Asezarea cinstitului brâu al Maicii Domnului în raclă

31.08.2018 13:04

Potrivit tradiției, Cinstitul Brâu a fost țesut de însăși Maica Domnului din fire de cămilă, și după adormire, în momentul înălțării ei la ceruri, l-a dăruit Sfântului Apostol Toma.

O femeie, incantata de minunata invatatura a Mantuitorului Hristos, ridicand glasul, a grait:

Fericit este pantecele care Te-a pur­tat si fericiti sunt sanii pe care i-ai supt (Luca 11, 27).

In aceste putine cuvinte sunt exprimate acea maretie si acea slava a Maicii Domnului, pe care i le ofera toata lumea, vazuta si nevazuta, pentru dragostea si mila ei fata de omenirea cea chinuita.

Prilej de bucurie este pentru inima crestina sa-si aminteasca totdeauna de aceasta dragoste si mila a Preasfintei-Nascatoare de Dumnezeu, dar, mai ales pentru noi, vietuitorii si vizitatorii acestei sfinte ma­nastiri, care s-a invrednicit de minunata cercetare a Maicii Domnului, si peste care ea a fagaduit ca-si va intinde fara incetare dumnezeiescul ei Acoperamant.

Biserica dreptslavitoare a lui Hristos cinsteste mai presus de toate fapturile ceresti si pamantesti pe cea mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de ase­manare decat Serafimii, pe Preasfanta, Preacurata, Preabinecuvantata, Slavita Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria. Dupa invata­tura Bisericii, ea este singura nadejde a credinciosilor, izbavirea tuturor celor ce alearga la ea, de necazuri si nenorociri, izvor al milei si zid nebiruit, mijlocire catre Ziditorul, nadejdea neschimbata a credinciosilor, Bucuria tuturor celor necajiti si Ocrotitoarea celor obijduiti.

Cinstitul Brâu al Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, cel adus în Constantinopol într-un sicriaş de aur cu pecetluire împărătească, a fost pus în biserica pe care dreptcredinciosul împărat Teodosie cel Tânăr o zidise în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, la locul ce se numea Halcopratie, adică "târgul de aramă". După mulţi ani, pe vremea împărăţiei lui Leon, femeia lui, Zoe, era supărată de duhul cel necurat. Pentru aceea, împăratul şi rudele lui aveau mâhnire; deci se făceau multe rugăciuni către Dumnezeu pentru împărăteasa care pătimea.

Odată i s-a arătat o vedenie dumnezeiască, spunându-i că de se va pune pe dânsa Brâul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, va lua tămăduire. Împărăteasa a spus această vedenie bărbatului ei, împăratul Leon, şi îndată împăratul a rugat pe patriarh şi a dezlegat pecetea, apoi s-a deschis sicriul şi s-a aflat întreg cinstitul Brâu al Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, nici câtuşi de puţin vătămat de vechimea vremii, şi l-a sărutat pe el cu cucernicie. Când patriarhul l-a întins pe el deasupra împărătesei, îndată s-a scăpat de chinuirea diavolească şi a câştigat desăvârşit tămăduirea bolii sale.

Atunci toţi cu bucurie au preamărit pe Hristos Dumnezeu şi pe Preacurata Maica Lui cântând cântări de mulţumire; iar cinstitul Brâu punându-l într-aceeaşi raclă de aur, l-a pecetluit cu pecetea împărătească, şi a aşezat prăznuire întru cinstea Preasfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu, întru aducerea aminte de minunea ce s-a făcut cu sfântul ei Brâu, prin singurul darul acela, şi prin milostivirea şi iubirea de oameni a Aceluia ce S-a născut dintr-însa, adică lui Hristos Dumnezeul nostru.

