Familia conferă prin structura sa unitate întregii societăţi
De ce tocmai la o nuntă a săvârșit Hristos prima Sa minune? De ce Maica Domnului a insistat ca tocmai la o nuntă să-și înceapă Mântuitorul activitatea sa pe pământ ?
Ca să arate ca din casatoria dintre un barbat și o femeie se realizează familia, dacă celula de bază moare, dacă celelalte sunt bolnave și societatea este bolnavă. Familia este viața și viitorul lumii, pentru că asigură copiii, generațiile urmatoare sănatoase.
Legătura dintre Dumnezeu și poporul Său, care se realizează de-a lungul a secole întregi, duce la o legătură tainică, asemenea legăturii unei nunți, această legătură este imaginea fidelității întemeiată pe dragoste, “în ce chip se însoțește mirele cu mireasa, Cel ce te-a zidit Se va însoți cu tine, și în ce chip se veselește mirele de mireasă, așa Se va veseli de tine Dumnezeul tău!“
Familia privită din perspectiva existenţei umane poate fi comparată atât cu un izvor cât şi cu o albie a vieţii, care îşi are sursa în Creator. Aşadar, familia conferă prin structura sa unitate întregii societăţi.
Astăzi, rolul şi importanţa acordate familiei se încearcă să fie tot mai mult diminuate.
Biserica Ortodoxa nu şi-a schimbat si nu îşi va schimba vreodată viziunea asupra familiei, care are drept temei iubirea Sfintei Treimi si icoana văzuta Familia Sfânta, în care Fiul lui Dumnezeu a crescut
,,Cu înţelepciunea si cu vârsta si cu harul la Dumnezeu si la oameni”
Ce frumos spune Sarra: Nu mi s-a întâmplat mie aceasta până acum, să pot să zămislesc copii, iar de acum domnul meu este bătrân şi nu mai putem spera decât de la o minune, iar Dumnezeu o binecuvintează și-I daruieste un fiu.
Exista, aşadar, o ruşine sacră faţă de păcatele proprii, care astăzi, pentru soţul şi soţia contemporană au devenit virtuţi: căsătoriile de probă, fără legătura sacră a Tainei Sfintei Nunţi, desfrâul liber, perversiunile sexuale din cadrul cuplului sau cu alte cupluri, avorturile în masa, toate au devenit lucruri curente şi tind să polueze tot mai mult normalitatea, fără a se ţină seamă că ele sunt cu totul în afara firii.
Dar pentru crestini ,,Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.”
Patru calificative se referă la faptul că, pentru a avea o căsătorie autentică, ambii soţi trebuie să dorească o căsătorie încheiată conform unor anumite condiţii prestabilite. Aceşti termeni cer ca mariajul să fie:
1. Liber consimţit – cuplul, barbat și femeie, încheie de bunăvoie legământul, fără a fi constrâns de o a treia parte să acţioneze împotriva propriei voinţe.
2. Absolut ca scop – darul este un dar complet. Nu doar că ceea ce posedă soţii devine bun comun, dar chiar şi trupul unuia devine al celuilalt, iar rodul ei este nașterea de prunci.
3. Credincioşi [unul altuia] până la moarte – căsătoria este indisolubilă. Doar moartea poate să separe soţul de soţie. Unirea maritală se înfăptuieşte între un bărbat şi o femeie şi nu poate fi nimicită decât de moartea unuia dintre cei doi.
4. Casatoria este Roditoare – aceasta înseamnă că soții nu trebuie să oprească darul vieţii şi nu trebuie să încerce să împiedice posibila zămislire a copiilor ca urmare a unirii lor maritale.
Toate cele patru calificative stau sau cad împreună. Cu alte cuvinte, deoarece calificativele căsătoriei sunt atât de legate între ele, dacă nu poţi respecta un aspect al legământului marital, inevitabil vei eşua şi în alte căi.
Harul primit trebuie păzit cu grijă şi înmulţit cu râvnă prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. Pentru a păstra harul este neapărată nevoie ca soţii să facă aceleaşi lucruri ca și pentru a-l dobândi – să se străduiască a împlini poruncile lui Dumnezeu. Altminteri, riscă să piardă harul, şi aceasta îi lasă neajutoraţi în faţa păcatului.
Familia conferă prin structura sa unitate întregii societăţi. Rolul ei este acela de a susţine şi afirma valorile familiei şi a întari pozitia acesteia în societate. Caci familia este parte a întregului, trup din trupul Bisericii. Familia, barbat și femeie uniți într-un singur trup, este singura care înnoieste permanent lumea, aducând cu sine copiii care, mai apoi, vor deveni cei ce vor întemeia la rândul lor alte familii.
De aceea, familia niciodată nu va putea fi redusă la aspectul biologic, juridic, psihologic, social sau cultural, sexual, fiindcă ea este mai mult decât toate acestea laolaltă şi le transcende pentru că are vocaţia de a fi în lume purtătoarea iubirii divine veşnice.
Dintre toate Tainele pe care le are Biserica, singura care nu a fost instituita de catre Domnul şi Mantuitorul nostru Iisus Hristos este aceasta a familiei, și acesta pentru că ea a fost instituită de Însuşi Dumnezeu în grădina din Eden când a binecuvântat Dumnezeu pe Adam şi pe Eva zicând: „Cresteti şi va inmultiti, umpleti pamantul si-l stapaniti” . Ca atare casatoria si familia au fost stabilite de Dumnezeu la facere.
