Astazi intră în biserica Domnului Feioara Maria, bucuria şi veselia lumii!
O, minune mai presus decat toate minunile! Femeie deasupra Serafimilor s-a facut, ca Dumnezeu S-a aratat micsorandu-Se cu putin fata de ingeri. Sa taca Solomon, preainteleptul, si sa nu mai graiasca: “Nici un lucru nou nu este sub soare“. O, fecioara, de la Dumnezeu plina de Dar, Biserica sfanta a lui Dumnezeu, pe care “Solomon cel duhovnicesc”, Incepatorul pacii, gatind-o, S-a salasuit intr-insa, impodobita fiind nu cu aur si cu pietre neinsufletite, ci, in loc de aur stralucind cu Duhul si, in loc de pietre scumpe, avand pe Hristos, Margaritarul cel mai de pret, Carbunele dumnezeirii, pe Care roaga-l sa Se atinga de buzele noastre, ca, facandu-ne curati, pe Dansul impreuna cu Tatal si cu Duhul sa-L laudam, strigand: Sfant, sfant, sfant Domnul Savaot, o fire in trei ipostaze. Sfant este Dumnezeu si Tatal, Cel ce a binevoit intru tine si din tine sa se savarseasca Taina cea mai dinainte de toti vecii hotarata. Sfantul cel tare, Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu Unul nascut astazi, pe tine te-a luat intai-nascuta din maica stearpa, ca Unul nascut fiind din Tatal si nascut mai inainte decat toata zidirea, sa Se nasca si din tine, Maica-Fecioara, ca intai-nascut, intre multi oameni asemenea noua, si din tine impartasindu-se trupul si sangele Lui. Pentru ca Insusi este Unul nascut din Tatal Insusi si singur din singura maica. Sfantul cel fara de moarte, Preasfantul Duh, cu roua dumnezeirii Sale, te-a pazit pe tine nemistuita de focul cel dumnezeiesc, pentru ca acest lucru il insemna rugul lui Moise cel mai dinainte.
Ana s-a închinat lui Dumnezeu şi a zis: "Viu este Domnul Dumnezeu, că de voi naşte prunc, îl voi da pe el spre slujba Lui, ca să fie slujind şi lăudând nu-mele Lui cel sfânt ziua şi noaptea, în toate zilele vieţii sale". Apoi, umplându-se de negrăită bucurie, Sfânta Ana a alergat la Ierusalim cu sârguinţă, ca acolo mulţumita şi rugăciunile sale să le dea lui Dumnezeu, pentru cercetarea Lui cea milostivă.
În acelaşi ceas, acelaşi înger s-a arătat lui Ioachim în pustie, zicându-i: "Ioachime, Ioachime, a auzit Dumnezeu rugăciunea ta şi a voit să-ţi dea ţie darul Său că, iată, femeia ta, Ana, va zămisli şi va naşte ţie o fiică, a cărei odrăslire pe pământ la toată lumea va fi bucurie! Şi acesta să-ţi fie ţie semnul adevăratei mele bune vestiri: să mergi în Ierusalim la biserica Domnului şi acolo vei afla, la porţile cele de aur, pe soţia ta Ana, căreia aceeaşi bucurie i s-a vestit"
Vita de vie, bine odraslita din Ana, a odraslit si strugurele de viata a inflorit, care izvoraste bautura dulce pamantenilor, spre viata vesnica. Ioachim si Ana au semanat in dreptate si au secerat rod de viata. Luminati, cu lumina de cunostinta, si au cautat pe Domnul si le-a venit lor nasterea dreptatii. Indrazneasca pamantul si fiii Sionului! Apoi, când era de trei ani, prin dumnezeiască poruncă au dus-o pe ea cu slavă în biserica Domnului, petrecând-o cu făclii, şi au dat-o pe ea lui Dumnezeu ca dar precum se făgăduiseră. Iar după ducerea ei, trecând câţiva ani, Sfântul Ioachim a trecut din aceste de aici, având vârsta de optzeci de ani, iar Sfânta Ana, fiind văduvă, a lăsat Nazaretul şi a mers la Ierusalim şi acolo petrecea aproape de fiica sa cea prea sfântă, rugându-se în biserica lui Dumnezeu. Petrecând în Ierusalim doi ani, s-a odihnit în Domnul, având şaptezeci şi nouă de ani.
Apoi, crescand Fecioara Maria, o pazeau parintii ei ca lumina ochilor, stiind din descoperire dumnezeiasca ca va sa fie lumina a toata lumea si innoire a firii omenesti. Deci o cresteau pe ea pre-cum se cadea aceleia care avea sa fie mama a Mantuitorului nostru, nu numai iubind-o pe ea ca pe o fiica dorita de multi ani, ci si cin-stind-o ca pe o stapana a lor, pentru ca-si aduceau aminte de inge-restile cuvinte cele zise pentru ea si inainte vedeau in duh cele ce erau sa fie intru dansa. Pentru ca Fecioara, fiind plina de harul lui Dumnezeu, de acelasi har si pe parintii sai in taina ii imbogatea, nu intr-alt chip, ci precum soarele cu razele sale lumineaza stelele cerului, impartindu-le lor lumina sa. Asa Maria cea aleasa, ca un soare stralucea pe Ioachim si pe Ana cu razele darului celui dat ei, incat erau plini de duhul lui Dumnezeu si cu dinadinsul credeau implinirea cuvintelor ingeresti.
Apoi, cand era de trei ani, prin dumnezeiasca porunca au dus-o pe ea cu slava in biserica Domnului, petrecand-o cu faclii, si au dat-o pe ea lui Dumnezeu ca dar precum se fagaduisera. Iar dupa ducerea ei, trecand cativa ani, Sfantul Ioachim a trecut din aceste de aici, avand varsta de optzeci de ani, iar Sfanta Ana, fiind vaduva, a lasat Nazaretul si a mers la Ierusalim si acolo petrecea aproape de fiica sa cea prea sfanta, rugandu-se in biserica lui Dumnezeu. Petrecand in Ierusalim doi ani, s-a odihnit in Domnul, avand saptezeci si noua de ani.
Ce credeți, le-a fost ușor Sfinților Ioachim și Ana să se despartă de unica și dorita lor fiică? Frumusețea, candoarea, năzdrăvăniile pruncului se vădesc mai clar după doi ani. Tocmai în această perioadă ei au trebuit să renunțe la satisfacția de a-și vedea copila crescând în căminul lor pentru a o duce la Templu. Au pus împlinirea făgăduinței mai presus de propria lor fericire. Tind să cred, omenește gândind, că îndeosebi Ana, ca orice mamă, a suferit. Dar suferința i s-a transformat în bucurie, căci Duhul Sfânt le-a luminat rosturile șederii în locașul dumnezeiesc a binecuvântatei lor plămade, Maria. Chiar așa, ce căuta o copilă de doar trei ani la Templu?