Prea Sfântă Curată și Neîntinată Fecioară, urcându-te la ceruri, cu mâna ta ai dăruit Apostolului Toma, Preasfântul tău Brâu”, psalmodiază Biserica în troparul sărbătorii Punerii în raclă a Cinstitului Brâu al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Două femei evlavioase din Ierusalim au făgăduit că vor păstra cinstitul Brâu. Maica Domnului, cu puțin înainte de adormirea sa, i-a cerut Sfântului Evanghelist Ioan să împartă acestora și cele două veșminte ale sale. Misiunea de păstrare, din generație în generație, a continuat-o o fecioară evlavioasă ce provenea din această familie.

Aducerea Sfântului Brâu la Constantinopol. În timpul domniei împăratului Arcadie, fiul lui Teodosie cel Mare, a avut loc mutarea cinstitului Brâu în Constantinopol. Pe 31 august, împăratul a așezat Cinstitul Brâu într-o raclă foarte frumoasă, pe care a numit-o „racla sfântă”, pentru a proteja capitala Imperiului și pe locuitorii acesteia de orice atac ostil, de orice nenorocire și uneltire demonică.

Sfântul Brâu s-a păstrat în racla pecetluită mai întâi în biserica Sfinţilor Apostoli, apoi în Biserica Preasfintei Născătoare din Vlaherne, ce o ridicase împărăteasa Pulheria. Această raclă nu s-a deschis până în zilele împăratului Leon cel înţelept (886-912). Soţia împăratului Leon, Zoe, pe când era foarte bolnavă, a visat-o pe Născătoarea de Dumnezeu, iar Maica Domnului i-a spus împărătesei că trebuie să îl convingă pe Patriarh să scoată Sfântul Brâu din chivotul unde era păstrat încă din secolul al IV-lea. Când au pus Brâul peste împărăteasa bolnavă, ea s-a vindecat îndată. Ca semn de recunoştinţă şi trăind o viaţă virtuoasă, împărăteasa a împodobit Brâul brodându-l cu fir de aur şi l-a reaşezat în racla în care-l pusese Arcadie.

Împărţirea Cinstitului Brâu. În a doua parte a secolului al XII-lea, Sfântul Brâu a fost tăiat în fragmente, iar fragmentele au fost dăruite mai multor biserici din Constantinopol.

În veacul al XII-lea, sub împăratul Manuil I Comnenul (1143-1180) s-a stabilit oficial sărbătoarea punerii în raclă a cinstitului Brâu al Maicii Domnului pe 31 august. În vechime, Sfântul Brâu se sărbătorea odată cu Așezarea Veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne, pe 2 iulie.

După cucerirea Constantinopolului de către cruciați, în timpul celei de-a patra cruciade, în 1204, unele bucăți au fost furate de cetele de barbari și mutate în Apus. Din fericire, nu s-au pierdut toate.

În urma cruciadei, două bucăţi din Cinstitul Brâu a ajuns în Franţa şi astăzi se păstrează în biserica Le Puy-Notre-Dame.

La Mănăstirea Vatoped din Athos. Conform unei tradiţii, Ioniţă Caloian, biruind pe Alexios Anghelos al III-lea, ia din Constantinopol ca pradă de război o bucată din Cinstitul Brâu, pentru ca aceasta să fie dăruită în veacul următor mănăstirii Vatoped, de către cneazul sârbilor Lazăr I Hrebeljanović 1372-1389. Conform unei alte tradiţii Împăratul Ioan al VI-lea Cantacuzino (1347-1355), care a avut o dragoste deosebită faţă de Marea Mănăstire Vatoped, aşa cum reiese din mai multe mărturii, a dăruit Mănăstirii o parte din Brâul Maicii Domnului. De atunci Cinstitul Brâu este păstrat în Sfânta Mănăstire Vatoped într-o raclă de argint.

În timpul stăpânirii otomane, părinţi din mănăstirea Vatoped au făcut procesiuni cu Cinstitul Brâu în Creta, Macedonia, Tracia, Constantinopol și Asia Mică pentru sfințirea și sprijinul celor înrobiți și izbăvirea de orice boală primejdioasă. În anul 1813, Brâul Maicii Domnului de la Vatoped a fost adus în Ţara Românească pentru îndepărtarea ciumei.

