„Galileea neamurilor“
Când Iisus se depărtă pe țărmul Iordanului văzu doi tineri că-L urmează. Se întoarse și-i întrebă: „Ce căuta ți?” Ei, sfio și, îi spuseră: „Învă țătorule, unde locuie ști?”. Iisus le spuse: „Veni ți și vede ți”. Dintre ace ști doi tineri, ucenici ai lui Ioan, unul se numea Andrei și era pescar din Galileea, celălalt și mai tânăr, care nu și-a dat numel, din smerenie, era Ioan, fiul lui Zevedeu și frate al lui Iacov, ucenicul iubit al lui Iisus, de mai târziu și autorul Evangheliei care-i poartă numeleAstfel, are loc prima întâlnire între Iisus și doi dintre viitorii Lui ucenici. Impresia pe care o produce asupra lor, Iisus, trebuie să fi fost cople șitoare, deoarece Andrei aleargă într-un suflet, la fratele său Simon, spunându-i: „am găsit pe Mesia (care se tâlcuieşte: Hristos)” și fără zăbavă, îl aduce pe Simon în fa ța lui Iisus, cum îl vede îi spune: „Tu eşti Simon, fiul lui Ion á ; tu te vei numi Chifa (ce se tâlcuieşte: Petru)” Totul e de natură să impresioneze pe Simon zis Petru, în chip cu totul deosebit; privirea, întrega lui înfățișare, faima și prestigiul, ținuta și felul de primire, încrederea pe care o inspiră, autoritatea cu care se impune; cucerește și domină Acela și lucru trebuie să se fi petrecut și cu Iacov, fratele lui Ioan. Înfrățiți de acelea și năzuințe, ambii fii ai lui Zevedeu, se simt atrași în chip irezistibil de persoana lui Iisus; au convingerea că el este Mesia.
Chiar de a doua zi, „Iisus, auzind că Ioan a fost întemniţat, a plecat în Galileea . Şi părăsind Nazaretul, a venit de a locuit în Capernaum , lângă mare, în hotarele lui Zabulon şi Neftali, Ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice: „Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit” (Matei IV, 12-16).
Atunci Iisus străbătea șesurile Bethel , Bethel este locul în care Avraam și-a construit cel de-al doilea altar (Fac. 12:8); tot aici, Iacov a avut vedenia cu îngerii care urcau și coborau scara cerului (Fac. 28:12-22) și tot aici s-a reântors după douăzeci de ani ca să zidească un altar, a șa cum promisese. Iacov a numit locul Bethel, „căci acolo i Se descoperise Dumnezeu” (Fac. 35:7) La începutul secolului al XX-lea, arheologii au identificat ora șul El-Beitin ca fiind Betelul din Biblie. Săpăturile arheologice au confirmat faptul că orașul a fost locuit începând cu anul 2000 în.Hr. și că a fost distrus de un incendiu de propor ții în secolul al XIII-lea a.Hr., probabil în perioada marcată de confuzie și dezorganizare a judecătorilor. Ora șul a fost reconstruit în secolul al IX-lea, iar apoi distrus de către asirieni între anii 724-722 a.Hr
În Galileea neamurilor apare universalitatea mesajului Evangheliei, propovaduită de Iisus. Aşa cum citim în Evanghelii, Hristos Domnul alege în chip deliberat să înceapă propovăduirea Sa din Galileea. Locul exact este, după sinoptici, localitatea Capernaum, în timp ce Evanghelistul Ioan vorbeşte de începutul activităţii ca fiind în localitatea Cana. Dacă până în acest moment Domnul petrece mai mult în partea sudică a Ţării Sfinte, în Iudeea, unde erau Betleemul, locul naşterii, Nazaretul în care a copilărit şi a crescut, şi locul unde a fost botezat în Iordan, Hristos alege ca începutul activităţii să fie în Galileea, provincie din nord. Sfântul Evanghelist Matei, „evanghelistul împlinirii“, vede în acest început împlinirea unei vechi profeţii (Is 8,23-9) despre luminarea eshatologică care va începe din Galileea. În Iudeea populaţia era mai puţin cosmopolită decât în Galileea, de aceea aceasta din urmă este numită „Galileea neamurilor“. Din populaţia Galileii, doar două treimi erau evrei. Zabulon şi Neftali sunt numele celor două seminţii care s-au aşezat în această regiune la venirea din robia egipteană (Ios 19,10-16;32-39). Partea lui Aşer (Ios 19,24-31) nu mai era, în vremurile nou-testamentare, parte a Galileii, ci era un teritoriu locuit mai mult de fenicieni, abia o treime din această regiune de coastă erau evrei.
Aşadar, Hristos Domnul alege această regiune pentru a arăta că, deşi se adresează mai întâi poporului ales, vestea cea bună şi lumina nu sunt adresate exclusiv către evrei, ci pornind de la aceştia către toate neamurile. Sf. Ioan Gură de Aur adaugă încă un motiv care Îl conduce pe Hristos spre Galileea, şi anume alegerea celor doisprezece ucenici: „ Ca în acelaşi timp să împlinească şi profeţia şi să Se grăbească să pescuiască şi pe dascălii lumii, că acolo trăiau ei, ocupându-se cu pescuitul“. Desigur, nu este întâmplător că toţi ucenicii sunt aleşi din Galileea. Locuind departe de tumultul vieţii marilor metropole, cei mai mulţi dintre ei îşi păstraseră o stare de puritate spirituală şi aşteptare mesianică vie, dar, mai cu seamă, trăind într-un teritoriu cosmopolit, erau deja familiarizaţi cu o anumită deschidere faţă de „neamuri“, aşa încât această situaţie îi făcea mult mai potriviţi pentru activitatea de răspândire a Evangheliei care avea să urmeze. Nu acelaşi lucru se întâmplă cu cei care trăiau în Ierusalim sau în zone în care întâlnirea cu cei de alte neamuri era mai rară. Aceştia erau mult mai închişi faţă de orice fel de contact cu străinii. O astfel de atitudine citim în felul în care Sfântul Petru a fost luat la rost de către creştinii proveniţi dintre iudei la Ierusalim în urma convertirii sutaşului Corneliu, care nu era evreu (Fap 11,3). Iată de ce Hristos Îşi alege ucenicii din Galileea neamurilor, şi, providenţial, după o tradiţie transmisă de Sfântul Ieronim, chiar şi Sfântul Apostol Pavel provine prin părinţii săi tot din Galileea, şi anume din localitatea Giscala. Capernaum este cetatea care va deveni „patria Sa“ (Mt. 13, 54; Mc. 6, 1).
