Gata este inima mea, Dumnezeule!

17.11.2018 07:27

Postul este o minune Dumnezeiască și maica sănătăţii. Nu cauţi, iubitule, plăcere? O vei afla în postire. Nu doreşti sănătate? Şi pe ea o vei găsi acolo! Nu vrei lipsă de grijă? Şi ea se află acolo! Nu voieşti libertate? Nu vrei putere trupească? Nu doreşti bunătate? Nu vrei linişte sufletească şi iluminare duhovnicească? Nu voieşti trezvie duhovnicească? Deci toate aceste bună­tăţi se află în post, în timp ce în viaţa dezmăţată se gă­sesc cele potrivnice: lenea, slăbiciunea trupească, boala, lipsa libertăţii, cheltuiala

Deci astfel gândind, să ne îngrijim de mădularele noastre şi să nu ascuţim limba unul împotriva altuia, nici să spunem cuvinte care cufundă şi sapă vrednicia aproapelui, nici să lovim şi să fim loviţi, ca şi cum ne-am afla în război şi în luptă. Pentru că ce ne va fo­losi din post privegherea, când limba se îmbată şi mă­nâncă la masa care este mult mai necurată şi decât cărnurile câinelui, devenind însetată de sânge şi împroşcând cu noroi, şi făcând gura canal şi loc de scur­gere al împuţiciunii, ba chiar şi mai scârbos decât acesta? Pentru că putoarea care vine din canal înti­nează trupul, în timp ce aceea care iese din gură, de multe ori înăbuşă sufletul.

Postul este un lucru bun, pentru că limitează gri­jile sufletului şi împiedicând trândăveala care încon­joară mintea, adună toată cugetarea în jurul ei. Tocmai pentru că dorea să spună şi Pavel, îndeamnă evitarea împreunării trupeşti şi foloseşte cuvinte foarte potri­vite. Pentru că n-a zis: „să nu vă întinaţi“, ci „să vă dăruiţi postirii şi rugăciunii“, pentru că împreunarea trupească cu femeia nu conduce la necurăţie, ci la griji.

Postul este tovarasul sfintilor; postul este in­ceputul oricarei fapte bune. Si, dupa cum mes­terii nu pot fara unelte sa-si indeplineasca mese­ria lor, tot asa si sfintii, chiar daca sunt ajutati de haruri duhovnicesti, nu pot fara post sa savar­seasca minuni si semne. Prin post Elisei a inviat un mort si l-a insufletit; prin post Moise a vazut pe Dumnezeu; prin post Daniel a biruit insela­ciunea si ratacirea asirienilor; prin post chiar si Domnul a infrant ispitele diavolului; prin post si apostolii savarseau cererile facute pentru lucrurile mari; prin post ninivitenii au indepartat amenintarea cu moartea. Si, ca sa spunem pe scurt, postul este rugator catre Dumnezeu, vred­nic de cinstit, mijlocitor vrednic de credinta; pos­tul dobandeste indata lucrurile pentru care aduce rugaciune lui Dumnezeu. Prin urmare, toti cei care sunteti barbati credinciosi si iubitori mai mult de Dumnezeu decat de placeri, cu bucurie si cu veselie apropiati-va de zilele infranarii! Cel care-i trist la inceputul luptelor nu-i luptator viteaz. Nu te intrista ca un copil dus la scoala! Nu murmura impotriva curatiei acestor zile! Nu as­tepta cu nerabdare sfarsitul saptamanii,  cum astepti sosirea primaverii dupa iarna cea amara! Nu dori sambata ca sa te imbeti, ca un iudeu! Nu numara zilele postului mare, ca un naimit trandav, care asteapta sfarsitul angajamentului ca sa ia simbria. Nu te intrista ca din cel dintai ceas cosul casei tale nu mai scoate fum si nici bu­catareasa nu mai sta langa foc.

Daruieste ceva sufletului, nu totul trupului. Sufletul este hranit prin departarea de mancari, iar trupul, prin saturarea cu mancari. Dar pentru ca sufletul este unit cu trupul si pentru ca acestea doua, cu totul despartite potrivit firii lor, au fost unite prin purtarea de grija si arta Creatorului, sa ne gandim cum ar putea trai si sufle­tul si trupul impreuna, fara ca sa lipsim pe vre­unul dintre ele de trebuintele corespunzatoare.

