Floarea luminata a credintei, întru tot laudata si dumnezeiasca strabunica a lui Iisus Hristos

04.09.2020 10:06

Dacă la sfârșitul vechiului an bisericesc am praznuit Adormirea Maicii care împreună cu Taierea Capului Sfântului Ioan Botezatorul marcau adormirea și moartea ca etape finale ale trecerii prin lume a fiecarui crestin aducându-ne aminte necesitatea pregatirii pentru trecerea la Domnul, acum primul  evniment important al noului an bisericesc este Nașterea Maicii Domnului, o naștere care deschide omenirii în general și creștinului ortodox în special speranța intâlnirii cu Iisus, care a venit pe pamânt să ne ofere mântuirea, înfrângerea morții în care traia omenirea de la pacatul lui Adam și al Evei, viața veșnică.

Se putea face aceasta numai prin Maica Domnului, Noua Evă și Fiul lui Dumnezeu nascut de ea, Noul Adam, Cel ce era în stare să pună capat morții veșnice la care eram condamnati toți.

Așadar, Nasterea Maicii Domnului este începutul mânturii noastre. Asa cum a fost in timpul vietii sale, Fecioara Maria ra­mane si acum aproape de Fiul ei, la fel de interesata, angajata si inseparabila de El si de slujirea Lui. Trupul lui Hristos e si trupul luat din Fecioara, cu consimtamantul ei liber. Cuvintele ei „Fie mie dupa cuvantul tau!” (Lc 1,38) nu s-au incheiat la intruparea Cuvantului, ci sunt indis­pensabile la fiecare din manifestarile Lui in trup. Consim­tamantul Fecioarei e fundamental pentru formarea Tru­pului lui Hristos. Din acest motiv când o pomeneste la proscomidia Liturghiei numai pe Fecioara, preotul spune rugaciunea: „Pentru mijlocirile careia primeste, Doamne, jertfa aceasta la jertfelnicul Tau cel ceresc”.

Fecioara Maria e organic legata de fiecare celebrare euharistica. Asta inseamna ca in calitate de Maica a lui Hristos ea e si Maica Bisericii, care e Trupul Sau, si, prin urmare, si Maica noastra a tuturor, de cand prin Botez „ne-am imbracat in Hristos”, am fost adoptati ca fii si membre ale Trupului Sau. Putem spune chiar ca, daca Hristos e Capul Bisericii, Maica Sa e inima ei, stand in mijlocul credinciosilor, compatimind cu toti, hranindu-i pe toti, indrumandu-l pe fiecare spre Fiul Sau, pe Care nu L-a parasit niciodata — nici langa Crucea Sa ( iar sarbatoare Înalțării Sfintei Cruci urmează praznicului Nașterii Maicii Domnlui în anul nou bisericesc) la care a luat parte pe deplin (Lc 2,35) - si in acelasi fel, ea nu ne paraseste niciodata.

La mică distanță de Biserica Învierii din Ierusalim, în bazarul din cetatea veche a Ierusalimului, nu departe de sediul Patriarhiei Ierusalimului, exista Manastirea Saydanaya, construita pe locul casei bunicii Maicii Domnului, Miriam / Maria. Aici pelerinul poate găsi o mănăstire de maici, închinată Presfintei Născătoare de Dumnezeu, numită Seydanágya (adică Sfânta Fecioară).

Conform tradiției, aici a fost mutată în mod miraculos icoana Nașterii Maicii Domnului de la vechea mănăstire cu același nume din Damasc. Biserica principală a mănăstirii, care a fost recent renovată cu mult gust și respect pentru tradiție, este închinată Întâmpinării Domnului. În partea dreaptă a bisericii, se află paraclisul Sfintei Ana, mama Sfintei Fecioare, iar în partea stângă paraclisul Sfintei Maria, mama Sfintei Ana și bunica Sfintei Fecioare Maria.         

Mănăstirea Saydanaya din Ierusalim este cunoscuta mai ales datorita icoanei Maicii Domnului Saydanaya, pictata de Sf. Apostol si Evanghelist Luca in timpul vietii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, icoană mare facatoare de minuni mai ales pentru familiile care nu pot avea copii…

Bunica Maicii Domnului se numea tot Maria sau Miriam. Bunica Maria a fost casatorita cu marele Preot Matan, cu care a avut trei fete: Maria, Sovi si Ana. Maria a fost mama Salomeei (casatorita apoi cu Zevedeu, mama Sfintilor Apostoli Iacob si Ioan), Sovi a fost mama Elisabetei (care a nascut pe Sf Ioan Botezatorul), iar Ana a fost mama Maicii Domnului. Rezulta ca Maica Domnului a fost verisoara cu Salomeea si Elisabeta, iar Iisus a fost var de gradul doi cu Sfintii Apostoli Iacov si Ioan si cu Sfantul Ioan Botezatorul. Vedeți din acest mic fragment de arbore genealogic cât de adânca și înțeleaptă este rânduiala Tatălui Ceresc, care din dragoste pentru om, a pus în aplicare planul mântuirii noastre.

Sfânta Salomeeia, praznuită pe 3 august, este cea care a cerut Mântuitorului cinstea ca Sfinții Apostoli Iacob și Ioan, fii ei, să fie aşezaţi unul de-a dreapta şi unul de-a stânga în Împărăţia Sa (Mt 20, 20-22).