În ce zone credeţi că a predicat Iisus în timpul lucrarii sale, care a schimbat istoria omenirii? „Ţinutul iudeilor“ - Iudeea, provincie în care Iisus a înfăptuit o parte a lucrării lui Dumnezeu (Lu 4:44). După botez, Iisus a petrecut 40 de zile în Pustiul Iudeii, o zonă aridă şi nelocuită, plină de rebeli şi tâlhari (Lu 10:30). Mai apoi, Iisus a plecat din Iudeea şi, în timp ce se îndrepta spre nord, i-a predicat unei femei samaritene în apropiere de oraşul Sihar (In 4:3–7). Iisus se afla nu departe de Cezareea lui Filip, probabil pe Muntele Hermon, când Petru l-a recunoscut drept Mesia, iar la scurt timp după aceea a avut loc transfigurarea. Câtva timp mai târziu, Iisus a predicat în Pereea, o regiune aflată la est de Iordan. —(Mc 7:24–37; 8:27;9:2; 10:1; Lu 13:22,33. Apoi Iisus şi-a petrecut ultima săptămână de viaţă pe pământ împreună cu discipolii săi în Ierusalim, „oraşul marelui Rege“, şi în împrejurimile acestuia (Mt 5:35). Puteţi observa că în această zonă există şi alte localităţi despre care s-a vorbit în evanghelii, cum ar fi: Emaus, Betania, Betfaghe şi Betleem (Lu 2:4; 19:29; 24:13).
Galileea "Ținutul", prescurtare de la glil ha-goyim, "Ținutul neamurilor", adică al necredincioșilor; în latină
Galilaea, este ținutul din nordul Israelului, divizat în Galileea Superioară (Ha-Galil Ha-Elion), Galileea Inferioară (Ha-Galil Ha-Tahton) și Galileea de Vest (Ha-Galil Ha-maaravi). Limitele Galileei sunt:la sud Valea Izreel și Valea Beit Shan, la est - dinspre miazăzi spre miazănoapte - Valea Iordanului, Lacul Galileei (Ghinezaret, Tiberiada,Ghenezaret) și Valea Hula, la vest - coasta Mării Mediterane și Valea Zebulon (Zevulun), iar la nord - Libanul. În zilele noastre, geografii israelieni consideră granița geografică dintre Israel și Liban drept limita nordică a Galileei. Limita dintre Galileea Superioară și Galileea Inferioară este Valea Beit Hakerem, o depresiune îngustă care se întinde dinspre est spre vest în mijlocul regiunii. În vreme ce Galileea Superioară se caracterizează prin munți ceva mai înalți, dintre care vârful cel mai înalt este Muntele Meiron, de 1208 metri, Galileea inferioară se distinge prin munți de mică înălțime, separați de văi întinse. Aceasta împărțire a Galileei provine din vechime, și este menționată încă în Mishna: De la Kfar Hanania (în Valea Beit Hakerem) în sus, tot ce-i fără sicomori, e Galileea Superioară, iar de la Kfar Hanania în jos, pretutindeni unde cresc sicomorii, este Galileea inferioară. Galileea este un loc de întâlnire a mai multor religii și civilizații: iudaică, elenistică, creștină, islamică.
Galileea a fost locuită încă din epoca pietrei. În paleolitic a sălășluit aici Omul din Galileea, ale cărui oseminte au fost găsite în peștera din Nahal Amud. Vârsta lor a fost apreciată ca fiind de cel puțin 140.000 ani. Și în alte locuri din Galileea s-au descoperit urmele unor așezări din perioade preistorice: în Valea Hula, lângă izvoarele Einan, în peștera Kaftza de lângă Nazaret, locuită în urmă cu peste 100.000 ani. Vestigiile unor așezări omenești din epoca pietrei au fost găsite și pe Nahal Batzat, de asemenea în cariera Evron, unde a existat o așezare din paleoliticul mijlociu. Mai târziu, în neolitic au ființat în regiune, inclusiv la Ein Gev, așezări ale Culturii Natufiene din anii 12.800-10.200 î.Hr. Bine reprezentate sunt în Galileea mărturiile din vremea calcoliticului (epoca cuprului acoperă aproximativ perioada 4000 - 3000 î.Hr) de pildă peștera funerară de la Pekiin. În vremea noastră sunt cunoscute în munții Galileei 22 de așezări calcolitice. În ele s-au descoperit obiecte de ceramică caracteristice regiunii alături de elemente tipice pentru epoca cronologică. Există diferențe între așezările umane preistorice găsite în Galileea Superioară și cele din Galileea Inferioară, unde de pildă, ele nu erau plasate în preajma bazinelor de apă. Epoca bronzului s-a însoțit în Galileea de începutul urbanizării.
Potrivit tradiției biblice a evreilor, numele de Galil, adică Galileea, a fost dat de evreii sau israeliții antici. Regiunea corespundea cu teritorial al triburilor Naftali și Asher, precum și Dan. În cele din urmă tribul Dan a fost însă dispersat prin țară, având un reazăm teritorial în primul rând în centrul țării. Aceasta provincie a Palestinei, a fost numita de Isaia "Galileea neamurilor" (Is 8, 23; Mt 4,15). Primise acest nume pentru ca pe langa iudei, locuiau in Galileea foarte multi pagani dintre arabi, canaanei, fenicieni, greci si sirieni etc.
Galileea a devenit vestita pentru ca in Nazaretul ei a primit Sfanta Fecioara Maria vestea ca va zamisli si va naste pe Fiul lui Dumnezeu; aici Si-a petrecut Iisus copilaria si tineretea și a inceput propovaduirea Hristos; in Galileea a facut primele minuni, incepand cu nunta din Cana; aici in Galileea Si-a ales Domnul Hristos unsprezece din apostolic, aici a avut loc Schimbarea la fată și li S-a aratat Iisus ucenicilor ultima oara dupa inviere, trimitandu-i sa invete si sa boteze neamurile (Mt 28, 1-20), dupa înviere aratarea Sa s-a facut tot pe Muntele din Galileia. Mt 28, 16-17. "Iar cei unsprezece ucenici au mers in Galileea, la muntele unde le poruncise Iisus. Si vazandu-L, I s-au inchinat, ei care se indoisera".
