Icoanele Maicii Domnului facatoare de minuni de la Vatoped (II)
Pelerini la Athos. In Postul Adormirii Maicii Domului vorbim despre: Maica Domnului Injunghiata „Esfagmeni” 4 , Maica Domnului „Elaiovrytissa” 5, Maica Domnului „Pyrovolitheisa” (Împușcata) 6, Maica Domnului Pantánassa (Împărăteasa tuturor) 7 de la Mănastirea Vatoped.
În prezent Mănăstirea Vatoped are în jur de 80 de călugări din mai multe țări, între care și 12 monahi români. Într-o chilie, aproape de mănăstire, se nevoiește părintele Iosif Vatopedinul, care a fost ucenic al Cuviosului Iosif Isihastul. Părintele Iosif se ocupă cu partea duhovnicească a mănăstirii, sfătuind și povățuind pe călugări, majoritatea acestora fiind tineri. Stareț al mănăstirii este părintele Efrem, care a luat conducerea de când mănăstirea a trecut de la forma de viață idioritmică, adică viață de sine, la viața de obște. În scurt timp s-au cunoscut roadele viețuirii de obște.
Pe teritoriul Mănăstirii Vatopedu se află două schituri: Sfântul Dimitrie și Sfântul Andrei. Acesta din urmă a fost rusesc, având cea mai mare biserică din Athos. Acest schit mai este numit și „Sarai", care în turcește înseamnă „palat", fiind numit astfel de turci, datorită mărimii și frumuseții sale. În prezent schitul are în jur de 20 de călugări greci, care sunt veniți de la Mănăstirea Filoteu dimpreună cu starețul lor.
Printre chiliile aflate pe teritoriul Mănăstirii Vatopedu se află și trei chilii românești: Schitul Sf. Ipatie, Sf. Ioan Botezătorul si Sf. Gheorghe.
Maica Domnului Injunghiata „Esfagmeni” – Manastirea Vatoped
Se spune despre aceasta icoana ca a fost impunsa cu un cutit de catre un calugar diacon ce indeplinea functia de ecleziarh, care, datorita treburilor in care era randuit, ajungea la trapeza intotdeauna dupa terminarea mesei. Odata, pe cand cei de la trapeza strangeau masa, s-au maniat pe el si nu i-au dat nimic de mancare. Mania si gandurile rele ale ecleziarhului s-au indreptat catre Maica Domnului, care, cu toate ca o cinstea, nu s-a gandit sa o roage sa il ajute si in acel moment.
Luand un cutit de pe masa, calugarul l-a infipt in chipul Maicii Domnului. O, mare minune! Icoana a izvorat sange, iar chipul Maicii Domnului a devenit palid. Vazand aceasta, diaconul cel manios a orbit si a cazut la pamant, fiind parasit de simturi. El a ramas in aceasta stare timp de trei ani. Apoi, datorita multimii rugaciunilor staretului si ale calugarilor, Maica Domnului i-a aparut staretului si i-a spus ca diaconul este vindecat.
Dupa aceea, diaconul si-a petrecut restul vietii intr-o strana din partea opusa icoanei, spre aducerea aminte de nelegiuirea facuta. Inainte de a muri, el a primit iertare de la insasi Maica Domnului, care i-a aparut si i-a spus ca pacatul ii este iertat, insa mana care a tinut cutitul va ramane si dupa moartea sa drept aducere aminte celorlalti. Aceasta mana se pastreaza si astazi, neputrezita si neagra, langa icoana Maicii Domnului, care este asezata in Capela Sfantului Dimitrie.
