Biserica Sfanta Ana din Ierusalim - locul Nasterii Maicii Domnului

10.12.2018 09:34

Ieri pe 9 Decembrie biserica a praznuit zămislirea Sfintei Fecioare Maria de Sf. Ana și pe Sf. Prorocită Ana, mama prorocului Samuel. Suntem in postul Nașterii Domnului așa că ne continua pelerinajul Sfintei Liturghii, cu subiecte legate de marele praznic al creștinătații care se apropie.

Biserica Sfanta Ana a fost construita foarte aproape de scaldatoarea Vitezda, pe locul unde s-a aflat casa Sfintilor Parinti Ioachim si Ana, parintii Maicii Domnului. Rezervoarele de apa din Vitezda asigurau apa necesara la Templu. Prima fantana de la Vitezda a fost construita in vremea primului Templu, pe urma unei adancituri in piatra, unde se aduna apa de ploaie, de aici curgand mai apoi in valea de la poalele muntelui. In secolul al III-lea i.Hr, in vremea celui de-al doilea Templu, fantana de la Vitezda a fost reconstruita, spre a asigura mai multa apa trebuintelor de la Templu.

In vremea de ocupatie bizantina, scaldatoarea de la Vitezda a devenit un mare centru crestin de pelerinaj. In perioada anilor 422-458, cand Iuvenalie era patriarh al Ierusalimului, in apropierea scaldatorii a fost zidita o mareata biserica bizantina. Aceasta structura de piatra era sustinuta de sapte arce, fiind construita peste digul central si peste bazinele de apa.Bizantinii au construit o biserica avand lungimea de 45 de metri si latimea de 18 metri, cu trei naosuri, adica o capodopera arhitecturala. Absida si o parte din corpul bisericii au fost construite pe locul templului si al bailor tamaduitoare ale paganilor, restul bisericii fiind suspendat pe fosta scaldatoare. Naosul central se sprijinea pe digul central, care separa piscina in doua. Naosul sudic se sprijinea pe sapte mari contraforti care aveau capetele pe fundul bazinului. Pentru a sustine naosul de nord s-a construit o bolta deasupra rezervorului nordic. Tot in partea de nord se afla "martyrium", in care erau venerate moastele sfintilor. Catedrala se arata a fi fost mai mult o biserica suspendata.

Pardoseala bizantina era zidita din lespezi de marmura si din mozaicuri. Bazilica a fost construita, cu siguranta, mai inainte de anul 427, deoarece s-au gasit resturi de pardoseala avand pe ele cruci; or, se stie ca in anul 427, imparatul Teodosie al II-lea a interzis sa se mai faca cruci pe pardoseala, pentru ca acest semn sfant sa nu fie calcat in picioare.

In descrierile pelerinilor, biserica de la Vitezda este numita Biserica Paraliticului, deoarece comemora minunea infaptuita in acel loc de Hristos. Totodata insa, biserica era inchinata si Maicii Domnului.

O traditie, despre care vorbeste deja in secolul al II-lea, Evanghelia apocrifa a lui Iacob, situeaza aici, in apropierea templului, casa parintilor Fecioarei Maria, Ioachim si Ana, si deci locul in care s-a nascut Maica Domnului. Cu toate acestea, oamenii de stiintă și arheologii afirmă că nu stie cu exactitate unde s-a nascut Maica Domnului. Astfel, o alta traditie locala spune ca Ioachim si Ana erau originari de la Seforis, un sat situat la aproximativ 6 kilometri departare de Nazaret. In anul 614, armatele persane vor incendia biserica ctitorita de patriarh. Mai tarziu, aceasta va fi insa iarasi reparata si infrumusetata. In anul 1010, basilica va fi distrusa in intregime de conducatorii arabi.

Cruciatii vor cuceri orasul in anul 1099, cand vor si rezidi biserica cea mare, acesteia adaugandu-i si o micuta capela, avand o lungime de 20 de metri si o latime de 10 metri. Tot acum, locul va deveni manastire. Mai tarziu, prin anul 1140, ei vor ridica o noua si mareata basilica, in partea sud-estica a capelei, inchinand-o Sfintei Ana, mama Maicii Domnului.

