Biserica vie sau minumea de la Dascălu
La Dascălu în Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, o biserică aflată la marginile comunii, pe o colină parea uitată și parasită de Dumnezeu. Avea arondate câteva ulițe, abia de Paște și de Craciun se mai strângeau vre-o 30-35 de suflete, în special batrânii din apropiere care așteptau cu liniște și resemnare să-și gaească un loc mai tihnit în cimitirul de lângă biserică unde se odihneau o parte din rudele lor, împreună cu eroii neamului, cazuti la datorie, in transeele care aparau capital, de la marginea cimitirului și pentru care se înalțase aici un Monument al Eroilor. Pe aceste coline oierii veneau cu turmele, iar locuitorii din centru comunei, unde mai sunt două biserici ortodoxe mai bogate, îi priveau cu oarecare dispret. Nimeni nu mai credea în minumea care avea să înceapă în toamna anului trecut.
La Dascalu venit un preot nou, un adevarat pastor de suflete parintele Cristian. Așa a rânduit Dumnezeu. ,,Dumnezeu l-a trimis,, spun acum, după aproape un an, credincioșii din parohie. Mulți au trecut pe aici când s-a aflat că este disponibila preluarea Bisericii de lânga cimitir, s-au uitat, au evaluat, s-au sfatuit, dar nimeni nu s-a încumetat să devină paroh într-o biserică fară șanse de redresare.
Când am ajuns prima dată cu parintele la Biserica cu hramul Sinților Arhangheli Mihail și Gavril din Dascalu, înainte să intram i-am spus parintelui să facă fotografii cu Biserica, cu cei 15-20 de enoriași care erau prezenți la slujbe, cu cimitirul și curtea bisericii, pentru că eram convins să acestea vor deveni imagini de arhivă în 2-3 ani. Știam că pentru parintele Cristian timpul lumesc nu contează, știam că este zi și noapte în slujba misiunii sale de pastorație, știam că tot ce se putea face și înca mult peste aceasta, va fi facut cu ajutorul lui Dumnezeu și cu credința parintelui, stiam cât este de dedicat muncii sale.
Si minumea a început. Pe lânga cei câțiva enoriasi din comnuma au venit primii pelerini. Vestea ca parintele slujește la Dascălu s-a raspândit rapid în bisericile bucureștene și fii duhovnicești ai parintelui au venit să-și urmeze pastorul. Un rol important l-au avut mironosițele, ele au dus vestea, ele l-au marturisit celorlalti frati și surori, care un timp rataceau cu teamă și neliniște. Au venit cei din București, au venit cei din Ilfov, bucuroși că bunul lor parinte este acum iar cu ei șă-i hranească spirirual, să-i ocroteacă, să-i povatuiască, să-i mânghâie, să-i vegheze.
Mai vazusem plerini însoțind de demitari ai bisericii la hramurile mânastirilor, mai ales unde populația ortodoxă din zonă, ex Harhita și Covasna, era patina. Dar ei plecau și la mânastire veneau putini localnici, acesta era și pericolul de la Dascălu. Mulți preoți spuneau, trece toamna, vine iarna, apoi totul se uită. Cine mai bate atâta drum când are biserică lângă casă. Si iată, nu a fost așa.
Trebuie să vă marturisec ceva, cine l-a cunoscut pe preotul și omul Popa Cristian, a înțeles ce înseamă iubirea, a înțeles ce înseamnă smerinia, a învațat ce înseamnă milostenia, ce înseamnă biserica, rugaciunea și ajutorarea aproapelui.
Cine vine cu sufletul deschis la parintele, nu se va mai dezlipi de dânsul niciodată, va rămâne mereu sub aripa sa ocrotitoare. Sigur printe aceștia mă numar și eu, așa că atunci când aveti ocazia să treceti pe la Dascălu, nu ezitați, veniți să-l cunoașteți și vă va fi de mare folos.Acum că am deschis acest cont pe Fb, o să va ținem la curent cu programul, dar vom fi alaturi de toți cei care trimiteți mesaje.
Cu parintele Cristian în ani de zile cu pelerinaje ori la slujbele din biserică, fiecare, din cei care au participat, și-a înțeles rolul și locul său. Nu e de mirarea că oamnenii au devenit frați și surori care se iubesc și se respectă, o comuniune care a trecut de granițile bisericii, de locatie și localitate, o biserică vie, pe stradă, la spectacole, la agape, la activitați misionare, o familie în care frații și surorile petrec mult timp, o comuniune omogenă care are un cap de familie, pe parintele Cristian, veghindu-și fiii duhovnicești, ca un tată iubitor și care face totul pentru ei.