Potrivit istoricilor, locașul de cult avea alături un fel de anexe cu vreo 90 de camere, dispuse pe trei niveluri. O latură a clădirii o ocupau copilele aduse spre slujba lui Dumnezeu, până la vârsta când deveneau capabile să-și întemeieze o familie. În palierul următor locuiau văduvele şi fecioarele vârstnice care îngrijeau de Casa Domnului, făgăduind a-și păzi curăția până la sfârșitul vieții, iar în altă parte a dependințelor trăiau sacerdoții și erau cazați pelerinii. Fecioarele vârstnice aveau în ascultare şi instruire pe cele tinere: le învățau să se roage, să citească dumnezeieștile Scripturi, deprinzându-le, de asemenea, cu rucodelii, adică lucrul mâinilor: confecționarea ori împodobirea veșmintelor. Doar pentru aceste motive Maria și-a părăsit casa tatălui ei, schimbând-o cu cea a Tatălui Ceresc? Preabuna sa mamă o putea educa mai bine ca nimeni altcineva, căci a dorit-o nespus, a purtat-o în pântece, a alăptat-o, i-a vegheat somnul și fiecare suflare.
Prezența micuței în Templu avea o altă menire, mult mai înaltă, înțeleasă duhovnicește de bătrânii ei părinți, prin inspirație divină. Altfel nu putem pricepe de ce și-au încredințat odorul unor străini. Care dintre mamele care vor citi aceste smerite rânduri s-ar încumeta să-și lase odrasla preaiubită, la doar trei anișori, într-o mănăstire, să fie crescută de niște maici? Nu încape vorbă că monahiile nu ar fi capabile de aceasta (ba unele chiar slujesc în orfelinate ori aziluri, cu deplină dragoste), ci ne referim aici la capacitatea mamei dispuse la o astfel de jertfă. Totuși, Ana a avut puterea s-o facă. De ce? Duhul Sfânt a lămurit-o pe ea, dar și pe noi. Fecioara Maria trebuia adusă ca să stea în casa Domnului, deoarece atât Templul din Vechiul Testament, cât şi Maica Domnului înfățișează taina întrupării Mântuitorului Hristos. Templul din Ierusalim era imaginea zidită a tainei venirii Izbăvitorului în această lume, fapt învederat de cuvintele Domnului, rostite înainte de moartea Sa pe Cruce: „Dărâmați acest Templu şi eu în trei zile îl voi rezidi”, prin care nu făcea referire la templu ca zidire, ci la trupul Său. Așadar, relația tainică dintre templu, ca spațiu al locuirii lui Dumnezeu pe pământ, şi trupul lui Hristos luat din umanitate este mijlocită de Maica Domnului. De aceea, la Crăciun, nu putem vorbi de întruparea Mântuitorului fără a aminti mai întâi de templul Vechiului Legământ ca de o prefigurare a înomenirii lui Hristos. De ce Fecioara Maria a trebuit să intre în Templu? Era necesară inițierea sa în taina templului, deoarece nu peste mult timp ea însăși va deveni „templu” al prezenței lui Dumnezeu în lume. Sfântul Ioan Damaschin spune: „De mică a fost afierosită lui Dumnezeu Celui Preasfânt, ca apoi să ia în pântece pe Cel ce este mai presus de înțelegere”, iar Sfântul Gherman al Constantinopolului ne încredințează că praznicul Vovideniei este pentru noi toți nădejde de mântuire: „La slăvita Ta aducere la Templu ne-ai adus nouă ramura de măslin a liberării din apele potopului”.
Hristos Se naște duhovnicește în sufletele pregătite spre primirea Lui
Prin urmare, Fecioara Maria a fost învățată în Templu să devină ea însăși locaș sfințit. Nu va izbuti nimeni să trăiască profund un eveniment dacă nu-l întâmpină cum se cuvine.
Fecioara Maria se pregătește în Templu tocmai în vederea acestui unic eveniment din istoria umanității: întâlnirea cu Mântuitorul Hristos. Ea iese din obișnuitul cotidian, oferindu-și, cu toată disponibilitatea, ființa plenară, pentru a-L naște pe Cel mai presus de ființă. În acest sens, Sfântul Grigorie Palama glăsuia: „Trebuia ca ceea care avea să nască pe Hristos, Mântuitorul nostru, Cel mai împodobit cu frumusețea decât toți oamenii, să fie și ea pentru toți și întru toate fără asemănare, gătită cu o uimitoare frumusețe ce-i va deveni permanentă însoțire”.
Nu există nici o mărturie că ducerea la Templu a firavei fecioare s-a făcut chiar în ziua de 21 noiembrie, la șapte zile, deci, de la începerea Postului Crăciunului. Sfinții Părinți au ales această dată ca să ne învețe un lucru foarte important: știm că în a șaptea zi a Creației Dumnezeu S-a odihnit. De aceea simbolistica cifrei șapte este și aceea de odihnă. Așadar, Intrarea în Templu a Sfintei Fecioare constituie un popas duhovnicesc, în care Biserica ne arată semnificația acestui post: pregătirea sufletelor noastre spre a deveni peșteră sfințită, în care să Se nască duhovnicește Hristos, Pruncul Dumnezeiesc.
De mână cu prunca Maria, să pășim și noi în Templu, neuitând că trebuie să ne pregătim la fel ca ea spre a deveni fiecare în parte un „templu” al prezenței duhovnicești a lui Hristos, Pruncul Sfânt, Cel Care tainic vine în viața noastră, precum nepământean coboară din Slava cerească în peștera Betleemului, înomenindu-Se pentru noi, ca pe noi să ne îndumnezeiască.
Intrarea în Biserică sau mai bine zis în Templul din Ierusalim a Maicii Domnului este un eveniment prăznuit în Biserica Ortodoxă despre care nu se face pomenire în Sfânta Scriptură, însă în Sfânta Tradiție există foarte multe referințe la ea. În relatarea din „Viețile Sfinților” despre această sărbătoare se face povestirea întregului episod al aducerii la Templul din Ierusalim a Maicii Domnului. Cum s-a derulat procesiunea, ce au spus Drepții Părinți Ioachim și Ana, precum și arhiereul Zaharia, vom vedea din scurta istorioară despre Intrarea în Biserică a Maicii Domnului.
Împlinindu-se trei ani de la nașterea Preacuratei Fecioare Maria, drepții ei părinți Ioachim și Ana și-au adus aminte de făgăduința lor de a o aduce în dar lui Dumnezeu pe copila lor. Chemând toate rudeniile din Nazaret, unde viețuiau, și aducând și cete de fecioare tinere, au pregătit făclii multe și au împodobit pe Preacurata Fecioară cu podoabă împărătească. Despre aceasta mărturisesc Sfinții Părinți cei de demult.
Astfel, Sfântul Iacob, Arhiepiscopul Ierusalimului, spune cuvintele zise de Ioachim: „Chemați fiice evreice curate să ia făclii aprinse!” Iar cuvintele dreptei Ana le spune Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului, astfel: „Făgăduințele pe care le-au făcut buzele mele le voi da Domnului. Pentru aceasta am adunat cete de fecioare cu făclii, și am chemat preoți, și pe rudeniile mele, zicând tuturor: Bucurați-vă împreună cu mine toți, că m-am arătat astăzi și maică, și înainte povățuitoare, dând pe fiica mea, nu împăratului celui pământesc, ci lui Dumnezeu, Împăratul ceresc”.
Iar pentru podoaba cea împărătească a dumnezeieștii prunce, Sfântul Teofilact, arhiepiscopul Tesalonicului, grăiește așa: „Se cuvenea ca intrarea pruncei celei dumnezeiești să fie după vrednicia ei, și astfel de un mărgăritar ca acesta prealuminat și de mult preț să nu se lipească haine proaste. Deci era de trebuință să o îmbrace cu haină împărătească, spre slava și frumusețea cea mai mare”.
