Biserica lui Dragos-Voda
La Putna in Biserica din lemn a lui Dragos-Voda. Putini stiu ca cea mai veche biserica de lemn din Romania si se pare chiar din Europa este la Putna si cu siguranta mult mai putini stiu ca biserica monument valoros al Romaniei moare incet, dar sigur, ignorata de catre cei carora le revine responsabilitatea pentru restaurarea si conservarea ei.
Foarte aproape de mănăstirea Putna, amplasată într-un cimitir, vechea biserică de la Putna are un aer misterios și puțin înfricoșător cu silueta ei modestă ivindu-se printre cruci, ne pare un loc pustiu, vântul șuera ușurel printre crengile copacilor şi printre crucile vechi, cerul este înnorat, ce mai, atmosfera se potriveşte cumva cu istoria locului, una veche, nealterată, autentică, a noastră, a românilor.
Vechea biserică de la Putna a fost ridicată la Volovăţ, de Dragoş-Vodă, voievodul coborat din Maramureş, în timpul unei campanii împotriva tătarilor, iar după mai mult de 120 de ani, Ştefan cel Mare a mutat biserica la Putna, unde se află şi în zilele noastre, când aceasta a devenit subiect de mândrie: este considerată cea mai veche biserică de lemn din Europa.
Porivit unei traditii locale mai recente, consemnata in 1853 de catre Ieromonahul Putnei Sevastian Georgiescul, Voda Dragos ar fi construit biserica de lemn la Volovat in anul 1353, iar "pe la anii 1468, Stefan-voievod cel Mare au adus-o de la Volovat si au cladit-o aice in Putna, unde si pana in ziua de astazi sta."
Retinem de la acelasi ieromonah ca biserica de lemn se mai numea pe vremuri si "Manastirea veche a Putnei", ceea ce ar putea conduce la ideea autohtoniei a acestui locas aici, cu mult inainte de fundarea ctitoriei lui Stefan.
O alta traditie locala spune amanuntul enigmatic care pretinde ca oastea lui Stefan cel Mare a transportat pe cai aceasta biserica de la Volovat si a reconstruit-o la Putna intr-o singura noapte, voievodul cercetand-o si inchinandu-se la altarul ei chiar in zorii zilei urmatoare.
S-au emis in ultima vreme mai mult sau mai putin plauzibile ipoteze. Se opiniaza bunaoara ca vechea bisericuta de la Putna ar putea sa fie ctitorie a lui Bogdan I (1359-1365), atribuita numai de traditie legendarului Dragos, care "nu este inscris in pomelnicul de la Bistrita si nici mentionat in actele interne", sirul domnilor moldoveni incepand cu cel mai indepartat stramos cunoscut al Musatinilor, care este, cum se stie acest Bogdan, au cistit cu evlavie acest locas de cult.
„Peste tot la români, în toate săliştile, târgurile şi aşezămintele monahale, primele lăcaşe de cult vetre de spiritualitate şi cultură au mai toate o bisericuţa de lemn la începutul destinului lor” N. Iorga
au fost ridicate mai mult sau mai puţin din lemn. Marile catedrale, biserici, mănăstiri, vechile noastre
Tehnicile de construcţie a bisericilor de lemn nu diferă de cele folosite în ridicarea caselor ţărăneşti.
„Măreţia lor e izvorâtă din autenticitatea trăirii religioase care le-a stat la bază: nimic artificial nu se găseşte în de ele parcă simţi căldura sufletului poporului dreptcredincios care le-a ridicat şi le-a păstrat de-a lungul veacurilor, ca pe cele mai scumpe comori ale lui.”
aceste monumente. În fiecare bârnă, în fiecare stâlp se simte sufletul şi gândul unui om. Când te apropii.
Nu sunt mulţi cei care ştiu că cea mai veche biserică de lemn din Romănia şi, se pare, chiar din Europa se află la Putna a fost mutata de Ştefan cel Mare cu scopul de a servi drept lacaş de inchinare pentru comunitatea monahală ce luase fiinţă aici in timpul zidirii Mănăstirii de la Putna.
Primul cronicar care a menționat această tradiție a fost marele vornic Nicolae Costin (1660-1712) în "Letopisețul Țării Moldovei de la zidirea lumii până la 1601 și de la 1709 la 1711".
„Înțeles-am și noi den oameni bătrâni, lăcuitori de aicea den țară, cum să trage cuvântul den om în om, că o biserică de lemnu la Olovăț, să fie făcută de Dragoș-vodă și acolo zic, să fie îngropat Dragoș-vodă. Și aceia biserică de lemnu au mutat-o Ștefan-vodă cel Bun, de o au clădit la Mănăstirea Putna, unde stă până acmu. Iară pe locul bisericii acei de lemnu, la Olovăț, Ștefan-vodă au zidit biserică de piatră.”