Salomeea nădăjduia, ca mulţi iudei de altfel, într-o împărăţie pământească a lui Iisus. De abia, mai târziu s-a încredinţat de înaltul înţeles al răspunsului primit atunci. Salomeea a fost de faţă la patimile şi răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos (Matei 27, 56). În dimineaţa Sfintei Învieri a fost la mormânt împreună cu celelalte mironosiţe, cărora li s-a arătat Mântuitorul Hristos. Sfintele mironosiţe împreună cu Salomeea au fost prinse şi întemniţate împreună cu alţi creştini. După aceea au fost urcaţi într-o corabie şi lăsaţi în mijlocul mării. Corabia a ajuns pe coastele Provencei, în Franţa de azi. Mironosiţele au răspândit în această parte cuvântul Domnului. Maria lui Cleopa şi Salomeea s-au stabilit într-o insulă de la gura Romului, unde au rămas până la moarte.

A doua fica a lui Miriam, Sovi a fost mama Sfintei și dreptei Elisabeta casatorită cu Sfântul proroc Zaharia,  praznuiți pe 5 septembrie, care la batrânețe, prin darul lui Dumnezeu au avut ca fiu pe Sfântul Ioan Botezătorul. Mărturiseşte de dânşii Sfânta Evanghelie că se aflau întru toate faptele bune, petrecându-şi calea vieţii fără prihană. Au fost, zice, amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând întru toate poruncile şi dreptăţile fără de prihană, iar dovadă a vieţii celei cinstite este Sfântul Ioan cinstitul şi slăvitul proroc, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului. Scris este că "din rodurile lor îi veţi cunoaşte", că şi rodul pomului celui bun nu este rău, ca să se împlinească ceea ce s-a zis: "Dacă rădăcina este sfântă, apoi sfinte sunt şi ramurile". Ramură cea sfântă, Ioan a crescut din rădăcină sfântă.

Ana a treia fică a bunici Maicii Domnului, împreună cu sotul ei sunt praznuită pe 9 septembrie, ca Sfinții și Drepții dumnezeiești Parinți (ai Maicii Domnului) Iochim și Ana, iar desespre ei vom vorbi la, și după praznicul Nașterii Maicii Domnului.

Ca să vedeti câta sfințenie și ce mare binecuvântare a dat Domnul, bunicii Maicii Domnului, Miriam (Maria) și sotului ei marele Preot Matan. Mariam/Miriam/Maria, nume pe care le gasim în diferite texte atribuite bunicii Maicii Domnului,  este una dintre femeile care au fost, încă de mică, model înalt de purtare și credință. Din această cauză, încă de tânără, se căsătorește cu Mathan din Betleem, tânăr care făcea parte din seminţia lui Aaron. Mathan devine unul dintre cei mai de seamă preoți ai orașului, în care avea să se nască nepotul sau, Domnul Iisus Hristos, iar Miriam se arata un model minunat de soție, de iubire și ascultare. Se spune că era blândă și dreaptă, înțeleaptă astfel că multe femei îi căutau adesea sfatul. Darurile acestea au fost transmise fetelor ei, Miriam le-a învățat să se roage, să postească și să fie, la rândul lor, mame vrednice, iar rezultatul educației ei sunt vazute în barbatii si femeile din neamul ei din generațiile viitoare.

Manastirea Saydanaya, o mânastire ortodoxa de maici Saydannaya, aflata sub obladuirea Patriarhiei Ierusalimului, construita pe locul casei bunicii Maicii Domnului, este un loc plin de liniste umbroasa, unde este așezată Manastirea. Renumele sfantei manastire este legata si minunea cu musulmanul ce a fost cusut de Insasi Maica Domnului, dupa ce fusese ucis si taiat in bucati de raufacatori, aflată în Siria și care  conform tradiției, aici a fost mutată în mod miraculos icoana Nașterii Maicii Domnului de la vechea mănăstire cu același nume din Damasc.

Manastirea este cunoscuta mai ales datorita icoanei Maicii Domnului Saydanaya, pictata de Sfântul Apostol si Evanghelist Luca in timpul vietii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, icoană mare facatoare de minuni mai ales pentru familiile care nu pot avea copii…

Se spune că Manastirea Saydanaya din Ierusalim este singura care gazduieste o icoana a Sfintei Miriam, mama a trei fete care după exemplul mamei continată ca și acestea cu un sir lung de trairi maternale, de trairi și împliniri maternale care au dus la nașteri un numai trupeasți ci și la minunate imbogatiți spiritual care ne aminteste si ne arata concret prin exemplul viu ca femeia se mantuieste prin nastere (trupeasca dar mai ales duhovniceasca) de prunci! 

In Manastirea Saydanaya din Ierusalim se pastreaza si o a doua icoana, impresionanta, care infatiseaza patru generatii, genealogia materna a Fiului Lui Dumnezeu: batrana Miriam/ Maria, fiica sa Sfanta Ana, nepoata sa care ii poarta numele – Maria, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu – si stranepotul sau, Pruncul IIsus Fiul Lui Dumnezeu, în sfintele brate ale maicii Sale. Icoana slaveste sfintenia vietii femeilor alese de Domnul pentru implinirea, generatie dupa generatie, a planului Sau de mântuire a omenirii cazuta in pacat…

Ca fii ai Tatalui Ceresc dar si ai Maicii Domnului, asa cum ne-a dat-o Mantuitorul cand se afla pe Cruce, ne inrudim si noi, infiati in Duhul Sfant si devenim stranepoti ai Sfintei Strabunici a Mantuitorului, indraznind cu smerenie la mijlocirea sa. Sa iubim aceasta sfanta bunica si sa-i urmam exemplul de vietuire in familie, să o cinstim pe Bunica, botezandu-ne fiicele cu acest frumos nume Maria/Mariam/Miriam, si punându-le sub ocrotirea ei, caci ea este bunica Maicii Domnului, al carei nume, Maria, l-a si purtat.