Drumul de la Nazaret la Ierusalim. Pregătind cele ce se cuveneau pentru cinstita și slăvita intrare, au făcut calea din Nazaret la Ierusalim, timp de trei zile. Ajungând în cetatea Ierusalimului, au mers cu cinste la Biserică, ducând într-însa pe prunca cea de trei ani, pe Curata Fecioară Maria.
Cete de fecioare cu lumânări aprinse mergeau înaintea ei, după mărturia Sfântului Tarasie, Arhiepiscopul Constantinopolului, care povestește că Sfânta Ana ar fi grăit așa: „Purtați, fecioare, făclii și călătoriți înaintea mea și înaintea dumnezeieștii copile!” Iar sfinții ei părinți, luând de mâini pe fiica lor cea dăruită lui Dumnezeu, cu blândețe și cu cinste o duceau între dânșii.
Toată mulțimea rudeniilor, vecinilor și cunoscuților urma cu veselie, ținând făclii în mâini și înconjurând-o pe Preasfânta Fecioară ca stelele pe luna cea luminoasă, spre mirarea Ierusalimului. Toți lăudau ieșirea ei, toate rudeniile, vecinii și câți erau în legătura dragostei urmau părinților ei.
Părinții se bucurau împreună cu părintele, maicile cu maica, iar copilele și fecioarele mergeau înaintea dumnezeieștii copile, purtând făclii, și erau ca un șir de stele care strălucesc împreună cu luna. Deci, s-a adunat tot Ierusalimul, văzând acea nouă petrecere, cum pe o copilă de trei ani o duc împodobită cu atâta slavă și cu multe lumini; și nu numai cetățenii de jos ai Ierusalimului, ci și cei de sus, adică sfinții îngeri, s-au adunat să vadă preaslăvita aducere a Preacuratei Fecioare Maria. Deci împreună cu ceata pământească cea văzută a fecioarelor celor curate era și ceata cea nevăzută a celor fără de trup, ducând înăuntru, întru cele sfinte, pe Preacurata Fecioară Maria, înconjurând-o ca pe un vas ales al lui Dumnezeu, după porunca Domnului.
Arhiereul Zaharia primește pe Născătoarea de Dumnezeu
Atunci, după povestirea Sfântului Teofilact, au ieșit preoții care slujeau în biserică întru întâmpinarea acelei preaslăvite fiice a lui Dumnezeu și cu cântări au întâmpinat pe Preasfânta Fecioară, pe aceea care avea să fie Maica Arhiereului celui Mare. Pe aceasta aducând-o Sfânta Ana la ușile bisericii, precum scrie Sfântul Tarasie, zicea așa: „Vino, fiică, către Cel ce mi te-a dăruit! Vino chivot al sfințeniei către mult înduratul Stăpân! Vino, ușa vieții, către Milostivul dătător! Vino, chivotul Cuvântului, către lăcașul Domnului, intră în biserica Domnului, bucuria și veselia lumii!” Iar către Zaharia a zis Ioachim, ca și către un prooroc, arhiereu și rudenie a lor: „Primește, Zaharia, pe cortul cel curat; primește, preotule, sicriul cel fără de prihană; primește, proorocule, cădelnița și cărbunele cel nematerialnic, primește dreptule tămâia cea duhovnicească”. Apoi dreapta Ana a zis către arhiereu, precum povestește Sfântul Gherman: „Primește, o proorocule, pe fiica cea dăruită mie de Dumnezeu; primește-o și o sădește pe ea în muntele cel sfânt, în locașul cel gata al lui Dumnezeu, nimic ispitind, până când Dumnezeu, Care a chemat-o aici, va aduce la săvârșire cele ce bine a voit pentru dânsa”.
Minunea urcării treptelor. Erau acolo, după cum scrie Sfântul Ieronim, cincisprezece trepte la intrarea în Templul din Ierusalim, după numărul celor cincisprezece psalmi ai treptelor, și la fiecare din acele trepte se cânta câte un psalm de către preoții și leviții care intrau în slujbă.
Deci drepții părinți au pus pe prunca cea fără prihană pe treapta cea dintâi, iar ea îndată, singură, a alergat pe trepte foarte degrabă, neajutând-o nimeni, nici sprijinind-o. Și alergând la treapta cea de sus, a stat acolo, întărind-o pe dânsa puterea lui Dumnezeu cea negrăită. Căci încă mică fiind, a început Domnul a arăta într-însa puterea Sa cea mare, ca să înțeleagă cât de mare va fi în dar, când va veni în vârsta cea desăvârșită. Atunci se mirau toți când au văzut pe acea pruncă de trei ani suindu-se singură degrabă pe acele trepte, ca și cum ar fi fost desăvârșită cu vârsta. Mai vârtos Zaharia se mira de aceasta și, ca un prooroc, din descoperirea lui Dumnezeu înțelegea mai înainte cele ce aveau să fie.
Pentru a intra în Templu trebuiau urcate cele 15 trepte. Ritualul iudaic consemna ca iudeii să se oprească la fiecare treaptă, pentru a rosti un psalm. În acest context se rosteau Cei cincisprezece psalmi ei fiind cunoscuţi sub numele de Psalmii treptelor (Psalmii 119-133).
Catisma a optsprezea Psalmii 119-133
Psalmul 119.Cantarea treptelor. 1. Catre Domnul am strigat, cand m-am necajit, si m-a auzit. 2. Doamne, izbaveste sufletul meu de buzele nedrepte si de limba vicleana. 3. Ce se va da tie si ce vei castiga de la limba vicleana ? 4. Sageti ascutite cu carbuni aprinsi, trase de Cel puternic. 5. Vai mie, ca pribegia mea s-a prelungit, ca locuiesc in corturile lui Chedar !6. Mult a pribegit sufletul meu. 7. Cu cei ce urau pacea, facator de pace eram; cand graiam lor, se luptau cu mine in zadar.
Psalmul 120. Cantarea treptelor. 1. Ridicat-am ochii mei la munti, de unde va veni ajutorul meu. 2. Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a facut cerul si pamantul. 3. Nu va lasa sa se clatine piciorul tau, nici nu va dormita Cel ce te pazeste. 4. Iata, nu va dormita, nici nu va adormi Cel ce pazeste pe Israel. 5. Domnul te va pazi pe tine; Domnul este acopermantul tau, de-a dreapta ta. 6. Ziua soarele nu te va arde, nici luna noaptea. 7. Domnul te va pazi pe tine de tot raul; pazi-va sufletul tau. 8. Domnul va pazi intrarea ta si iesirea ta de acum si pana in veac.
Psalmul 121. Cantarea treptelor. 1. Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie : " In casa Domnului vom merge "! 2. Stateau picioarele noastre in curtile tale, Ierusalime ! 3. Ierusalimul, cel ce este zidit ca o cetate, ale carei porti sunt strans unite. 4. Ca acolo s-au suit semintiile, semintiile Domnului, dupa legea lui Israel, ca sa laude numele Domnului. 5. Ca acolo s-au asezat scaunele la judecata, scaunele pentru casa lui David. 6. Rugati-va pentru pacea Ierusalimului si pentru indestularea celor ce te iubesc pe tine. 7. Sa fie pace in intariturile tale si indestulare in turnurile tale. 8. Pentru fratii mei si pentru vecinii mei graiam despre tine pace. 9. Pentru casa Domnului Dumnezeului nostru am dorit cele bune tie.
