Basarabi
Nu stie nimeni cine a fost primul crestin care a simtit nevoia sa sape o chilie într-un munte de creta, pentru a I se inchina, in liniste, lui Iisus Hristos. Se întampla in urma cu peste o mie de ani, pe vremea cand istoria mirosea înca a ceata. Important e faptul ca s-a petrecut in Dobrogea, la Basarabi si ca Romania Creștin Ortodoxă se afla printre țarile cu cele mai pretioase vestigii crestine din Europa.
Prima mentiune scrisa despre crestini in Dobrogea se refera la doi martiri orietali, Epitect si Astion, morti in Halmyris pe la anul 290, deci in timpul domniei lui Diocletian. Pe plan arheologic, doua obiecte pledeaza pentru prezenta crestinilor in secolul III in Dobrogea: o gema (piatra de inel) de la Dinogetia, cu caracter gnostic si care va fi apartinut unui militar din garnizoana de acolo; o amfora de la Histria (inedita), pe care este reprezentat cu vopsea rosie un peste (simbol crestin).
Dintre martirii crestini mentionati pe teritoriul Patriei noastre o semnificatie deosebita o au sfintii: Zoticos, Attalos, Kamasis si Filipos și prin faptul ca in anul 1971 au fost descoperite, cu voia lui Dumnezeu, moastele lor intr-o cripta de la Niculitei, judetul Tulcea și depuse cu mare cinste la Manastirea Cocosu din apropiere (mâine vom vorbi și despre statețul Gheorghe de aici, dar într-o altă conjunctură )
Alaturi de acesti martiri amintim si pe Sfantul Sava Gotul (12 aprilie 372), martirizat in timpul persecutiei initiate de Athanaric al gotilor. In legatura cu martiriul Sfantului Sava, care era de origine din Asia Mica, este mentionat si numele preotului Sansala, în zona raului Buzau, fapt ce atesta prezenta unei vieti crestine organizate la nordul Dunarii in secolul al IV-lea.
De altfel, prima organizatie bisericeasca pe pămant romaneasc, este atestata înca de la sfarsitul secolului al III-lea, fiind vorba de Episcopia Tomisului. Aceasta îsi avea resedinta in cetatea Tomis, Constanta de astazi, si foarte curand a ajuns sa dispuna de statutul de autocefalie, in sensul ca intaistatatorul ei, desi nu avea rang mitropolitan, nu depindea de o alta mitropolie, ci direct de Patriarhia de Constantinopol.
Episcopia Tomisului exercita jurisdictia peste intreaga Scythie Minor si se crede ca si peste crestinii aflati la nordul Dunarii, adica in sudul Moldovei si estul Munteniei. De la anul 451 Episcopia Tomisului a fost ridicata la rang de arhiepiscopie, iar in secolul al VI-lea ocupa locul al II-lea in randul Arhiepiscopiilor autocefale ale Patriarhiei Ecumenice. In acelasi secol al VI-lea a purtat si titlul de mitropolie si avea in dependenta 14 scaune episcopale aflate pe teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra
Iată și una dintre inscriptiile de la Basarabi, despre care vom vorbi aici, scrisa in limba slavona, cu caractere chirilice: "Eu, Aian (sau Dimian), preotul, merg pe drum (in sensul de "calatoresc"), pun lumanari pentru pacatele mele, omule, in aceasta biserica. Iar Dumnezeu sa va miluiasca cu Sfintii Parinti. Amin. Dimian.
Luna mai." Si o alta, tot in slavona: "In numele Tatalui si al Fiului si al Duhului Sfant s-a inchinat nedestoinicul rob Simion, prima data, in biserica, in luna august in 31." Deci, este vorba de oameni care veneau, se inchinau si isi marcau trecerea pe acolo. O alta inscriptie, de data aceasta in limba greaca, spune: "Doamne ajuta pe robul tau Iosif preotul".