Esti alcatuit, omule, din doua parti. Nu mai spun ca sufletul este mai de pret si ca se cuvine ca lui sa-i dai cea mai multa atentie si buna­vointa. Judeca si pe unul si pe altul ca un om rational si un judecator drept. Ingaduie putin si, daca vrei, voi lua apararea sufletului, intocmai ca apararea unei femei cinstite impotriva acelora care o nedreptatesc si o calomniaza. Sufletul este sfant si necorporal; nemuritor si nepieritor; nu se inrudeste cu pamantul si cu cele de pe pamant, ci cu Dumnezeu. Fiind curat, se bucura de cei curati; fiind de origine imateriala, evita pe cele materiale. Dar cand a primit porunca sa chiverniseasca vasul cel facut din pamant, sta langa lut ca o roaba supusa stapanului, il pazeste, se in­grijeste de el, pana ce-i va veni porunca ce-i in­gaduie sa se desparta de el. Infranarea de la man­care este deci folositoare sufletului care insufle­teste trupul, iar folosirea de alimente este nece­sara organului pamantesc. Nu se cauta multul, ci bunul. Imparteste-mi timpul anului! Da sase luni celui condus, trupului, iar pe celelalte, conducatorului, sufletului. Cererea e dreapta! Niciun judecator nu va fi atat de iubitor de trup si atat de partinitor ca sa nu dea dreptate celor spuse! Eu insa voi merge si mai departe! Nu sustin ca anul sa fie impartit in doua parti. Dimpotriva, las trupului zece luni si ceva. Sa mi se dea patruzeci de zile de cumpatare, ca sa ma eliberez putin de intinaciune, racind prin infranare lutul.

Acestea, crestini, sunt drepte si de necon­trazis, fie ca le judeca Dumnezeu, fie ca le judeca omul. Iar tu, judecatorule, ai venit la timp si ho­taraste in procesul dintre suflet si trup. Ucide asadar, crestine, viata molesitoare ca una ce este tinereasca! Esti barbat, nu gandi cum gandesc copiii. Copilul plange daca nu capata miere. Daca nu le vei da carne sau vin se arunca la pamant si tremura si plang atat de mult incat supara pe toata lumea. Mi-e rusine de intristarea ce o au cei lacomi cu pantecele, cand se hotarasc la post. Mereu casca, se culca putin, se scoala si iarasi sunt siliti sa se culce. Se silesc sa-si petreaca ziua in nesimtire si se supara ca soarele intarzie atat de mult pana sa apuna. Spun ca zilele sunt mai lungi ca de obicei. Isi inchipuie ca au dureri in stomac, ca li s-a tulburat sufletul, ca-i doare capul, ca li s-a schimbat dispozitia sufleteasca cu toate ca acestea sunt simptomele imbuibarii, si nu ale postului. Vin cu neplacere la masa aceas­ta frugala, murmura impotriva verdeturilor, bat­jocoresc legumele, ca si cum ar fi fost create fara niciun rost; caci cei carora le plac mancarurile grase si imbelsugate incep sa si filozofeze impo­triva mancarurilor ce aduc cumpatarea. Beau apa tinandu-si respiratia ca si cum ar bea o doc­torie data de doctori. Multi oameni, din pricina ca in post nu pot bea vin, inventeaza alt fel de vin ca sa-si mangaie pofta de vin prin aceste false nas­cociri. Altii fac mancaruri gustoase din legume si ajung dibaci nascocitori ai desfatarii. Dar asta e o naivitate si o prostie. Caracterul infranarii sta in libertatea de vointa si de gandire, nu intr-o josnica viclenie care cauta sa dea aparenta de infranare. Cere plata pentru faptele savarsite potrivit legii virtutii; iar plata si recompensa sunt fagaduite lucratorilor nevicleni, nu celor vicleni.Nu falsifica postul ca sa nu patesti ce patesc carciumarii. Daca ei sunt pedepsiti cand pun apa in vin, cum vei scapa oare nepedepsit tu, care fal­sifici asprimea postului prin mancaruri de post pregatite cu multa grija si arta? Nu pretexta boli inchipuite! Nu huli postul, spunand ca te imbol­naveste! Dimpotriva, postul iti da sanatate! Nu aduce pretexte de pacat impreuna cu oamenii ce umbla, dupa placeri! Din pricina obiceiului tau rau infranarea ti se pare dusman. Nimic din ceea ce este natural nu-i cu neputinta de suportat. Iar dovada a celor spuse sunt toate popoarele bar­bare care nu cultiva vie, si nici nu beau vin, ci au ca bautura apa ce izvoraste de la sine din pa­mant, si n-are nevoie sa fie cultivata. Cu toate ca beau apa, totusi sunt recunoscuti de toti ca oa­meni viteji si foarte buni luptatori; si, dupa cum se vede, cei cumpatati biruiesc pe cei ce beau mult vin si pe betivi. Trupurile lor sunt mai usoa­re si rezistente, se urca cu usurinta pe cai; sunt iscusiti, indrazneti si buni ochitori cu arcul. Au siguranta in miscarile lor si indrazneala, si stiu sa gaseasca solutii fericite in incurcaturi. Nu huli deci apa, spunand ca te imbolnaveste, te slabeste si vatama pe cei care o beau. Viata de toate zilele iti da pe fata calomnia.