Psalmul 122. Cantarea treptelor.1. Catre Tine, Cel ce locuiesti in cer, am ridicat ochii mei. 2. Iata, precum sunt ochii robilor la mainile stapanilor lor, precum sunt ochii slujnicii la mainile stapanei sale, asa sunt ochii nostri catre Domnul Dumnezeul nostru, pana ce Se va milostivi spre noi. 3. Miluieste-ne pe noi, Doamne, miluieste-ne pe noi, ca mult ne-am saturat de defaimare, 4. Ca prea mult s-a saturat sufletul nostru de ocara celor indestulati si de defaimarea celor mandri.
Psalmul 123. Cantarea treptelor. 1. De n-ar fi fost Domnul cu noi, sa spuna Israel ! 2. De n-ar fi fost Domnul cu noi, cand s-au ridicat oamenii impotriva noastra, 3. De vii ne-ar fi inghitit pe noi, cand s-a aprins mania lor impotriva noastra. 4. Apa ne-ar fi inecat pe noi, suvoi ar fi trecut peste sufletul nostru. 5. Atunci ar fi trecut peste sufletul nostru valuri inspaimantatoare. 6. Binecuvantat este Domnul, Care nu ne-a dat pe noi spre vanare dintilor lor. 7. Sufletul nostru a scapat ca o pasare din cursa vanatorilor; cursa s-a sfaramat si noi ne-am izbavit. 8. Ajutorul nostru este in numele Domnului, Cel ce a facut cerul si pamantul.
Psalmul 124 Cantarea treptelor. 1. Cei ce se incred in Domnul sunt ca muntele Sionului; nu se va clatina in veac cel ce locuieste in Ierusalim. 2. Munti sunt imprejurul lui si Domnul impre jurul poporulul Sau, de acum si pana in veac. 3. Ca nu va lasa Domnul toiagul pacatosilor peste soarta dreptilor, ca sa nu-si intinda dreptii intru faradelege mainile lor. 4.Fa bine, Doamne, celor buni si celor drepti cu inima; 5. Iar pe cei ce se abat pe cai nedrepte, Domnul ii va duce cu cei ce lucreaza faradelegea. Pace peste Israel !
Psalmul 125. Cantarea treptelor. 1.Cand a intors Domnul robia Sionulul, ne-am umplut de mangaiere. 2. Atunci s-a umplut de bucurie gura noastra si limba noastra de veselie; atunci se zicea intre neamuri :" Mari lucruri a facut Domnul cu ei !"3. Mari lucruri a facut Domnul cu noi; ne-a umplut de bucurie. 4. Intoarce, Doamne, robia noastra, cum intorci paraiele spre miazazi. 5. Cei ce seamana cu lacrimi, cu bucurie vor secera. 6. Mergand, mergeau si plangeau, aruncand semintele lor, dar venind vor veni cu bucurie, ridicand snopii lor.
Psalmul 126. Cantarea treptelor. 1. De n-ar zidi Domnul casa, in zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar pazi Domnul cetatea, in zadar ar priveghea cel ce o pazeste. 2. In zadar va sculati dis-de-dimineata, in zadar va culcati tarziu voi care mancati painea durerii, daca nu v-ar da Domnul somn, iubiti ai Sai 3. Iata, fiii sunt mostenirea Domnului, rasplata rodului pantecelul. 4. Precum sunt sagetile in maa celui viteaz, asa sunt copiii parintilor tineri. 5. Fericit este omul care-si va umple casa de copii; nu se va rusina cand va grai cu vrajmasii sai in poarta.
Psalmul 127 Cantarea treptelor. 1. Fericiti toti cei ce se tem de Domnul, care umbla in caile Lui. 2. Rodul muncii mainilor tale vei manca. Fericit esti; bine-ti va fi ! 3. Femeia ta ca o vie roditoare in laturile casei tale; fiii tai ca niste vlastare tinere de maslin, imprejurul mesei tale. 4. Iata, asa se va binecuvanta omul,cel ce se teme de Domnul. 5. Te va binecuvanata Domnul din Sion si vei vedea bunatatile Ierusalimului in toate zilele vietii tale. 6. Si vei vedea pe fiii fiilor tai. Pace peste Israel !
Psalmul 128. Cantarea treptelor. 1. De multe ori s-au luptat cu mine din tineretile mele, sa spuna Israel ! 2. De multe ori s-au luptat cu mine, din tineretile mele si nu m-au biruit. 3. Spatele mi-au lovit pacatosii, intins-au nelegiuirea lor; 4. Dar Domnul cel drept a taiat grumajii pacatosilor. 5. Sa se rusineze si sa se intoarca inapoi toti cei ce urasc Sionul. 6. Faca-se ca iarba de pe acoperisuri, care, mai inainte de a fi smulsa, s-a uscat, 7. Din care nu si-a umpluit mana lui seceratorul si sanul sau, cel ce aduna snopii, 8. Si trecatorii nu vor zice : " Binecuvantarea Domnului fie peste voi !" sau : " Va binecuvantam intru numele Domnului !".
Psalmul 129. Cantarea treptelor. 1. Dintru adancuri am strigat catre Tine, Doamne ! Doamne, auzi glasul meu ! 2. Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugaciunii mele. 3. De Te vei uita la faradelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi ? 4. Ca la Tine este milostivirea. 5. Pentru numele Tau, Te-am asteptat, Doamne; asteptat-a sufletul meu spre cuvantul Tau, 6. Nadajduit-a sufletul meu in Domnul, din straja diminetii pana in noapte. Din straja diminetii sa nadajduiasca Israel spre Domnul. 7. Ca la Domnul este mila si multa mantuire la El 8. Si El va izbavi pe Israel din toate faradelegile lui.
Psalmul 130. Un psalm al lui David. Cantarea treptelor. 1. Doamne, nu s-a mandrit inima mea, nici nu s-au inaltat ochii mei, nici n-am umblat dupa lucruri mari, nici dupa lucruri mai presus de mine; 2. Dimpotriva, mi-am smerit si mi-am domolit sufletul meu, ca un prunc intarcat de mama lui, ca rasplata a sufletului meu. 3. Sa nadajduiasca Israel in Domnul, de acum si pana in veac !
