Ascultarea si viata
Predica Maicii Domnului: Faceți ce va spune El ! O predica desavârsita prin simplitate, sensuri si valori duhovnicesti. De ce tocmai la o nuntă a săvârșit Hristos prima Sa minune? De ce Maica Domnului a insistat ca tocmai la o nuntă să-și înceapă Mântuitorul activitatea sa pe pământ ?
Legătura dintre Dumnezeu și poporul Său, care se realizează de-a lungul a secole întregi, duce la o legătură tainică, asemenea legăturii unei nunți, această legătură este imaginea fidelității întemeiată pe dragoste, “în ce chip se însoțește mirele cu mireasa, Cel ce te-a zidit Se va însoți cu tine, și în ce chip se veselește mirele de mireasă, așa Se va veseli de tine Dumnezeul tău!“
Familia privită din perspectiva existenţei umane poate fi comparată atât cu un izvor cât şi cu o albie a vieţii, care îşi are sursa în Creator. Aşadar, familia conferă prin structura sa unitate întregii societăţi.
Astăzi, rolul şi importanţa acordate familiei sunt tot mai mult diminuate. Biserica Ortodoxa nu şi-a schimbat si nu îşi va schimba vreodată viziunea asupra familiei, care are drept temei iubirea Sfintei Treimi si icoana văzuta Familia Sfânta, în care Fiul lui Dumnezeu a crescut
,,Cu înţelepciunea si cu vârsta si cu harul la Dumnezeu si la oameni”
Ce frumos spune Sarra: Nu mi s-a întâmplat mie aceasta până acum, să pot să zămislesc copii, iar de acum domnul meu este bătrân şi nu mai putem spera decât de la o minune.
Exista, aşadar, o ruşine sacră faţă de păcatele proprii, care astăzi, pentru soţul şi soţia contemporană au devenit virtuţi: căsătoriile de probă, fără legătura sacră a Tainei Sfintei Nunţi, desfrâul liber, perversiunile sexuale din cadrul cuplului sau cu alte cupluri, avorturile în masa, toate au devenit lucruri curente şi tind să polueze tot mai mult normalitatea, fără a se ţină seamă că ele sunt cu totul în afara firii.
Dar pentru crestini ,,Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.”
Din Evanghelia Sfântului Apostol Ioan despre nunta din canna, ucenicul iubit și nevinovat al Mântuitorului, vedem ca a scris-o într-un mod rezumativ și cu un scop bine definit “Acestea toate s-au scris ca să credeți că Iisus este Fiul lui Dumnezeu și crezând să aveți viață în numele Lui“
Descoperim că minunile săvârșite de Iisus Domnul nostru, pe lângă prezentarea faptică istorică, de unde nu lipsesc și elementele geografice, dezvăluie în relatarea lor importante învățături fundamentale ale religiei, principii de bază şi obligatorii pentru care ne-au revelat nouă taina dreptei credințe, care ne asigură calea spre viața cea veșnică, spre împărăția fără sfârşit a lui Dumnezeu.
Primul început al minunilor pe care Domnul și Mântuitorul nostru îl face la rugămintea Preasfintei Sale Maici, se desfășoară la o nuntă în localitatea Cana din Galileea, orașul în care se născuse Natanael cel fără vicleșug.
Dialogul dintre Hristos și Preasfânta Fecioară Maria a grăbit acest început al minunilor. Terminându-se vinul, mama Lui, I-a spus: “Nu mai au vin“, iar răspunsul Mântuitorului nu a întârziat: “ce aștepți de la Mine femeie? Ceasul Meu nu a sosit!“. Mama Lui s-a îndreptat către cei ce slujeau spunând: “Ceea ce vă spune El, faceți !“
Minunea s-a petrecut, la cuvântul Lui, când cele șase vase de piatră s-au umplut cu apă, iar apa, spre bucuria celor prezenți s-a prefăcut în vin, lucru apreciat cum se cuvine de către ucenici.
Adesea ascultăm această minune când participăm la bucuria unei nunți sau când citim din Sfânta Evanghelie. Fiecare ascultând-o își face o imagine proprie asupra minunii, alții care au avut fericirea vizitării Țării Sfinte o localizează geografic prin imaginația memoriei, gândindu-se la ea.
Scopul propus aici este acela de a descoperi sensul minunii și mesajul transmis în Evanghelie către noi. Nunta, din Cana Galileii, este imaginea împărăției lui Dumnezeu.