Pentru ce vorbesc despre vin? Scitii nomazi, locuitorii Bosforului si cei care stau pe raul Rin n-au casa si nici camin. Vietuiesc in corturi si-si fac corturile din lana si pieile oilor si din alte acoperaminte intamplatoare. Din pricina asta nu fac paine, nu cunosc plugul, nici nu ara paman­tul. Cum au sa cunoasca acestea ei, care n-au invatat sa cultive graul si alte seminte ale pa­mantului? Cu toate acestea traiesc fara paine si fara vin, sunt viteji si luptatori vrednici in luptele impotriva tuturor popoarelor, dintre care pe multe le-au biruit. Nu i-a vatamat deloc faptul ca n-au mancat paine si n-au baut vin. Obiceiul mostenit de la parinti a ajuns pentru ei o a doua natura.

Pentru care motiv am amintit de acestea? Ca sa aratam ca educatia si exercitiul il formeaza pe om asa cum voim si intentionam. Obisnuieste-te cu infranarea si, cu timpul, infranarea iti va fi un tovaras usor de suportat. Dimpotriva, daca vei avea ca tovarasi si prieteni desfatarile si ospetele, nu vei iubi niciodata postul, ci ti se va parea im­povarator, strain si neobisnuit. Traiul infranat si cumpatat este icoana a vietii viitoare nestricacioase.Atunci cand ne vom dezbraca de acest trup patimas, vom trai liberi, nu vom mai fi siliti sa slujim pantecelui si sa fim robi celorlalte pa­timi; tot asa si acum, daca vom indeparta multa silnicie ce ne-o face stomacul si poftele, vom fi aproape de viata nfetricacioasa ce o asteptam. Ca sa spunem pe scurt, sa fugim cat putem de a umbla dupa placeri. Este cu neputinta ca aceeasi persoana sa fie si iubitor de placeri si iubitor de Dumnezeu. Cel care iubeste trupul va iubi vrand nevrand si bogatiile, iar cel care iubeste bogatiile este un om nedrept; iar cel care va fi nedrept, va trece cu usurinta si peste poruncile credintei si va calca legile inteleptilor; cu usurinta va savarsi faptele ce-i sunt oprite, iar prin asta isi va aduna in jurul sau toate bogatiile ce pot sa-i ingaduie orice desfatare si va darui placerii, ca unei sta­pane, toate jafurile facute cu nedreptate.

Nu fugi de greutatile infranarii; dimpotriva, pune in fata greutatii infranarii nadejdile ce le ai si vei trece cu usurinta peste indepartarea de mancaruri gustoase. Spune-ti tie insuti cuvintele bunei-credinte:

„Amar este postul, dar dulce e raiul! Impovaratoare este setea de vin, dar aproa­pe este izvorul din care cel care bea nu va inseta in veci. Nestapanit este corpul, dar mai puter­nic sufletul cel necorporal. Moarta este puterea, dar aproape invierea”. Spune si tu pantecelui ce te sileste cuvintele Domnului:

„Nu numai cu pai­ne va trai omul, ci cu tot cuvantul lui Dumnezeu”.

Postul nu inseamna foamete, ci o mica amanare. Postul nu-i o pedeapsa ce ti se impune din afara, ci o indepartare de bunavoie de mancaruri; nu o silnicie primita in chip de rob, ci o fapta savarsita si cugetata in mod cu totul liber. Roaga-te, si vei avea putere sa duci la bun sfarsit postul; cheama-L pe Dumnezeu, si indata vei capata ajutor.