Pe locul bisericii celei mari, de factura bizantina, cruciatii au zidit alte doua: una mai mica, servind drept capela unei manastiri de barbati, si a doua, mareata, care este actuala Biserica Sfanta Ana, una din cele mai frumoase biserici romane care au ramas pana astazi in Tara Sfanta. In jurul acesteia functiona o a doua mare manastire, de femei. Aici s-au retras Alda, sotia lui Baudouin I, si Iudita, fiica lui Baudouin al II-lea.

Odata cu alungarea latinilor din Tara Sfanta, otomanul Saladin va cuceri din nou orasul, transformand biserica in scoala de Coran. Mai apoi, in vremea mamelucilor, scoala musulmana a capatat un deosebit renume.Astfel, in secolul al XV-lea, calugarii franciscani au reusit sa cumpere de la musulmani un drept, in urma caruia li se dadea voie sa savarseasca Sfanta Liturghie in Biserica Sfanta Ana, de doua ori pe an (8 septembrie si 8 decembrie). Otomanii au lasat insa in paragina cladirea, abia in anul 1878 biserica fiind inapoiata crestinilor. In urma razboiului din Crimeea, biserica a fost cedata, de catre sultanul Abdul Megid, francezilor, iar acestia au incredintat-o Parintilor Albi, comunitate intemeiata de cardinalul Lavigerie. Parintii Albi au amenajat in incinta acesteia un seminar greco-catolic. Cladirile au fost de mai multe ori reparate, cele mai insemnate lucrari fiind insa cele ce au urmat anului 1967, cand israelitii au bombardat locul.

Deasupra usii de intrare, biserica cruciatilor pastreaza o placa de piatra, datand din anul 1192, pe care stau scrise, pe cinci randuri, cele despre Saladin, care a cucerit orasul Ierusalim, transformand locul in scoala.  Biserica mai are o usa de acces, pe langa cea principala, anume pe una dintre laterale. Interiorul bisericii cruciate este impartit in trei mari hale, egale ca dimensiuni si despartite intre ele prin doua randuri de coloane, fiecare avand cate o baza in forma de cruce. Bazele zidurilor dinspre nord si sud sunt parti din vechea biserica bizantina, restul fiind adaugiri cruciate din secolul al XII-lea. Altarul este zidit intr-o absida rotunda, mai inaltata, de o parte si de alta fiind zidite alte doua altare mai mici. Pe fatadele acestor altare mici sunt infatisati Apostolii Matei si Luca, cei care vorbesc de inceput vietii celei dupa trup a Mantuitorului.

In partea sudica a halei se afla o scara ce coboara in cripta subterana. Cripta e formata din mai multe pesteri vechi. Initial, aici s-a aflat o pestera care, potrivit traditiei crestine locale (catolice), a fost folosita drept loc de nastere pentru Fecioara Maria. In partea nordica a pesterii este asezata o statuie catolica. Pestera din mijloc este inchinata copilei Maria.

Catedrala se arata a fi fost mai mult o biserica suspendata. Pardoseala bizantina era zidita din lespezi de marmura si din mozaicuri. Bazilica a fost construita, cu siguranta, mai inainte de anul 427, deoarece s-au gasit resturi de pardoseala avand pe ele cruci; or, se stie ca in anul 427, imparatul Teodosie al II-lea a interzis sa se mai faca cruci pe pardoseala, pentru ca acest semn sfant sa nu fie calcat in picioare. In descrierile pelerinilor, biserica de la Vitezda - Biserica Paraliticului, deoarece comemora minunea infaptuita in acel loc de Hristos. Totodata insa, biserica era inchinata si Maicii Domnului.

Bazele zidurilor dinspre nord si sud sunt parti din vechea biserica bizantina, restul fiind adaugiri cruciate din secolul al XII-lea. Altarul este zidit intr-o absida rotunda, mai inaltata, de o parte si de alta fiind zidite alte doua altare mai mici. Pe fatadele acestor altare mici sunt infatisati Apostolii Matei si Luca, cei care vorbesc de inceput vietii celei dupa trup a Mantuitorului.

Biserica Sfânta Ana a fost restaurată în mai multe rânduri, în special în urma războiului din 1967. Săpăturile arheologice din zilele noastre au scos la lumină multe elemente din biserica bizantina şi din cea a cruciaţilor.