Această icoană făcătoare de minuni este o frescă din secolul al XIV-lea amplasată în pridvorul Paraclisului Sfântului Dimitrie, care a fost adăugat katholikon-ului Sfintei Mănăstiri Vatoped. Din lucrarea „Locuri de închinare ale Sfintei Mănăstiri Vatoped”, capitolul „Despre minunea petrecută cu Sfânta Icoană a Maicii Domnului (În)Junghiata” aflăm următoarele: Un ierodiacon, eclesiarhul katholikon-ului, ajungea în repetate rânduri, date fiind îndatoririle ascultării sale, cu întârziere în trapeză. La un moment dat, din pricina unei asemenea întârzieri, trapezarul refuză să îi mai dea eclesiarhului porția cuvenită de mâncare. Cu sufletul plin de revoltă pentru cele petrecute, ierodiaconul se întoarse în biserică și oprindu-se în fața icoanei Maicii Domnului, îi grăi: „Până când o să te tot slujesc și o să mă ostenesc pentru tine, iar tu nici măcar de hrana mea nu te îngrijești?”. Și luând un cuțit, lovi chipul Maicii Domnului, din care, de parcă ar fi fost viu, începu să curgă sânge. Ierodiaconul orbi pe loc și căzu la pământ, ca ieșit din minți. În această stare rămase în fața icoanei timp de trei ani, plângând și rugând-o pe Maica Domnului să fie iertat. După trecerea celor trei ani, Maica Domnului i se arătă egumenului, înștiințându-l de tămăduirea ierodiaconului ce îndrăznise să îi lovească icoana, dar spunându-i, totodată, că mâna ce lucrase această batjocorire va fi pedepsită. Într-adevăr, după adormirea ierodiaconului, odată cu mutarea rămășițelor sale, văzură toți cum, spre deosebire de restul trupului care se dezlegase în cele din care fusese alcătuit, mâna sa dreaptă rămăsese neputrezită și astfel se păstrează până astăzi. Odată, un preot, pelerin în Mănăstire, îndoindu-se de această minune, își puse neîncrezător degetul în locul vechii lovituri de cuțit, de unde țâșni îndată sânge. Cutremurat de minune, preotul nu apucă să iasă din katholikon, căzând jos mort.
Maica Domnului „Elaiovrytissa” – Manastirea Vatoped
Aceasta icoana a Maicii Domnului se afla in crama Manastirii Vatoped, deasupra ei urmatoarea minune fiind scrisa spre aducere aminte: imnultirea uleiului. Cuviosul Ghenadie se afla in slujba de chelar, fiind responsabil cu gestionarea alimentelor, cand uleiul din manastire era pe sfarsite. Acesta a mers la staret, spre a-l instiinta ca este de trebuinta a nu mai da ulei la masa, pentru ca putinul ramas sa ajunga nevoilor bisericii. Staretul nu a fost de acord cu aceasta masura, lucru ce a dus la intrebuintarea putinului ulei ca si pana atunci.
Cand, intr-o zi, batranul Ghenadie mergea spre magazie, spre a lua ultima picatura de ulei din butoi, a ramas uimit vazut butoaiele plini si uleiul ajungand pana la usa pivnitei. Icoana Maicii Domnului aflata in acest loc raspandeste o minunata aroma pana in zilele de astazi, primind si numele de „Docheiarissa”, adica „cea din crama”
Această icoană datează din secolul al XIV-lea și este amplasată în chelăria Mănăstirii. De aici este adusă în katholikon în Vinerea din Săptămâna Luminată, ziua prăznuirii sale. Tradiția amintește de următoarea minune: Într-o vreme în care în mănăstire se împuținase uleiul, Cuviosul Ghenadie, chelarul mănăstirii, începuse să-l iconomisească, rânduindu-l doar pentru întrebuințarea sa la candelele bisericii. Bucătarul se plânse, însă, de aceasta egumenului, care îi porunci chelarului să împartă cu generozitate uleiul pentru folosul întregii obști, avându-și nădejdea în purtarea de grijă a Stăpânei Născătoarei de Dumnezeu. Când, într-una din zile, intră în chelărie, Cuviosul Ghenadie văzu uleiul prelingându-se din vasul mai înainte golit, încât ajunsese să curgă până la ușa încăperii. De atunci icoana răspândește o mireasmă deosebită.