Binecuvântarea Cinstitului Brâu şi pentru alte mănăstiri. Mănăstirea Dionisiu deţine o mică parte din Sfântul Brâu al Maicii Domnului pe care dionisiaţii l-au primit de la Mănăstirea Vatoped în schimbul unui deget de la mâna dreaptă al Sfântului Ioan Botezătorul.

O altă mică parte a Cinstitului Brâu se află la Zugdidi, în Georgia adusă de fiica împăratului bizantin Roman, căsătorită cu împăratul georgian Abuchaz. Aceasta, vindecându-se prin atingerea Brâului, a luat cu ea în noua ei patrie o parte din Cinstitul Brâu. La porunca Ţarului Rus Alexandru I, la Zugdidi, în Mingrelia, s-a ridicat o frumoasă biserică, în care se păstrează cu evlavie partea din Cinstitul Brâu al Maicii Domnului, spre vindecare de grele suferinţe.

Brâul Maicii Domnului de la Kato Xenia. În anul 1522, doua părţi ale cinstitului Brâu au fost dăruite mănăstirii de maici Kato Xenia (situată la 50 km de Volos, Grecia) în timpul unei mari epidemii de ciumă. Imediat după aducerea cinstitului Brâu, oamenii s-au însănătoşit.

În perioada 12-15 octombrie 2001, racla cu Brâul Maicii Domnului de la mănăstirea Kato Xenia s-a aflat la Iaşi cu ocazia hramului Sfintei Parascheva. Peste un milion de credincioşi au cinstit atunci Brâul Maicii Domnului, împreuna cu moaştele Sfintei Parascheva.

În perioada 1-10 septembrie 2007, racla cu Brâul Maicii Domnului de la mănăstirea Kato Xenia, s-a aflat şi în Arhiepiscopia de Alba Iulia. Brâul Maicii Domnului de la Kato Xenia a fost adus şi la Constanţa, pentru prima dată în anul 2002, iar pentru a doua oară în anul 2008.

De-a lungul vremii, Braul Maicii Domnului a vindecat nenumarati bolnavi, in special de cancer, si a ajutat sa nasca femei care nu puteau avea copii. Tamaduirea acestora s-a produs prin purtarea in jurul braului a unei panglici care a fost atinsa de racla in care se pastreaza Braul Maicii Domnului. De asemenea, Cinstitul Brau a facut sa inceteze diferite epidemii: in 1813, Braul Maicii Domnului de la Vatoped a fost adus in Tara Romaneasca pentru indepartarea ciumei; in 1871 sultanul turc sub a carui protectie se gasea Muntele Athos dupa caderea Constantinopolului, a dus Braul in tara sa pentru indepartarea holerei; in 1894 Braul a fost dus la Kios, pentru a inlatura epidemia care lovise plantatiile de lamai si portocali.

In perioada 12-15 octombrie 2001, racla cu Braul Maicii Domnului de la manastirea Kato Xenias s-a aflat la Iasi cu ocazia hramului Catedralei mitropolitane - Cuvioasa Parascheva, 14 octombrie. Evenimentul a marcat totodata implinirea a 600 de ani de la recunoasterea Mitropoliei Moldovei de catre Patriarhia Ecumenica de la Constantinopol (26 iulie 1401) si a 360 de ani de la aducerea la Iasi a moastelor Sfintei Parascheva (13 iunie 1641). Peste un milion de credinciosi au cinstit in acele zile la Iasi Braul Maicii Domnului, impreuna cu moastele intregi ale Sfintei Parascheva si cu fragmente din moastele Sfantului Gheorghe.