Si iată ca Dumnezeu lucrează prin robii Lui, astazi în ciuda previziulilor ironice, a pandemiei, dar și înainte de ea, biserica, destul de încapatoare, este plină. In marea curte a bisericii sunt oameni pe banci, copii veniți în numar din ce în ce mai mare cu parinții și bunicii, care nu pot sta atătea ore la biserică au loc de joacă în curte.
Pe lângă enoriașii parohiei, care s-au înmulțit și ei, vin la slujbe și alți oameni din Dascălu. Dar au devenit adevarați enoiași ai parohiei mulți pelerini din afară, din Bcurești și Ilfov, peste 100-150 de credincioși. Ei aduc și pe alții dornici să-l vadă, să-l revadă sau să-l cunoască pe parintele, iar numarul celor care vin macar o data pe lună la Dascălu ajunge din ce în ce mai mare. Cineva de la Schitul Darvari, sau Sihastria, nu-mi aduc bine aminte îmi scria pe fb. Unde este parintele, vreau să-l revad, vreau adreesa.
Cum ajung oamenii acestia duminica de diminica la Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril din Dascălu? Cu mijloacele de transport în comun, unii uniți în echipă cu taxiul, dar cei mai mulți vin cu frații și surorile lor pelrini la Dascălu și înainte de Dascălu, cu cei care au autoturisme și care au locuri libere. Oamenii comunică între ei, au un grup, cei care au locuri libere anuntă pe grup, dau mesaje, stabilesc locuri de întâlnire, nimeni din cei care vor să vină nu ramâne pe dinafară și astlel parcarea din fața bisericii din Dascălu și pe starăzile alaturate sunt pline de mașini.
Intre pelerinii din afara localitații și enoriașii bisericii s-au satabilit, deja, relații de prietenie și încet, încet se creiază o nouă comuniune, o comunitate. Observând că cei din afară se scoală de dimineață, după slujbă mironositele au pregatit cafea, după slujbă se deschide o adevarată trapeză în care se servesc prinoasele aduse de gospodine, dulciuri, gustări, iar acum de Adornirea Maicii Domnului, localnicii au pregatit și un gratar cu mici.
Este momenltul de după slujbă când oamnenii se cunosc, mai afla ce fac prietenii lor, deapănă amintiri, speră că în curând parintele va putea organiza pelerinaje, poate noi agape și ieșiri la spectacole, la muzee, iar gospodinele din capitală pot să-și cumpere produse de țară: legume, fructe, lactate, ouă, pasări de la cei din Dascălu. Si așa duminica se termină la iarbă verde, la aer curat, cu discuții prietenești, cu dorința de a reveni la Dascălu și cel mai important cu binecuvântarea parintelui Cristian.
De ce vin la tocmai la Dascălu, oare n-au biserici mai apropiate de casele lor? Cum spuneau prezicătorii totul se va sfârși. Această întrebare se punea și altarul unei biserici în care mă aflam de curând, venind să felicit pe unul din slujitorii lui, că a mers la Dascălu să-l vadă pe parintele Cristian, care i-a fost calauzitor pe calea preoției. (În paranteză fie spus aceasta au facut-o pâna acum mulți fii duhovnicești ai parintelui ajunși preoți în cursul acestui an de când parintele este paroh la Dascălu).
Cineva, un preot slujitor fost coleg cu parintele a spus ca acum a realizat că nu numai slujba, liturhia, nu numai respectarea canoanelor, nu numai cântecele de la strană aduc oamenii în biserică.
Desigur dar ce? Poate pastorația.
Eu va spun ceva, la parintele Cristian, pe lângă predica, pe lângă slujbe, facute cu constiinciozitete și credință, cu smerenie și cu lacrimi, cu profesionalism și inalte cunoștințe teologice a primat întotdeauna dragostea pentru oameni, biserica vie, pastorația, sufletul celor care vin în biserică și a iubit copiii, i se umplea inima de bucurie când veneau parinții și bunicii cu copiii la împartașit, iar când în noapte de Paste, de Craciun, ori la marile praznice aproape întreaga biserică se împartașea era omul cel mai fericit din lume și pe scuns lacrima. Pastorație fară dragoste nu se poate.
Ce pot să va mai spun este că nimeni din cei care au intrat în biserica unde slujea parintele Cristian nu au plecat cu mâna goală, au plecat mai bogați cu un sfat, cu un cuvânt bun, cu mai multă nadejde și bucurie, parintele a daruit liniste pe timpul furtunii, a facut din ortodoxia lunatică a sinelui egoist al fiecaruia dintre oamneni, o ortodoxie a lepadarii de sine, a grijii pentru biserică și pentru aproapele; fiecăruia a început să-i pese de celalalt și când iubire de aproapele, milostenia și faptele ei se salașuiesc în credincioși Hristos zice: Bine slugă credincioasă, treci de-a dreapta mea, pentru că ai avut grije de aproapele tau la necazuri și nevoi.