Nimic din aspectul exterior al complexului de la Basarabi nu-ti spune ca ar fi vorba de o "minune". Dar e de-ajuns sa vezi doar cateva dintre încaperile ce le-au folosit drept biserici primilor crestini din Dobrogea, ca sa intelegi ca ansamblul de la Basarabi este cu adevarat o minune, al carei pret nu se poate tocmi.
Bisericile rupestre din creta de la Basarabi-Murfatlar sunt un ansamblu, un monument unicat prin dimensiuni si complexitate in Romania, dar nu sunt singulare. Insa, este un exemplu exceptional de arhitectura rupestra crestina din Europa care, desi cercetat si pus in circuitul stiintific inca din anii ’60, suscita inca vii discutii in randul cercetatorilor cu privire la caracterul enigmatic al inscriptiilor runice scrijelite pe peretii bisericutelor, al constructiei si locuirii acestora.
Biserica cea mare, cu dimensiuni de 7 x 3,5 m, este suficient luminata pentru a zari, chiar de la intrare, un porumbel urias, sapat pe unul dintre cei trei stalpi ai pronaosului, iar alaturi de porumbel, siluete umane, cruci malteze, dragoni impletiti, inscriptii in rune misterioase.
Pe celelalte fete ale stalpului, alte cruci malteze uriase, sapate in relief. Tavanul naosului se sprijina pe alte cinci coloane, iar intrarea in altar se face prin trei arcade frumos ornamentate cu vopsea rosie, pastrata pana astazi.
Intr-un colt al naosului e desenata o figura umana cu bratele larg deschise, probabil in atitudine de ruga. Are o imbracaminte larga, pe care se vede desenata o cruce, iar in jurul sau sunt multime de alte cruci si de rune. E
xista si un cavou, in care se intra din naos, iar in tavanul naosului se zareste o deschizatura prin care se comunica cu o alta biserica, aflata deasupra. Iar deasupra aceleia se afla inca o biserica!
Fiecare bisericuta are pronaos, naos si altar, dar si alte incaperi alaturate si galerii prin care incaperile comunica unele cu altele: un adevarat labirint. Lumina slaba, alb-galbuie, da un contur cald desenelor. In incaperi e o tacere absoluta, de mormant.
Bisericuta de deasupra este mai mica. Pe un perete al incaperii centrale se zareste un cap de taur, pe peretele din dreapta intrarii altarului o pasare, cruci si inscriptii runice, intr-o incapere laterala se vad banci sapate in creta, intr-o alta un mormant...
Un univers intreg, ce reuneste viata cu moartea si somnul cu rugaciunea, unde lumina se dilueaza si zgomotul se stinge, un labirint in care sufletul se curata si mintea se limpezeste.
Se crede ca modelul acestor manastiri rupestre ar fi fost adus din Cappadocia, unde exista cu sutele. Asemenea asezari exista si in alte locuri apropiate de noi, in Bulgaria si in Basarabia.
Plasate intr-un cadru pitoresc creat de faleza abrupta a dealului de creta Basarabi, la aproximativ 20 km de Constanta (Tomisul antic) si 35 km de Axiopolis (Cernavoda), monumentele rupestre deschid porti spre spatiile sculpturale din inima masivului.
In opinia cercetatorilor, acest complex, adaposteste prima biserica si primele chilii ale unei manastiri, de pe teritoriul Romaniei. Ansamblul se compune dintr-o serie de incaperi rupestre printre care se numara sase bisericute, locuinte, morminte, cavouri, galerii, grupate in mai multe zone cu legaturi intre ele.
Atat pe paramentul monumentelor cat si al carierei vechi au fost incizate cu cutitul sau cu un varf ascutit desene cu caracter laic si religios: diverse animale, cai, serpi fantastici, corabii, arme, calareti, oameni in atitudine de oranti, cruci etc.