Maica Domnului mijloceste fara incetare pentru noi in ruga­ciuni inaintea lui Dumnezeu. In fata ochilor ei zi de zi, noapte de noapte, ceas de ceas si clipa de clipa sta mul­timea oamenilor, dintre care unii sunt impresurati de hoardele nenumarate ale nevazutilor vrajmasi, ce cauta pieirea lor, altii sunt ingreunati de necazuri si ne­norociri nemasurate, iar altii sufera de neputinte si boli grele; si pe toti ii vede Preabinecuvantata Maica a lui Dumnezeu.

In iubirea ei Nemarginita pentru neamul omenesc, ea pune la inima fiecare lacrima, fiecare nenorocire si fiecare suspin, si Il roaga fara incetare pe dumnezeies­cul ei Fiu si Domn sa fie milostiv catre nedreptatile omenesti si sa-i izbaveasca pe robii Sai de tot raul.

Sfantul Dimitrie al Rostovului, scrie: „Fiind Mijloci­toare intre Dumnezeu si pacatele noastre, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu nu da pacatelor noastre posibilitatea de a urca aproape inaintea lui Dumnezeu, si prin glasul rugaciunilor ei, savarsite pentru noi, res­pinge glasurile pacatelor noastre, ce striga impotriva noastra catre Dumnezeu”.

De aceea, nu exista niciun crestin adevarat care sa nu fi inaltat cu deplina incre­dere si dragoste rugaciunile sale catre Maica Domnului, si sa nu fi simtit ajutorul ei binecuvantat.

Cuvantul lui Dumnezeu ne instiinteaza ca exista o lume a duhurilor rele, care cauta neincetat pieirea sufletelor omenesti. Sfantul Apostol Petru le spune crestinilor: Fiti treji, prive­gheati! Potrivnicul vostru, diavolul, umbla, racnind ca un leu, cautand pe cine sa inghita (1 Petru 5, 8).

Unde, dar, sa se ascunda omul sarman si neputincios si sa-si gaseasca izbavirea de cursele acestor vrajmasi? Izbavirea aceasta o poate gasi crestinul numai sub Acoperamantul Maicii Domnului. In acatistul inchinat ei auzim urmatoarele cuvinte: Bucura-te, ceea ce esti rana de mult plans a diavolilor; bucura-te, ceea ce ai lepadat din­tru dregatorie pe tiranul cel fara de omenie,  bucura-te, ceea ce esti muncire pentru vrajmasii cei nevazuti; bucura-te, caderea diavolilor.

Cuvintele acestea ne incredinteaza ca Maica lui Dumnezeu izgoneste diavolii de la noi, ca numai numele ei pune duhurile rele pe fuga. Şi Sfanta Biserica a lui Hristos cunoaste o multime de cazuri, in care Preabinecuvantata Maica a lui Dumnezeu i-a iz­bavit pe oameni de vrajmasii cei nevazuti. In Proloage se povesteste despre un om cu numele Codrat, care era indracit. Odata diavolii l-au haituit prin pustiu timp de zece saptamani si, simtind ca piere de foame, isi as­tepta moartea. Dar, iata, intr-un moment de luminare a mintii s-a rugat Maicii Domnului si Preasfanta Fecioara i s-a aratat ea insasi in pustiu, i-a izgonit din el pe diavoli, l-a intarit, i-a aratat drumul inspre casa parin­tilor, iar el s-a facut intru totul sanatos; si multe alte exemple din acestea sunt.

Insa Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu nu iz­baveste numai de vrajmasii nevazuti; ea ii izbaveste pe oamenii dreptcredinciosi si de vrajmasii cei vazuti. In Alexandria vietuia un barbat cucernic, milostiv si iu­bitor de Hristos, care avea o sotie smerita si postitoare, si o fiica de sase ani. Odata a trebuit sa mearga pentru negot din Alexandria la Constantinopol, insa, cand a plecat, sotia lui l-a intrebat: „Cui ne vei incredinta pe noi, domnul nostru, in lipsa ta?”  „Stapanei noastre, Nascatoarei de Dumnezeu!” a raspuns barbatul.