Psalmul 131. Cantarea treptelor. 1. Adu-Ti aminte, Doamne, de David si de toate blandetile lui. 2. Cum s-a jurat Domnului si a fagaduit Dumnezeului lui Iacob : 3. Nu voi intra in locasul casei mele, nu ma voi sui pe patul meu de odihna, 4. Nu voi da somn ochilor mei si genelor mele dormitare si odihna tamplelor mele, 5. Pana ce nu voi afla loc Domnului, locas Dumnezeului lui Iacob. 6. Iata, am auzit de chivotul legii; in Efrata L-am gasit, in tarina lui Iaar. 7. Intra-vom in locasurile Lui, inchina-ne-vom la locul unde au stat picioarele Lui. 8. Scoala-Te, Doamne, intru odihna Ta, Tu si chivotul sfintirii Tale. 9. Preotii Tai se vor imbraca cu dreptate si cuviosii Tai se vor bucura. 10. Din pricina lui David, robul Tau, sa nu intorci fata unsulul Tau. 11. Juratu-S-a Domnul lui David adevarul si nu-l va lepada : " Din rodul pantecelui tau voi pune pe scaunul tau, 12. De vor pazi fiii tai legamamtul Meu si marturiile acestea ale Mele, in care ii voi invata pe ei, si fiii lor vor sedea pana in veac pe scaunul tau ". 13. Ca a ales Domnul Sionul, si l-a ales ca locuinta Lui. 14. " Aceasta este odihna Mea in veacul veacului. Aici voi locui, ca l-am ales pe el. 15. Roadele lui le voi binecuvanta foarte; pe saracii lui ii voi satura cu paine. 16. Pe preotii lui ii voi imbraca cu izbavire si cuviosii lui cu bucurie se vor bucura. 17. Acolo voi face sa rasara puterea lui David; gatit-am faclie unsului Meu. 18. Pe vrajmasii lui ii voi imbraca cu rusinie, iar pe dansul va inflori sfintenia Mea "
Psalmul 132. Un psalm al lui David. Cantarea treptelor. 1. Iata acum ce este bun si ce este frumos, decat numai a locui fratii iampreuna ! 2. Aceasta este ca mirul pe cap, care se coboara pe barba, pe barba lui Aaron, care se coboara pe marginea vesmintelor lui. 3. Aceasta este ca roua Ermonului, ce se coboara pe muntii Sionului, ca unde este unire acolo a poruncit Domnul binecuvmatarea si viata, pana in veac.
Psalmul 133. Cantarea treptelor. 1. Iata acum binecuvantati pe Domnul toate slugile Domnului, care stati in casa Domnului, in curtile casei Dumnezeului nostru. 2. Noaptea ridicati mainile voastre spre cele sfinte si binecuvantati pe Domnul. 3. Te va binecuvanta Domnul din Sion, Cel ce a facut cerul si pamantul.
Sfinte Dumnezeule... Slava... Si acum... Preasfanta Treime... Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste. Slava... Si acum... Tatal nostru... Apoi troparele: Mai inainte de a ma osandi, Doamne, Doamne al meu, da-mi intoarcere si indreptare de pacatele mele cele multe! Da-mi umilinta duhovniceasca, ca sa strig catre Tine : Dumnezeul meu cel milostiv si iubitor de oameni, miluleste-ma! Dobitoacelor celor fara de minte asemanandu-ma eu, pacatosul, m-am facut deopotriva cu ele ; daruieste-mi intoarcere Hristoase, ca sa iau de la Tine mare mila ! Nu-ti intoarce, stapana, fata ta de la mine, cel ce ma rog tie, ci ca o Maica milostiva a induratulul Dumnezeu, sarguieste de-mi daruieste sa ma pocaiesc, mai inainte de sfarsit, ca sa ma mantuiesc prin tine. Ca tu, Doamna mea, esti mantuirea mea si nadejdea mea cea neinfruntata.
Apoi: Doamne miluieste (de 40 de ori) si rugaciunea aceasta: Doamne, nu ma mustra cu mania Ta, si cu urgia Ta nu ma certa ! Stapane Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu celui viu, miluieste-ma pe mine pacatosul, saracul, golul, lenesul, nepasatorul, lipsitul, ticalosul, desfranatul si preadesfranatul, care ma tavalesc in pacate impotriva firii; intinatul, nerecunoscatorul, nemilostivul, impietritul, betivul, aprinsul, obraznicul, indraznetul, cel fara de raspuns si nevrednic de iubirea Ta de oameni, dar vrednic de tot chinul si de gheena si de pedeapsa. Deci, pentru atata multime de greseli ale mele, izbavitorule, nu ma pune sub multimea chinurilor, ci ma miluieste, ca sunt neputincios si cu sufletul si cu trupul, cu judecata si cu gandul, si ma mantuieste pe mine nevrednicul robul Tau, cu judecatile care stii, pentru rugaciunile Preacuratei Stapanei noastre, Nascatoarei de Dumnezeu, si ale tuturor sfintilor, care din veac au bineplacut Tie. Ca binecuvantat esti in vecii veciior. Amin!
Intrarea în Sfânta Sfintelor. Apoi ținând prunca de mână, zice Sfântul Gherman, cu bucurie a adus-o Zaharia întru cele sfinte, zicând către dânsa unele ca acestea: „Vino, împlinirea proorociei mele; vino, săvârșirea făgăduințelor Domnului…” Iar prunca, săltând și bucurându-se foarte, mergea în casa Domnului. Că, deși era mică cu vârsta, fiind numai de trei ani, însă cu darul lui Dumnezeu era desăvârșită, ca ceea ce era aleasă de Dumnezeu mai înainte de întemeierea lumii.
Astfel a fost dusă în Biserica Domnului Preacurata și Preabinecuvântata Fecioară Maria. Atunci arhiereul Zaharia a făcut un lucru străin și tuturor de mirare, căci a dus pe pruncă în Sfânta Sfintelor, care este după a doua catapeteasmă, în care era Chivotul Legii cel ferecat peste tot cu aur, și heruvimii slavei care umbreau altarul, unde nu numai femeilor, ci nici preoților nu le era îngăduit a intra, fără numai singur arhiereului, o dată într-un an. Acolo i-a dat arhiereul Zaharia Preacuratei Fecioare loc de rugăciune. Căci celorlalte fecioare, care, de asemeni, erau aduse pentru slujbă în biserica Domnului până la vremea vârstei lor, le era dat loc de rugăciune, după mărturia Sfântului Chiril al Alexandriei și a lui Grigorie de Nissa, între biserică și altar, unde mai pe urmă a fost ucis Zaharia. Și nicidecum nu era cu putință vreuneia din fecioarele acelea a îndrăzni să se apropie de altar, pentru că le oprise arhiereul.
Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului, numită în popor şi Vovidenia sau Ovidenia, care înseamnă "ceea ce se face văzută". Sinaxarul din Minei spune: "Intrarea în Biserica legii a Doamnei de Dumnezeu Născătoarei a pricinuit ortodocşilor creştini praznic minunat şi a toată lumea, fiindcă s-a făcut aceasta într-un chip minunat şi este înaintemergătoare a marii şi înfricoşătoarei taine a Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu". Intrarea în Biserică sau mai bine zis în Templul din Ierusalim a Maicii Domnului este un eveniment prăznuit în Biserica Ortodoxă despre care nu se face pomenire în Sfânta Scriptură, însă în Sfânta Tradiţie există foarte multe referinţe la ea.