Bunica cinstită, slăvită și cantata așa de frumos în slujbele bisericești ale mânastiri în Paraclisul către Sfânta Maria, bunica Maicii Domnului:

Cel ce Te-ai inaltat pe Cruce de bunavoie, poporului Tau celui nou, numit cu numele Tau, indurarile Tale daruieste-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleste cu puterea pe binecredinciosii crestini, daruindu-le lor biruinta asupra potrivnicului, având ajutorul Tau arma de pace, nebiruita biruinta

Pe a Nascatoarei de Dumnezeu Bunica, de la care Nascatoarea si-a primit întru tot cinstitul nume, toti credinciosii cu râvna sa o laudam, pe Maria, sotia cucernicului preot Matan si maica a trei preacinstite fiice ca pe o calda scapare a celor bine-credinciosi, mângâiere si acoperamânt si întarire.

Niciodata nu vom tacea, Nascatoare de Dumnezeu, a spune puterile tale, noi nevrednicii, ca de n-ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbavit pe noi din atâtea nevoi? Cine ne-ar fi pazit pâna acum slobozi? Nu ne vom departa de la tine, Stapâna, caci tu pururea mântuiesti pe robii tai din toate nevoile.

Cad înaintea Mariei, Bunica Nascatoarei de Dumnezeu.

Apa trecându-o ca pe uscat si din rautatea egiptenilor scapând israeliteanul striga: Izbavitorului si Dumnezeului nostru sa-I cântam.Laudând cu evlavie pe Maria, cinstita bunica a Nascatoarei de Dumnezeu celei singure curate, primim ocrotirea, ajutorul si vegherea ei. Marie, a Nascatoarei de Dumnezeu bunica, pe toti cei ce se închina cinstitei icoane din Ierusalim arata-i locuitori ai împaratiei cerurilor. Sterge picaturile lacrimilor noastre, Marie, cu stergarul rugaciunilor tale, ceea ce esti bunica cinstita Nascatoarei de Dumnezeu, precum si Elisabetei, maica Înaintemergatorului.

Nascatoare de Dumnezeu, pe noi, cei ce ne aflam în umbra si în negura necazurilor, învredniceste-ne a vedea chipul cel cinstit al Fiului Tau, în locasurile cele cu totul luminate ale cerului.
 Doamne, cel ce ai facut cele de deasupra crugului ceresc si ai zidit Biserica, Tu pe mine ma întareste întru dragostea Ta; ca Tu esti marginea doririlor si credinciosilor întarire, Unule, Iubitorule de oameni.
A Anei Maica sfânta, ceea ce a nascut pe Prunca Nascatoare de Dumnezeu, si a cinstitei Sovi, Bunica Înaintemergatorului si Botezatorului lui Hristos, Marie, cinstita, curata si întru tot buna, sfinteste pe cei ce se închina tie.

Ca pe o comoara dumnezeiasca si odor nejefuit, mânastirea Seidanaia are cinstitul tau chip, vestita Marie, Bunica a Nascatoarei de Dumnezeu, pe care sarutându-l ne umplem de bucurie.
Nu înceta miluind pe cei ce se sârguiesc la tine cu credinta si saruta icoana ta cea izvorâtoare de har, Marie cu chip dumnezeiesc, bunica a Nascatoarei de Dumnezeu, a celei ce a nascut pe Domnul, Cel cu totul Milostiv.

Fii mie aratatoare a caii catre cerestile suisuri si catre locasurile vesnicei bucurii, Preacurata Maica lui Dumnezeu, pentru rugaciunile bunicii tale Maria, o, Stapâna, mântuirea lumii. Marie, cinstita bunica a Curatei Maici a lui Dumnezeu, sfinteste si binecuvinteaza pe cei ce alearga la tine si se închina cu credinta chipului tau.

Cauta cu milostivire, cu totul laudata Nascatoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu si vindeca durerea sufletului meu. Ocrotire calda si zid nebiruit, izvor de mila si lumii scapare, cu dinadinsul strigam catre tine, Nascatoare de Dumnezeu, Stapâna: Vino degraba si ne izbaveste pe noi de nevoi, ceea ce esti singura, grabnic folositoare.

De Dumnezeu slavita Marie, bunica a Curatei Fecioare, ceea ce ai fost sotie preotului Matan, cu bucurie te cinstim, strigând: Împreuna cu Ana si cu Elisabeta roaga pe nepotul tau, Hristos, pentru toti cei ce te cinstesc.

Auzit-am Doamne, taina rânduielii Tale, am înteles lucrurile Tale si am preaslavit Dumnezeirea Ta.
Ceea ce ai stranepoti pe Domnul Dumnezeu-Omul si pe Înaintemergatorul, împreuna cu mamele lor roaga-te, Bunica Marie pentru cei ce te lauda.

De cuget ceresc umple, Marie, pe cei ce te lauda ca pe o bunica a Nascatoarei de Dumnezeu, ceea ce ai facut ceresc neamul pamântenilor. Calauzeste pe cei ce scapa la tine, Marie, pe caile deplinatatii întru Hristos – Cinstitul tau Stranepot, Cel ce singur poate a mântui pe cei muritori. Nu încetam, Stapâna, a mari multimea minunilor tale si ocrotirea ta cea pregatita (nouă), prin care acoperi poporul purtator al numelui lui Hristos.

Lumineaza-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale si cu bratul Tau cel înalt; pacea Ta da-ne-o noua, Iubitorule de oameni.

Cu stralucite laude si cântari te încununam, bunica a Curatei Fecioare, de Dumnezeu luminata Marie, pazitoarea celor ce te cinstesc. Primeste cererile noastre, dumnezeiasca Marie, ale celor ce te cinstim ca pe o radacina de neam bun a Înaintemergatorului si a lui Hristos Cel cu totul îndurat. Izbaveste de primejdii, de dureri si de necazuri pe cei ce scapa la tine, buna Marie, maica a Anei, Bunica Domnului.

