ca vom veni duminica regulat la Biserica, fiecare in satul lui sau la parohia lui, sau la un schit, care unde poate.
Cel mai bun sfat pe care vi-l dam noi acum este acesta: Nu lipsiti sarbatoarea, duminica, de la Sf. Liturghie! Este cea mai mare slujba si jertfa care se face pe pamant. Fara Sf. Liturghie nicio rugaciune nu are valoare, iar daca incepem cu Sf. Liturghie si terminam cu iertarea catre toti, cu adevarat suntem pe calea lui Hristos, pe calea pocaintei, pe calea mantuirii.
Asa ca indemnam inca o data sa incepem anul nou cu o viata noua: cu ganduri mai bune, cu rabdare mai multa. Viata este grea. Suntem si noi tot de la tara, nu suntem de pe alta parte. Stim toate necazurile dv., poate chiar mai mult decat credeti, pentru ca suntem dintre oameni, din satele acestea, si ne e mila de oameni, dar trebuie sa va si indemnam, sa va mai si mangaiem, sa va mai si vorbim mai aspru putin, ca asa sa intelegem ca fara rugaciune, fara Sf. Liturghie, fara prezenta noastra regulata la Biserica, pe cat se poate, afara de boala, de necaz, afara de nastere, atuncea fiecare stie ce are de facut.
Deci, fara aceasta lucrare duhovniceasca care se face in Biserica, fara Sf. Liturghie si toate celelalte slujbe, si fara rugaciunea de acasa seara, dimineata, care cum poti, un Acatist macar, un Paraclis, o catisma, daca nu doua-trei la Psaltire, cateva metanii, macar 10, macar 20, altii fac si mai multe, cateva lacrimi din inima, cateva cuvinte citite din Sf. Evanghelie in fiecare seara.
Decat sa citim minciuni din ziare sau să le ascultăm la televizor, ca sa ne mai tulbure, mai bine mai citim in Sf. Scriptura un capitol, doua – cate putem – sau viata unui sfant. Si veti vedea ca inceputul Anului Nou cu adevarat atunci va fi cel mai binecuvantat, cand vom asculta cuvintele acestea, ale Sfintilor Parinti, si vom porni intai Anul Nou cu rugaciunea, nu cu vinul si nu cu placerile – le stim, toate se cuvin la locul lor si cu masura, dar intai Sf. Liturghie.
Si veti vedea cum Dumnezeu, daca ne vom ruga cu totii, linisteste tara, impaca lumea, da ploaie timpurie si tarzie, Sfintii se roaga pentru noi, Maica Domnului nu ne paraseste si ne ajuta intotdeauna, daca ne rugam cu evlavie Preasfintei Fecioare Maria, preotii se bucura si ei ca poporul e bland si ii asculta, si-asa traim in dragoste unii cu altii. Este singura noastra cale prin care putem sa mergem pana la Hristos: calea iertarii, calea rugaciunii si a Sfintei Liturghii, calea impacarii si a milosteniei. In rest, prapadul pe pamant.
Tare ne-am bucura daca oamenii, crestinii nostri, ar renunta la carciumi – carciuma este casa diavolului, carciuma este casa unde se huleste cel mai mult Dumnezeu si oamenii, unde se vorbesc lucruri urate de tot, care ne este si rusine sa le amintim, si mai ales crestinii si crestinele si femeile chiar, in timpul de astazi, este un pacat de moarte, pe care numai Dumnezeu stie cum ne va pedepsi, pentru care ne va pedepsi daca nu ne-am pocai.
Asa incat, iubiti frati, iata pe scurt misiunea Sf. Ioan Botezatorul – anul nou incepe cu Sf. Ioan Botezatorul. Sa il luam de model – cat-de-cat – pe el: o singura haina si aceea de piele de camila, o singura cingatoare, cu niste sandale in picioare, fara nimic pe cap, fara mama, fara tata – ca-i murisera, i-a ucis Irod – fara acoperamant, fara casa, fara mancare calda, fara nimic – manca acrida si miere salbatica, si bea apa de undeva din raul Iordanului.
Ei bine, sa luam aminte ca avem doi sfinti mari care ne ajuta la mantuire cel mai mult. Intai este Maica Domnului – care sta de-a dreapta Preasfintei Treimi si care a avut aceasta vrednicie de a naste pe Hristos dupa trup – si al doilea este Sf. Ioan Botezatorul – care sta de-a stanga Preasfintei Treimi, in aceeasi imbracaminte pe care o purta cand era pe pamant -, si se roaga amandoi inaintea Tronului Preasfintei Treimi ca sa miluiasca Dumnezeu lumea, sa mangaie popoarele, sa se stinga razboaiele, sa inceteze cutremurele, sa se intoarca lumea la Hristos, la pocainta.