Hristos face cunoscut tuturora că mântuirea se dobândeste prin credinţă, nu prin faptele legii vechi. De aceea darul împărăţiei cerurilor nu este numai pentru iudei, ci şi pentru păgâni; şi mai mult pentru păgâni decât pentru iudei. „Să nu socotiţi, spune Hristos, că darul împărăţiei cerurilor s-a dat numai sutaşului! Darul acesta va fi dat întregii lumi!” Spunea acestea, profeţind despre păgâni, dându-le bune nădejdi. Că în mulţimile de oameni, care Il urmau, erau si păgâni din Galileea neamurilor. Spunea acestea ca să nu-i lase fără nădejde pe păgâni şi să alunge din mintea iudeilor gândul că numai ei sunt poporul ales. Hristos nu vorbise până acum de venirea păgânilor la credinţă, pentru ca nu cumva cuvintele Sale să supere pe ascultătorii Săi si pentru ca să nu le dea pricină de atac; prilejuit însă de credinţa sutaşului, vorbeşte şi de asta, dar nici acum nu rosteşte cuvintul „păgân”; n-a spus: „multi păgâni”, ci: „Mulţi, de la răsărit şi de la apus”. A arătat pe păgâni, dar n-a supărat pe iudei: cele spuse erau învăluite. Nu numai aceasta învăluieşte noutatea învăţăturii Sale, ci şi prin înlocuirea „împărăţiei cerurilor” cu „sînurile lui Avraam”. Că nici nu le era cunoscut numele de „împărăţia cerurilor”; si Domnul vorbeşte de sanurile lui Avraam, pentru că pe iudei îi ustura mai mult această pierdere. Tot aşa şi Ioan Botezătorul n-a vorbit îndată despre gheenă, ci le a le-a spus ceea ce-i durea mai mult: „Să nu vi se pară că puteţi zice: „Sântem copiii lui Avraam”!. Odată cu aceasta Hristos a arătat că nu este potrivnic Vechiului Testament. Preţuind pe patriarhi şi numind sânurile lor fericirea celor buni, surpă din temelii această bănuială. ( Ioan Gura de Aur)
Capitala provinciei era oraşul Tiberias, ridicat de tetrarhul Irod Antipa în cinstea cezarului Tiberiu, dar Domnul alege cetatea Capernaum ca centru al activităţii Sale, pentru că era cel mai important centru comercial al Galileii, un fel de inimă economică şi chiar culturală a provinciei. Aşadar, din Galileea dispreţuită de mulţi pentru amestecul etnic, Hristos începe activitatea Sa, alege ucenicii, arătând că cele dispreţuite de oameni şi le-a ales ca să ruşineze pe cele tari (I Cor. 1, 27-28), ca doar smerenia şi dragostea care îmbrăţişează pe toţi semenii sunt cele care ne pregătesc pentru intrarea în Împărăţie.
Cana Galileii, numita astazi "Kafr Kanna" sau "Khirbet Cana", este o localitate aflata la numai sapte kilometri inspre nord-est de Nazaret, ea este locuita astazi de aproximativ cinci mii de locuitori, aproape toti de origine araba, o treime fiind musulmani, iar doua treimi fiind crestini. Intre Cana Galileii si Nazaret, pelerinii strabat valea numita "Merj Sembil" (Campul Spicelor), acum doua mii de ani, pasii Mantuitorului au sfintit aceasta cale. Cana Galileii este locul unde Iisus a prefacut apa în vin și vindecarea fiului slujitorului regesc, și înca din cele mai vechi timpuri, acest loc este cinstit de catre crestini. Apoi, dupa nunta din Cana, Iisus S-a aratat iarasi ucenicilor la Marea Tiberiadei, si S-a aratat asa: „Erau impreuna Simon-Petru si Toma, cel numit Geamanul, si Natanael, cel din Cana Galileii, si fiii lui Zevedeu si alti doi din ucenicii Lui".
Prima biserică creștină din Cana Galileii a fost construită de către Sfânta Elena, mama Sfântului Constantin cel Mare, în secolul al IV-lea. În timp, vitregiile istoriei au dus la ruinarea acestei biserici byzantine. Astăzi, biserica ortodoxă din Cana Galileii este închinată Sfantului Mare Mucenic Gheorghe , fiind îngrijită de cre știnii ortodoc și greci. În curtea mănăstirii se păstrează doua fragmente de coloane vechi, datând din secolul al XIII-lea, iar în biserică se păstrează două vase mari, din piatră, deosebit de vechi, asemănătoare celor folosite pentru păstrarea apei, în vremea Mântuitorului. Localitatea păstrează și o biserică franciscană . În anul 1254, conducătorul politic din Sidon a vândut o bucată de pământ din Cana, pe care se aflau urmele unei biserici, unor cavaleri din ordinul „hospitalierilor”. Franciscanii s-au a șezat în această biserică în anul 1641 . În secolul al XVII-lea, pelerinii care vizitau localitatea Cana - Kafr Kanna, încă puteau găsi aici o biserică mare. În anul 1879, franciscanii vor începe ridicarea unei noi biserici, aceasta fiind inaugurată în anul 1883. Sub pardoseala bisericii franciscane poate fi văzut un mozaic cu o inscrip ție în limba aramaică, care zice: „Binecuvântată să fie amintirea lui Iosif, fiul lui Talhum, fiul lui Butah și a fiilor săi, care au făcut acest mozaic. Binecuvântarea să coboare asupra lor”. Probabil că mozaicul cu inscrip ția făcea parte dintr-o sinagogă. În cripta bisericii e păstrată cu sfințenie, în amintirea minunii înfăptuite de Iisus, o amforă antică
Ajungem la Marea Tiberiadei, din depresiunea tectonica a Iordanului. Ținutul deluros din preajma acestui bazin este mai putin populat decat zona de tarm al Marii Mediterane. În trecut însă, aici au existat orașe înfloritoare care întrețineau schimburi comerciale cu aproape întreaga lume cunoscută la vremea respectivă. Pe malurile lacului, se intersectau principalele artere comerciale de transport ale Orientului Apropiat. Nu este de mirare că unele dintre așezările antice au ajuns să fie menționate în Sfanta Evanghelie. Gadar, Ghergheseni, Magdala localitatea pescareasca unde a trait Maria Magdalena, Bethsaida, Capernaum. Până în ziua de astăzi, dintre ele a supraviețuit numai Tiberias. Bethsaida, aflata pe coasta Marii Galileii, este un loc plin de istorie. Aici Iisus Hristos a vindecat un orb, conform Evangheliei. La Bethsaida s-a descoperit un artefact legat de Cleopatra si Marc Antoniu, o veche moneda extrem de rara care are gravate portretele celor doi pe fetele ei. Numele apare in Noul Testament ca fiind leaganul unei comunitati crestine, pe care apostolul Pavel a vizitat-o.