Scurtul dialog dintre Iisus și mama Sa, pare mai degrabă un răspuns negativ la cererea acesteia.
“Ce am eu și tu“.
În limbajul nostru obișnuit, care evoluează din timp în timp, cuvintele Mântuitorului se pot adapta astfel “ce este așa de important?“, sau “ce ne privește pe noi“ , sau “aceasta nu-i problema noastră“.
Subtil, apare îndemnul Celei ce L-a născut și crescut pe Cel veșnic venit în lume pentru mântuirea ei. De aici vedem rolul ei de mijlocitoare plina de ajutor care poate influența decizia Fiului Său. Cuvintele ei reprezintă mesajul ei către lume, către noi, către fiecare mamă, Apostol, slujitor “ Faceți ceea ce vă va spune!“, sau “împliniți ceea ce auziți de la El“ sau “aceasta este calea spre viață, împlinirea celor auzite de la El“.
În aceste cuvinte, predica Maicii Domnului sintetizează toată datoria noastră de creștini în împlinirea poruncilor lui Dumnezeu.
Apa, în creație, ca nou element, dintru început, era semnul vieții, al existenței, elementul care întreține viața, „duhul se plimba peste ape” la facere. Apa, servește la curățirea și întreținerea corpului uman, ferește de boală și de moarte fiindcă lipsa apei duce la moarte. Când cauţi viaţă, cauţi apă, când cauţi viaţă veşnică, cauţi apa cea vie a Mântuitorului.
Cele șase vase erau pline cu apă pentru spălarea de praful roșu al străzilor galileene, se pare că în timpul nunții se goliseră, apa fiind folosită pentru oaspeţi, iar acum vasele trebuiau din nou umplute.
Acum la această nuntă, din elementul esențial al vieții, apa, prin minunea cuvântului ,,umpleți vasele până sus, scoateți acum și duceți nunului“, izvorăște vinul cel bun, ca semn al nesfârșitei bucurii, al vindecării și al înnoirii.
Nunta aceasta, trăind bucuria prezenței Mirelui celui veșnic, descoperă în minune gustul cel bun al vinului de calitate extrem de bună, vin nou, tainic știut de unde provine doar de Prea Sfânta Sa Maică, de slujitorii prezenți și de cei câțiva ucenici ai Săi.
Acest început al minunilor la nunta din Cana Galileii, descoperă sensul unei alte bucurii, a unei alte împliniri, a unui alt sens al existenței. Primii Apostoli prezenți la nuntă erau obișnuiți cu viața lor destul de obositoare a pescuitului, a greutăților zilnice, a asupririi celor mai puternici, a acelor ocupanți străini ai țării lor, a așteptării când va veni unui timp nou în care să domnească adevărata fericire și dreptate.
,,Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie.”
Scoaterea apei din vase, este deci ascultarea de cuvântul Domnului, a arătat puterea minunii, bunătatea vinului și perpetuarea bucuriei nunții prin “apa cea vie“, prin vinul din “roada vieții“, prin nunta dintre bărbat şi femeie, ca între Hristos şi Biserică, iar toate acestea au avut mesajul unei bucurii biruitoare asupra lipsurilor, suferințelor și a morții și pentru că Maica Domnului, cunoscâdu-și Fiul a fost mijlocitoare prezenta la făptuirea ei.
,, Şi vă spun vouă că nu voi mai bea de acum din acest rod al viţei până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, întru împărăţia Tatălui Meu”.
Slava lui Iisus Hristos începe a se arăta la acest eveniment, vinul cel nou era și este învățătura Sa, cuprinsă în sfintele evanghelii, era sângele şi trupul Său de la euharistie și pentru ca ea să rămână mereu actuală, având capacitatea și misiunea de a schimba radical și definitiv viața noastră, a fost transformată din apă în vinul cel nou și bun, care se dă tuturor celor ce cred, ca pahar al binecuvântării spre împărtășirea cu Sângele Lui care este “adevărata băutură“, dar era și un mesaj prin care noi să dăm importanța cuvenită Maicii lui Dumnezeu.