Du-te cu mintea la vechea istorie a neamului omenesc si vei vedea ca cei care si-au infranat trupul pentru credinta n-au fost nici mai slabi in ce priveste puterea, nici mai tristi la infatisare, nici mai putin frumosi la chip decat cei care tra­iau in desfatari, care mancau tot felul de buna­tati si care beau vin curat si neamestecat. Acel imparat al asirienilor, care traia numai pentru trup, care era legat de un trai desfatat si imbelsugat ca de o iesle, a poruncit ca paharnicii si oamenii lui de servit la masa, si in general toti cei ce slujeau traiului lui imbelsugat si desfatat sa fie alesi cu grija; sa aiba trupul sanatos, sa fie frumosi la chip, pentru ca si ochiul sa se desfateze de cele ce vede in jurul sau, nu numai gura si gustul. Printre slugile alese pentru a sluji imparatului erau trei tineri din poporul robit al lui Israel. Acestia se hraneau numai cu seminte, caci n-au vrut sa manance din mancarurile ce se serveau la masa imparateasca, din pricina ca erau pangarite prin amestecul cu jertfele idolesti.Trebuiau sa evite si vinul din pricina libatiei, ca si orice fel de carne pentru motivul aratat mai sus. Seful slugilor ii silea sa manance ceea ce le punea inainte pentru ca nu cumva din pricina infranarii sa-si piarda frumusetea chipului lor si sa-i gaseasca imparatul vina si sa-l pedepseasca pentru ca tinerii n-au fost bine hraniti si ingrijiti. Dar ei i-au spus: „Lasa si ingaduie-ne! Nu vom parea imparatului mai putin frumosi decat cei care se ospateaza cu mancaruri alese si gustoase si nici nu se vor ofili fetele noastre. Nu te teme ca ii vei duce imparatului niste slugi urate la chip. Mesterul care ne-a facut ne va da frumusete si vei afla prin experienta ca postul este cel care ingrijeste de frumusetea noastra”.

Si asa s-a si intamplat. Cei trei tineri infloreau si i-a intrecut in frumusete pe toti ceilalti ce se hraneau cu carne.

Dar cu Samson ce-a fost? N-a fost invatat sa posteasca inca de cand sugea la pieptul mamei lui? Ingerul Domnului i-a poruncit maicii sale ca trebuie sa pazeasca pe copil de vin si de orice mancare aleasa si gustoasa. Si cine era asa de puternic ca Samson? Care luptator a fost asa de vestit? Singur era in stare sa se bata, si a biruit o armata intreaga de dusmani si o multime ne­numarata. Odata, fara sabie si fara sulita, a luat o falca de magar si a doborat la pamant o mie de dusmani, folosindu-se numai de osul acela.

Ai si tu astfel de nadejdi si vei putea sa pos­testi. Sarguieste-te, si te vei imputernici. Da-ti auzul spre cunoasterea invataturilor celor tainice si vei uita de mancare, ca si poporul care il urma pe Iisus cand invata cu fapta si cu cuvantul. Sa ne rusinam noi, neinfranatii si iubitorii de pla­ceri, de elinii si iudeii care postesc in zadar si fara niciun tel; caci ei se pagubesc degeaba prin fap­tul ca nu mananca. Totusi, ei postesc ca sa ser­veasca de exemplu si imbold celor virtuosi. Cres­tinilor li se cuvine sa aiba o viata curata si o gan­dire plina de evlavie si cuviosie. Crestinilor care au credinta cea curata si adevarata. Cei care duc o viata morala, fara sa aiba o credinta curata si adevarata, mi se pare ca se aseamana cu aceia care zidesc o casa fara temelie sau cu cei care incheie o corabie fara carena.

Cele ce trebuie să caracterizeze viaţa noastră de acum sunt credinţa, pocăinţa, războiul cu păcatul în toate formele lui, umblarea întru căile Domnului.

Exista si un alt chip de viclenie a celui rau, ca re face ca osteneala noastra pentru post si rugaciune sa fie fara de castig pentru noi, indemnandu-ne sa savarsim si postul, si rugaciunea manati de slava desarta si de fatarnicie.De aceea si Domnul vesteste iarasi in Evanghelie, spunand: “Tu insa, cand te rogi, intra in camara ta si, inchizand usa, roaga-te Tatalui tau, Care este in ascuns, si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie” [Matei 6, 6].