În fiecare an, în ziua de 21 noiembrie Biserica Ortodoxă, cea Romano-Catolică şi cea Greco-Catolică cinstesc sărbătoarea Intrarării Maicii Domnului în Biserică. Acest praznic al luminii se mai numeşte în popor şi Vovidenie, cuvânt ce provine din limba slavonă şi desemnează „ceea ce se face văzută”. Naşterea şi copilăria Fecioarei Maria nu sunt prezentate în Evanghelii. Ea constituie o prezenţă foarte discretă în Sfânta Scriptură, dar viaţa îi este consemnată într-o apocrifă din secolul al II-lea, cunoscută sub numele de Evanghelia după Iacob sau Protoevanghelia. Evenimentul de tradiţie ne aminteşte despre prezentarea Maicii Domnului în Biserică (la templu), de către părinţii ei Sfinţii Ioachim şi Ana. Ei erau consideraţi drepţi înaintea lui Dumnezeu. Împreună s-au rugat cu lacrimi pentru a avea un copil, iar Fecioara Maria a fost rodul rugăciunii lor. Ana i-a promis lui Dumnezeu, înainte de a o zămisli că, de va avea un copil, îl va închina Lui. Când prunca a împlinit trei ani, cei doi Sfinţi Părinţi şi-au îndeplinit promisiunea, aducând-o la Templul din Ierusalim. Părinţii Fecioarei au condus-o spre Templu împreună cu rudele lor, alături de un grup de fecioare ce îi însoţeau, având lumânări aprinse în mâini. Marele Preot şi alţi slujitori au întâmpinat-o. Tradiţia consemnează numele Marelui Preot: Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul.
O icoană din secolul al XVIII-lea ce provine din spaţiul maramureşan, operă a unui zugrav necunoscut ne înfăţişează într-o formă concisă evenimentul. Scena iconică se desfăşoară în curtea interioară dominată de două clădiri simetrice. Pe acelaşi plan, de jos, îi vedem reprezentaţi pe Sfinţii Ioachim şi Ana şi pe Preotul Zaharia ce o primeşte pe Maria, aflată pe prima treaptă. Prunca este prezentată cu mâinile întinse. Regăsim cele trei părţi ale Templului: curtea, Sfânta şi Sfânta Sfintelor. În planul de sus, Fecioara reapare în faţa unei ferestre deschise ce simbolizează uşa Sfintei Sfintelor şi alături ce ea de un înger. Limbajul plastic de factură populară menţine totodată tipologia formelor şi a culorilor ce ne amintesc de icoanele bizantine. Stilizările, ierahizarea figurilor, frontalismul, nimburile, fondul de aur sunt grăitoare în acest sens. Cu toate acestea se remarcă şi împrumuturi din aria apuseană precum mitra episcopală a Preotului Zaharia, ori spaţiul arhitectural circumscris într-o sugerare cu accente laicizante. Simplitatea şi claritatea elementelor, desenul fin şi mult simplificat, alături de culorile calde şi pastelate de roşu, ocru, sienă arsă, în ansamblu, conduc privitorul spre înţelegerea şi pătrunderea atât a temei iconografice, cât şi a mesajului iconic. Mâinile împreunate în gestul rugăciunii, ale Sfintei Ana, mama Născătoarei de Dumnezeu ne înalţă spre mâinile Fecioarei, dispuse în semnul orantei. Întreaga orchestraţie a atitudinilor chipurilor sfinte ne cheamă la rugăciune. Icoana însăşi se face act şi imbold vizual al rugăciunilor noastre.
Fecioara Maria a rămas la Templu timp de 12 ani. Ea împreună cu celelalte fecioare citea Scripturile, lucra şi se ruga lui Dumnezeu. Tot din Tradiţie aflăm faptul că Arhanghelul Gavriil îi aducea hrană, pregătindu-o pentru Vestea cea bună. Mai multe menţionări şi mărturii atestă celebrarea sărbătorii încă din secolul al IV-lea, una dintre ele fiind făcută de Sfântul Grigorie de Nyssa. Sfântul Andrei Criteanul în veacul al VII-lea, iar mai apoi patriarhii Gherman şi Tarasie, în cel de-al VIII-lea, au rostit predici în cinstea acestei sărbători. În Apus, sărbătoarea a fost adoptată mai târziu de către papa Grigorie al XI-lea, care a celebrat-o pentru prima dată la Avignon, în anul 1374. Ea s-a răspândit în sec. XV-XVI, în timpul papilor Sixt al IV-lea şi Sixt al V-lea.
Astăzi înainte însemnarea buneivoinţe a lui Dumnezeu, şi propovăduirea mântuirii oamenilor, în biserica lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată, şi pe Hristos, tuturor mai'nainte îl vesteşte. Acesteia şi noi cu glas mare să-i strigăm: Bucură-Te, Plinirea rânduielii Ziditorului. Tropar (Glasul 4).
Si Sfantul Arhiereu Zaharia, tatal Sfantului Ioan Inaintemergatorul, a primit-o si a condus-o in sfantul templu pe Preasfanta Fecioara, a condus-o in partea cea mai sfanta a templului, in Sfanta Sfintelor, iar in acea parte nimeni nu putea sa intre in afara de arhiereu, si acesta numai o data pe an (Ev. 9, 3,7). Si Sfanta Fecioara a petrecut si a trait noua ani in templul din Ierusalim. Când a crescut, preoţii au vrut să o căsătorească, după cum era datina, dar Sfânta Fecioară a refuzat, mărturisind că a făgăduit să-şi închine viaţa Domnului. Atunci, preoţii au hotărât să-i aleagă drept soţ ocrotitor pe acel bărbat vârstnic, credincios, al cărui toiag pus în Sfânta Sfintelor peste noapte va înverzi. Aşa i-a fost ales drept logodnic Sfântul Iosif.
De ce praznuim astazi acest praznic? De ce sa nu ramana Sfanta Fecioara acasa la ea, in loc sa o conduca parintii si sa o predea la templu ca sa creasca acolo, ca sa traiasca acolo? Ce inseamna aceasta, frate? Aceasta este pentru noi toti o mare taina, taina sfintei educatii. Toata taina aceasta ne infatiseaza pentru ce este creat omul si ce trebuie sa faca din sine, de ce se nasc copii in aceasta lume, cum trebuie sa-i educam. Iata, Sfanta Fecioara Maria a fost educata noua ani in templu, si insotita in templu, asa cum se spune in cartile bisericesti, ca sa se educe intr-un mod sfant, ca sa dobandeasca educatie sfanta. Si ce inseamna aceasta? Ca sa-si sfinteasca sufletul, ca sa-si sfinteasca mintea, ca sa-si sfinteasca voia, ca sa-si sfinteasca intreaga fiinta. Caci omul de aceea este creat, ca sa fie sfant, caci voia lui Dumnezeu, spune Sf. Ap. Pavel, este sfintirea noastra. Aceasta vrea Dumnezeu de la noi: ca sa ne sfintim, sa devenim Sfinti, ca viata noastra sa fie sfanta
Aceasta este ceea ce Domnul vrea sa faca cu intreg neamul omenesc, si mai intai a facut cu Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu: a mantuit-o de pacat, a curatit-o cu totul de pacat, de moarte si de orice demon, si a aratat cum trebuie sa fie fiinta omeneasca care poate sa existe in aceasta lume. De aceea este Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu mai presus de toti Heruvimii si Serafimii dupa curatie, dupa fiinta sa fara de pacat, dupa sfintenia sa. Iata ce este sfintenia: ea a transformat-o pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu in Templul lui Dumnezeu, in Templul Viu al lui Dumnezeu. Ea s-a dedicat cu totul slujirii lui Dumnezeu, cu intreaga sa fiinta – si sufletul sau si trupul sau neincetat aduceau rugaciuni lui Dumnezeu, si ea a slujit neincetat lui Dumnezeu. Astfel, viata sa a fost, de fapt, o slujire adusa lui Dumnezeu. O astfel de educatie i-a fost data Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu.
