Densuș, cea mai veche și uimitoare biserică din România
Densuș, cea mai veche și uimitoare biserică din România, despre care George Calinescu spunea ca este "o biserica bizara, făcută din marmuri si coloane, culese de la Sarmizegetusa. Un mic stalp din cei patru care sustin ingusta turla e o stela romana purtand numele lui Longinus. E o marmura cu o inscriptie eleganta, luminoasa, frumoasa precum o statuie. Ascunsa in umbra, abia luminata de cateva suvite de soare venind pe niste ferestruici, aceasta face impresia unei opere divine furata de genii nocturne".
Precum reiese și din citatul de mai sus, aceasta este o "biserica bizara" construita in mare parte din blocuri masive de piatra si marmura, dar sunt folosite si coloane si statui culese de la fosta colonie romana Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa care se afla la 10 kilometri sud fata de Densus.
Biserica Ortodoxă Densuş (Biserica Sfântul Nicolae, Sân Nicoară) din Densuş, lângă Haţeg, în judeţul Hunedoara, poate fi considerată cea mai veche biserică din România şi una din cele mai vechi din Europa, care încă se află în picioare şi în care încă se oficiază slujbe.
Datorita particularitatilor acesteia, biserica este cunoscuta drept cel mai ciudat edificiu din Tara Hategului. Istoria acestei biserici este una controversată şi interesantă şi cred că ar merita mai multă atenţie din partea noastră.
Construcţia ei este parcă o schiţă a formării poporului român. Se pare că pe acest loc a existat iniţial un templu dacic, dedicat lui Zamolxis (neconfirmat), peste care romanii cuceritori au construit prin secolul III d.Hr. fie un templu al zeului Marte, fie un mausoleu închinat generalului Longinus Maximus, ucis de daci. Ceea ce este sigur este că între secolele IV d.Hr. - VII d.Hr. construcţia romană a fost transformată treptat în biserică creştină.
Aflata in apropierea ruinelor fostei capitale a Daciei romane, biserica din Densus a fost obiectul multor controverse intre oamenii de stiinta. Unii au considerat ca biserica ar fi fost mausoleul generalului roman Longinus Maximus, ucis de daci, iar altii cred ca edificiul este un fost templu roman al zeului Marte.
In sustinerea parerii, cum ca aceasta ar fi fost la inceput un templu pagan, aducem urmatoarele argumente: altarul bisericii este mai aproape de directia sud decat de cea de est, ceea ce confirma ipotezele specialistilor ca acolo a fost intai un templu pagan, caci toate lacasurile de cult crestine au altarul spre est.
Alte indicii ar fi forma acoperisului, care privit din lateral, are forma unei pasari, mai precis porumbel, iar deasupra altarului se afla doi lei de piatra, situati coada in coada. Masa altarului este alcătuită dintr-o piatră funerară romană, iar deasupra altarului, pe acoperiş, se află şi acum statuile a doi lei, care stau acolo coadă în coadă, tot aşa cum probabil au stat şi atunci când construcţia era un templu sau un mausoleu roman.
La reconstrucţia bisericii s-au folosit desigur structura şi elementele romane ale templului iniţial, dar şi materiale aduse din fosta capitală a Daciei romane, Ulpia Traiana Sarmizegetusa - cărămizi cu inscripţii romane, capiteluri, pietre funerare, tuburi de canalizare - multe din inscripţiile în latină lămurind asupra locului de origine al materialelor.
Cea mai vehiculata parere este cea care sustine ca actuala biserica din Densus a fost un templu roman crestinizat, adica o biserica paleocrestina construita intre secolele IV-VI, fiind si prima biserica de pe teritoriul Daciei. Cert este faptul ca biserica a fost ridicata pe ruinele unei constructii din antichitate in secolului al IV-lea.
Initial, forma şi arhitectura bisericii nu sunt specifice bisericilor creştine. Privită din lateral, dn unghiul potrivit, biserica are forma apropiată de cea a unui porumbel iar altarul este orientat mai degrabă spre sud, decât spre est. De ce? Pentru că aşa erau orientate templele romane...
Forma actuală, să-i spunem - finală, datează însă din secolul XIII d.Hr., fapt care o nu o descalifică de la a mai fi pretendentă la titlul de "Cea mai veche biserică din România", asa cum pretind unii care spun că Rotonda de la Geoagiu a nobililor maghiari Akos datează de la sfârşitul secolului XI d.Hr., iar Biserica din Streisângeorgiu, a cneazului Cândreş, din familia Bâlea, şi a soţiei sale, Nistora, de la sfârşitul secolului XI d.Hr., început de secol XII d.Hr. (şi reparată apoi la 1409, cu adăugiri prin secolul XVIII).
Desi istoricul Nicolae Iorga plaseaza construirea bisericii in secolul al XVI-lea, iar istoricul de arta Vataseanu prefera ultimul sfert al secolului al XIII-lea, omitand ca atunci când s-au făcut ultimele modificări şi adăugiri importante biserica era deja în picioare, în funcţiune şi veche de mai bine de 500 de ani - fapt care-i atesta titlul de "Cea mai veche biserică din România".