Umblând pe lângă Marea Galileii, Iisus a văzut pe doi frați , pe Simon, ce se numește Petru, și pe Andrei , fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Și le-a zis: „Veni ți după Mine și vă voi face pescari de oameni”. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El. Și de acolo, mergând mai departe, a văzut al ți doi fra ți , pe Iacov al lui Zevedeu și pe Ioan , fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându- și mrejele, și i-a chemat. Iar ei, îndată, lăsând corabia și pe tatăl lor, au mers după El. Și a străbătut Iisus toată Galileea , învă țând în sinagogile lor și propovăduind Evanghelia Împăraă ției și tămăduind toată boala și toată neputin ța în popor” (Mt 4,17-23). A șa a fost după Sf. Matei cea dintâi chemare la apostolat, la fel o istorise ște și Sf Marcu. La Sf. Evanghelist Luca istorisirea este mai dezvoltată: „Pe când şedea lângă lacul Ghenizaret, a văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. Şi urcându-Se într-una din corăbii care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat. Şi şezând în corabie, învăţa, din ea, mulţimile.
Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mână la adânc şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi. Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Şi făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele. Şi au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se afunde. Iar Simon Petru , văzând aceasta, a căzut la picioarele lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos . Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuitul peştilor pe care îi prinseseră. Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni . Şi trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El” (Lc 5, 1-11)
Toți creștini rețin insa lacul Ghenezaret din evanghelia dupa Matei: Umblarea de mare. Umblarea pe mare la Evanghelia Duminicii a 9-a după Rusalii din calendarul Bisericii ortodoxe (Mt.14, 22-34): „În vremea aceea a silit Iisus pe ucenicii Săi ca să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor. După ce a dat drumul mulţimilor, Iisus s-a suit în munte să se roage, în singurătate; şi când s-a înserat, era singur acolo....
… Lacul Ghenizaret (Marea Tiberiadei sau Marea Galileii) si localitatile de la tarm sunt legate de multe evenimente din viata lui Iisus, arheologii israelieni au facut o descoperire surprinzatoare, în nord-estul Lacului Tiberiadei, în "ţinutul Gerghesenilor, care este în faţa Galileii". Aici s-au descoperit ziduri subacvatice ale porturilor din sec.I; Domnul a calatorit pe apa cu ucenicii Săi, pe Marea Tiberiadei, si a vindecat doi oameni posedati, demonii alungati intrand intr-o turmă de porci. În Evanghelie ni se spune cum Mântuitorul a scos demonii din doi oameni îndrăciţi, fiind în Galileea Mântuitorul, unde este un lac destul de mare. Trecând cu corabia pe partea opusă, este o regiune care se cheamă Gadara sau Gherghesa, sunt nişte localităţi micuţe, şi după acele localităţi este pământul gherghesenilor sau al gadarenilor. Existenta acestei asezari a fost confirmată, de asemenea, si situl Bisericii bizantine Gherghesa sau Gadara, de către oamenii de știință. Existența unei așezări antice pe malul de nord-est al lacului a devenit cunoscuta în anii '60, atunci când Avner Raben de la Universitatea Haifa, și Mendel Nun din Kibbutz Ein Gev, au descoperit rămășițele unui dig mare subacvatic. Curând, în apropierea rămășițelor orașului, au fost găsite semne tipice ale perioadei bizantine - secolul V. Scăderea puternică a nivelului apei, din aceasta perioada, i-a permis directorului de excavare Dr. Haim Cohen sa revina asupra studierii digului. Aici a fost descoperita o lespede de marmură, măsurand aproximativ 70/150 centimetri, cu o inscripție în aramaică, realizata cu caractere ebraice. Judecând după mărimea plăcii, datând din secolul al V-lea, și dupa primele cercetari ale experților, este vorba despre o placă memorială în onoarea unei persoane: textul începe cu cuvintele "Zahrin le-tov..." ("Memorie buna...). Au mai fost identificate, de asemenea, cuvintele "Amin" și "Marmaria". Acesta din urmă, conform cercetătorilor, înseamna "Sfânta Maria". "Așezările evreiești de pe malul de est al Mării Tiberiadei sunt o raritate", spune Prof. Artzi. "Până acum, nu am avut nicio dovada a existentei așezărilor evreiești din aceasta perioada, pe malul marii, acestea fiind disparute în timp, cu excepția Magdalei". Placa descoperita acum indică rădăcinile evreiești ale așezării, fiind o descoperire unica în țară. Arheologii au descoperit o constructie monumentala, sub apele Marii Galileei, in Israel. Este realizata din piatra si cantareste peste 60.000 de tone. Misterioasa structura are forma conica, este realizata din bazalt, are o inaltime de 10 metri si un diametru de 70 de metri. Deocamdata arheologii nu stiu exact cand a fost construita si nici care era scopul ei, insa constructii asemanatoare marcau de obicei locurile de inmormantare. Constructia a fost observata pentru prima data in anul 2003, cu ajutorul unui sonar, iar de atunci scafandrii au incercat sa afle detalii despre ea. Blocurile de bazalt nu pare sa fie cioplite, ci slefuite natural si sunt puse una peste alta, fiecare avand o lungime de 1 metru. Nu exista ziduri care sa delimiteze aceasta structura. Istoricii sunt siguri ca este o realizata de oameni, insa probabil se afla pe uscat, ulterior fiind acoperita de apa Lacului Tiberiadei, cunoscut si sub numele de Marea Galileei.
