Căsătoria şi familia in scrierile sfintilor parinți
„Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu”(Ioan 3.3) spune Iisus Hristos lui Nicodim. Cum să te naști din nou? Ce trebuie să faci? Ce se întâmplă atunci? În momentul când te naști din nou, simți o putere pe care nu ai mai avut-o până în acel moment? Oamenii care se nasc din nou, barbatul și femeia casătoriti, au o noua viața, barbatul și femeia sa devin un singur trup, o familie după legea lui Dumnezeu. Noua Familie este dătăroare de noi vieți. Aceasta este casătoria și familia pe care trebuie să o votați la Referendumul din 6-7 octombrie. Numai voi decideti care va fi viitorul copiilor vostrii. Mareață sarcină ne-a pus in față Dumnezeu! Să fim fii vrednici ai neamului, să mergem la referendum cu familia și cu prietenii.
Oemeni buni, Legea a fost aprobată de parlament cu o majoritate zdrobitoare de absolut toate partidele politice. Fraților, Legea aprobată așteaptă ca poporul român să o aprobe prin referendum – așa cere legea modificarii constituției - acum generatia noastră are sansa să o valideze. Popor ramân noi toți suntem vinovați dacă o refuzăm, prin absenteism de la referendum și tot noi vom fi poporul binecuvântat dacă 6 milioane dintre noi o vom vota. Legea este a lui Dumnezeu. In fata lui Dumnezeu și a propriei noastre conștiințe avem în față binele și raul, onoarea sau dezonoarea, gloria sau rușinea, viata sau moartea. Ce vom lasa copiilor noștrii? Să venim la vot și să alegem viata !
Eva femeia lui Adam se traduce prin viață, și inseamnă naștere, numai o familie care se naște prin casatoria dintre un barbat și o femeie poate da naștere la copii, un nou inceput, o floare a iubirii – dând o continuitae și veșnicie existenței. Doi barbați, sau două femei, chiar dacă se iubesc nu însemnă căsătorie, nu sunt o familie, fiindcă nu-și pot îndeplini menirea – nașterea de prunci.
,,Fericiti toti cei ce se tem de Domnul, care umbla in caile Lui. Rodul muncii mainilor tale vei manca. Fericit esti; bine-ti va fi ! Femeia ta ca o vie roditoare in laturile casei tale; fiii tai ca niste vlastare tinere de maslin, imprejurul mesei tale. Iata, asa se va binecuvanta omul,cel ce se teme de Domnul. Te va binecuvanata Domnul din Sion si vei vedea bunatatile Ierusalimului in toate zilele vietii tale. Si vei vedea pe fiii fiilor tai " (ps 127)
Iată ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur despre manifestarea iubirii bărbatului faţă de femeia sa: „Să-i spui cuvinte de dragoste: … Eu, dintre toate lucrurile, mai mult cinstesc iubirea ta şi nimic nu-mi este atât de chinuitor:şi neplăcut pe cât a mă afla undeva departe de tine. Şi dacă ar trebui să le pierd pe toate, şi dacă aş fi în cele mai mari primejdii orice lucru aş păţi, toate le pot suferi şi purta câtă vreme tu îmi eşti bine. Şi copiii atunci îmi sunt doriţi, când tu ne arăţi dragoste… Poate că ea îţi va spune cândva: Niciodată până acum nu am cheltuit din ale tale, le am încă pe ale mele, pe care mi le-au dăruit părinţii mei. Atunci tu să-i spui: Ce spui, buna mea soţie? Tu le ai încă pe ale tale? Care cuvânt poate să fie mai urât decât acesta? Nu mai ai trup care să fie al tău şi ai bani? Nu mai suntem două trupuri după nuntă, ci am devenit unul. Nu avem două averi, ci una. Toate sunt ale tale şi eu sunt al tău, fata mea. Aceasta mă sfătuieşte Apostolul Pavel spunând că bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia. Şi dacă eu nu am stăpânire asupra trupului meu, ci tu, cu cât mai mult banii sunt ai tăi! Niciodată să nu-i vorbeşti într-un mod banal, ci cu prietenie, cu respect şi multă dragoste. Să o preţuieşti şi nu se va afla în ea nevoia de a căuta preţuire de la alţii… Să o cinsteşti mai mult decât orice şi oricine, pentru toate, pentru frumuseţe, pentru înţelepciunea ei, şi să o lauzi. Să faci vădit faptul că îţi place compania ei şi că preferi să rămâi acasă, ca să fii împreună cu ea, decât să ieşi în piaţă. Dintre toţi prietenii să o preferi pe ea, iar pe copiii pe care ţi i-a dăruit tot din pricina ei să-i iubeşti.”( sursă Iosif Vatopedinul)
Grija fata de familia crestina a fost o preocupare constanta a Parintilor Bisericii primare. Intre putinele sfaturi pe care ei le-au putut lasa in scris in conditiile grele in care-si desfasurau activitatea lor misionara, s-au uitat pe cele referitoare la sot, sotie, copii, tineri si vaduve. Asa, de pilda, Sfantul Clement Romanul indeamna: "Sa invatam pe tineri invatatura fricii de Dumnezeu, iar pe sotiile noastre sa le indreptam spre ce este bun. Sa arate purtarea cea vrednica de iubire a castitatii, sa vadeasca vointa cea curata a blandetii lor, sa faca, prin tacere, cunoscuta bunatatea limbii lor si sa-si arate dragostea lor, nu dupa simpatii, ci sa o ofere tuturora cu cuviosie, in chip egal, tuturor celor ce se tem de Dumnezeu. Copiii nostri sa aiba parte de cresterea cea intru Hristos; sa invete ce putere are smerenia inaintea lui Dumnezeu si ce poate dragostea curata in fata lui Dumnezeu; sa invete ca buna si mare este frica de Dumnezeu si ca mantuie pe toti cei care traiesc cu cuviosie in Dumnezeu, cu cuget curat".