Şi, lasand in casa un singur slujitor, a plecat; insa vrajma­sul a tot binele, diavolul, i-a insuflat acestui slujitor gandul cel rau de a ucide pe sotia si fiica stapanului sau, de a-i prada averea si a fugi cu ea. Cu acest scop a luat un cutit si a pornit spre camera unde se aflau mama si fiica, insa doar s-a apropiat de usa camerei, unde ele se indeletniceau cu lucrul mainilor, ca indata a fost lovit de orbire si, nevazand nimic, nu se putea misca nici inainte, nici inapoi.

Chinuindu-se si negasind iesirea, a inceput sa strige si s-o cheme pe stapana sa, sa iasa la el si sa il ajute. Nebanuind intentia lui cea rea, stapana i-a ras­puns: „Vino tu la noi”.

Atunci el a inceput s-o cheme pe fiica ei, insa mama nu a lasat-o nici pe fetita, sa mearga la el. In cele din urma, vazand ca planurile lui nu s-au implinit, intr-o pornire de rautate s-a lovit cu cutitul pe sine insusi si cu un urlet ingrozitor a cazut la pamant. Auzind zgomotul, vecinii au venit in fuga, a iesit si stapana, iar el, fiind inca viu, le-a povestit despre reaua sa intentie si nenorocirea ce i se intam­plase. Şi toti cei adunati au dat slava lui Dumnezeu si Preacuratei Maicii Lui, Care au pazit viata binecredinciosilor Lor robi.

Iata, exemplul acesta ne invata si pe noi sa alergam totdeauna la ajutorul si ocrotirea Maicii Domnului. Crestinii au avut si au si acum un obicei foarte bun de a-i incredinta pe cei ai casei lor ocrotirii  Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, cand ii trimit pe acestia de­parte in calatorii, sau, dimpotriva, cand se despart ei insisi de cei ai casei pentru anumite trebuinte.

Viata noastra pamanteasca este plina de necazuri si dureri. Nu in zadar este nu­mita atat de des valea plangerii si a tanguirii. Plangand se naste omul si in lumea cealalta pleaca cu multe sus­pine si chinuri. Astfel ca nimeni nu poate scapa in viata aceasta de lacrimi si necazuri; omul are parte aici de mai multe necazuri si nenorociri, decat de bucurii. Fiecare stie din experienta cum uneori amaraciunea vietii ii copleseste sufletul din toate partile, inima ii este chi­nuita de tristete si durere, si fara voie ii curg uneori la­crimi din ochi.

Greu ii este omului sa rabde nenorocirea si cade uneori in deznadejde, si sentimen­tul tristetii il stapaneste. Insa, dragii mei, cel mai im­portant este sa nu deznadajduiti, sa va imbarbatati! Cand va impresoara norii necazurilor astfel incat parca nicio iesire nu mai aveti din aceasta situatie, amintiti-va atunci ca aveti in ceruri o Maica, pe Imparateasa Cerurilor, care va vede, va aude si stie toate miscarile sufletului vostru. Chemati-o cu credinta si ea indata va veni la voi si va va izbavi de rele si nenorociri!

Sa ne rugam, asadar, ca ea sa ne auda pe toti si in ceasul acesta, si sa ne izbaveasca de tot necazul si ne­norocirea, sa ne curateasca de tot pacatul si patima, si sa ne invredniceasca de bucurie in vesnica Imparatie a Fiului ei, ca totdeauna cu dragoste sa-i strigam: Bucura-te, Maicuța noastră atotbuna; Bucura-te Preasfântă Nascătoare de Dumnezeu Fecioară grabnica ascultatoare a rugaciunilor noastre, Ceea ce toate cererile noastre bine le implinesti!  Amin.(postat pe fb de ioan monahul)