Locul unde s-a nascut Maica Domnului. Sfanta Scriptura nu ne relateaza acest eveniment. Insa, scrierile apocrife ofera foarte multe amanunte despre originea si copilaria Fecioarei Maria. Cea mai importanta sursa in acest sens, Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-crestina din sec. al II-lea. Fragmentul referitor la Fecioara Maria a fost scris in jurul anului 140. Desi nu este considerata o scriere canonica, informatiile oferite pot fi considerate veridice, cu rezervele de rigoare. Sfinţii Ioachim şi Ana nu au avut copii până la bătrâneţe. Aşa că, deşi erau drepţi, credincioşi şi milostivi, jertfa lor, conform obiceiului iudeu, era primită ultima la templu. Îndurerat, Ioachim a plecat în pustie, să se roage Domnului pentru necazul său. Ana a rămas acasă în rugăciune. I s-a arătat îngerul Domnului, spunându-i că va naşte o fiică preabinecuvântată, prin care se va dărui mântuire lumii. Apoi, îngerul Gavriil i-a dat vestea cea bună şi lui Ioachim.

Nasterea Maicii Domnului este prima mare sarbatoare din cursul anului bisericesc care a inceput la 1 septembrie, si este praznuita pe data de 8 septembrie.Potrivit Bibliei, in aceasta zi s-a nascut Fecioara Maria, din parintii Ioachim si Ana, oameni cu credinta in Dumnezeu care, atunci cand au ajuns la batranete fara sa aiba copii, au inceput sa se roage la Duhul Sfant sa nu ii lase fara urmasi. Pentru ca nu aveau copii, Ioachim si Ana au inceput sa fie ironizati si batjocoriti de oameni.

Lipsa copiilor era considerata un blestem din partea lui Dumnezeu. Si totusi, Ioachim si Ana nu s-au razvratit impotriva lui Dumnezeu, nici nu au renuntat la viata lor virtuoasa, rugandu-se in continuare cu lacrimi si nadajduind in bunatatea lui Dumnezeu.

Traditia spune ca in al cincizecilea an al casatoriei lor Marele Preot de la Templu a refuzat in public jertfa lor, numindu-i blestemati. Isi doreau un copil si, pentru ca evreii fara urmasi nu aveau voie sa aduca jertfe la Templu, Ioachim, tatal Mariei, s-a retras in pustiu timp de 40 de zile pentru a se ruga, in timp ce Ana i-a promis lui Dumnezeu ca daca ii va darui un fiu, ii va da sa slujeasca in Biserica.

Evanghelia apocrifa a vietii Maicii Domnului ne spune ca Ioachim a zis catre sotia sa, Ana: „Pe mine nu ma indeamna inima sa mai intru in casa mea. Ma duc la munte si acolo voi posti si ma voi ruga lui Dumnezeu, sa ne daruiasca un copil”. Ceea ce este minunat e faptul ca Ioachim nu spune cat va sta. Nu se duce sa-i ceara lui Dumnezeu cu jumatati de masura.

Iar Ana devenind una cu sotul ei, nu ramane indiferenta fata de gestul lui Ioachim, ci incepe si ea sa se roage lui Dumnezeu cu durere si cu multe lacrimi, zicand: „Doamne, Atottiitorule, Cela ce numai cu cuvantul ai facut cerul si pamantul si toate cate se vad; Cela ce ai zis fapturilor Tale sa traiasca si sa se inmulteasca; Cela ce ai binecuvantat pe Sarra, femeia lui Avraam si a nascut pe Isaac la batranete si ai daruit Anei fiu, de a nascut pe Samuel prorocul, da-mi si mie roada pantecelui meu si nu lasa sa fiu de ocara intre oameni, ca de voi naste fiu, sau fiica, il voi inchina Tie cu toata inima si-l voi da sa slujeasca in biserica slavei Tale” (I Regi 1, 11).

Ingerul Gavriil se va arata fiecaruia, spunandu-le ca rugaciunea lor nu a fost trecuta cu vederea si ca Dumnezeule va trimite binecuvantarea Sa. Tot el le-a vestit ca acest prunc se va umple de Duh Sfant din pantecele mamei sale si ca va fi un vas ales lui Dumnezeu. (Luca 1, 4-23). Ioachim a aflat primul, dupa care a fost anuntata si Ana, careia i s-a spus ca trebuie sa puna fetei numele Maria care, in traducere simbolica, inseamna spuma marii. Talcuirea numelui Maria Provenind din ebraicul „Aia”, Maria se talcuieste „Doamna”, dar numele evreiesc Maryam sau Miryam ar putea fi si de straveche origine egipteana, tragandu-se din verbul mri, „a iubi”, cu sufixul afectiv ebraic – am, deci „cea draga”, „cea iubita”.