Cei ce suntem închinatori în Tara Sfânta, sarutând cu evlavie icoana ta, Marie, bunica a Nascatoarei de Dumnezeu, ne umplem de har.

Rugaciunea mea voi varsa catre Domnul si Lui voi spune toate scarbele mele; ca s-a umplut sufletul meu de rautati si viata mea de iad s-a apropiat, si ca Iona ma rog: Dumnezeule, din stricaciune scoate-ma.

Mijlocitoare fierbinte te avem catre Hristos, Stranepotul tau, Marie, bunica cinstita a Elisabetei si a Nascatoarei de Dumnezeu, noi, cei ce sarutam acum cu credinta icoana ta din preacinstita mânastire Seidanaia.

Sotie a lui Matan, bunica a Maicilor lui Hristos si a Înaintemergatorului Sau, Marie, ceea ce esti cu totul milostiva, nu înceta a-L face milostiv pe Iisus Stranepotul tau Dumnezeu-Omul, catre noi, cei ce te cinstim cu staruinta. Fiind noi învaluiti de necazurile vietii, de strâmtorari si de chinuri, alergam cu credinta, Marie, la ocrotirea si la sprijinul tau cel gata, strabunica întru tot laudata a Cuvântului lui Dumnezeu, a Celui ce a daruit lumii înviere.

Fecioara, Maica a lui Dumnezeu, celor razboiti cumplit daruieste-le intelegere si pace, ceea ce ai nascut mai presus de fire pe Începatorul pacii, Cuvântul Celui Preaînalt si ai îndepartat de la noi, cu stralucirile tale, negura dezbinarii.

Marie, cinstita bunica a Curatei Maici a lui Dumnezeu, sfinteste si binecuvinteaza pe cei ce alearga la tine si se inchina cu credinta chipiului tau. Preacurata, care negrait ai nascut prin cuvânt pe Cuvântul în zilele cele mai de apoi, roaga-L ca una ce ai îndraznire de maica.

Noi, cei cumplit primejduiti, cerând fierbintile rugaciuni ale strabunicii lui Dumnezeu, Maria, strigam: învredniceste-ne pe noi sa înflorim virtutile cele ce sunt flori bineînmiresmate. Bucurati-va, dreptilor, întru Domnul, celor drepti se cuvine lauda. Fericiti sunt toti cei ce se tem de Domnul.

,,Nimeni, aprinzând făclia, n-o ascunde sub un vas, sau n-o pune sub pat, ci o aşează în sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. Căci nu este nimic ascuns, care să nu se dea pe faţă şi nimic tainic, care să nu se cunoască şi să nu vină la arătare. Luaţi seama deci cum auziţi: Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are, şi ce i se pare că are se va lua de la el. Şi au venit la El mama Lui şi fraţii; dar nu puteau să se apropie de El din pricina mulţimii. Şi I s-a vestit: Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi voiesc să Te vadă. Iar El, răspunzând, a zis către ei: Mama mea şi fraţii Mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l îndeplinesc. ” Evanghelia de la Luca (VIII, 16-21)

Slava Tatalui și Fiului și Sfantului Duh. Slava ție Dumnezeul nostru, Slavă Ție! Pentru rugaciunile strabunicii tale, celei dumnezeiesti, Milostive, curateste multimea greselilor mele. Si acum și pupurea și în vecii vecilor, amin!

Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Milostive, curateste multimea greselilor noastre.Miluieste-ne Dumnezeule dupa mare mila Ta si dupa multimea îndurarilor Tale curateste faradelegile noastre.

Floare luminata a credintei, Marie întru tot laudata si dumnezeiasca, strabunica a lui Dumnezeu, împreuna cu cele trei fiice ale tale si cu nepoatele tale – de Dumnezeu cugetatoarea Elisabeta, maica a cinstitului Înaintemergator, si cu Maica lui Dumnezeu cea curata – acopera si pazeste si ajuta si sfinteste si umple totdeauna de daruri pe cei ce primesc ale tale rugaciuni cinstite si fara sovaire alearga la ocrotirea ta in viforul vietii.

Măntuieste Doamne poporul tău și binecuvintează mostenirea Ta.

Tinerii cei ce au mers din Iudeea in Babilon oarecând, cu credinta Treimii, vapaia cuptorului au calcat-o, cântând: Dumnezeul parintilor nostri, bine esti cuvântat.

Cu stropirea rugaciunilor tale sfinteste pe toti cei ce alearga la harul tau, Marie, maica a Sfintei Ana, si pe cei ce îti cânta luminat, ca uneia ce esti bucurie celor bine-credinciosi si ajutor si acoperamant.
Floare a dumnezeiestii credinte, de mir izvorâtoare, Marie, ceea ce ai îndulcit cetele bine-credinciosilor cu mireasma cea de negrait a vlastarelor pântecelui tau, umplene pe noi de buna mireasma a dumnezeiestilor tale rugaciuni.

Curatire cere Marie, pentru toti cei ce ti se închina sfintei tale icoane din Ierusalim, care îsi închide ochii, ca sa nu vada cumplitele noastre faradelegi.

Cu apele curate ale rugaciunilor tale catre Unul-Nascut Fiul ta, de Dumnezeu Nascatoare, întru tot binecuvântata, curateste de întinaciunea gresealelor si de patimile cle purtatoare de durere pe cei ce luminat te lauda in veci.

Pe Împaratul ceresc pe care Îl lauda ostile îngeresti, laudati-L si-L preaînaltati întru toti vecii. Dezleaga negura gresealelor noastre, Marie, cu fulgerele întru tot luminatelor tale rugaciuni catre Datatorul de Lumina, Fiul nepoatei tale.