Aceasta este singura cale pe care putem, si trebuie sa mergem si sa o strabatem. Daca nu, fiecare va lua asa dupa faptele care… e distras. Fiindca suntem la Biserica si este inceput de an, incercam sa va mai indemnam si noi, inca o data, ca sa nu amanati, regulat, sfanta spovedanie.
Ce facea Sf. Ioan? Punea mana pe capul celui care venea la Iordan si il cufunda pana la grumaz, pana la gat cum se spune romaneste, si atuncea omul acela isi marturisea pacatele. Botezul lui Ioan nu a fost un botez ca botezul crestin.
Era numai o pregatire. Il baga in apa si il invata, cum se spune, sa se marturiseasca, sa-si spuna faradelegile pe care le-a facut. Numai il pregatea. Ei bine, aceasta pregatire pe care a facut-o Sf. Ioan cu poporul de atunci, noi o savarsim cu adevarat acum prin taina sfintei spovedanii. Este un pacat de moarte daca credinciosii nostri nu se spovedesc de patru ori, cel putin, pe an. Macar de patru ori pe an.
In alte parti spovedania s-a cam dat deoparte; numai deasa Impartasanie. Nu incepeti asa!
Incepeti cu deasa spovedanie si cu sfanta Impartasanie cand ti-o da preotul si duhovnicul tau. Si sa vedeti ce bine merge in casa dumneavoastra, si copii cresc frumos, si casa e linistita, si Dumnezeu binecuvanteaza, si painea ajunge, si banul sporeste, si toate sunt bune. Deci asta e unul din indemnurile principale, pe care il punem la inceput de an.
Al doilea lucru in care vrem sa staruim: sa mai terminam cu judecatile intre neamuri, intre rude – de la gradina, de la pamant, de la cutare, de la cutare, ca mi-o zis, ca i-am zis. Am vrea ca la noi, la manastire, sa vina credinciosii impacati cu toti. “N-am parinte nicio judecata, n-am niciun proces. Mi-a luat frate sau vecinul o bucatica, sau nu mi-a luat, … ne-am impacat, nu ne certam, nu ne injuram, nu ne batem”. E vremea aceasta acum.
Daca stim sa ne iubim si sa ne iertam unii pe altii, si daca ne tinem cu mana de crucea lui Hristos si de Sfanta Biserica, cu adevarat tara noastra si lumea crestina ii salvata. Daca nu, prapad. Asta e viitorul apropiat care ne asteapta. Depinde unde ne indreptam noi. Sa mergem cu totii, o turma duhovniceasca, catre Hristos prin Biserica: prin manastiri, prin spovedanii, prin milostenii la cei saraci – cat se poate -, prin viata linistita si prin toata fapta buna pe care puteti sa o faceti fiecare.
Astea sunt indemnurile, pe scurt, ale noastre, pe care vi le prezentam astazi, si sa nu uitati modelul de viata al Sf. Ioan Botezatorul, nu uitati ca avem doi mari sfinti care se roaga pentru toata lumea: Maica Domnului si Sfantul Ioan. E bine daca s-ar putea, macar o zi pe saptamana, sau doua zile pe saptamana, Acatistul Bunei Vestiri sau al Maicii Domnului, si macar o data pe saptamana Acatistul Sfantului Ioan Botezatorul. Si duminica Acatistul, sau alta rugaciune a Mantuitorului Hristos.
Duminica e ziua Invierii. E ziua Biruintei. Iata, Hristos vine!, Iata, Hristos Se apropie de Iordan sa primeasca botezul; peste doua-trei zile vom praznui Botezul Domnului, dar si noi sa ne pregatim botezandu-ne duhovniceste prin parasirea pacatelor, prin spovedanie curata, prin rugaciune mai multa, prin citire la sfanta Psaltire, si prin toata fapta buna.
De vom face aceste cateva lucruri, iubiti frati, bunul Dumnezeu va fi si cu dumneavoastra si cu noi, si tara noastra va rezista la toate aceste presiuni dinauntru si mai ales din afara, si vom birui!
Cei care se lupta cu noi, se lupta sa ne saraceasca, sa ne prapadeasca material, iar noi sa ne luptam cu ei prin rugaciune, prin fapte bune, prin credinta tare in Dumnezeu, si veti vedea ca tara ne va hrani mai departe, pamantul acesta, si batranii se vor ruga pentru cei mai tineri, si preotii in continuare vor savarsi sfintele slujbe si Sfanta Liturghie, si manastirile de asemenea, si atuncea tara va fie bine framantata si Dumnezeul milei si al pacii si al iubirii de oameni va fi cu noi. Fie ca bunul Dumnezeu sa binecuvanteze inceputul Anului Nou iar noi, multumindu-I pentru toate, sa Il slavim in numele Tatalui, si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin!”