Lacul Tiberiada sau Lacul Rabinilor, cum mai spun iudeii, situat in nord-estul Israelului , tinutul deluros astazi este relativ slab populat, dar trecut său cu orase infloritoare care intretineau schimburi comerciale animate cu aproape intreaga lume cunoscuta la vremea respectiva.
Astazi ,dintre ele a supravietuit numai Teverya (Tiberias). Acest oras cu 40.000 de locuitori de pe malul vestic al lacului este centrul celei mai mari regiuni agricole israeliene. Sistemul complex de canale de irigatii face posibila cultivarea bananierilor, a curmalilor si a vitei de vie chiar si in acest climat arid. Localitatea Teverya (Tiberia ) a fost intemeiata in secolul I d.Hr. de Iron Antipa. Tetrarhul, conducator al iudeilor din mila Romei, care a botezat astlel orasul in cinstea imparatului Tiberiu. Dupa distrugerea Ierusalimului de catre romani in anul 70 d.Hr., Tiberias a avansat la rangul de centru rabinic. In urbe se intrunea Marele Sanhedrin, cea mai importanta adunare a invatatilor evrei, aici în anul 400 a fost elaborata versiunea din Ierusalim a Talmudului, cu cele doua parti ale sale, Misna si Ghemara.Talmudul ramane si azi cartea sfanta a iudaismului .Sub stapanirea bizantina si araba, asezarea evreiasca locala a cunoscut o perioada de inflorire . Dupa secolul al XII-lea ,ea a intrat insa in declin. Pentru iudaism ,Teverya este un oras de o importanta deosebita. Aici se afla mormantul lui Moise Maimodine (1135-1204), filosful evreu a redactat Misna Tora o opera fundamentala a gandirii juridice evreiesti. Cartea, scrisa intre anii 1170 si 1180, cuprinde 14 volume, la a caror imbunatatire autorul a lucrat pana la moarte.
In nordul Israelului, la vest de Inaltimile Golan este Lacul Tiberiada, prin bazinul sau, a carui intindere pe directia nord-sud masoara 21 kilometri, curge Iordanul, fluviu care a dat numele statului Iordania, vecin estic al Israelului. Lacul Tiberiada seamana, prin conturul sau, cu un cap de om cu fata intoarsa spre est, cu o claie mare de par la nord (unde bazinul atinge latimea maxima de aproximativ 13 kilometri) si cu o barba ascutita indreptata spre sud.Suprafata lacului este de 166 kilometri patrati . Numele actual al bazinului, Lacul Tiberiada, suna destul de putin cunoscut pentru majoritatea turistilor. Insa la auzul numelui de ”Genezareth” cei mai multi fac legatura cu lacul pomenit in Biblie. Acest rezervor de apa, care poarta si alte denumiri (Marea Galileii, Yam Kinneret) care figureaza la loc de cinste in mai multe episoade biblice, are acum numele arab Bahr Tabariya. Adancimea Lacului Tiberiada nu este impresionanta (pana la 43 de metri), dar oglinda apei se afla la 209 metri sub nivelul marii, in Valea Iordanului, dar în epoci geologice indepartate, bazinul facea parte din Marea Mediterana, care se intindea de la marginea nordica a teritoriului Israelului contemporan pana la pamanturile aflate la aproximativ 64 kilometri sud de Marea Moarta. Lacul Tiberiada este important din punct de vedere economic, mai ales datorita bogatiei speciilor de pesti din apele sale. Pe malurile lui traiesc, de asemenea, in numar mare, cufundani, pelicani, broaste testoase si raci de apa dulce.
Lacul Ghenizaret este legat de multe evenimente din viata lui Iisus. Domnul a calatorit pe apa cu ucenicii Săi, pe Marea Tiberiadei, si a vindecat doi oameni posedati, demonii alungati intrand intr-o turmă de porci. Existenta acestei asezari a fost confirmată, de asemenea, si situl Bisericii bizantine Gherghesa sau Gadara,de către oamenii de știință. .
Capernaumul in vremea Mântuitorului era o localitate de pescari pe malul Marii Galileii. Printre ruinele vechiului Capernaum se afla astazi trei obiective turistice de seama: Casa Sfintilor Petru si Andrei, impreuna cu Biserica Sfantul Petru, care este romano-catolica; Biserica Sfintii Apostoli, care este ortodoxa; ruinele Sinagogii in care si-a inceput propovaduirea Mantuitorul Iisus Hristos.Inca din primele secole crestine, in Capernaum exista deja o comunitate crestina deosebit de puternica. Datorita acestui lucru, inca de la inceput, crestinii proveniti dintre iudei au transformat casa lui Petru si a lui Andrei intr-un locas de cult. Prin secolul al IV-lea, casa a fost izolata de celelalte cladiri, printr-un zid, punandu-i-se un acoperis mai rezistent. Se crede ca cel care a zidit aceasta biserica a fost "Iosif, principele din Tiberiada", caruia Sfantul Constantin cel Mare i-a permis sa construiasca biserici in Tara Sfanta, dupa cum marturiseste Sfantul Epifanie. In jurnalul pelerinei Egeria, citim urmatoarele: "Casa mai-marelui apostolilor a devenit biserica, dar se pastreaza inca peretii casei. Acolo l-a vindecat Domnul pe paralitic. Acolo se afla sinagoga in care Domnul l-a vindecat pe indracit si la care se ajunge urcand numeroase trepte. Aceasta sinagoga este facuta din pietre patrate."