Oameni buni, nimeni nu a plecat vreodată flamând din biserica unde a slujit parintele Cristian, nimeni nu a ramas fară ajutor, sufletul și trupul, iar Hristos a înmulțit pâinile, o bucată de pâine pentru cel flamând este mai mult decât o predică. Și atunci cum să nu revii iarăși și iarăși lângă parintele.
Mi-am adus aminte cum parintele, care-și vizita des enoriașii, a întâlnit o doamnă în vărstă, care nu mai vedea bine și trebuia urget operată. Femeia nu mai avea pe nimeni, nu puteai să vorbesti cu copiii, cu rudele, așa că a luat-o de mână a dus-o la spital, i-a plătit operația, a vizitat-o după operatie și s-a îngrijit de toate până s-a însănatoșit.
Mereu veneau bolnavi, oameni cu copiii bolnavi, batrâni bolnavi, care erau consultați gratuit de un medic voluntar, iar parintele facea rugaciuni pentru ei, le citea Sf. Maslu, dar se ocupa la nevoie și de medicamentele necesare. Dar boala principala de care se ocupa parintele era tamaduirea sufletului.
Copiii care aveau parinți și pe care nu-i putea supraveghea după școală veneau la biserică și aveau un loc unde să-și facă lecțiile, supraveghiați de profesori voluntari.
Tinerii aveau cercul lor ortodox unde se întâneau și purtau discuții, organizau acțiuni de ajutorare în toată țara nu numai în parohie, haine, bunuri, material de constrictie pentru un camin de copii, daruri de craciun, tabere ortodoxe.
Iată numai câteva raspusuri la întrebarea de ce tocmai la Dascălu merg acești creștini?
Pentru că oamenii nu uită binele pe care l-a facut și cu siguranță îl va face părintele. Fiecare din ei au avut momente de cumpana în viață, momente în care au fost ajutați, îndrumați, iubiți de biserică prin parintele Cristian, iar prin rugaciunile sale și de Dumnezeu.
Inchei cu un fapt pertecut recent. O doamnă a venit la Dascălu întâmplator, cu o prietenă. Doamna fostă catolică se botezase de curând și trecuse la ortodoxie. După un timp, îl sună pe parintele Cristian, luase telefonul de la prietena sa, și-l roagă dacă poate face ceva pentru sora ei, cazută în patima alcoolului, bolnavă, pentru că la medici, cu dezalcolizarea, nu se reușise vindecarea și femeia se simțea din ce în ce mai rau. Parintele i-a spus să vină cu femeia la biserică. A vorbit cu ea, i-a citit rugaciunile, i-a dar binecuvântare. A trecut o lună, două, trei și doamna a dat telefon să spună că sora ei este mai bine, că nu mai bea, iar acum vine la biserică și, mai mult, parinții ei catolici vor să se boteze și să treacă la ortodoxie.
Vedeți oameni buni cum Dumnezeu face minumi prin unșii săi, care prin rugaciunile lor pot schimba viața, nu numai pe cea de acum, trecatoare, ci prin însănătoșirea sufletului bolnav și pe cea veșnică.
Deci, dragii mei, mergeti la biserică, iar pe cei care doresc îi așteptăm ca pelerini, mai rar sau definitiv la Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril Dascălu, va fi o experientă duhovnicească deosebita alaturi de Parintele Cristian.
Eu v-am învațat să mergeți la biserică, îmi spunea odată parintele, acesta este cel mai are dar pe care l-am facut creștinilor pe care-I pastoresc, în rest este alegerea lor.
P.S Duminica am ajuns la Dascalu, bierica era împodabită cu covoare noi, parcă eram în casă nouă.
Ce a-ți facut parinte? întreb când ajung în strană.
Iar parintele misterios și zâmbitor îmi raspunde: Nu stiu, copiii aceștia minunați au tinut să înfrumusețeze biserica ca să multumească Maicii Domnului de prăznuirea Adormirii Maicii Domnului.
Maica Domnului, iubiți credincioși, a Inviat și s-a Inalțat la cer, fericită că și-a revazut Fiul, dar și plină de bucurie pentru gestul facut de acest minunat colectiv, de comuniunea credincioșilor de la Dascălu, Maica Biserică, cum îi spun sfinții noștrii se roagăpentru ei, în cest locaș înfrumusețat.
In afara de pagina BISERICA ARHANGHELI MIHAIL ȘI GAVRIL de pe facebook, mai puteți vizita și site-ul oficial https://parohiavaraștiidesusdascălu.ro
Cu dragoste ioan monahul