Grija lui Dumnezeu
,,Iată Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii. Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna sinedriştilor şi în sinagogile lor vă vor bate cu biciul. La dregători şi la regi veţi fi duşi pentru Mine, spre mărturie lor şi păgânilor. Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi; Fiindcă nu voi sunteţi care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este care grăieşte întru voi"
Ati auzit pe Mantuitorul în Sfânta Evanghelie: Nu va îngrijiti pentru viata voastra ce veti mânca, nici pentru trupul vostru cu ce veti îmbraca. Apoi, ca sa ne arate bunatatea Sa negraita si purtarea Sa de grija fata de noi si de toate fapturile Sale, ne trimite cu mintea la pasarile cerului, zicind: Cautati la pasarile cerului, ca nu seamana nici nu secera, nici nu aduna in jitnite si Tatal vostru Cel ceresc le hraneste.
Vedem purtarea de grija a lui Dumnezeu, nu numai asupra oamenilor ci si a altor vietuitoare de pe pamint. Caci ursul cind este greu ranit de alte fiare, are stiinta sa se vindece singur cu floarea ce se cheama luminarica. Iar vulpea cind este ranita are pricepere si stie sa se vindece cu lacrima de rasina a molidului. Si la furnica pronia lui Dumnezeu se vede in chip luminat caci i-a dat ei pricepere Preainduratul Dumnezeu ca vara sa-si gateasca si sa-si adune hrana peste iarna, mai inainte de a veni peste ea asprimea iernii.
Ca fara lenevire isi cheltuieste vremea si cu mare sirguinta se intinde la lucru, pina ce hrana cea indestulata pentru iarna ajunge in camari si asezata cu multa sirguinta si pricepere rara acolo, ca multa vreme sa nu se strice. Ca taie si spinteca cu ale ei unghii partea cea din mijloc a roadelor ca nu incoltind, netrebnice sa-i fie spre hrana.
Dupa ce le-a scos partea incoltitoare, le usuca daca simte ca se umezesc si nu le scoate afara pe acestea in fiecare vreme, ci numai cind vremea este buna si seceta, ca sa nu le umezeasca. Intr-adevar, nu vei putea sa vezi nor sau ploaie curgind cind furnicile scot afara griul sa-l usuce.
Acest cuvânt va ajunge spre a spune minunile Prea Vesnicului Ziditor, care se vad in zidirile Sale si purtarea Lui de grija spre toate cele mici si cele mari din zidirea Sa. Acestea întelegindu-le sa zicem si noi cu proorocul: Cit s-au marit lucrurile Tale, Doamne. Toate intru intelepciune le-ai facut. Deci sa intelegem ca pronia lui Dumnezeu este ingrijirea neintrerupta a Lui fata de toate fapturile Sale.
Si precum aerul inveleste lucrurile din el si apa acopere lucrurile care sint in ea, asa pronia cea prea buna si sfinta a Induratului si Atotputernicului Dumnezeu pe toate le cuprinde si le ingrijeste, ca un adevarat parinte si purtator de grija a toate.
De aceea, aratind dumnezeiasca Scriptura purtarea de grija cea vesnica a lui Dumnezeu asupra lumii, zice: "In toate zilele pamintului semanatul si secerisul, frigul si caldura, vara si iarna, ziua si noaptea, nu vor mai inceta".
Despre puterea si purtarea de grija a lui Dumnezeu fata de toate lucrurile Sale vedem si din cele vorbite de El catre Iov: Incinge ca un barbat mijlocul tau si Eu te voi intreba, iar tu sa-Mi raspunzi. Unde ai fost cind am intemeiat pamintul? Spune-mi de ai cunostinta? Cine a pus masurile lui de stii, sau cine este cel ce a pus funie de masurat peste dinsul? Pe ce s-au intarit stilpii lui si cine este acela ce a pus peste dinsul piatra cea din marginea unghiului? Cind s-au facut stelele, laudatu-M-au cu glas mare toti ingerii Mei.
Am ocolit marea cu ingradituri cind se revarsa afara si cind iesea din pintecele maicii ei si am pus imbracamintea ei nor si am infasurat-o pe ea cu negura si am pus ei hotar inconjurind-o cu incuietori si porti si i-am zis: Pina aici sa vii si sa nu treci mai departe, ci intru tine sa se sfarime trufia valurilor tale.
Oare in zilele tale am tocmit lumina cea de dimineata si luceafarul si-a vazut rindul sau? Apucatu-te-ai de aripile pamintului ca sa scuturi pe cei necredinciosi de pe dinsul. Oare tu ai luat din pamint lut si l-ai facut vietuitor si l-ai pus pe el, ca sa poata cuvinta pe pamint? Oare tu ai luat de la cei necredinciosi lumina si bratul mindrilor tu l-ai sfarimat? Oare venit-ai la izvoarele marilor si umbrele adincului le-ai umblat?
,,Drept aceea nici o osândă nu este acum asupra celor ce sunt în Hristos Iisus. Căci legea duhului vieţii în Hristos Iisus m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii" spune Apostolul ,,Iar dacă Hristos este în voi, trupul este mort pentru păcat; iar Duhul, viaţă pentru dreptate"
Deschisu-ti-au tie de frica portile mortii si portarii iadului vazindu-te pe tine s-au inspaimintat? Ai aflat si latimea cea de sub cer? Spune-mi dar cum este si cit este? In ce pamint locuieste lumina si intunericul ce loc are? De ma voi duce la hotarele lor, stii cararile lor? Stii cind aveai sa te nasti si cit de mult este numarul anilor tai? Ai venit la visteriile zapezii si visteriile grindinei le-ai vazut? Oare tu porti grija de ceasul vrajmasului sau de ziua razboiului si a bataii?
De unde iese bruma si de unde se risipeste austrul sub cer si cine a gatit ploi iuti, curgeri de ape si calea fulgerului si a tunetului, ca sa ploaie pe pamint unde nu este barbat si in pustie unde nu este om.
Am insemnat aici putine din cartea dumnezeiescului Iov caruia Preainduratul si Atotputernicul Dumnezeu a binevoit a-i arata multe despre minunile cele preamari si despre purtarea Sa de grija fata de toate zidirile Sale. Din toate acestea intelegem ca intreaga creatie, cerul si pamintul, ingerii si oamenii se afla in purtarea de grija a lui Dumnezeu, Cel ce ne-a zidit si are mila de toata faptura.( surse: cresin ortodox, pr. Cleopa, ioanelixir)