Ingerul Gavriil se va arata fiecaruia, spunandu-le ca rugaciunea lor nu a fost trecuta cu vederea si ca Dumnezeu le va trimite binecuvantarea Sa. Tot el le-a vestit ca acest prunc se va umple de Duh Sfant din pantecele mamei sale si ca va fi un vas ales lui Dumnezeu.

Tatal Fecioarei Maria se numea Ioachim si era din semintia lui Iuda. Sotia lui Ioachim se numea Ana si era fiica preotului Matthan, tatal Fecioarei Maria era un urmas al regelui David, iar mama, o descendenta din familia preoteasca a lui Aaron, implinindu-se prin aceasta proorocia ca Mesia va avea o dubla descendenta: imparateasca si preoteasca.

Cine nu te va ferici pe tine, Preasfanta Fecioara? Cine nu va lauda Nasterea ta cea Preacurata? Cu aceste cantari pline de bucurie, iubiti frati si surori intru Hristos, toate marginile lumii crestinesti o lauda si o preama­resc pe Preacurata Fecioara Maria, care s-a invrednicit sa Il incapa in sine pe Cel Neincaput si sa devina Maica Dumnezeului Celui Preainalt, iar prin aceasta sa ajute la mantuirea noastra.

Cand sarpele viclean, ispititorul, a izbutit sa ii insele pe primii oameni si astfel sa naruiasca fericirea lor din Rai, cand moartea a devenit soarta intregii omeniri, atunci Dumnezeu Atotmilostivul a binevoit sa semene in omenirea care se pierdea, o noua sa­manta a vietii si a mantuirii. Cand l-a osandit pe sar­pele ispititor, Domnul a spus: Dusmanie voi pune intre tine si intre femeie, intre samanta ta si sa­manta ei; aceasta iti va zdrobi capul (Facerea 3,15). Si din aceasta clipa intelepciunea lui Dumnezeu in­cepe sa cladeasca mantuirea neamului omenesc, pregatind-o si pe Femeia care sa-L poata incapea pe Cel Neincaput.

Dar, oare, era cu putinta sa gaseasca asa de grab­nic in omenirea cea molipsita de otrava pacatului, o femeie atat de curata si neintinata, incat Cel mai Sfant decat toti sfintii sa poata deveni samanta ei?Au tre­cut ani, veacuri, milenii si Nadejdea neamurilor – Mantuitorul – nu S-a aratat pe pamant. Pacatosul neam omenesc, fiind vinovat inaintea lui Dumnezeu si negasind jertfa care sa-L induplece pe Dumnezeu asupra pacatelor sale, cazuse sub povara blestemului lui Dumnezeu, si rabda tot felul de nenorociri si su­ferinte pentru vina sa. Neamul omenesc, odata ce s-a poticnit, s-a abatut din ce in ce mai mult de la adeva­rata cale a lui Dumnezeu, ratacindu-se si ramanand in intunericul vietii pacatoase. Mai mult de cinci mii de ani a durat aceasta noapte duhovniceasca, in care a petrecut omenirea, savarsind toate faptele cele urate, de rusine si intunecandu-si cu desavarsire ratiunea si judecata sa.

Iata cum au vorbit despre aceste vremuri proorocii Vechiului Testament: Nu este drept nici unul; nu este cel ce intelege, nu este cel ce cauta pe Dumnezeu. Toti s-au abatut, impreuna, netrebnici s-au facut. Nu este cine sa faca binele, nici macar unul nu este. Mormant deschis este gatlejul lor; viclenii vorbit-au cu limbile lor; venin de vipera este sub buzele lor; gura lor e plina de blestem si amaraciune; iuti sunt picioarele lor sa verse sange; pustiire si nenorocire sunt in drumurile lor; si calea pacii ei nu au cunoscut-o; nu este frica de Dumnezeu inaintea ochilor lor (Romani 3,10-18).