Conform Evangheliei după Matei, Iisus a plecat din Nazaret și s-a stabilit în Capernaum (Mt 4, 13). Mai ales ca acolo în Nazaret după citirea în Templu concetațenii orasului copilariei lui Iisus au încercat sa-l arunce dupa cresta muntelui de lânga orașel ca să-l omoare. Iisus cunoștea micuța localitate de pescari și pe mulții dintre oamenii sarmani de aici, care-și câstigau existenta din pescuit. O analiză a evangheliilor arată că Iisus a predicat în special în Galileea. În cea mai mare parte a primilor doi ani ai săi, Iisus a predicat mai mult în zona nordică a Ţării Promise, în timp ce se afla în apropierea Mării Galileii sau pe mare, el le-a descoperit oamenilor multe învăţături remarcabile şi a înfăptuit multe miracole impresionante, el le-a predica adesea dintr-o barcă trasă la tărm oamenilor care îl ascultau de pe mal Primii lui discipoli, făceau parte din comunităţile de pescari sau de agricultori din zonă. În Galileea, Iisus şi-a desfăşurat misiunea sa cu precădere în Capernaum, „oraşul său“, situat pe ţărmul Mării Galileii Uneori, Iisus a plecat cu barca din împrejurimile acestui oraş şi a mers până în Magadan, Betsaida sau alte localităţi aflate în apropiere. Puteţi observa că „oraşul“ lui Iisus nu era foarte departe de Nazaret, locul în care a crescut, sau de Cana. Nu era departe nici de Nain, oraşul în care l-a înviat pe fiul unei văduve, şi nici de Betsaida, unde a hrănit în mod miraculos peste 5 000 de oameni şi i-a redat vederea unui orb.
Orasul Capernaum este localitatea care a fost mentionata de 16 ori in Noul Testament și unul din locurile preferat ale lui Iisus Hristos. Capernaum, Bethsaida si satele din imprejurimi au dat o mare parte din discipolii lui Iisus. O parte din minunile infaptuite de Iisus s-au petrecut aici. Petru, Andrei, Iosif, Ion au fost pescari din Capernaum si Matei vamesul, de asemenea și Minunata Pescuire s-a petrecut pe malurile Tiberiadei, la Capernaum, din Capernaum, începe Odiseea Apostolului Petru. O Odisee care nu e deloc liniară, nici numai ascendentă, ci una cu multe poticniri, cu mărturisiri de fierbinte atașament și de iubire sinceră față de Iisus, dar și cu neîncredere față de ajutorul Lui și, mai ales, cu lepădare de El. Însă tocmai acest parcurs sinuos e cel care îl și validează și îl face profund uman. Când Îl vede umblând pe mare, Petru cere să facă și el asemenea; la îndemnul lui Iisus, pășește pe apă, însă cu neîncredere, ceea ce face să se scufunde. Lipsa lui de încredere în Cel Care îl cheamă la Sine trădează confuzia lui Petru față de adevărata identitate a lui Iisus. Totuși, nu mult după aceea, când Iisus îi întreabă pe ucenici ce cred despre Dânsul, tocmai Petru este cel care afirmă răspicat: „Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui Viu” (Mt.16,16). Pentru ca același Petru să încerce să‑L împiedice pe Iisus să moară pe cruce, provocând o replică usturătoare din partea Mântuitorului: „Înapoia mea, satano! Că sminteală Îmi ești”
Sinagoga din Capernaum este locul in care Mantuitorul Iisus Hristos si-a inceput activitatea de propovaduire a Imparatiei lui Dumnezeu. Localitatea numita Capernaum, al carui nume inseamna "Satul lui Naum", era un sat de pescari.
In timpul celor doua revolte ale evreilor impotriva romanilor, orasul Capernaum a fost crutat, el neavand ziduri de aparari. Dupa cea de-a doua revolta, evreii izgoniti din Iudeea s-au refugiat in Galileea, o parte dintre ei asezandu-se in Capernaum. Dupa ce s-a asternut pacea cu romanii, evreii au fost ajutati de acestia sa ridice o noua sinagoga in Capernaum, cea mai frumoasa din Palestina. Sinagoga din Capernaum este foarte mare si deosebit de mestesugita pentru un sat de pescari precum cel amintit. Ea este formata din doua cladiri alaturate: o sinagoga si, spre rasarit, o scoala pentru scribi. Potrivit unor arheologi, aceasta sinagoga a fost construita cândva la granita secolelor II-III, pentru ca, mai apoi, sub dominatie crestina, o asemenea sinagoga ar fi fost imposibil de construit. Alti arheologi, insa, pornind de la arhitectura si vechimea obiectelor de ceramica gasite, sustin ca sinagoga a fost construita pe la sfarsitul secolului al IV-lea, ceea ce trimite spre o vietuire pasnica intre iudei si crestini.
În călătoria prin Galilea, Hristos încercase din nou să pregătească mintea ucenicilor pentru evenimentul care Îi stătea înainte. El le-a spus că trebuie să se urce la Ierusalim pentru a fi dat la moarte şi apoi să învieze. Şi a adăugat o avertizare ciudată şi solemnă: avea să fie trădat şi dat pe mâna vrăjmaşilor. Ucenicii n-au înţeles cuvintele Sale nici de astă dată. Deşi deasupra lor se abătuse umbra unei mari întristări, în inima lor se strecurase un spirit de rivalitate. Se certau între ei, fiecare dorind să fie socotit mai mare în împărăţie. Ei credeau că pot să ascundă de Iisus această ceartă, de aceea n-au stat ca de obicei aproape de El, ci s-au înşirat în urmă, aşa ca atunci când au intrat în Capernaum, El era înaintea lor. Iisus le citea gândurile şi dorea să le dea sfaturi şi dorea să-i înveţe. Dar pentru aceasta a aşteptat un moment de linişte, când inimile lor să se deschidă pentru a primi cuvintele Sale.