Astazi, in lume exista o mare confuzie in jurul a ceea ce este educatia si care este scopul ei. S-au chinuit mintile europene, asa-numitii oameni de stiinta, profesori, invatatori, educatori, toti s-au indepartat tot mai mult de binecuvantatul scop al educatiei si ne-au propus omul ca urmas al maimutei: omul a provenit din animal!...
S-au indepartat de sfanta educatie. Priviti cum s-au salbaticit oamenii astazi! Priviti ce rau fac, ce crime, ce pacate, si au sufletele linistite, constiintele impacate. Se fura, se prada, homoxeualitate este o normalitate, dar nu se nelinistesc. Daca suntem animale, de ce sa nu traim animalic? Cine ne poate interzice aceasta? Daca nu avem constiinta, daca Dumnezeu nu este mai presus de noi…
Pentru ce exista omul, care este scopul educatiei? Domnul Hristos a spus-o, a spus-o Facatorul omului, Cel Care l-a creat pe om, Domnul Dumnezeu, El a spus care este scopul educatiei. Care este scopul educatiei, fratilor? Dumnezeu l-a creat pe om cu chipul Sau in suflet, cu chipul lui Dumnezeu in suflet, cu chipul viu. De ce? Ca omul sa se desavarseasca si sa se umple de Dumnezeu, ca sa devina chipul lui Dumnezeu, sa devina asemenea lui Dumnezeu. Iata, acesta este scopul educatiei. Acesta este scopul educatiei pe care Dumnezeu a randuit-o omului, pe care a randuit-o Bisericii lui Hristos Insusi Domnul Hristos, Dumnezeul cel Viu si Adevarat, Care a venit in aceasta lume. El ne-a facut cunoscut si ne-a poruncit noua tuturor: Fiti desavarsiti precum Tatal vostru Cel Ceresc desavarsit este (Matei 5,48), asa cum Dumnezeu este desavarsit. Acesta este scopul educatiei
Domnul ne-a spus pentru ce a intemeiat Biserica Sa: ca in Biserica sa ne dea toate mijloacele cu ajutorul carora sa infaptuim acest scop al educatiei noastre, mijloacele care ne vor face asemenea lui Dumnezeu, care ne vor face ai lui Hristos, ca sa fim asemanatori Domnului Hristos, sa devenim ca El (1 Ioan 3, 2). Aceasta este porunca, astfel se porunceste in Sfanta Evanghelie: sa umblam asa cum El a umblat (Efeseni 5,2; Ioan 2, 6) atata timp cat a fost pe pamant, El, Domnul Hristos.
Iata scopul educatiei! Si cand se infaptuieste acest scop al educatiei, ce se intampla cu omul? Omul se sfinteste! De aceea a venit Domnul Hristos in aceasta lume ca sa ne arate ce este omul desavarsit, ca sa ne dea mijloacele sa atingem si noi insine si sa ajungem om desavarsit la masura varstei deplinatatii lui Hristos (Efeseni 4,13). De aceea a si dat Sfintei Biserici Sfintele Taine, iar in ele puterile si fortele dumnezeiesti cu ajutorul carora omul sa se sfinteasca si sa devina Sfant.
De aceea praznicul de astazi, care ne spune care este cea mai importanta datorie a noastra, este mare, totdeauna fiind proslavit in Biserica, din vechime. Si noi astazi dobandim o conceptie corecta si o cunoastere corecta despre aceasta: ce este educatia, cine este educat in aceasta lume si cine nu este educat. Cine este adevaratul profesor, invatatorul acestei lumi? Domnul Hristos este singurul Educator al acestei lumi si dupa El si alaturi de El, Preasfanta Maica a Domnului. Ea este Educatoarea cea de capatai a neamului omenesc. A aratat in ea insasi ce este fiinta omeneasca desavarsita si de aceea ea este model si pilda pentru noi toti.
De aceea ea este Profesoara noastra, Invatatoarea noastra si Educatoarea noastra de capatai si vesnica spre a ne conduce pe caile Domnului; pentru a ne conduce pe caile implinirii poruncilor lui Hristos; pentru a ne conduce din virtute in virtute, dintr-o sfanta virtute evanghelica intr-alta sfanta virtute evanghelica, din credinta in dragoste, din dragoste in nadejde, din nadejde in rugaciune, din rugaciune in post, din post in milostenie, in milostivire si in toate celelalte sfinte virtuti evanghelice. Ea este acea Educatoare, iar dupa ea, asemenea sunt si toti Sfintii lui Dumnezeu. Acestia sunt educatorii de capetenii ai neamului omenesc, Sfintii lui Dumnezeu.
Iata ca atata timp cat Sfinții au fost Educatorii de capatai al neamului, poporul a fost un popor sfant, poporul lui Dumnezeu. Cine este educatorul nostru, cine ne conduce si ne calauzeste? Nu stii, omule nefericit, sa-ti faci semnul sfintei cruci cand treci pe langa biserica. Ce fel de iad iti pregatesti, ce fel de chinuri? Ce v-a dat Biserica, popoarelor nefericite, ce? Toti Sfintii, Dreptii, Mucenicii care au pierit pentru Sfanta Cruce si pentru Libertatea de aur. Iar voi! Voi aruncati hule asupra lor, voi ii batjocoriti… Vai, vai de voi! Vai de voi, ce va asteapta! Popoare, amintiti-va ca exista in aceasta lume Imparatul, Domnitorul si Stapanul Dumnezeu, iar omul atunci este puternic, cand slujeste lui Dumnezeu. Asa au fost Sfintii noștrii, toti Dreptii noștrii. Iar voi vă indepartați de Dumnezeu – ce asteptați, ce asteptați de la Cer, ce astepti de la soare? Intr-o zi vă poate parjoli acest soare, intr-o zi vă poate ingheta acest ger cu stiinta omeneasca. O, necaz, o, nefericire, o, nenorocire! O, nenorocire care alearga dupa poporul nostru, iar voi nu vă apărați nici cu rugaciunea, nici cu postul, nici cu Evanghelia lui Hristos. O, Doamne, o, Preasfanta Maica a Domnului, grabeste-te catre poporul nostru si ne trezeste, caci am adormit in pacate, am adormit in necredinta, intr-o credinta mica, in necredinta. Atacati-ne cu minunile, atacati-ne cu grozaviile, atacati-ne cu ororile, ca sa ne trezim sa credem in Domnul. Ca sa ne trezim la intaiul scop al vietii acesteia, ca sa aflam, ca sa stim ca suntem facuti sa dobandim puteri dumnezeiesti sa traim dupa legile lui Dumnezeu, ca din noi sa alcatuim fapturi asemenea lui Dumnezeu.