In cea mai mare dintre bisericutele din grupul celor notate cu B, este reprezentat un sfant in pozitie de rugaciune, cu mainile ridicate. Semn distinctiv este aura specifica sfintilor si vesmintele bisericesti. Reprezentarea este insotita de un text in caractere runice, care n-a fost descifrat. Este evident vorba de un sfant, dar pe care nu poate fi identifica deocamdata. In schimb, o alta reprezentare, din aceeasi bisericuta, a fost identificata, deoarece de o parte si de alta a figurii se afla o inscriptie in limba greaca, din care rezulta ca este vorba de Sfantul Teodor.
La Basarabi apare un alfabet considerat de unii original, care amesteca rune nordice cu rune protobulgare. Poate fi o scriere locala, originala, folosita in aceasta zona intr-o anumita etapa istorica, dupa care alfabetul a fost uitat, nu a mai fost folosit. Cateva caractere runice apar si la Dumbraveni, dar acolo peretii sunt de stanca si cu greu puteau fi scrijeliti.
Pentru aceste inscriptii runice inca nu s-au dat solutii sigure de descifrare.
Pe langa Sfantul Teodor, in aceeasi bisericuta mai sunt doi sfinti. Intr-o alta bisericuta mai exista o reprezentare interesanta, foarte frumoasa, a nasterii Mantuitorului, dar este atat de schematic reprezentata, incat interpretarea ei a ridicat probleme. Este figurat un drum curbat, o cladire cu o cruce deasupra, interpretata ca fiind Betleemul, mai sus este o iesle in care se afla un copil in fasa si deasupra o stea, din care coboara trei raze catre pruncul din iesle.
Si in acest caz, eu consider ca este o reproducere dupa o icoana a vremii. Cautand modele posibile, am gasit o icoana de la Muntele Sinai, de la sfarsitul secolului 12 si inceputul secolului 13, care contine exact aceleasi elemente de baza ca in reprezentarea de la Basarabi, adica ieslea, pruncul culcat si steaua cu razele.
Aceste reprezentari exprima saracia crestinilor din acele vremuri. De pilda, la Capidava s-a gasit un ciob de ceramica dintr-un vas romano-bizantin spart, pe care mai tarziu cineva a scrijelit figura Sfantului Gheorghe, extrem de rudimentara, dar a obtinut astfel un fel de iconita. Oamenii simteau nevoia sa aiba astfel de icoane langa ei, sa se simta mai protejati.
Ce poate fi mai straniu decat un perete de biserica, vechi de mai mult de o mie de ani, scrijelit peste tot in sus si-n jos, in diagonala si pe orizontala, in toate directiile, cu figuri si semne care se intretaie si se suprapun, unele mai noi, altele mai vechi, unele mai adanci, peste altele mai putin adanci, mai mici, mai mari, in relief, sau doar simple linii subtiri, naive sau pline de arta, oameni, pasari, cai, cruci, cizme, barci, serpi, alfabete cunoscute si necunoscute?
Un mozaic ametitor ce se intinde pe cei mai multi pereti ai labirintului, al carui sens ii scapa celui ce ar incerca sa afle care este rostul acestei babilonii... Si totusi, specialistii au reusit sa inteleaga ce s-a petrecut in acele grote.
Cercetatorii bulgari care au studiat complexul monahal de la Ravna au lansat ideea ca unele dintre reprezentari au fost facute de pelerinii care au trecut pe acolo. Aceeasi ar putea fi situatia si la Basarabi. De fapt, pe langa icoanele cu sfinti, care sunt foarte putine, exista un numar foarte mare de simboluri.
Dintre toate, cizma pare simbolul cel mai misterios, acesta este un mod de a marca locul sfant pe care pelerinii l-au vizitat, dupa modelul Sinaiului. Acolo, Dumnezeu i-a spus lui Moise: "Descalta-te, ca acesta este loc sfant". Si atunci incaltarea a ramas un simbol al locului sfant. Apar cizme, sandale, opinci - la Ravna apare sandaua -, fiecare pelerin desena semnul sau distinctiv, pentru a marca faptul ca a trecut pe acolo. (Surse:Originile si implicatia ortodoxiei in istoria poporului roman, Crestinortodox, formula AS)