Revoluţia de la 1821, represaliile turcilor şi refacerea mănăstirii
Mănăstirea Vatopedu s-a implicat activ în Revoluţia Greacă de la 1821, trimiţând în sprijinul insurgenţilor o corabie echipată complet la Provlakas (localitatea Nea Roda de astăzi). Însă a avut de suferit represaliile învingătorului Abdul Rubut Paşa, care a trimis 3000 de soldaţi musulmani în Sfântul Munte pentru a căuta revoluţionari eterişti. Mănăstirea a fost nevoită atunci să vândă mare parte din proprietăţi, pentru a putea plăti impozitele turceşti.
Maica Domnului „Pyrovolitheisa” – Manastirea Vatoped
Cand, in anul 1822, Sfantul Munte era ocupat de o garnizoana a armatei turcilor, un soldat a indraznit sa traga cu pistolul spre icoana Maicii Domnului, aflata deasupra intrarii in manastire. Glontul necredinciosului a strapuns mana cea dreapta a Maicii Domnului. La scurt timp dupa aceasta, soldatul cel rau, nepot al comandantului, a innebunit si s-a spanzurat de un maslin din apropierea manastirii.
Afland aceasta unchiul sau, s-a maniat teribil pe cei din manastire, vazandu-i ca unii respensabili de incident. Un prieten al celui mort a spus unchiului toate cele intamplate, spre a nu pedepsi pe cei din manastire, total nevinovati. Comandantul a vazut si el in aceasta o clara lucrare a maniei divine, in cele din urma refuzand nepotului sau a fi inmormantat cum se cuvine.
Este vorba de o frescă amplasată pe zidul exterior de deasupra porții ce permite accesul în incinta mănăstirii. În anul 1822, un grup de soldați turci, înarmați, au intrat în mănăstire, prilej cu care unul dintre ei, văzând icoana, trase asupra acesteia, astfel încât glonțul găuri mâna dreaptă a Maicii Domnului. În urma săvârșirii acestei fapte, turcul, ca ieșit din minți, se spânzură de un măslin în fața mănăstirii. Ceilalți turci, văzând această pedeapsă dumnezeiască, s-au umplut de spaimă și au părăsit de îndată lăcașul de cult. Comandantul turc, înștiințat fiind de cele petrecute, dispuse ca soldatul, deși îi era nepot, să fie lăsat neîngropat, ca un nelegiuit.
După plecarea soldaţilor turcilor din Sfântul Munte, în anul 1830, a început o renaștere impresionantă a mănăstirii, ce a durat aproximativ un secol. Vechile metocuri din peninsula Halkidiki au fost recuperate şi au început să funcționeze din nou. La acestea s-au adăugat noi proprietăţi, precum ferma piscicolă de pe lacul Vistonida sau Metocul Sofoular din regiunea Kalamaria.
Tot în această perioadă au loc ample lucrări de reparaţie şi de extindere a corpurilor mănăstirii, în timp ce o serie de clădiri auxiliare au fost construite în afara zidurilor sale. Aripa de vest a fost reconstruită de două ori, după incendiile din anii 1854 și 1882. A fost ridicată o bolniţă mare în partea de răsărit, iar în Kareia s-a zidit un conac pentru reprezentantul mănăstirii în Chinotită . Multe dintre proiectele de construcție de la sfârșitul secolului al XIX-lea sunt legate de numele energicului proigumen Hrisant.
Decădere şi renaştere
Perioada de înflorire din secolul al XIX nu a fost lipsită de încercări. În anul 1863, mănăstirea pierde mănăstirile închinate din Principatele Române, în urma secularizării averilor mănăstireşti, iar după Revoluția din octombrie 1917 pierde şi sprijinul financiar pe care îl primea de la mănăstirile închinate din Basarabia ocupată de ruşi.