Curând după intrarea Lui în oraş, cel ce striga darea pentru templu a venit la Petru cu întrebarea: "Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?" Tributul acesta nu era o taxă civilă, ci o contribuţie religioasă, pe care fiecare iudeu era dator să o plătească anual pentru întreţinerea templului. Refuzul de a plăti acest tribut era socotit ca o dovadă de necredincioşie faţă de templu - după socoteala rabinilor, un păcat foarte mare. Atitudinea Mântuitorului faţă de legile rabinilor şi felul Său de a mustra pe faţă pe cei ce apărau tradiţia le ofereau un pretext pentru a-L acuza că El caută să desfiinţeze serviciul templului. Acum vrăjmaşii au văzut ocazia de a-L discredita. Ei au găsit un aliat potrivit în cel ce strângea darea. Dar Petru a înţeles numai în parte ce urmărea cel care-l întrebase. Erau categorii de oameni scutiţi de plata dării. În templul lui Moise, când leviţii fuseseră puşi deoparte pentru slujba în sanctuar, nu li s-a dat nici o moştenire în mijlocul ţării. Domnul a zis: "Levi n-are nici o parte din moşie nici moştenire cu fraţii lui; Domnul este moştenirea lui". În zilele lui Hristos, preoţii şi leviţii erau încă priviţi ca devotaţi templului în mod deosebit şi nu li se cerea să contribuie anual pentru întreţinerea lui. Şi profeţii erau scutiţi de dare. Cerând tribut de la Iisus, rabinii înlăturau orice pretenţie a Lui că ar fi profet sau învăţător şi Îl tratau ca pe orice persoană de rând. Dacă ar fi refuzat să plătească darea, ar fi însemnat că nu Se poartă credincios faţă de templu; iar, pe de altă parte, dacă plătea, lucrul acesta ar fi putut fi folosit ca o justificare pentru refuzul lor de a-L recunoaşte ca profet.
Numai cu puţin înainte, Petru recunoscuse pe Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu, dar acum pierduse o ocazie de a scoate în evidenţă originea divină a Învăţătorului său. Prin răspunsul său, că Iisus va plăti darea, el a întărit de fapt părerea greşită pe care preoţii şi conducătorii căutau să o răspândească. Când Petru a intrat în casă, Mântuitorul nu a făcut nici o aluzie la cele întâmplate, ci a întrebat: "Ce crezi, Simone? Împăraţii pământului de la cine iau dări sau biruri, de la fiii lor, sau de la străini?" Petru a răspuns: "De la străini". Şi Iisus a zis: "Aşadar, fiii sunt scutiţi". În timp ce de la locuitorii unei ţări se cereau taxe pentru susţinerea regelui, copiii monarhului erau scutiţi. Aşa şi lui Israel, pretinsul popor al lui Dumnezeu, i se cerea să susţină serviciul Său; dar Isus, Fiul lui Dumnezeu, nu se găsea sub această obligaţie. Dacă preoţii şi leviţii erau scutiţi datorită legăturilor cu templul, cu atât mai mult Acela pentru care templul era casa Tatălui Său. Sapaturile a uscos la lumina ruinele unei case cu insemne crestine din sec al 2 lea si ale unei biserici din sec al 4 lea. Se presupune ca este casa Sf Apostol Petru și ruinele Sinagogii Albe sunt din vremea ocupatiei romane si a trecerii lui Iisus pe aici. Astazi, ruinele antice sunt in custodia bisericii franciscane si a celei otrtodoxe grecesti. Trupele militare romane, sub comanda unui centurion au fost stationate la Capernaum. Facilitatile de petrecere a timpului liber, oferite trupelor romane, erau demne de oferta turistica de astazi. Capernaum a fost una din primele statiuni cu multiple posibiliati de tratament si intretinere corporala.
Orasul a mai fost numit si Cetatea Domnului (Mt 9,1). Aici se pot vizita ruinele sinagogii din calcar alb, ridicata pe locul unde Mantuitorul a predicat si ruinele casei soacrei Sfantului Petru. Tot aici, in afara sitului arheologic, se poate vizita si Biserica ortodoxa “Sfantul Gheorghe”, unde crestinii pot vedea o pictura de o deosebita frumusete reprezentand Judecata de Apoi. Ce a ramas astazi din orasul Capernaum, este un sit arheologic ce cuprinde ruinele sinagogii precum si a numeroase case situate langa aceasta. Pe ruinele casei soacrei Sf. Petru s-a ridicat o Biserica romano-catolica. La poarta se afla o statuie de bronz a Sf. Petru tinand in mana o cheie si avand la picioare un peste. Petru a venit din randul unor pescari, tine in maini cheile Imparatiei cerurilor, iar pestele este simbolul crestinismului, cuvantul ihtis (peste) indicand faptul ca Iisus Hristos este Mantuitorul.
Localitatea a fost abandonata cu aproximativ o mie de ani în urma si a fost redescoperita de arheologi în anii 1800. Astazi este numit Kefar Nahum în ebraica, si Talhum în araba. Capernaum a fost o localitate în Israel populata între anii 150 Î.Hr. si cha 750, dar astazi este în ruina.Conform Evangheliei dupa Luca 4:31-44, a fost unul din locurile în care Isus din Nazaret a vindecat un îndracit în sinagoga.
"Satul lui Naum", pentru ca Iisus Hristos a locuit pentru un timp in acest loc, orasul Capernaum mai este numit si "Orasul lui Iisus". Capernaumul era locul central de unde pleca si unde revenea Mantuitorul, dupa fiecare calatorie savarsita in Galileea. In acest oras locuiau Apostolii Petru si Andrei, Iacov si Ioan, precum si Matei, vamesul. Dupa ce a predicat in sinagoga, Mantuitorul Iisus a mers la casa lui Petru si a lui Andrei, impreuna cu ceilalti ucenici. In casa, soacra lui Petru era bolnava si zacea in pat. Atunci, Iisus a luat-o de mana si a ridicat-o din pat, iar boala a lasat-o, precum citim: "Si, indata, iesind ei din sinagoga, au venit in casa lui Simon si a lui Andrei, cu Iacov si cu Ioan, iar soacra lui Simon zacea, prinsa de friguri, si indata I-au vorbit despre ea. Si, apropiindu-Se, a ridicat-o, apucand-o de mana, si au lasat-o frigurile si ea le slujea" (Mc. 1, 29-31). Tot în Capernaum, Hristos vindecă pe sluga sutaşului (Mt 8, 5-13).