Asadar, in zilele din urma, cand „samanta raului” atinsese culmile ei cele mai inalte, cand, dupa cat se parea, nu mai era cu putinta sa se vada biruinta binelui asupra raului, Pronia lui Dumnezeu o arata lumii pe Fecioara cea curata, ce se dovedeste vrednica de a deveni Maica Rascumparatorului – a Dumnezeu-Omului. Se poate sa nu se bucure oamenii la vederea cu ochii cre­dintei a acestui eveniment aducator de bucurie? Caci a venit sfarsitul suferintelor omenesti si este aproape vremea impacarii oamenilor cu Dumnezeu! Ea s-a ara­tat ca Steaua de dimineata, care straluceste in intune­ricul pacatului si vesteste lumii ca dupa ea va rasari curand Soarele duhovnicesc-Hristos Mantuitorul, Cel ce prin invatatura Sa dumnezeiasca ii va lumina pe toti cei ce vor veni la El.

Nascand pe Dumnezeu-Cuvantul, Preacurata Fecioara Maria a devenit Maica lui Dumnezeu, insa ea este totodata si Maica intregului neam omenesc si in­deosebi a neamului crestinesc, si mijloceste pentru noi ca pentru fiii ei. Iar noi trebuie sa o cinstim pe ea dupa vrednicie ca pe Maica lui Dumnezeu si Maica noastra Cereasca;Domnul i-a numit pe toti cei ce cred in El fra­tii sai(Matei 12,50; Luca 8,21), prin urmare, toti cresti­nii prin harul lui Dumnezeu sunt fiii Maicii Domnului. Iar ea, dragii mei, se ingrijeste de fiii sai si se roaga pentru ei, luand parte cu adevarat la soarta fiecarui crestin inca de la nasterea lui pana in cele din urma zile ale vietii lui. Odata Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos  a fost rapit la cer, unde a vazut multimea sfintilor locuitori ceresti, insa nu a vazut-o pe Maica Domnului. Cand a intrebat: „Unde este, dar, Impara­teasa Cereasca?” – ingerul i-a raspuns ca ea este pe pamant, ii alina pe cei necajiti, ii ajuta pe cei bolnavi si pe toti cei aflati in necazuri si nenorociri.

Maica cea buna a Bunului Imparat, Imparateasa Cereasca a lasat pe pamant ca semn al iubirii ei fata de pamanteni icoanele sale, prin care arata nenuma­ratele mile si revarsa raurile de minuni ale bunatatii sale tuturor celor ce alearga cu credinta si evlavie la ea.

Si noi, oare, dragii mei, sa nu o cinstim pe Maica Domnului, cand ea ne iubeste atat de mult?! Sa o iubim, asadar, si sa o cinstim, caci ii suntem atat de indatorati! Sa alergam mereu la ea in nevoile noastre si ea va implini toate cererile noastre. Bucura-te, Maica Dumnezeului Celui Preainalt, bucura-te, Ocrotitoare plina de osardie a neamului crestinesc! 

Casa Maicii Domnului, aflata intr-un frumos parc localizat intre Efes si Seljuk, este socotita, conform traditiei locului, drept locul in care Fecioara Maria si-a petrecut ultimii ani ai vietii pamantesti.
Locul, inconjurat de un brau gros de plante si pomi, este considerat sfant atat de crestini cat si de musulmani. Linistea asezarii nu poate fi tulburata nici macar de multimile de pelerini ce vin zilnic aici pentru inchinare.

Veseleşte-te acum, Sfântă Ana, dezlegându-te din legăturile nerodirii şi hrăneşte pe cea Preacurată, chemând pe toţi să laude pe Acela Ce a dăruit din pântecele ei oamenilor, pe Singura Maică ce nu ştie de bărbat.

O, fericita pereche, Ioachim si Ana! Cu adevarat v-ati cunoscut preacurati si din rodul pantecelui vostru, dupa cum oareunde zice Domnul: “Din roadele lor ii veti cunoaste pe dansii”. Ati trait dupa buna placere a lui Dumnezeu si dupa vrednicia celeia ce s-a nascut din voi. Ca intru intreaga infranare si cuviosie vietuind, pe odorul fecioriei l-ati adus, pe cea mai inainte de nastere fecioara si dupa nastere fecioara, pe ceea ce singura, si cu mintea si cu sufletul si cu trupul, petrece de-a pururea fecioara. Ca se cadea ca aceea ce au odraslit din intreaga infranare, pe Lumina cea singura, una nascuta, sa o arate trupeste… O, cate minuni si cate schimbari s-au facut pentru aceasta fiica! Nasterea din cea stearpa, fecioria nascand, amestecare a Dumnezeirii si a omenirii, a patimirii si a nepatimirii, a vietii si a mortii, pentru ca asa, intru toate sa se biruiasca cel mai rau, de cel mai bun.Si acestea toate pentru a mea mantuire! O, Stapane, ca atata m-ai iubit pe mine, incat nu prin inger, nici prin alta oarecare zidire ai lucrat aceasta, ci, precum facerea cea dintai, intru acelasi chip si pe a doua facere Tu Insuti o ai lucrat. Pentru aceasta pricina, dantuiesc si cuget inalt si ma veselesc si catre izvorul minunilor iarasi ma intorc si, din raul veseliei indestulandu-ma, pe alauta Duhului iarasi o iau si dumnezeiasca lauda de nastere cant.