După anul 1922, Mănăstirea Vatoped cedează metocurile din Macedonia refugiaţilor (din Asia Mică, după schimbul de populaţie). Astfel, mănăstirea a fost privată şi de ultimele venituri care proveneau din proprietăţile sale pe teritoriul Greciei. În anul 1930, Vatopedul rămăsese doar cu metocurile din Samos și Kalamata, precum și cu o parte din fermele piscicole de pe lacul Vistonida. Situaţia financiară precară a produs o scădere treptată a numărului de vieţuitori din mănăstire.
Din anul 1988, la Mănăstirea Vatoped a început revigorarea vieţii monahale, odată cu venirea bătrânului Iosif Vatopedinul (ucenic al lui Gheron Iosif Isihastul) şi a obştii sale de la Nea Skiti. În primăvara anului 1990, după mai bine de cinci secole de idioritmie, are loc revenirea la viaţa de obşte şi înscăunarea ca stareţ a Arhimandritului Efrem. Până astăzi, în cei peste 25 de ani, Părintele Efrem a adunat în jurul său o obşte tânără de peste 100 de monahi din toate colţurile lumii.
In această mănăstire se găsesc multe icoane făcătoare de minuni, Odoare si Sfinte Moaste. Brâul Maicii Domnului (negru) se păstrează într-o raclă de argint.Se gasesc două cruci de la împăratul Constantin, făcute dupa modelul care i s-a arătat pe cer, inainte de a începe lupta cu Liciniu. Se păstrează pe Sfânta Masă, Capul Sfântului Andrei, Paharul (Jaspis) oferit de Manuel Comneanu Paleologul, apoi un deget al Sfântului Ioan Botezătorul, mâna Sfântului Grigore Decapolitul, dăruită de doamna Maria lui Serban Cantacuzino, si multe alte Sfinte Moaste. Biblioteca din Vatoped este cea mai bogată din Sfântul Munte. Pe lângă cărti teologice sunt si multe manuscrise de mare valoare istorică si arheologică. Sunt 634 de manuscrise grecesti dintre care aproximativ jumătate pe pergament, 150 cu cântări bisericesti si o serie de manuscrise Slavonesti. Are 10 paraclise in interior si 3 in exterior. Icoane: "Pantanassa" - icoana vindecătoare de cancer si boli incurabile; "Izbavitoarea celor deznădăjduiti" - Theotokos; "Elaiovritissa" ("Izvoratoarea de mir") - a izvorât ulei pe timpul foametei; "Vimatarissa"; "Ctitorita" - această icoană a fost ascunsă de năvalirea păgânilor de un călugăr intr-o groapa sub Sfânta Masă cu o lumanare aprinsă in fata ei, iar după 72 de ani a fost gasită iconana in acel loc cu lumânarea inca arzând. (călugărul respectiv a fost luat prizonier de păgâni si când a ajuns la mănăstire, dupa 72 de ani, le-a spus călugărilor să sape in acel loc si au gasit icoana).
Maica Domnului Pantánassa (Împărăteasa tuturor)
Această icoană făcătoare de minuni, portabilă, este executată pe lemn, datând din secolul al XVII-lea și este amplasată la iconostasul stâng din dreptul coloanei ce ocupă latura nord-vestică a katholikon-ului Mănăstirii Vatoped. Potrivit istorisirilor din zilele noastre ale Părinților mănăstiri, cea dintâi mărturie a faptului că această icoană deține un har deosebit este următoarea întâmplare: Într-o zi un tânăr, intrând în biserică și mergând să se închine la icoană, văzu cum deodată chipul Maicii Domnului străluci ca fulgerul, moment în care o putere nevăzută îl aruncă la pământ. Venindu-și în fire, se spovedi cu lacrimi Părinților, mărturisind că ducea o viață departe de Dumnezeu și că se ocupa cu magia. Astfel, intervenția minunată a Maicii Domnului îl făcu pe tănăr să își schimbe viața și să devină un om cu frica lui Dumnezeu. Această icoană a primit totodată, har de la Dumnezeu pentru a tămădui o boală cumplită, cancerul. Sunt cunoscute nenumărate cazuri de bolnavi de cancer din zilele noastre, care s-au vindecat în urma rugăciunilor făcute în fața icoanei Maicii Domnului Pantánassa.