"Intrand in corabie, Iisus a trecut si a venit in cetatea Sa (in Capernaum). Si, iata, I-au adus un slabanog,
zacand pe pat. Si Iisus, vazand credinta lor, a zis slabanogului: "Indrazneste, fiule! Iertate sunt pacatele tale!" Dar unii dintre carturari ziceau in sine: "Acesta huleste." Si Iisus, stiind gandurile lor, le-a zis: "Pentru ce cugetati rele in inimile voastre? Caci ce este mai lesne a zice: Iertate sunt pacatele tale, sau a zice: Scoala-te si umbla?" Dar, ca sa stiti ca putere are Fiul Omului pe pamant a ierta pacatele, a zis slabanogului: "Scoala-te, ia-ti patul si mergi la casa ta." Si, sculandu-se, s-a dus la casa sa" (Mt 9, 1-7).
. In jurnalul pelerinei Egeria, care s-a inchinat si la locurile sfinte din Capernaum, citim urmatoarele: "Casa mai-marelui apostolilor a devenit biserica, dar se pastreaza inca peretii casei. Acolo l-a vindecat Domnul pe paralitic. Acolo se afla sinagoga in care Domnul l-a vindecat pe indracit si la care se ajunge urcand numeroase trepte. Aceasta sinagoga este facuta din pietre patrate." Catre sfarsitul secolului al cincilea, pe locul casei Sfintilor Petru si Andrei, bizantinii au construit o frumoasa basilica, de forma octogonala. Despre aceasta scrie pelerinul din Piacenza, in anul 570, zicand: "Am ajuns la Capernaum, la casa Fericitului Petru, care in prezent este o basilica." Basilica era construita din doua octogoane concentrice, inconjurate de jur-imprejur de un portic din coloane. Recent a fost scos la lumina mozaicul original, care este deosebit: in centru este reprezentat un paun, iar pe laterale apar figuri geometrice si nuferi. Basilica, impreuna cu baptisteriul acesteia, a fost distrusa de arabi, in anul 638. Dupa ce locul este invadat de arabi, orasul intra intr-un proces de declin, fiind parasit si daramat.
Pelerinii care l-au mai vizitat, in decursul timpului, il amintesc drept pustiit, precum spune pelerinul Burchard, prin secolul al XIII-lea: "Din orasul Capernaum, celebru odinioara, nu a mai ramas nimic in prezent. Abia daca mai numara sapte case de pescari saraci." Cunoscand istoria orasului Capernaum, ne vin in minte cuvintele Mantuitorului privitoare la credinta si viata celor din Capernaum, care au ramas neschimbati, desi El nicaieri nu facuse atatea minuni ca in mijlocul lor. Pentru aceasta, a zis: "Si tu, Capernaume: N-ai fost inaltat pana la cer? Pana la iad te vei cobora. Caci de s-ar fi facut in Sodoma minunile ce s-au facut in tine, ar fi ramas pana astazi, dar zic voua ca pamantului Sodomei ii va fi mai usor in ziua judecatii decat tie" (Matei 11, 23-24).
Acum vedeti ca locuitorii Capernaumului sunt niste oameni nefericiti, caci desi au vazut adeseori minunile Domnului si au auzit invatatura Lui, au ramas pacatosi nepocaiti si au fost osanditi la iad. Sa ne gandim la noi insine: am primit cumva de la Domnul mai putine binefaceri decat locuitorii Capernaumului? Toti ne ingrijim numai pentru noi insine, insa pentru celalalt nu facem nimic si de aceea vom da socoteala. Caci Dumnezeu, Care este dragoste, nu ne va ierta aceasta indiferenta a noastra pentru aproapele nostru“. (Cuv. Paisie Aghioritul) In Capernaum, Mantuitorul Hristos savarseste mai multe minuni. De aici capata faima si numele de vindecator, de persoana care face ceea ce nu mai facuse nimeni pana atunci. Este adus la El un slabanog, un paralizat. Mantuitorul Hristos ii iarta pacatele pentru a vindeca o neputinta fizica a acestui om. Putem intelege aceasta legatura numai in conditiile in care intelegem faptul ca inceputul si suportul existentei omenesti este unul duhovnicesc, sufletesc; ca materia din noi, biologia noastra, fizicul nostru exprima o realitate, o existenta spirituala sau duhovniceasca.
Mantuitorul Hristos, insa, a savarsit minunile pe care le cunoastem cu totii doar in situatiile in care se impunea sa fie infaptuite acestea si, in general, savarsea minuni la solicitarea celor care sufereau sau il rugau, dar nu a abuzat niciodata de acestea. De ce oare, de vreme ce un calcul simplu — dar „ieftin” si fals — ne-ar putea determina sa credem ca minunile multe i-ar fi asigurat „succesul sigur” lui Hristos?
Ei bine, Domnul n-a abuzat de darul acesta al facerii de minuni ca sa ne invete, in primul rand, pe noi, smerenia. Apoi, sa ne atraga atentia ca darurile si calitatile nu trebuie „afisate” sau „aruncate porcilor” (Mt. 7,6), ci pastrate cu sfintenie si discretie, asa cum isi pastreaza cineva bunurile sale cele mai de pret ca sa nu-i fie furate. Tot asa si darurile spirituale si insusirile cele frumoase, daruite noua de Dumnezeu, trebuie sa le folosim cu multa intelepciune si discretie, ca nu cumva afisandu-le sau laudandu-ne cu ele, diavolul ori lumea sa le smulga de la noi. Asa trebuie sa fie si viata noastra in Hristos! Sa-i purtam permanent in inimile noastre, in rugaciune sfanta, si pe ceilalti — pentru ca Dumnezeu nu ne-a creat ca indivizi egoisti, ci pentru relatie de iubire cu El si cu aproapele — facandu-ne, astfel, datoria de buni crestini fata de El si fata de toti cei din jurul nostru! Apoi, sa luam aminte ca nu suntem numai trup, ci sa dam si sufletului atentia si importanta spirituala care i se cuvin, si acestea toate intru smerenie, discretie sfanta si frica de Dumnezeu. Crezi că te pot ajuta? Ne întreabă Iisus. Cred Doamne, ajută necredinței mele! Sa ne binecuvinteze Domnul, asadar, ca aceste adevaruri si invataturi sa le punem la inima si in practica vietii noastre, ca sa fim credinciosi adevarati, asa cum ne-a dat pilda El Insusi: intru smerenie si discretie, intru sfintenie si slujire deplina in viata aceasta si in viata de dincolo, acum și pururea și-n vecii vecilor. Amin! (postat pe fb de ioan monahul)