Scopul celor ce se casatoresc este, dupa Clement, "nasterea de copii, iar tinta lor sa aiba copii buni". El da exemplul plugarului care arunca semintele in brazda cu nadejdea dobandirii unei recolte bune. "Cu mult mai bun - zice el - este plugarul, care seamana un ogor insufletit". Aceasta insa nu trebuie sa risipeasca samanta, pentru a nu lucra contra ratiunilor firii, pentru ca "in laboratorul firii mamei, samanta se transforma in embrion". Omul devine chipul lui Dumnezeu atunci cand "conlucreaza cu Dumnezeu la nasterea omului" caci "casatoria ajuta creatia, ii continua opera". De aceea nasterea de prunci este dupa randuiala lui Dumnezeu si nu trebuie dispretuita; el zice: "Daca nasterea este un rau, atunci sa spuna hulitorii ca in rau este Domnul, Care a participat nasterii, in rau este Fecioara, care L-a nascut! Ce ticalosi!. Hulind nasterea, hulesc vointa lui Dumnezeu si taina creatiei".
In afara de nasterea de prunci si la Clement Alexandrinul se intrevad ca scopuri ale casatoriei intr-ajutorarea reciproca a sotilor si potolirea concupiscentei.
Clement a accentuat nasterea de prunci in dorinta de a contracara conceptiile ereticilor care o condamnau ca pe un mare pacat.
Aratand vrednicia si folosul casatoriei, el spune: "Ca are si casatoria, ca si starea de famen, functiile si slujirile ei speciale, care sunt de pret inaintea Domnului, adica grija de copii si de sotie". Si in alt loc, potrivit cuvintelor: "Barbatul sa arate femeii bunavointa datorata, asemenea si femeia barbatului" (I Cor. 7, 3), el zice: "Dupa aceasta datorie implinita, femeia este ajutor in gospodarie si in credinta in Hristos". Iata aici am subliniat un al doilea scop al casatoriei.
In ce priveste scopul al treilea al casatoriei, pornind de la cuvintele Sfantului Apostol Pavel: "Sa nu va lipsiti unul de altul decat din buna intelegere pentru un timp, ca sa va indeletniciti cu rugaciunea" (I Cor. 7, 5), Clement spune ca Apostolul "a adaugat "din buna intelegere", ca sa nu strice unul din ei casatoria; "pentru un timp", ca sa nu alunece candva sotul spre pacat din pricina unei infranari silite, isi cruta sotia, dar cade in alta pofta".
Casatoria si nasterea de prunci nu sunt piedica in calea mantuirii, caci insusi Domnul Iisus Hristos a spus: "Ca unde sunt doi sau trei, adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor" (Mt. 18, 20). Autorul Stromatelor vede in aceste cuvinte, printre altele, asigurarea prezentei Mantuitorului in mijlocul familiei crestine. El zice: "Dar care sunt cei doi sau trei care sunt adunati in numele lui Hristos si in mijlocul carora este Domnul? Oare nu vorbeste Domnul prin cei trei de barbat, femeie si copil, pentru ca prin Dumnezeu este unita femeia cu barbatul? Prin Fiul Sau, Dumnezeu este cu cei care, fiind casatoriti, traiesc cu cumpatare si fac copii; si, de asemeni, acelasi de Dumnezeu este si cu cei care, in chip rational, traiesc in infranare".
Mai mult decat atat, potrivit Apostolului Pavel, in fruntea Bisericii trebuie pusi oameni care sunt deprinsi sa-si chiverniseasca propria lor casa (I Tim. 3, 4-5).
Origen (185 - 253) nu a scris o lucrare speciala dedicata casatoriei si familiei; elemente in legatura cu aceasta chestiune se afla disparate in diferite locuri ale vastei opere a lui.
