Cuvântul
,,Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui”
Sfânta şi dumnezeiasca Evanghelie are o mulţime de învăţături mântuitoare, iată două luminează mai mult dintr-însa. Acestea sunt: cea despre chemarea lui Dumnezeu şi cea despre ascultarea faţă de El.
El cheamă păsările cerului, şi vin la noi primăvara din locuri depărtate, şi iarăşi toamna le cheamă înapoi, şi se duc de unde au venit. Şi care zidire nu ascultă de Ziditorul său, dacă El este pretutindenea şi e Atotstăpânitor şi Atotştiutor? El nu cheamă numai stihiile neînsufleţite sau pe cele necuvântătoareŞi toţi cei chemaţi de Dânsul, care primesc Duhul lui Dumnezeu, şi au credinţă, şi cunosc pe Ziditorul lor, şi au frica lui Dumnezeu în inima lor, Îl ascultă. Acestea au fost zise despre chemarea lui Dumnezeu până la venirea Legii darurilor.
,,Iisus i-a zis: Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el. Cel ce nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele. Dar cuvântul pe care îl auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui care M-a trimis
Iar când a venit Însuşi Cuvântul lui Dumnezeu şi S-a îmbrăcat în trup, cum zice dumnezeiescul Evanghelist Ioan că „Cuvântul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit întru noi”, când a venit Însăşi Înţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu, a chemat dintre oameni mai întâi pe Apostoli.
Ce faci cu viata ta? Un om foarte bogat, printre cei mai avuti oamnei ai lumii, aflat pe patul de sipal, în suferinta si aproape de moarte, sintindu-si apropiat sfârsitul îsi sfatuieste pe cei apropiati, pe cei dragi lui. Aveti grija ce faceti cu viata voastra, ca este extrem de pretioasa. Eu cu toata averea mea, pentru agonisirea careia mi-am pierdut mult timp nu mi-am putut permite sa cumpar nici macar o ora în plus peste viata harazita de Dumnezeu.
Timpul acestei vietii, pe care îl mai avem sa-l utilizam cu folos, fiecare ceas, fiecare minut, fiecare secunda sunt pretioase, nu reusim sa ne facem viata pamânteasca mai buna dar ea nu este decât anticamera vietii ceresti, pe care o putem dobândi nu cu bunuri si valori materiale acumulate si carora le dedicam aproape tot timpul nostru.
Dumnezeu poate să lucreze prin cele mai neputincioase fiinţe, cum a vorbit odată prin gura măgăriţei lui Valaam. Dumnezeiescul apostol Pavel a spus că Dumnezeu a ales pe cele proaste ca să ruşineze pe cele înţelepte, pe cele neputincioase şi de neam slab şi nebăgate în seamă, ca să ruşineze pe cele tari şi de neam slăvit, ca astfel să vădească mai mult puterea Lui şi pentru ca să nu se laude nici un trup înaintea lui Dumnezeu. De aceea, Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, când vine în lume, Îşi alege ucenici dintre oameni săraci şi simpli, nişte pescari. Dar de ce a chemat pe Petru şi pe Andrei, fratele său? Ca să arate că toţi cei ce vor crede întru Hristos, prin mreaja cuvântului acelora, [se cade] să trăiască în iubire ca fraţii şi că sunt fraţi prin dumnezeiescul Botez şi prin sfânta credinţă cea în Domnul Iisus Hristos. De aceea a ales mai întâi ca apostoli doi fraţi. Şi după ce i-a ales, aceştia lăsând acolo mreaja, au urmat după Iisus Hristos. Când i-a chemat Iisus Hristos, ei n-au mai zis: „Doamne, avem treabă, iată, am pregătit mreaja de prins peşte”. Nu! În clipa când i-a chemat Iisus Hristos, nu au mai aflat nici o pricină, că mai au treabă de făcut, ci-n aceeaşi clipă, lăsând mreaja, au mers după Iisus.
