Babelul din inimile și viața noastră
Pentru un timp, urmaşii lui Noe au continuat să locuiască prin munţii unde s-a oprit corabia. Pe măsură însă ce numărul lor a crescut, revolta și renegarea religiei a dus degrabă la despărţire. Aceia care au dorit să uite pe Creatorul lor şi să lepede constrângerea adusă de Legea Sa simţeau o continuă plictiseală şi supărare datorită învăţăturii şi exemplului semenilor lor temători de Dumnezeu şi, după un timp, au hotărât să se separe de cei care se închinau lui Dumnezeu.
Ca urmare au pornit spre câmpia Şinear, pe malurile fluviului Eufrat. Ei au fost atraşi de frumuseţea locului şi fertilitatea solului şi pe această câmpie s-au hotărât să-şi facă sălaşul. Aici au hotărât să zidească o cetate şi în ea să înalţe un turn uluitor de înalt, aşa încât să devină o minune a lumii.
Această lucrare era menită să împiedice împrăştierea oamenilor în colonii. Dumnezeu i-a îndrumat pe oameni să se întindă pe întreaga suprafaţă a pământului pentru a-l popula şi a-l supune; dar aceşti constructori ai Babelului erau hotărâţi să-i ţină pe toţi ai lor uniţi într-o societate şi să întemeieze o monarhie, care în cele din urmă să stăpânească întregul pământ.
Turnul Babel este amintit, pentru prima data, in Vechiul Testament. Cuvântul "babel" provine de la akkadianul "bab-ilim", care înseamnă "poarta spre Dumnezeu". De asemenea, "babel" ar putea sa mai insemne si "confuzie", "amestecare".
Schimbător, mândru, egoist, omul își conduce viata între embrionul divin din fiinţa sa, sădit la facere de Ziditor și caută poarta spre Dumnezeu într-o lume în care toate sunt confuze și amestecate în mintea și viata lui.
Descendenţii lui Noe, căziți în apostazie, lepădând si uitând de închinarea la singurul si adevăratul Dumnezeu, au ajuns sa înalţe acest turn, pentru a ajunge la cer si pentru a dobândi faima. Turnul Babel se vroia a fi o capodopera umana a oraşului Babel - Babilon.
Babel era un oraş unde erau adunaţi, la acea vreme, toti oamenii de pe pământ, cu toţii vorbind o singura limba. Conducătorul oraşului era regele Nimrod, oraşul său fiind primul oraş construit dupa Potop. "Nimrod a fost cel dintâi viteaz pe pământ."
,,Cuş a mai născut de asemenea pe Nimrod; acesta a fost cel dintâi viteaz pe pământ”
De la acest eveniment biblic a luat naştere expresia "ca la turnul Babel", care semnifica o amestecătură de lucruri sau de idei confuze, o întreprindere sortita eşecului, o reuniune haotica, unde toti vorbesc fara sa se poată înţelege.
Noe, patriarhul credincios al neprihănirii, a trăit cincizeci de ani după potop. Sem a mai trăit cinci sute de ani, şi urmaşii lor au avut astfel ocazia să facă cunoştinţă cu voința lui Dumnezeu şi cu istoria modului în care El S-a purtat cu părinţii lor.
Dar ei n-au fost binevoitori să dea ascultare acestor adevăruri care nu le plăceau; ei nu doreau să ştie ceva despre cerințele lui Dumnezeu; şi prin amestecarea limbajului ei au fost, în mare măsură, izolaţi de legăturile cu aceia care puteau să le dea lumină.
Ziditorii Babelului se lăsaseră în voia spiritului de nemulţumire împotriva lui Dumnezeu. În loc să-şi aducă aminte cu recunoştinţă de mila Sa faţă de Adam şi de legământul îndurării Sale faţă de Noe, ei se plângeau de asprimea Lui prin alungarea primei perechi din Eden şi distrugerea lumii prin potop.
Dar, în timp ce murmurau împotriva lui Dumnezeu, ca fiind arbitrar şi sever, acceptau conducerea celui mai crud dintre tirani, diavolul. Satana căuta să aducă dispreţ asupra jertfelor care preînchipuiau moartea lui Hristos şi, cum minţile oamenilor erau întunecate de idolatrie, el îi mâna să contrafacă aceste jertfe şi să-i sacrifice pe propriii lor fii pe altarele zeilor lor.
Deoarece, ca și azi, oamenii se depărtau de Dumnezeu, atributele divine - dreptatea, curăţia şi iubirea - au fost înlocuite cu - apăsarea, violenţa şi brutalitatea -. Locuitorii Babelului erau hotărâţi să stabilească o conducere care să fie independentă de Dumnezeu.
Erau totuşi printre ei unii care se temeau de Dumnezeu, dar care fuseseră amăgiţi de declaraţiile celor necredincioşi şi atraşi în planurile lor. Din pricina acestor credincioşi, Dumnezeu a amânat judecăţile Sale şi le-a dat oamenilor timp în care aceştia să dea pe faţă adevăratul lor caracter.