Un lucru de mare valoare care se află în mănăstire este o parte din Brâul Maicii Domnului (Acest brâu este împletit din păr de cămilă de însăși Maica Domnului. Ea a purtat acest brâu și când purta în pântecele său pe Dumnezeu Cel necuprins.). Câtă bucurie pentru noi, păcătoșii, să putem săruta și atinge brâul pe care l-a purtat împărăteasa Cerurilor, Preasfânta și Preabuna noastră Stăpână și mijlocitoarea către Mântuitorul Hristos pentru toți cei care cad la Preacuratele ei picioare și îi cer ajutorul!
De asemenea, se mai află și o parte din Lemnul de viață făcătoarei Cruci a Domnului nostru Iisus Hristos și trestia în care a fost înfipt buretele îmbibat cu oțet. În mănăstire se găsesc sfinte moaște de la aproape 200 de sfinți, între care și capul Sfântului Ioan Gură de Aur, având urechea stângă întreagă. În viața Sfântului Ioan Gură de Aur se spune că, odată, venind ucenicul la Sfântul Ioan în timp ce acesta scria, a văzut un oarecare bărbat stând la spatele său și șoptindu-i la ureche. Privind mai bine, a înțeles că era Sfântul Apostol Pavel, care îl povățuia pe Sfântul Ioan.
Se află aici și capul Sfântului Grigorie Teologul, al Sfântului Mucenic Iacob Persul, al Sfântului Mare Mucenic Mercurie, degetul mare de la mâna dreaptă a Sfântului Ioan Botezătorul, mâna dreaptă a Sfintei Mare Mucenițe Ecaterina și multe alte sfinte moaște.
Muntele Athos, mănăstirea Vatoped. Ora 3 şi jumătate dimineaţa. Ca să ajungi în Biserica trebuie să treci de mai multe uşi, o măsură de siguranţă în vechime când locul era atacat de piraţi. Se aprind 42 de candele de parintele care are acestă ascultare . Atâtea luminează locaşul în timpul postului. La sărbători sunt aprinse peste 200 de candele.
Din zece în zece minute bate toaca pentru a-i trezi pe toţi călugării şi pentru a veşti tuturor că slujba începe. Aproape de ora 4 monahii intra în biserică şi la lumina lumânărilor înalta cântări şi rugăciuni până când soarele e sus pe cer.
E duminică, e sărbătoare. Toată biserica se umple de lumini iar călugării împletesc cântările de la strana cu ritualuri care întăresc bucuria momentului. Candelabrul uriaş care stă atârnat de cupolă e tras într-o parte şi în alta într-o mişcare ce aminteşte de dânsul îngerilor din jurul tronului împărătesc iar diaconii înarmaţi cu căţui împrăştie miresme prin toată biserica şi realizezi că odată ajuns aici nu călătoreşti doar în timp şi spaţiu ci şi într-o altă lume, o lume care stă cu un picior în viaţa de dincolo.
Ceea ce este foarte important şi nu avem conştiinţa şi nici cunoştinţă este că după moarte omul trăieşte mult mai intens, după moarte maşina trairii noastre nu se opreşte. Maşina circula cu viteză mult mai mare decât aici pe pământ doar că se înţepeneşte volanul, direcția o stabilești în viața acesta, aici este vremea alegerii. Asta e importantă capitală a morţii. După adormire omul nu se mai poate pocăi și nici nu mai poate schimba drumul.Amin ( postat pe fb de ioan monahul)