In Omiliile sale la Facere, el vorbeste despre constitutia omului creat ca barbat si femeie, interpretand alegoric, cuvintele Scripturii; el vede in barbat spiritul, iar in femeie sufletul familiei. Acestia trebuie sa conlucreze in vederea propasirii binelui si a realizarii binecuvantarii primite de la Creator: "Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l stapaniti" (Fac. 1, 28). Daca cei doi, spiritul si sufletul, barbatul si femeia, ei "laolalta au pace, buna intelegere si armonie, aceste virtuti cresc si se inmultesc producand si nascand sentimente bune si conceptii sanatoase si folositoare prin care sa umple pamantul si sa-l stapaneasca, cu alte cuvinte sa-si supuna loruși simturile trupesti pe care sa le transforme in deprinderi mai bune in asa masura incat sa nu se mai porneasca poftele carnii impotriva duhului".
Metodiu de Olimp (+ 311)considera casatoria vrednica de elogii, ca una care aduce nastere de copii si astfel prelungeste viata, asigurand totodata, pentru Biserica, "martiri si adversari ai celui rau". De aceea ea (casatoria dintre un barbat și o femeie) "nu trebuie sa ne dezguste", dimpotriva, ea trebuie considerata o impreuna lucrare a omului cu Dumnezeu, caci spune Metodiu de Olimp: "Pentru moment este necesar ca omul sa colaboreze la (crearea) chipului lui Dumnezeu, pentru ca lumea inca se formeaza si creatia ei continua". Si tot el spune: "Principiul nasterii oamenilor este impreunarea barbatului cu femeia; in virtutea unei puteri nevazute, "osul din oasele noastre si carnea din carnea noastra" devine un om nou, creat de acelasi mester".
Fiind lucrare a lui Dumnezeu, nimeni nu este indreptatit sa dispretuiasca institutia casatoriei si nasterea de prunci dintr-insa. Cel care se casatoreste se ofera lui Dumnezeu Care lucreaza prin el la zamislirea celor ce se vor naste. "Pentru aceasta, - se exprima autorul - pe buna dreptate s-a spus ca barbatul "va parasi pe tatal si pe mama sa" (Fac. 2, 24); atunci, uitand de toate, cand plin de iubire se uneste cu femeia sa, ii ofera Creatorului Dumnezeu coasta pentru a i se lua, pentru ca din fiu ce era, sa se arate la randul sau tata. Deci, daca si acum Dumnezeu continua sa creeze pe om, nu este oare o indrazneala prea mare sa arati scarba fata de procreare, de care Cel Atotputernic nu se rusineaza atunci cand face (copilul) cu mainile Sale cele nepatate?".
Minucius Felix apara moralitatea crestinilor, aratand ca acestia se leaga in lantul unei singure casatorii, isi nasc si cresc copiii, pe care-i au cu o singura femeie; ei nu-si jertfesc pruncii si nu-i abandoneaza sau ucid, uneori chiar inainte de nastere, cum fac paganii. Incesturile nici nu pot fi pomenite printre crestini, si nici un fel de desfranare deoarece ei iubesc foarte mult partenerul de viață cu care este acum un singur trup spre Slava lui Dumnezeu.
Sfantul Ciprian al Cartaginei, criticand imoralitatea paganilor ridicata la rang de virtute si laudata in arene si de pe scenele teatrului (mass-media de astazi), foloseste imaginea familiei crestine drept model pentru infatisarea chipului Bisericii (familia este mica Biserica vie); de aici se poate lesne intelege viziunea Sfantului Parinte in legatura cu familia crestina, care trebuie sa fie: curata, neprihanita, sa cunoasca o singura casa, sa fie casta, cu pudoare respectand juramantul unui singur pat și sa aiba copii numerosi.
Clement Alexandrinul care apara si afirma cu tarie, impotriva gnosticilor si a dochetilor, "casatoria dupa lege"(casătoria și familia tradițională) ca fiind Sfântă ca si Legea data de Domnul, caci nu casatoria este pacat, ci desfranarea. De aceea sunt vinovati cei care fug de casatorie dispretuind-o, ca si cei care "se indeparteaza de ea pentru a se sustrage de la obligatiile aferente ei (nasterea de prunci) "
Origen, care interpretand mai mult alegoric Sfanta Scriptura, considera ca barbatul este spiritul iar femeia sufletul familiei. Daca cei doi, spiritul si sufletul, barbatul si femeia vietuiesc in pace, buna intelegere si armonie, aceste virtuti cresc si se inmultesc in asa masura incat sa nu se mai porneasca poftele carnii impotriva duhului, caci poftele carnii pun in pericol unitatea familiei inlesnind divortul.
Se poate, asadar, conchide ca in primele trei secole, desi vremurile nu au fost favorabile crestinismului, problema casatorie si a familiei au fost mult dezvoltate, ca si toate aspectele care tineau de morala crestina, alaturi de dezbaterile de ordin doctrinar.
Deci fraților, să participam la Referendum și să spunem Da, pentru ca familia de creatie divina, instituia de Dumnezeu sa dainuiască pe pamntul românesc spre Slava lui Dumnezeu și a noastră mântuire !. Amin ( postat pe fb de ioan monahul)