În timp ce avea loc acest lucru, fiii lui Dumnezeu se străduiau să-i întoarcă de la planurile lor; dar oamenii erau strâns legaţi în acţiunea aceasta dârză împotriva Cerului.
Dacă ar fi mers mai departe nestingheriţi, ei ar fi ticăloşit lumea chiar din copilăria ei. Alianţa lor a fost întemeiată pe răzvrătire, o împărăţie întemeiată pe înălţare de sine şi în care Dumnezeu nu avea să aibă nici stăpânire, nici onoare.
Dacă această alianţă ar fi fost îngăduită, o putere teribilă avea să se ridice pentru a izgoni de pe pământ neprihănirea - şi cu ea pacea, fericirea şi siguranţa. În locul legilor divine, care sunt "sfinte, drepte şi bune" oamenii se străduiau să pună legi care să corespundă cu scopurile inimilor lor egoiste şi crude.
Cei care se temeau de Dumnezeu strigau către El ca să intervină.
Şi "Domnul S-a coborât să vadă cetatea şi turnul, pe care-l zideau fiii oamenilor".
În îndurarea Lui faţă de omenire, El a nimicit planul ziditorilor turnului şi a prăbuşit monumentul cutezanţei lor.
În mila Sa le-a încurcat limbile, punând astfel o stavilă pornirii lor spre răscoală. Dumnezeu suportă îndelung stricăciunea oamenilor, dându-le din plin prilej pentru pocăinţă, dar El reţine toate uneltirile lor de a se împotrivi autorităţii Legii Sale drepte şi sfinte.
"In vremea aceea era în tot pamantul o singura limba si un singur grai la toti. Purcezand de la rasarit, oamenii au gasit in tara Senaar un şes si au descalecat acolo. Apoi au zis unul catre altul: "Haidem sa facem caramizi si sa le ardem cu foc!" Si au folosit caramida in loc de piatra, iar smoala in loc de var. Si au zis iarasi: "Haidem sa ne facem un oras şi un turn al carui varf sa ajunga la cer si sa ne facem faima inainte de a ne imprastia pe fata a tot pamantul!"
Atunci S-a pogorât Domnul sa vada cetatea si turnul pe care-l zideau fiii oamenilor.
,,Si a zis Domnul: "Iata, toti sunt de un neam si o limba au si iata ce s-au apucat sa faca si nu se vor opri de la ceea ce si-au pus in gand sa faca. Haidem, dar, sa Ne pogoram si sa amestecam limbile lor, ca sa nu se mai inteleaga unul cu altul.”
Și i-a împrăştiat Domnul de acolo în tot pământul și au încetat de a mai zidi cetatea și turnul. De aceea s-a numit cetatea aceea Babilon, pentru ca acolo a amestecat Domnul limbile a tot pământul si de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată fata pământului.
,,În vremea aceea era în tot pământul o singură limbă şi un singur grai la toţi. Purcezând de la răsărit, oamenii au găsit în ţara Senaar un şes şi au descălecat acolo. Apoi au zis unul către altul: "Haidem să facem cărămizi şi să le ardem cu foc!" Şi au folosit cărămida în loc de piatră, iar smoala în loc de var. Şi au zis iarăşi: "Haidem să ne facem un oraş şi un turn al cărui vârf să ajungă la cer şi să ne facem faimă înainte de a ne împrăştia pe faţa a tot pământul .”
Turnul Babel a fost identificat, in repetate rânduri, cu ziguratul lui Marduk, numit Etemenanki. Aceasta teorie nu este acceptata de toti cercetătorii subiectului.
Cei care o susţin pornesc insa de la o inscripţie de pe vremea lui Nabopolassar, care spune: "In acea vreme, Marduk mi-a poruncit sa implant adânc in măruntaiele pământului temeliile turnului Babel, care se cutremurase înaintea domniei mele, gata sa se prăbuşească, si sa-i ridic vârful pana la cer."
Fiul lui Nabopolassar, Nabucodonosor II (605-562 i.Hr) spune si el: "Am pus cununa peste Etemenanki, ca vârful lui sa se ia la întrecere cu cerul."
In cartea Facere nu ni se spune ca regele Nimrod, al cărui oraş era Babilonul, ar fi ordonat construirea turnului Babel. Hotărârea de a ridica un turn care "sa ajungă pana la cer" a fost motivată de mândria si setea de faima a oamenilor. Încetând de a mai sluji lui Dumnezeu, oamenii au început a sluji lor înşişi.
Dumnezeu le-a pedepsit însa mândria, făcând ca fiecare sa vorbească o alta limba și, din cauza mulţimii limbilor vorbite de constructori, oamenii să nu se mai poată înţelege intre ei, și deci să nu poată termina construcţia. Neînţelegându-se intre ei, oamenii se vor împrăştia pe toată fața pământului.
Locuitorii din câmpia Şinear nu credeau în legământul lui Dumnezeu, că El nu va mai aduce alt potop pe pământ. Mulţi dintre ei tăgăduiau existenţa lui Dumnezeu şi puneau potopul pe seama unor cauze naturale. Alţii credeau într-o Fiinţă supremă şi credeau, de asemenea, că ea a fost aceea care a nimicit lumea dinainte de potop; şi inima lor, ca şi aceea a lui Cain, s-a răsculat împotriva Lui.