Maica a Soviei, care a nascut pe Elisabeta, dumnezeiasca maica a Înaintemergatorului, limpede arata mie caile pocaintei. Din tot felul de primejdii izbaveste-i pe cei ce te lauda si saruta dumnezeiasca ta icoana, strabunica a Celui Preaînalt, Marie.

 Nascatoare de Dumnezeu, ale noastre rugaciuni de cerere degraba le du Fiului tau, Celui ce mantuieste din moarte neamul nostru. Cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu te marturisim pe tine Fecioara curata, noi cei izbaviti prin tine, slavindu-te cu cetele cele fara de trup.

Ocroteste, Marie, pe toti cei ce poarta numele lui Hristos si calauzeste pe calea mântuirii pe cei ce cu credinta alearga la folosinta ta. Deschide ochii celor ce ti se roaga, Marie, ca sa vada pururea cele ce sunt de folos sufletesc celor ce se închina chipului tau izvorâtor de har. Ca pe o mostenitoare a cerurilor laudându-te toti, Marie, te rugam cu caldura: arata-i locuitori ai raiului pe cei ce alearga la tine.

De darurile Fiului tau, Dumnezeu-Omul, umple inimile noastre, Fecioara, ale celor ce te laudam in psalmi si în cântari, Maica Nascatoare de Dumnezeu.

Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai marita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvântul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.

Bunica întru tot cucernica a Nascatoarei de Dumnezeu, sotie sfânta a cinstitului preot Matan, maica a Anei, a Mariei si a Soviei, acopera, Marie, pe toti cei ce te maresc. Închinându-ne toti cu evlavie chipului tau celui din slavita mânastire Seidanaia, cerem dumnezeiescul tau acoperamânt, Marie, vestita stramoasa a Nascatoarei de Dumnezeu.

Bucura-te, ceea ce mijlocesti cu staruinta la Hristos, Stranepotul tau cel Dumnezeiesc si Rascumparatorul tuturor muritorilor, Marie, de trei ori fericita, ca sa ne daruiasca noua ajutor, putere si întarire.
Deschide ochii sufletului casnicilor tai, ca sa vada cu adevarat cele spre mantuire, de Dumnezeu luminata Marie, Bunica Nascatoarei de Dumnezeu, ceea ce deschizi ochii in icoana ta.
Viata pasnica daruieste celor ce vin catre tine si te lauda fara sovaire, cucernica Marie, strabuna Celui Preaînalt, a Celui singur Începator al pacii si Atottiitor.

Curateste întinaciunea patimilor noastre, Marie, cu apele rugaciunilor tale si cu isopul mijlocirilor tale catre Stranepotul tau, Dumnezeu-Omul, Cel ce ridica pacatele lumii.

Toate ostile îngeresti, Înaintemergatorule al Domnului, cei doisprezece Apostoli si toti Sfintii, cu Nascatoarea de Dumnezeu, faceti rugaciune ca sa ne mantuim noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.

Preasfânta Treime, miluieste-ne pe noi, Doamne curateste pacatele noastre. Stapâne iarta faradelegile noastre, Sfinte cerceteaza si vindeca neputintele noastre pentru Numele Tau.

A Nascatoarei de Dumnezeu bunica, Marie întru tot cinstita, maica a Anei, a Soviei si a Mariei, roaga fierbinte pe Stranepotul tau, Hristos, sa trimita celor ce te lauda pe tine multimea îndurarilor si râul milei, ca o mijlocitoare dumnezeiasca a lumii, ca bine sa calatorim pe calea cea dreapta si mantuitoare.

Maica a Anei, adica a bunicii lui Hristos, de Dumnezeu purtatoare Marie, noi, multimile credinciosilor, sarutand cu dor sfântul tau chip, staruitor te rugam: ceea ce ai dumnezeiesti stranepoti pe Înaintemergatorul si pe Dumnezeu-Omul, pazeste si binecuvinteaza si izbaveste de toata mestesugirea celui înselator pe cei care din cuget curat te lauda pe tine.

Stapâna, primeste rugaciunile robilor tai si ne izbaveste pe noi de toata nevoia si necazul. Toata nadejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, pazeste-ma sub acoperamantul tau.

De la Ierusalim pornim pe urmele bunicii Maicii Domnului la Mănăstirea Saidnaya din Siria se află la 27 km nord de Damasc, capitala țării, în zonă montană, la 1500 metri altitudine, în locul în care tradiția susține că Abel a fost ucis de către fratele său, Cain; de altfel, în perioada elenistică, zona era numită Abilene, de la numele lui Abel. Mănăstirea, aflată pe vârful unei înălțimi, domină zona ca o coroană, toate celelalte construcții (case și foarte multe biserici – ortodoxe, catolice, siriace) fiind așezate în jurul ei, pe versanții muntelui.

Cea mai veche mănăstire ortodoxă din Siria, Saidnaya, este „inima care pulsează sângele creştinismului sirian”. De fapt, este un oraş de biserici, cu 40 de Sfinte Altare. Rugăciune, frumuseţe, arhitectură, istorie şi ruine. Un loc în care creştinii se roagă de 1500 de ani, un loc unde femeile musulmane vin să se roage, pentru a rămâne însărcinate. Mănăstirea a fost construită în anul 547 de către Împăratul Iustinian, în urma unor revelații: tabăra împăratului, pregătită de luptă împotriva perșilor, era vlăguită de lipsa apei în deșert; împăratului i s-a arătat o căprioară care, în timp ce o urmărea pentru vânat, l-a dus la un izvor de apă și, transformându-se într-o icoană stralucitoare a Maicii Domnului, i-a spus că nu o va omorî, ci în acel loc va contrui o biserică în cinstea ei.