Aceste cuvinte nu le spune Domnul ca pe o porunca de a fi indepartate adunarile si rugaciunile si cantarile de psalmi, caci atunci nu ar fi spus proorocul alcatuitor al Psalmilor. “In mijlocul adunarii Te voi lauda” [Psalmi 21, 24] si “Lauda-Te-voi intre popoare, Doamne, canta-voi Tie intre neamuri” [Psalmi 56, 12] si “Rugaciunile mele le voi face inaintea ce lor ce se tem de El” [Psalmi 21, 29]; si inca ne-a mai grait noua: “In adunari binecuvantati pe Dumnezeu” [Psalmi 67, 27] si “Veniti sa ne inchinam si sa cadem inaintea Lui si sa plangem inaintea Domnului, Celui ce ne-a facut pe noi” [Psalmi 94, 6]. Dar si catre altii mai sus asezati – despre care nu este timpul si locul sa vorbim acum – Isi indreapta Domnul indemnul la rugaciunea cea facuta cand suntem singuri in casele noastre si in asternuturile noastre, care intareste rugaciunea catre  Dumnezeu savarsita in biserici, asa cum rugaciunea cea launtrica, facuta cu mintea, o intareste pe cea savarsita cu buzele. Fiindca acela ce ar voi sa se roage numai atunci cand se afla in biserica lui Dumnezeu, neingrijindu-se deloc de rugaciune acasa, sau pe drumuri, sau in piete, acela nu se roaga cu adevarat nici cand sta dinaintea altarului lui Dumnezeu.

O, cat de mare si neasemuita este iubirea Ta de oameni! Prin aceste cuvinte insusi Domnul ne-a aratat indoiala si tagada care vor starui asupra Judecatii de apoi, pentru ca noi sa capatam de aici o mai buna judecata si o soarta mai fericita. Caci Domnul ii va agrai atunci pe cei ce traiesc dupa slava desarta si nu dupa porunca Lui, spunand, potrivit celor de mai sus: “Ati luat plata in viata voastra“, precum a zis si Avraam catre acel bogat care ardea in focul mistuitor: “Ai primit cele bune ale tale in viata ta” [Luca 16, 25]. Iar celor ce cauta spre El, in vremea in care se ostenesc pentru virtute, spune ca le va rasplati sub ochii tuturor, adica le va da in schimb, la aratarea Sa, aceasta cuprinzatoare binecuvantare si mostenire si desfatare neamestecata si vesnica. Cel Care vrea ca toti sa se mantuiasca si sa vina la cunostinta adevarului vadeste acum – precum spuneam – hotararea cea neprihanita si neschimbatoare, aratand aici ca nu sunt fii ai lui Dumnezeu decat aceia care dispretuiesc slava omeneasca.

Caci de aceea aduce El in fata cuvantul Sau hotarat asupra acestor soiuri de oameni, spunand: “Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va da inapoi tie pe fata“, pentru ca sa-i arate El si sa-i faca pe cei ce dispretuiesc omeneasca slava desarta copii infiati si impreuna mostenitori ai Sai; iar pe aceia ce nu sunt astfel sa-i lepede din vrednicia de fii al Lui, daca nu se pocaiesc.Cuvintele acestea le-a grait Domnul pentru ca nu cumva cei ce se roaga si postesc sa caute la parerile oamenilor, de la care nu este nici un folos, fiindca altminteri, chiar indurand noi ostenea la postului si a rugaciunii, ramanem lipsiti si straini de rasplata.El spune sa ne ungem capul si sa ne spalam fata, adica sa nu ne folosim de paloarea cea nefireasca, nici sa nu avem capul murdar si cu totul uscat, ca si cum am parea ca suferim aceasta din pricina postului incrancenat si din dispret fata de trup, vanand astfel laude din partea oamenilor. Caci acestea le faceau fariseii, dorind ei a fi vazuti de oameni, si de aceea, pe buna dreptate, au fost socotiti despartiti de Biserica lui Hristos, iar Domnul ne opreste intru totul sa ne asemanam lor.

Acestea le arata si acela care, dupa ce spune: “Gata este inima mea, Dumnezeule!“, adauga: “Canta-voi si voi lauda slava Ta” [Psalmi 56, 10], iar in alta parte: “De mi-am adus aminte de Tine in asternutul meu, in dimineti am cugetat la Tine…” [Psalmi 62, 7]. Dar ne invata si El: “Cand postiti, nu fiti tristi ca fatarnicii; ca ei isi smolesc fetele, ca sa se arate oamenilor ca postesc. Adevarat graiesc voua, si-au luat plata lor. Tu insa, cand postesti, unge capul tau si fata ta o spala, ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau care este in ascuns, si Tatal tau. Care vede in ascuns, iti va rasplati tie” [Matei 6, 16-18].Amin (postat pe fb de ioan monahul)