Unul dintre scopurile și motivațiile pe care le urmăreau prin construirea turnului era şi acela de a avea un loc de scăpare în eventualitatea unui alt potop.
Construcţia urma să aibă o înălţime mult mai mare decât s-au ridicat apele potopului, iar ei credeau că, în felul acesta, vor fi în afara oricărui pericol. Iar prin faptul că aveau să fie în stare să se înalţe până la nori, ei sperau că vor putea descoperi și cauzele potopului.
Întreaga lucrarea avea ca scop să înalţe şi mai sus mândria celor ce l-au proiectat, să depărteze de la Dumnezeu minţile generaţiilor viitoare şi să le ducă la idolatrie.
Turnul Babel apare și în operle de artă desenat înca din epoca romană, în picturile murale din Saint-Savin, în mozaicurile Catedralei din Monreale, în Sicilia, în sculptura, la Palatul Dogilor din Venetia, în lucrarea semnata de Bruegel cel Batran si Rafael, în ansamblul decorativ al unei încăperi din Vatican, care cuprinde scene din Vechiul Testament, cat și în lucrările altor pictori.
Iniţial, s-a crezut ca Turnul Babel se afla la Borsippa (Birs Nimrud) sau la Aquarquf, la 30 de kilometri de Bagdad, unde au ramas vestigii impresionante ale ziguratelor, edificii specifice Mesopotamiei, în formă de piramidă în trepte, având pe ultima platformă un templu.
Incertitudinea localizarii turnului este fireasca, ţinând cont că acesta a fost dărâmat până la pământ. Ruinele oraşului din Babilon au fost descoperite de către arheologi aproape de Hillah, Babil Governorate, Irak.
Istoricul grec Herodot, mare călător și narator fidel, a vizitat Babilonul pe la mijlocul secolului al V-lea i.Hr. Acesta a văzut numai nişte uriaşe ruine, turnul din Babilon fiind distrus de Xerxes, odată cu cucerirea locului.
O tăbliţă de argila, păstrată astăzi în Muzeul Luvru, având dimensiunile de 20 X 10 cm, a fost descoperita într-o colecţie particulara de părintele Vincent Scheil. Tăbliţa vorbeşte despre dimensiunile turnului. Astfel, baza acestuia era pătrată, având fiecare laterala lunga de 90 de metri.
După înfrângerea lui Darius, în anul 33 i.Hr, regele Alexandru cel Mare a dorit refacerea oraşului Babilon, el văzând în acest loc un potenţial economic semnificativ. Astfel, el a început mai întâi cu îndepărtarea ruinelor vechiului turn, lucrare care a necesitat un efort uriaş. Pana la începerea lucrărilor de ridicare a turnului, regele macedonean a murit, planul fiind și el abandonat.
Uneltirile ziditorilor Babelului au sfârşit în ruşine şi înfrângere. Monumentul mândriei lor a devenit un semn de aducere aminte a nebuniei lor. Cu toate acestea, oamenii continuă să meargă pe acelaşi drum, încrezându-se în ei înşişi şi respingând Legea lui Dumnezeu.
Este acelaşi principiu pe care Satana a căutat să-l înfăptuiască în ceruri; acelaşi principiu care l-a stăpânit pe Cain atunci când şi-a adus jertfa.
Există ziditori de turnuri şi în zilele noastre. Cei necredincioşi îşi construiesc teoriile lor pe deducţiile aşa-zisei ştiinţe şi resping revelaţia Cuvântului lui Dumnezeu. Ei îşi permit să condamne autoritatea morală a lui Dumnezeu, să dispreţuiască Legea Sa şi să se mândrească cu capacitatea raţiunii umane.
Şi, "pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor lor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău"
Astfel, cetatea lor avea să devină metropola unui imperiu universal; gloria ei avea să stârnească admiraţia şi omagiul lumii şi să-i facă vestiţi pe întemeietorii ei. Turnul acesta magnific, ajungând până la cer, trebuia în adevăr să stea ca un monument al puterii şi înţelepciunii constructorilor lui, perpetuând faima lor până la cele din urmă generaţii.
In ce priveste arhitectura, clădirea Parlamentului din Strasbourg, Franta, întruchipează ideea Turnului Babel. Clădirea actuala reprezintă primul sediu al Uniunii Europene. Clădirea aceasta este numita "Louise Weiss", ea înfăţişa un turn aparent neterminat. Arhitectura acesteia a fost inspirata de un tablou al lui Brueghel cel Batran, din anul 1563, înfăţişând Turnul Babel.
Uniunea Europeana a creat un afiş, spre a puncta misiunea acesteia in lume. Cele 12 stele ale UE sunt aşezate deasupra Turnului Babel, având drept motto: "Multe limbi, o singura voce." Stelele folosite in afiş sunt întoarse, voit sau nu, acestea fiind simboluri satanice recunoscute.
din volumul Sfânta Familie, cartea Umpleți pământul de ioanelixir