Astfel, pentru armata creștină a Imperiului Bizantin, a fost rezolvată problema foarte importantă a apei, iar Împăratul Iustinian a dat ordin imediat să se conceapă planurile pentru această măreață mănăstire. Nemulțumit de lucrarea arhitecților sai, împaratul, în urma altui vis în care i s-a arătat din nou Maica Domnului, a trasat el însuși planurile care stau la baza contrucției mănăstirii până în ziua de azi. Făcând parte din vechea Patriarhie a Antiohiei, Mănăstirea Sayanaya a devenit curând atât de renumită, încât a fost secole de-a rândul considerată al doilea loc de pelerinaj, după Ierusalim.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Saydanaya este considerată a fi una dintre cele patru icoane pictate de către Sfântul Apostol și Evanghelist Luca în timpul vieții Maicii Domnului. De-a lungul secolelor, mulțime de vindecări s-au revărsat de la această icoană mare făcătoare de minuni, făcând să sporească și mai mult faima mănăstirii – atât creștinii cât și musulmanii venind aici să ceară protecție și ajutor Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Pentru naștere de prunci, maicile dau femeilor care au acestă problemă fitil de la candela icoanei Maicii Domnului pictată de Sf Apostol și Evanghelist Luca.

Saydanaya din Siria în Ierusalim. Una dintre icoanele din această mănăstire a ajuns singură in Ierusalim, ducand cu ea și obiceiul tămăduitor  (folosirea fitilului candelei de la icoană) și transferând și numele mănăstirii siriace în Ierusalim, la Mănăstirea Bunicii Maicii Domnului, în care ea avrut să rămână.

Cultul profund adus Maicii Domnului a făcut ca mănăstirea siriană să reziste în vâltoarea primăverii arabe. A fost atacată şi pustiită în dimineaţa zilei de 27 septembrie 2013, dar maicile vieţuitoare s-au întors la numai o săptămână de la atac. Deşi forţele guvernamentale le-au avertizat că nu le pot garanta securitatea – fără curent, apă şi hrană, ele au preferat să nu lase pustie mănăstirea, chiar şi cu preţul vieţii. Nu a existat săptămână în care maicile să nu fie ameninţate cu răpirea sau incendierea lăcaşului, dacă nu îşi vor părăsi casa. Cu toate acestea, viaţa mănăstirii a început, din nou, să pulseze. Mai ales că Maica Domnului a fost acolo, mereu. A acoperit mănăstirea cu Sfântul ei Acoperământ, aşa cum a făcut-o mereu în zilele de restriște.

 Pe 26 ianuarie 2014, un grup de luptători Al Nusra s-a instalat în faţa mănăstirii, ameninţând cu distrugerea. Poarta a fost zăvorâtă şi toate maicile s-au adunat în biserică, la rugăciune, săvârşind Acatistul Sfântului Acoperământ. În momentul în care racheta a fost lansată, zgomotul a fost asurzitor. Toate maicile se aşteptau să moară în următoare clipă… Dar, clipa a trecut... şi nu se întâmplase nimic. Erau vii, nevătămate şi mănăstirea era întreagă. Ce se întâmplase? Răspunsul l-au aflat, mai târziu, de la comandantul trupelor guvernamentale. Aflat pe drumul spre mănăstire pentru a o elibera, deşi era conştient că va ajunge prea târziu, ofiţerul sirian a văzut „o Doamnă în văzduh, îmbrăcată în albastru, înconjurată de o lumină puternică, care parcă a luat racheta în mâinile ei şi a aruncat-o departe”.

Aceasta este o declaraţie a unui ofiţer musulman, străin de religia creştină care, însă, a mărturisit puterea Maicii Domnului. După eveniment şi după eliberarea zonei, toţi s-au întrebat: care era probabilitatea ca, la o ţintă fixă, de foaete aproape, cu o armă performantă, racheta să ocolească mănăstirea? Maicile de la Saydanaya ştiu răspunsul corect: Maica Domnului, a cărei icoană străjuieşte de 1500 de ani în biserica mare, a păzit şi va păzi în continuare mănăstirea lor.

Slava Damascului nu sunt marile râurilor Avana şi Farfar, nici faptul că prin Damasc au trecut mari prooroci ai Vechiului Israel, nici slăvitele războaie care au avut loc în jurul lui cu popoarele vecine, ci măreţia acestui oraş se datorează prezenţei vechii icoane făcătoare de minuni a Preaslăvitei Maicii lui Dumnezeu, numită „Saidnaya” (Doamna Noastră). Aici s-a aflat cea mai veche rugăciune cunoscută dedicată Maicii Domnului este Ὑπο την σην ευσπλαγχνίαν (Sub milostivirea ta), imn aparținând Sfintei Liturghii din veacul al III-lea, fiind scris în limba greacă în jurul anului 250 d. H.

În anul 1917, Biblioteca John Rylands din Manchester a cumpărat mai multe bucăți de papirus egiptean, printre care și una de 18 pe 9,4 centimetri, conținând textul în limba greacă al acestei rugăciuni. Mai apoi, în 1938, profesorul C. H. Roberts a publicat acest fragment, iar colegul și colaboratorul său, E. Lobel, a considerat că textul nu poate fi mai vechi de secolul al III-lea d. H., fiind probabil scris între anii 250 și 300. Acest imn a fost folosit în cultul liturgic cu multe secole înainte de a fi utilizat fragmentul din Scriptură, extins: „Bucură-te, Ceea ce ești plină de Har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău” (cf. Luca 1, 28).