Singura valoare pe care o au oamenii este sufletul, bunatatea sufletului, nu ce functii a avut, ce cultura a avut, ce stiinta a acumulat, câta avere a strâns, ci cât este de bun si iubitor, pentru ca numai astfel se apropie de bunatatea si iubirea lui Dumnezeu, modeda de schimb cu care se înfîtiseaza judecatii Lui.
Timpul vietii prezente este singurul timp al mântuirii altul nu mai primim, fiecare ceas este un timp favorabil mântuirii, sa privim cu responsabilitate si plini de gravitatea pierderii lui fiecare clipa a vietii noastre, ca ea este darul lui Dumnezeu, fiindca timpul vietii prezente este un dar al Domnului, timp orânduit spre a obtine trecerea noastra în viata vesnica. Fiti întelepti, recuperati vremea pentru ca vremurile sunt rele, peste noi trec suferinte si necazuri pe care trebuie sa le ocolim si sa le biruim cu ajutorul lui Dumnezeu. Timpul vietii noastre izvoraste si se revarsa în vesnicie.
Nici proorocul Elisei, când a fost chemat să fie în locul lui Ilie Tesviteanul, nu a arătat atâta sârguinţă şi atâta ascultare precum cei doi apostoli fraţi. Căci ce spune Scriptura? Când s-a coborât Ilie şi a trecut Iordanul, pe calea pustiei Damascului, şi a venit la Elisei proorocul, care lucra cu 12 perechi de boi, şi a aruncat cojocul pe el şi a zis: „Dumnezeu te-a ales pe tine, Elisei, fiul lui Safet, prooroc în locul meu”, acesta, auzind că Dumnezeu îl cheamă la proorocie, a zis către Ilie Tesviteanul: „Dă-mi voie să mă duc să sărut pe tatăl meu şi pe mama mea şi pe fraţii mei, şi apoi voi veni”. După ce s-a dus şi şi-a luat ziua bună de la familie, s-a dus apoi şi a tăiat boii şi a făcut praznic, dând plugul şi celelalte unelte de pomană. După aceea a mers după Ilie, ca să fie proorocul lui Dumnezeu cu dar îndoit, după cum spune în Scriptură (III Regi 19, 16-21).
Dar la aceşti dumnezeieşti apostoli nu se vede una ca asta. Îndată ce i-a chemat, au lăsat mreaja în mare; au lăsat-o acolo unde s-a întâmplat să fie în clipa aceea, mergând după Iisus Hristos. Dar oare aceşti ucenici, cei dintâi chemaţi, cunoşteau ei pe Iisus Hristos? Ştiau de El? Da, Îl cunoşteau. Căci şi Andrei şi Petru au fost întâi ucenicii lui Ioan Botezătorul, care le-a arătat cu degetul pe Mântuitorul la Iordan şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii!”. De atunci au înţeles că Iisus Hristos e mai mare ca Ioan Botezătorul. Iar altă dată, Ioan Botezătorul le-a spus: „Vine după mine Cel mai mare decât mine, Căruia nu sunt vrednic a-I dezlega cureaua încălţămintelor Lui” Şi: „Aceluia I Se cade a creşte, iar mie a mă micşora. Cel ce are mireasă, mire este, iar ea se cade să se bucure”.
Hristos este Mirele şi mireasa Lui este Biserica. Dumnezeiescul Înainte-Mergător ştia acest lucru şi a zis aceste cuvinte în următorul înţeles: când va veni Mirele Bisericii, eu sunt sluga Bisericii; eu trebuie să mă bucur că sunt împreună cu El.
,,Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. Cine ţine la sufletul lui îl va pierde, iar cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi. Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte, şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Cine primeşte prooroc în nume de prooroc plată de prooroc va lua, şi cine primeşte pe un drept în nume de drept răsplata dreptului va lua. Şi cel ce va da de băut unuia dintre aceştia mici numai un pahar cu apă rece, în nume de ucenic, adevărat grăiesc vouă: nu va pierde plata sa. ”