Vechea biserică de lemn de la Putna s-a distins în istoria românilor prin aura acestei legende, care i-a însoțit și protejat existența de-a lungul veacurilor. După însemnarea cronicarului a urmat și protecția cancelariei domnești. Voievodul Mihai Racoviță (1703-1705, 1707-1709 și 1716-1726) însemna într-un hrisov din 17 martie 1723 următoarele:
„Scris-am Domnia me la boieri și la toți slujitorii, cari veți umbla ori cu ce fel de slujbă a Domniei mele la ținutul Sucevei, facem știre tuturor pentru sfânta biserică de lemn, ce este lângă Mănăstirea Putna, care această biserică dinceputul ei au fost făcută de Dragoș Vodă la Volovăț și au fost acolo până în zilele răposatului Ștefan Vodă bătrânul, și atunce Ștefan Vodă au mutat-o acolo la Putna zidind în locul ei alta de piatră, care din pricina acestei biserici, căci au fost veche, s'au suitul rândul și Mănăstirii Putnei de este mai naintea altor mănăstiri și până astăzi.”
Așadar, în conștiința moldovenilor de altă dată, nimbul de întâietate al Mănăstirii Putna între numeroasele ctitorii domnești și boierești ale țării se trăgea de la această modestă, astăzi aproape uitată, biserică de lemn, care ar fi putut adăposti odată, în Volovăț, mormântul legendarului Dragoș Vodă.
De-a lungul timpului, locaşul de cult a suferit mai multe restaurări, dintre care două radicale, una in 1778 şi a doua in 1871. Ultima restaurare a avut loc in 1938, cănd s-a acoperit cu şindrilă acoperişul. Pănă in 1876, biserica a servit ca schit monahal, aparţinănd Mănăstirii Putna.
Deci la Putna se află cea mai veche biserică de lemn din România şi din Europa, un bun preţios al patrimoniului naţional, cu un destin pe cât de încărcat de istorie, pe atât de nedrept. Mulţi vin şi spun: "Vai, părinte, ar trebui aşezată într-un cub de sticlă". Da, dacă ar fi prin Elveţia, da. Dar la noi… stă sub umbra cetinii. Maica Domnului are grijă de ea, că în rest…", spune cu necaz părintele paroh.
Biserica de lemn cu hramul Intrarea Maicii Domnului în Biserică din Putna, cunoscută și ca Biserica de lemn Dragoș Vodă, vechi edificiu religios ortodox la circa 1 km de Mănăstirea Putna, biserică de lemn careia vechimea excepțională și planul arhaic îi conferă o valoare inestimabilă pentru arhitectura medievală din România și dincolo de granițele ei.
După tradiția veche a Moldovei despre biserica de lemn de la Putna există două variante în ceea ce privește anul exact al construcției lăcașului: 1353, după cum este consemnat de ieromonahul Putnei, Sevastian Georgiescu, în manuscrisul "Descriere pentru biserica din satul Putna, numită mănăstirea veche a Putnei care acum ca parohialnică eclezerisească" din 4 iulie 1853; sau 1346 după cum este indicat de Dimitrie Dan în monografia Putnei din 1905.
Odoarele de interior prezintă o deosebită valoare artistică. Iconostasul, pictat, potrivit unor inscripţii, la 1760, păstrează icoane extrem de valoroase. Cele mai vechi sunt icoanele împărăteşti. Se remarcă, de asemenea, "Îmbrăţişarea Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana", o scenă foarte rar întâlnită în iconografia românească.
Pe peretele estic al absidei altarului este scris anul 7089 (1580-1581)[a cărui însemnătate nu o cunoaștem, dar se poate presupune o reparație mai semnificativă. Pereții interiori ai bisericii au fost pictați într-o anumită perioadă, fiind descoperit un fragment de pictură în tempera pe peretele sudic.
Catapeteasma datează de la mijlocul secolului al XVIII-lea, mai exact de prin 1760, având unele icoane vechi. Iconostasul este format din cinci mari registre, proporționate în mod armonios. Structura iconostasului conține segmente sculptate cu elemente ornamentale sobre, cu struguri și frunze stilizate. Pe icoanele împărătești se află inscripții cu numele pictorilor: "Anton Zugrav 1760" și "Ioan Zugrav, 1760"
Datarea bisericii a fost facuta prin metoda dendro-cronologica la Laboratorul din Lund, in Suedia. In noiembrie 2002 specialistul suedez Hans Linderson impreuna cu arhitectul Alexandru Babos au prelevat 16 probe din diferite parti vechi ale structurii bisericii care au fost analizate in primavara lui 2003.
Din cele 16 probe au fost datate 12 toate fiind din stejar. Probele indica taierea arborilor intre anii 1345-1346. Linderson si Babos au semnalat aceasta si in lucrarea “Manastirea veche de lemn a Putnei in arhitectura medievala romaneasca" Rezultatul studiului celor doi pune in evidenta valoarea documentara deosebita a Bisericii de lemn de la Putna pentru istoria arhitecturii de pe cuprinsul Romaniei si mult dincolo de granitele ei.