Textul papirusului reonstituit: Ὑπὸ τὴν σὴν εὐσπλαγχνίαν καταφεύγομεν Θεοτὸκε, τὰς ἡμῶν ἱκεσίας μὴ παρίδῃς ἐν περιστάσει ἀλλ᾽ ἐκ κινδύνου λύτρωσαι ἡμᾶς, μόνη ἁγνὴ, μόνη εὐλογημένη. Traducere în limba română: Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu, rugăciunile noastre nu le trece cu vederea în nevoie, [ci] din primejdie ne izbăvește pe noi, una curată, una binecuvântată!

Este interesant faptul că, două secole înainte de erezia nestoriană, Maica Domnului este numită Θεοτόκε, adică Născătoare de Dumnezeu. Deja în veacul al IV-lea, termenul era foarte popular în regiunea Alexandriei, fiind menționat de Sfântul Alexandru al Alexandriei, Sfântul Athanasie cel Mare, Sfântul Serapion de Thmuis și de Didim cel Orb, dar și în Arabia (Titus de Bostra), în Palestina (Eusebiu de Cezareea, Sfântul Chiril al Ierusalimului), în Cappadocia (Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nazianz, Severian de Gabala). Dar și cu un veac înainte, termenul Θεοτόκος este întâlnit lucrările aparținând autorilor  școlii din Alexandria.După mărturia istoricului bisericesc Socrate (Hist. Eccl. VII, 32 – PG 67, 812 B), Origen a folosit termenul Θεοτόκος în comentariul său la Epistola către Romani. Acest comentariu s-a pierdut, din păcate. În jurul anului 250 d. H., Dionisie al Alexandriei, discipolul lui Origen, a folosit, de asemenea, termenul Θεοτὸκος într-o epistolă a sa către Pavel de Samosata.

Este foarte interesant faptul că termenul nu era un concept teologic, ci era viu și popular, fiind folosit în slujbe. Acest imn este familiar creștinilor ortodocși, fiind cântat adeseori la sfârșitul Vecerniei în vremea Postului Paștilor. De asemenea, acest imn are un rol proeminent în liturghiile bisericilor orientale și messa romano-catolică, conchide portalul Pemptousía (Chintesenţa), al Asociaţiei Prietenilor Mănăstirii Vatoped, preluarea de la Silouan.

Completez aceasta minunata stire cu una dintre imaginile unei icoane a Maicii Domnului pictata de insusi Sfantul Apostol Luca chiar dupa chipul Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioare Maria, si aflata in manastirea Saidnaya din Ierusalim (si nu la cea din Siria, cum apare gresit, in mai multe referiri de pe internet). Este vorba de icoana care a plecat singura de la Saidnaya, din Siria, pentru a sta alaturi de bunica sa, Maria, la Ierusalim. Fotografia este realizata de Monahul Filotheu de la Petru Voda. O replica a acestei icoane a Sf. Apostol Luca se afla in manastirea-martira Saidnaya, Maica Noastra, din Siria, unde am ajuns si eu in urma cu cativa ani, acum aflata sub tirul unor mercenari fara de Dumnezeu. Aici gasiti istoria icoanei facatoare de minuni si o reproducere moderna a celei de la Saidnaya: Icoana care săvârșise miracolul este unică în lume. Probabil singura pictată pe când modelul se afla încă în viaţă. O înfăţişează pe Fecioara Maria cu pruncul în braţe şi nu a mai fost văzută de o jumătate de secol. Se ştie că există la Mănăstirea Saidnaya doar datorită mirosului de mir şi a minunilor pe care, de mai bine de o mie de ani, continuă să le înfăptuiască.

Istoria păstrată în manuscrise spune că, la sfârşitul secolului al VII-lea, maica Marina, stareţa mănăstirii, a rugat un pelerin grec din Egipt, ce şi-a găsit adăpost aici în drumul său către Ţara Sfântă să îi aducă o icoană deosebită din Ierusalim, „preţioasă şi frumoasă a Născătoarei de Dumnezeu, pe care mănăstirea să o aibă ca pe un odor de mult preţ.” Pelerinul, Teodor pe numele lui, a promis că aşa va face. Dar, o dată ajuns în oraşul sfânt, a uitat de jurământ şi a dat să plece fără icoană. O voce însă l-a întors din drum amintindu-i de făgăduială. Cum putea s-o uite? Jurase și acum să nu o facă?  Teodor s-a întors şi a cumpărat icoana reprezentând pe Fecioara Maria.

Pe drumul de întoarcere, el şi-a dat seama că icoana l-a scăpat şi de atacul mişelesc al tâlharilor şi de celelalte necazuri care au lovit caravana cu care trebuia să plece în deşert. Atunci a hotărât să o păstreze pentru sine, minţind-o pe stareţă că a uitat să o cumpere. Şi minunea s-a arătat din nou, făcând imposibilă plecarea pelerinului din mănăstire, ca şi cum un zid s-ar fi ridicat în jurul său. Abia atunci a realizat că locul icoanei făcătoare de minuni era în acea mănăstire din Saidnaya şi a lăsat-o acolo spre a folosi credincioşilor.

Atât scrierile vremii, păstrate cu sfinţenie în biblioteca mănăstirii, cât şi informaţiile orale transmise din generaţie în generaţie atestă puterile divine ale icoanei.

De la îngenuncherea celebrului Salahdin, sultanul Egiptului şi al Siriei, care a fost nevoit să renunţe la proviziile ce le furase din mănăstire, şi până la cârjele abandonate, ca dovadă a tămăduirilor miraculoase, istoria este plină de exemple de minuni înfăptuite în „fortăreaţa creştină” ridicată întru cinstirea Maicii Domnului pe muntele Qallamoun.