Din acel moment cei doi, barbat și femeie, au devenit un singur trup, fiind alaturi la bine dar şi la rău, la bucurii dar şi la necazuri, la rugăciune dar şi în momentele de rătăcire şi slabire a credinţei, ajutându-se reciproc pentru întărirea acesteia, precum ne arată şi Sfântul Apostol Pavel în prima Epistolă către Corinteni: „Caci barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa si femeia necredincioasa se sfinteste prin barbatul credincios”
Insuşirile familiei creştine sunt: unitatea şi egalitatea între cei doi, dragostea din care rezultă copii şi buna învoire dintre soţi, curăţia şi sfintenia, care trebuie să sălăşluiască în fiecare familie pentru că Taina Cununiei mare este dupa cum ne relateaza şi Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Efeseni:
„Taina aceasta mare este; iar eu zic in Hristos si in Biserica” Şi trainicia căsătoriei, adica ca cei doi să se pastreze împreună curat şi cuviincios pentru întreaga lor viaţă.
„Dar de la inceputul fapturii, barbat si femeie i-a facut Dumnezeu. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa. Si vor fi amandoi un trup; asa ca nu mai sunt doi, ci un trup. Deci ceea ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu mai desparta”
Referitor la tradiţie şi modernitate în familia creştina, privită şi abordata din perspectiva existentei umane, familia reprezintă un adevărat izvor de viaţă. Familia este singura care înnoieşte permanent lumea, aducand cu sine copii care, mai apoi, vor deveni cei ce vor intemeia la rândul lor alte familii.
Funcţiile traditionale ale familiei:de nasterea și crestere a copiilor şi de îngrijire a bătrânilor. Ele sunt împarţite cu alte instituţii sociale, total diferite de familie, dar caldura şi starea sufeltească de iubire vin din familie.
Socializarea se rezuma fie la întâlniri protocolare, fie la unele de descătuşare a unor inhibări personale ca rezultat al însingurării. La modul acesta, familia devine doar un loc de refugiu afectiv-mizantropic cu lipsă de încredere, dispreț, ură față de oameni, tendință morbidă de a evita societatea, de a se izola de lume, ca reactie la stresul cotidian.
O alta direcţie de diminuare a importantei şi rolului familiei este cea a delimitarii şi izolăii ei de societate, în ciuda zgomotoaselor întâlniri. Din tot mai multe lucrări de specialitate se observă şi noteaza tendintele actuale în involuţia familiei, care considera familia drept locul unor simple legături şi interese private.
Nimic din ceea ce produce, provoaca şi genereaza familia nu mai pare absolut necesar societatii în forma sa instituţională. Se incearcă marginalizarea motorului şi fundamentului societăţii, care duce la distrugerea familiai şi a societăţii însăşi.
Ca un revers al acestei atitudini vedem cum pentru diversi indivizi, constituiti intr-o uniune de interese, pofte și placeri degenerate, iar nu într-o unitate de comuniune, asa cum este acum familia surogat pe care o solicita hamoxexualitatea și lesbianismul, unde primul si ultimul ei scop este: sa ne fie noua bine.
Bine ştiind că familia nu este locul unor simple legături sexuale deviate şi interese private, se va afirma si sustine ca o a treia direcţie, la fel de păgubitoare, prin care familia este înteleasă ca o simplă coabitare, a locui, a trăi împreună în aceeași casă, lăsându-se deliberat cale libera concubinajului sau, cum se spune mai nou, uniunilor consensuale, contract care se incheie prin simplul acord de vointa al partilor. Drept urmare, se lasă a se întelege că familia, redusă la cuplu, este o alegere oarecare, bazata pe asa-zisa potrivire: gusturi comune, optiuni, aranjamente in functie de interese private, fara angajamente sau responsabilitate publica.
In sprijinul unei asemenea stari de lucruri sunt aduse motivatii precum: lipsa veniturilor, a unei locuinte, a unei persoane protectoare sau chiar a atractiei fizice dintre doi barbate sau două femei. In felul acesta, problema spinoasa a divortului dispare cu totul, dar despărţirile sunt dese.
Din cele de mai sus, se observa ca locul familiei crestine, traditionala la noi, comuniune de iubire, se încearcă a fi luat de individualismul egocentric. Structura şi functiile familiei în raport cu importanţa sa sociala să fie diminuate, total schimbate, sau chiar pervertite.
Toate aceste modificari s-au produs şi se produc cu aportul major a ceea ce numim informaţie. Pentru ca s-a pierdut exercitiul dialogului, accident care a avut loc înca din momentul căderii lui Adam, omul modern a devenit în egală măsura omul receptor şi omul monologic. Îşi impropriaza extrem de uşor atitudini induse, iar finalitatea eşuată nu este niciodata împartăşita.
Adevarul este ca nu poti împartasi, oferi si darui, ceea ce nu ai. Ca orice fals, este doar împraştiată, răspândită.
Biserica Ortodoxa va pastra şi nu îşi va schimba vreodată viziunea asupra familiei, ce are drept temei iubirea Sfintei Treimi şi icoana văzută Familia Sfanta, în care Fiul lui Dumnezeu a crescut “cu intelepciunea si cu varsta si cu harul la Dumnezeu si la oameni”
Fiindcă rolul ei este acela de a sustine şi afirma valorile familiei şi a întări poziţia acesteia în societate. Familia este parte a intregului, trup din trupul Bisericii.
Daca Regula Mare a Bisericii este valabila in egala masura si pentru biserica mica, se aplica si reciproca. Ca atare, Biserica ajută ca rolul preotului si al comunitatii credinciosilor este acela de a sustine si intari familia, de a-i da importanta cuvenita, subliniind faptul ca ea este centrul spre care se indreapta si prin care se propovaduieste in lume Evanghelia Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos si in care salasluieste de-a pururi Sfanta Treime: “Ca unde sunt doi sau trei uniti in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor” . Așa să ne ajute Dumnezeu, acum și puruea și-n vecii vecilor. Amin (publicat pe f.b de Ioan Monahul)