,,Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el”
Cu atât mai mult Iisus nu a socotit lucru nevrednic să vină la nunta robilor. Cel Ce a şezut la masă împreună cu vameşii şi cu păcătoşii, cu atât mai mult nu a nesocotit nedemn să stea la ospăţ cu cei ce erau de faţă la nuntă. Cei care L-au chemat nu aveau despre El o părere frumoasă ca un om bun, chibzuit, modest, politicos, înțelept, curat în purtări, iubitor, deschis, ei nu L-au chemat ca pe unul din cei mari ai societăţii, ci pur şi simplu ca pe unul din cei mulţi şi ca pe un cunoscut, făcând parte dintr-o familie demnă de cinste, de stimă, de respect, pentru Maria Fecioara.
„Şi erau şi Mama lui Iisus acolo, şi fraţii lui”. Precum au chemat-o pe aceea şi pe fraţi, aşa L-au chemat şi pe Iisus.
Nunta a avut loc la trei zile de la întâlnirea iniţială dintre Iisus şi ucenicii Săi credincioşi în Cana Galileii. Unii consideră că, în realitate, mirele era ucenicul Natanael şi acesta a fost motivul principal al invitaţiei adresate Mântuitorului.
„Şi a treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileii şi era şi mama lui Iisus acolo. Şi au fost chemaţi şi Iisus şi ucenicii Săi la nuntă. Şi sfârşindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El: Nu mai au vin. A zis ei Iisus: Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu. Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceţi orice vă va spune.
Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea iudeilor, care luau câte două sau trei vedre. Zis-a lor Iisus: Umpleţi vasele cu apă. Şi le-au umplut până sus. Şi le-a zis: Scoateţi acum şi aduceţi nunului. Iar ei i-au dus.
Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin şi nu ştia de unde este, ci numai slujitorii care scoseseră apa ştiau, a chemat nunul pe mire şi i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum. Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava Sa; şi ucenicii Săi au crezut în El”
Evanghelia lasă oarecum în umbră evenimentul nunţii, punând accentul fundamental asupra minunii săvârşite de Iisus. Deşi iniţial Iisus refuză destul de clar să facă un gest special, El se lasă înduplecat de Mama Sa şi, totodată, de ascultarea iudeilor care sunt gata să facă ce le porunceşte.
Această minune a generat o îmbogăţire a credinţei ucenicilor şi, fără îndoială, a iudeilor prezenţi la sărbătoare. Totul pare discret, ascuns sub vălul misterului iubirii. Sfântul Maxim Mărturisitorul oferă o tâlcuire alegorică destul de amănunţită minunii din Cana Galileii, ca întreaga unire existentă între sufletul uman şi Dumnezeu.
„Iar mirele e, în chip vădit, mintea omenească, care îşi ia drept mireasă, spre împreună-vieţuire, virtutea. Cuvântul, fiind chemat, vine bucuros cinstind însoţirea lor şi întăreşte învoiala nunţii lor duhovniceşti şi încălzeşte duhovniceşte, prin vinul Său, dorinţa lor după multă rodire de prunci.”
,,Mama Cuvântului e credinţa adevărată şi neîntinată. Căci precum Cuvântul ca Dumnezeu este după fire Făcătorul Maicii care l-a născut pe El după trup, făcând-o Maică din iubirea de oameni şi primind să se nască din ea ca om, la fel Cuvântul, producând în noi mai întâi credinţa, se face pe urmă în noi Fiul credinţei, întrupându-Se din ea prin virtuţile cu fapta.”
,,Prin credinţă, ( Mama Cuvântului n.n ), apoi ajungem la toate, primind de la Cuvântul darurile spre mântuire. Căci fără de credinţă, căreia Cuvântul îi este după fire Dumnezeu, iar după har Fiu, nu avem nici o îndrăzneală să ne adresăm cu cereri către El”
Sufletul nostru este mirele, iar mireasa noastră este virtutea.
Cel care binecuvântează nunta sufletului cu virtutea este Dumnezeu, iar vinul este cel care ne îndeamnă aici să rodim şi să ajungem la faptele bune.
Cât despre Maica Domnului, ea simbolizează credinţa mijlocitoare și iubitoare de oamnei.
„Fie ca o asemenea nuntă să încheiem şi noi totdeauna şi fie ca Iisus cu Maica Sa să vină la ea, ca să readune cunoştinţa noastră care curge afară din pricina păcatului şi să o prefacă în îndumnezeire.
,,Căci aceasta scoate mintea din cunoştinţa lucrurilor şi întăreşte până la neschimbătoare cunoştinţa firii, ca pe o apă spirituală prin calitatea vinului”