Din aceasta esta cunoscută viaţa lor cea sfântă, plăcută lui Dumnezeu şi cinstită, că li s-a dat lor fiică cea mai sfântă decât toţi sfinţii şi decât heruvimii mai cinstită, care mai mult decât toţi a plăcut lui Dumnezeu. Că nu era în acea vreme pe pământ, între oameni, mai bine primiţi lui Dumnezeu decât aceşti doi, Ioachim şi Ana, pentru viaţa lor cea neprihănită. Astfel că un dar ca acesta nu li s-ar fi dăruit lor dacă nu ar fi prisosit dreptatea şi sfinţenia lor mai mult decât a altora. Ci, precum singur Domnul avea să se în-trupeze din Preasfânta, Preacurata Maică, aşa se cădea ca şi Maica Domnului să se nască din părinţi sfinţi şi curaţi. Căci, precum şi împăraţii îşi fac porfirele lor, nu din postav simplu, ci din pânzeturi ţesute cu aur, aşa şi Împăratul ceresc a voit să aibă pe Maică Să cea Preacurată, întru al cărei trup ca într-o porfiră împărătească avea să se îmbrace, nu din neînfrânate însoţiri, ca din nişte postav prost, ci din părinţi curaţi şi sfinţi, ca dintr-o ţesătură de aur. Maica Domnului de demult a fost preînchipuită prin sfântul cort, despre care a poruncit Dumnezeu lui Moise să-l facă din postav mohorât, roşu şi din vison, întrucât cortul a simbolizat pe Fecioara Maria în care, sălăşluindu-se Dumnezeu, după cum este scris, avea să petreacă cu oamenii. "Iată cortul lui Dumnezeu este cu oamenii şi El va locui cu dânşii" (Apoc. 21, 3).

Ana s-a închinat lui Dumnezeu şi a zis: "Viu este Domnul Dumnezeu, că de voi naşte prunc, îl voi da pe el spre slujba Lui, ca să fie slujind şi lăudând nu-mele Lui cel sfânt ziua şi noaptea, în toate zilele vieţii sale". Apoi, umplându-se de negrăită bucurie, Sfânta Ana a alergat la Ierusalim cu sârguinţă, ca acolo mulţumita şi rugăciunile sale să le dea lui Dumnezeu, pentru cercetarea Lui cea milostivă.

În acelaşi ceas, acelaşi înger s-a arătat lui Ioachim în pustie, zicându-i: "Ioachime, Ioachime, a auzit Dumnezeu rugăciunea ta şi a voit să-ţi dea ţie darul Său că, iată, femeia ta, Ana, va zămisli şi va naşte ţie o fiică, a cărei odrăslire pe pământ la toată lumea va fi bucurie! Şi acesta să-ţi fie ţie semnul adevăratei mele bune vestiri: să mergi în Ierusalim la biserica Domnului şi acolo vei afla, la porţile cele de aur, pe soţia ta Ana, căreia aceeaşi bucurie i s-a vestit"

O, fiica preasfintita, ceea ce te arati pe bratele cele de maica si esti infricosatoare puterilor celor departate de Dumnezeu si potrivnice! O, fiica preasfintita, ceea ce te hranesti cu lapte de maica si de ingeri esti inconjurata! O, fiica de Dumnezeu dorita, slava celor ce te-au nascut, pe tine neamurile neamurilor te fericesc, precum, adeverind, ai zis tu insati! O, fiica vrednica de Dumnezeu, frumusetea firii omenesti, indreptarea Evei, pentru ca prin nasterea de fiu, lumea cea cazuta s-a indreptat. O, fiica preasfintita, podoaba femeilor! Amin (postat pe fb de ioan monahul)