Măicuţa călăuzitoare, din mânastire, ne spune că icoana făcătoare de minuni se găseşte zăvorâtă într-un spaţiu special construit în perete. Deschide cu cheia o uşiţă metalică, în spatele căreia, într-o casetă din argint, ferecată şi ea la rândul ei, se găseşte icoana Maicii Domnului. Ultima dată când a fost văzută a fost acum 50 de ani, dar o copie fidelă se găseşte deasupra spaţiului în care se găseşte caseta din argint ce adăposteşte originalul. Misterul sfintei lucrări înfăptuite de Evanghelistul Luca dăinuie şi astăzi, nimeni neputând explica faptul că aceia fără de credinţă au rătăcit drumul spre icoană sau, pur şi simplu, un zid nevăzut le-a aţinut calea spre sfântul locaş.

Cum de icoana, după atât timp, continuă să fie izvorâtoare de mir? Cum de tămăduirile miraculoase au loc şi astăzi uimind lumea medicală prin infirmarea unor diagnosticuri considerate fără de scăpare? Cum de minunile se întâmplă nu numai pentru creştini, ci şi pentru reprezentanţii altor religii care s-au rugat la Saidnaya întru însănătoşire grabnică şi iertare de păcate?

Este răspunsul pelerinul aflat în acel loc avea să-l afle în acel loc luminat ca o aură de lumânări şi mirosind dumnezeieşte a mir. Atunci când, pentru prima oara în viaţă va realizat că, dacă îmi doresc ceva cu adevărat, acea dorinţă se va împlini. Şi, atunci va înțelege că misterul puterii icoanei făcătoare de minuni constă în - credinţă. Crede și se va realiza, credința ta te-a ajutat. Astăzi, cu credință bărbatul acesta, musulmanul bogat cu soție stearpă, și nu numai el, istoriseşte amănuntele acestei minuni copleşitoare, îşi începe povestirea cu cuvintele: „Pe când eram musulman, mi s-au petrecut cele ce urmează…” – ceea ce arată că nu mai este musulman, nici el, nici familia sa, Maica Domnului nu numai că i-a adat copii, dar l-a scos din moarte, taiat fiind, l-a cusut, l-a vindecat fiindcă fusese atacat de tîlharii care doreau să-i fure o sumă mare de bani pe care dorea să o doneze mânastirii. Această minune a covârşit cu înfricoşată surprindere toată lumea arabă – musulmană şi întreg Orientul Mijlociu.

Iată și o altă întâmplare: era într-o seară la Mănăstirea Maicii Domnului Saidnaya din Muntele Kalamun – Siria. Porțile mănăstirii fuseseră deja închise. Un vizitator neașteptat lovește insistent în poartă. Călugărița ce avea ascultare la poarta mănăstirii deschide, nu înainte de a se încredința cine este. Într-adevăr, era președintele Siriei Bashar al Assad. Monahiile au rămas încremenite de această prezență a sa neașteptată și impunătoare. El le-a salutat cu respect și le-a spus că a venit să se închine. Le-a cerut doar să-l lase singur în biserică, ca să se roage Maicii Domnului neîsoțit. De aceea le-a cerut insistent să nu mai fie nimeni în biserică. Călugărițele au simțit atunci un fior nemainîntâlnit. L-au asigurat că se vor îngriji să fie îndeplinită cererea lui.

Președintele intră cu evlavie în biserică… Ușa este închisă apoi ermetic în urma sa. Acolo, în lumina slabă din biserică, se roagă Maicii Domnului… După ce a trecut câtva timp, președintele iese din biserică. Și-a exprimat deplina sa satisfacție, dar le spune că nu și-au ținut cuvântul. „Am cerut să fiu singur în biserică. Cine a fost așadar acea femeie cu pruncul în brațe care a stat cu mine în biserică?”. Monahiile au răspuns că nicio femeie nu a intrat în biserică, așa cum făgăduiseră. Dar că acea Doamnă pe care a văzut-o presedintele nu putea să fie decât Maica Domnului. Emoția pe care au simțit-o cu toții era nespus de mare… Aceasta s-a întâmplat în vremea războiului cu multe victime din Siria.

Multi din cei care au reușit să viziteze sfântul locaș construit pe locul casei bunicii Miriam supun că  ,,Totul este cu rânduiala de Sus,, mai ales că, pornind de la ciudatul nume al micuței și încă puțin vizitatei mănăstiri din Cetatea Sfântă  – Saydanaya – s-au întors cu povestea… din Siria, iar și prin ei lumea a aflat despre locașul considerat timp de multe secole al doilea loc de pelerinaj al creștinătății, după Ierusalim! Astfel Mănăstirea Saydanaya, din Siria a devenit al doilea mare loc de pelerinaj după  Ierusalim.

Fratilor, la noi în batatură asteaptă mai multă atenție o alta icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului din cele  care au fost pictate de Sfantul Apostol Luca, ea se afla in Romania, la Manastirea Namaiesti, adusa pe pamant romanesc de insusi Sfantul Apostol Andrei, dupa cum se spune. Degradata de timp ea a fost restaurata cam in pripa, cu economie. Totusi, dacă în Siria o icoană a Maicii Domnului pictată de Sfântul Apostol Luca, devine un important loc de pelerinaj al lumii creștine, mă întreb și vă întreb de ce atât de puține pelerinaje și de ce atât de puțini credincioși se duc la Namăiesti… nu cumva din prea puțina și prea slaba noastă credință? Suntem în apropierea Nasterii Maicii Domnlui și lucrul acesta să ne pună pe gânduri și remintinde-ne de vechiul papirus gasit la Saydanaya sa ne rugam și noi:

Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu, rugăciunile noastre nu le trece cu vederea în nevoie, [ci] din primejdie ne izbăvește pe noi, una curată, una binecuvântată! Amin (sursă – Pelerinajul Sfintei Liturghii – ioan monahul)