Întreaga construcţie romană iniţială probabil că a suferit de-a lungul timpului modificări, mai mari sau mai mici, fiind însă evident faptul că localnicii nu au aşteptat cu mâinile în sân vreme de 500 de ani să vină secolul XIII şi să apară cineva care să facă modificarea finală din templu roman în biserică creştină, ci au contribuit în mod activ la transformare, aşa cum s-au priceput ei, mai degrabă cârpind şi peticind, cu ce aveau la îndemână - şi asta se poate vedea în stilul eterogen al construcţiei şi la diversitatea materialelor (re)folosite.
In interiorul acesteia, cat si in imprejurimi s-au facut numeroase investigatii, dar, cu toate acestea, biserica monument continua sa-si pastreze taina. Cercetarile efectuate indreptatesc ipoteza conform careia biserica a suferit mari modificari de-a lungul timpului, in special la sfarsitul secolului al XIII-lea.
Construita din blocuri, bolovani de rau si din materiale luate din fosta capitala romana a provinciei Dacia - caramizi cu inscriptii romane, capiteluri, pietre funerare, tuburi de canalizare - biserica are un aspect neobisnuit, starnind admiratie si uimire.
Din punct de vedere al arhitecturii, biserica prezinta un plan patrat cu latura de 6 metri. Naosul acesteia este strapuns de un turn in jurul caruia se afla un spatiu ingust acoperit cu o bolta de sprijin. Spre est se afla o adanca absida semicirculara, atat la interior cat si la exterior, avand pe latura sudica un diaconicon de mari dimensiuni.
La diferite nivele ale zidurilor se observa motivul arhitectonic in dinti de ferastrau. Acoperisul intregii constructii este realizat din placi de piatra suprapuse. Alturi de biserica, in secolele XIV-XV, au fost adaugate pe latura sudica si unele incaperi anexe. Intregul complex atrage atentia prin estetica sa unica ce nu ascunde urmele stilistice ale romanicului tarziu.
În interiorul bisercii se mai pot vedea şi acum valoroase fragmente de pictură murală, datând din 1443, opera unei echipe de maeştri, în frunte cu Ştefan, unul din primii zugravi români cunoscuţi. Intre picturile ce au supravietuit timpului se afla acelea de pe registrele superioare ale peretilor naosului ca si cele de pe altar, care apartin zugravului Stefan, a carui semnatura se poate vedea si azi.
Valoroasele fragmente de pictura murala, datand din 1443, opera unei echipe de maestrii, in frunte cu Stefan, unul din primii zugravi romani cunoscuti, vadesc stranse legaturi stilistice cu picturile de epoca din Tara Romaneasca.
Particularitatile operei zugravului Stefan ne trimit cu gandul la pictura bisericii Sfantul Nicolae din Curtea de Arges, realizata in secolul al XIV-lea. Pe langa semnatura pictorului ce face trimitere la manastirea din Arges, mai amintim si aspectul cladirii, care aminteste de strania biserica San-Nicoara (ruinata) tot din Curtea de Arges, unica in Romania, care probabil o fi aratat ca aceea de la Densus.
Un alt lucru ce intemeiaza asemanarea dintre cele doua biserici este si faptul ca biserica din Densus are acelasi hram ca aceea de la Curtea de Arges, si anume Sfantul Nicolae (forma veche romaneasca fiind Nicoara).
Pentru această biserică extrem de veche şi uimitoare cred că ar trebui să le mulţumim romanilor, excelenţi constructori, care au "oferit" o construcţie solidă (templu sau mausoleu), apoi daco-romanilor, care au transformat lăcaşul în biserică.
De ce daco-romani? În zonă au fost descoperite elemente şi obiecte specifice, aparţinând dacilor, precum şi inscripţii care anunţau sărbători ale lor, inscripţii scrise în... latină (sau să-i spunem proto-română).
Mai trebuie să mulţumim şi autorităţilor de la Budapesta, pentru că prin secolul al XIX-lea localnicii au vrut să dărâme biserica pentru a construi alta mai mare. În cele din urmă a fost salvată de autorităţile maghiare, care au considerat-o un monument important şi au interzis demolarea ei.
Vizitaţi Biserica de la Densuş ! E unul din monumentele extrem de valoroase ale noastre, ale românilor, o poartă reală, materială, spre trecutul care contează, o şansă de a o apuca de undeva pentru a înţelege mai mult despre istoria esenţială a noastră, a poporului dar şi a naţiunii române.
Unele teorii susţin că şi goţii creştinaţi au contribuit la ridicarea bisericii...
Ambianţa bisericii de la Densuş iradiază taina creştină. Şi totul este încărcat de urmele trecutului, apoi aveţi o multime de motive să vizitaţi biserica şi întreaga zonă, foarte bogată în vestigii.
Biserica Sfantul Nicolae din Densuș figureaza pe lista de monumente propuse pentru a intra in patrimoniul UNESCO, inca din anul 1991, in prezent aceasta aflandu-se in plin proces de restaurare.