Bucurati-va de Domnul Dumnezeul vostru, ca a odraslit pustia, stearpa si-a adus rodul ei! Ioachim si Ana, ca niste munti ai gandirii, au picurat dulceata. Veseleste-te, fericita Ana ca ai nascut parte femeiasca. Ca aceasta parte femeiasca, Maica a lui Dumnezeu, Usa a luminii, Izvor al vietii este si toata prihanirea femeiasca o dezleaga. Acestei parti femeiesti ii vor sluji stapanitorii poporului, i se vor inchina imparatii neamurilor, daruri aducandu-i. Pe aceasta parte femeiasca o vor aduce Imparatului a toate, cu tesaturi de aur, imbracata fiind in buna-cuviinta a faptelor bune si impodobita cu darul Duhului, a carei slava este inlauntrul ei. Ca slava oricarei femei de la barbatul cel din afara ii vine. Dar slava Nascatoarei de Dumnezeu vine dinlauntru, adica de la rodul pantecelui ei. O, parte femeiasca preadorita si de trei ori fericita! Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau! O, parte femeiasca, fiica imparatului David si maica a lui Dumnezeu, Imparatul a toate! O, dumnezeiesc chip insufletit, pentru care Dumnezeu Ziditorul S-a veselit, ca ai, adica, mintea de Dumnezeu povatuita si numai la Dumnezeu singur, luand aminte, avand intinsa toata pofta catre singur Cel dorit si vrednic de indragit, iar mania numai catre pacat si catre cel ce pe aceasta de-a pururea il naste! Viata mai inalta decat firea ai, pentru ca o ai nu numai pentru tine, ca nu pentru tine te-ai nascut, ci o ai pentru Dumnezeu, pentru Care la viata ai venit. Ca vei sluji mantuirii a toata lumea, ca sa se implineasca prin tine Sfatul lui Dumnezeu cel de demult al Intruparii Cuvantului si al indumnezeirii noastre. Pofta iti este sa te hranesti cu dumnezeiestile cuvinte si cu acestea sa cresti ca maslinul cel mult-roditor in casa lui Dumnezeu, ca un copac rasadit langa izvoarele apelor Duhului, ca un pom al vietii care a dat rodul sau la vremea lui dinainte hotarata, adica pe Dumnezeu intrupat, viata cea vesnica a tuturor; ceea ce ai tot gandul osardic si de suflet folositor, alergand si lepadand tot cugetul cel din suflet vatamator, mai inainte de a-l gusta.
Bucura-te, scaldatoarea oilor, preasfintit locas al Maicii lui Dumnezeu, iar acum Biserica urmatoare cerului, a turmei lui Hristos celei cuvantatoare. Bucura-te, scaldatoarea oilor, care, oarecand, o data intr-un an, primea pe ingerul lui Dumnezeu, care, tulburand apa, numai pe unul il insanatosea si, de boala care il tinea, il izbavea, iar acum multime de puteri ceresti ai, care lauda, impreuna cu noi, pe Maica lui Dumnezeu, pe adancul minunilor, pe izvorul tamaduirii a toata lumea, nu primind slujitor un inger, ci primind pe Ingerul Sfatului celui Mare, Care este ploaie a bunatatii, ce s-a coborat ca pe niste lana, in taina si toata firea ce bolea si catre stricaciune era aplecata, iarasi a intors-o catre sanatate, fara de boala, si catre viata neimbatranita, scaldatoare intru care slabanogul cel dintru noi sare ca un cerb. Bucura-te, cinstita scaldatoare a oilor si sa creasca darul tau! Bucura-te Marie, fiica cea preadulce a Anei, ca spre tine iarasi dorirea ma atrage; cum sa zugravesc preacinstita umblarea ta? Cum, podoaba? Cum, fata ta cea mangaietoare? Cum voi zugravi batraneasca intelegere in trupul tau cel tanar, imbracamintea cuviincioasa, ce fuge de toata necuviinta si moliciunea, pasul cinstit si fara de tulburare si lobod de toata trandavirea, naravul stapanit, cu blandete amestecat, necautand apropierea barbatilor? Si, pentru aceasta, martor este frica ce i s-a intamplat la vestirea cea neobisnuita a ingerului. Parintilor bine supusa si ascultatoare, intelegere smerita la vederi preainalte. Cuvantul lin, venind din suflet nemanios. Si se altele, decat cele vrednice de salasuirea lui Dumnzeu! Pe tine dupa vrednicie toate neamurile te fericesc ca pe o slava aleasa a omenirii. Tu esti lauda preotilor si nadejdea crestinilor, rasad mult roditor al fecioriei, ca prin tine s-a raspandit bunatatea fecioriei. Binecuvantata esti tu intre femei si bine este cuvantat rodul pantecelui tau. Cei ce te marturisesc pe tine se binecuvanteaza si blestem cade peste cei ce se leapada pe tine.
În relatarea din "Vieţile Sfinţilor" despre această sărbătoare se face povestirea întregului episod al aducerii la Templul din Ierusalim a Maicii Domnului. Cum s-a derulat procesiunea, ce au spus Drepţii Părinţi Ioachim şi Ana, precum şi arhiereul Zaharia: "Chemaţi fiice evreice curate să ia făclii aprinse!"
"Făgăduinţele pe care le-au făcut buzele mele le voi da Domnului. Pentru aceasta am adunat cete de fecioare cu făclii, şi am chemat preoţi, şi pe rudeniile mele, zicând tuturor: Bucuraţi-vă împreună cu mine toţi, că m-am arătat astăzi şi maică, şi înainte povăţuitoare, dând pe fiica mea, nu împăratului celui pământesc, ci lui Dumnezeu, Împăratul ceresc". "Se cuvenea ca intrarea pruncei celei dumnezeieşti să fie după vrednicia ei, şi astfel de un mărgăritar ca acesta prealuminat şi de mult preţ să nu se lipească haine proaste. Deci era de trebuinţă să o îmbrace cu haină împărătească, spre slava şi frumuseţea cea mai mare". "Purtaţi, fecioare, făclii şi călătoriţi înaintea mea şi înaintea dumnezeieştii copile!" "Vino, fiică, către Cel ce mi te-a dăruit! Vino chivot al sfinţeniei către mult înduratul Stăpân! Vino, uşa vieţii, către Milostivul dătător! Vino, chivotul Cuvântului, către lăcaşul Domnului, intră în biserica Domnului, bucuria şi veselia lumii!" "Primeşte, Zaharia, pe cortul cel curat; primeşte, preotule, sicriul cel fără de prihană; primeşte, proorocule, cădelniţa şi cărbunele cel nematerialnic, primeşte dreptule tămâia cea duhovnicească". Apoi dreapta Ana a zis către arhiereu, precum povesteşte Sfântul Gherman: "Primeşte, o proorocule, pe fiica cea dăruită mie de Dumnezeu; primeşte-o şi o sădeşte pe ea în muntele cel sfânt, în locaşul cel gata al lui Dumnezeu, nimic ispitind, până când Dumnezeu, Care a chemat-o aici, va aduce la săvârşire cele ce bine a voit pentru dânsa".
O, Preasfanta Maica a Domnului! Tu ne conduci si ne calauzesti, tu sa ne fii Educatoarea de capatai impreuna cu toti Sfintii bineplacuti lui Dumnezeu. Tu ne conduci si ne calauzesti pentru ca sa nu cadem prada mortii, ca macelul sufletelor noastre sa inceteze, ca odata sa invieze si poporul din orice moarte si sa slujeasca Unicului Dumnezeului Celui Adevarat in toate veacurile, Domnului Iisus Hristos, la Care ne conduci doar tu, Maica Domnului, impreuna cu toti Sfintii. Amin.(postat pe fb de ioan monahul)