7 Ianuarie. Soborul Sfântului Ioan Botezatorul și Înaintemergătorul
Astazi sărbătorim ziua Sfantului Ioan Botezatorul. La Multi ani celor care poartă numele Sfântului!
În calendar avem peste an trei sărbători mari și patru mai mici, cu cruce neagră, închinate acestui mare prooroc. Ioan este prăznuit la: Zămislirea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul; Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (Sânzienele – Drăgaica); Tăierea Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul; Întâia și a doua aflare a Capului Sfântului Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului; A treia aflare a Capului Sfântului Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului; Dar cea mai importantă este Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului. A doua zi după Sfânta şi dumnezeiasca Arătare, adică Botezul Domnului, Biserica a rânduit încă de la început a se prăznui soborul cinstitului şi slăvitului proroc Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, căci se cădea a cinsti cu praznic pe cel ce a slujit la taina Botezului dumnezeiesc, punând mâna sa pe creştetul Stăpânului. Acum se încheie un ciclu de la 25 decembrie Nasterea Domnului, la ziua de după Bobotează, pâna la7 ianuarie Soborul Sfântului Ioan.
Adadar, astăzi prăznuim Soborul Sfântului Ioan Botezatorul și Înaintemergătorul. Până aici, la celelalte praznice ale Sfantului Ioan v-am spus viața, misiunea și puține din învățăturile lui. Acum trebuie să vă amintesc că Biserica noastră Ortodoxă are un cult deosebit pentru Sfinți și, mai ales, pentru Maica Domnului și pentru Sfântul Ioan Botezătorul. El este cinstit și pe pământ ca fiind cel dintâi, după Sfânta Fecioara Maria, și în cer stă înaintea Preasfintei Treimi și se roagă pentru oameni.
„Prorocule și Înaintemergătorule al venirii lui Hristos, după vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem noi cei ce cu dragoste te cinstim; că nerodirea celei ce te-a născut și amuțirea părintelui tău s-a dezlegat la mărita și cinstita nașterea ta, și întruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovăduiește tropar Prin tine izbăvindu-ne de tot necazul, după datorita mulțumire, pe tine apărătorul și fierbinte sprijinitorul nostru te rugăm, cel ce ai îndrăznire către Domnul, din toate nevoile ne slobozește pe noi ca să-ți cântăm: Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!... Înger înaintestătător, al cetelor drepților, tu ești Ioane prorocule, că strălucind cu dumnezeiasca lumină, luminezi pe toți cei ce laudă dumnezeiască pomenirea ta, stea de lumină purtătoare lumii; făclie strălucitoare a toată făptura; cădere de pierire demonilor; ridicarea pământenilor celor căzuți; lumina necuprinsă de ochii omenești; adânc mare văzut de gândurile credincioșilor; povățuitorul mântuirii; luminătorul vedeniei celei neobișnuite, lauda dumnezeiască a sfinților lui Hristos, făcătorule de multe minuni…. Sfinte, izbăvește de toate nevoile pe toți cei ce aleargă către tine, la dumnezeiască pomenirea ta cea purtătoare de lumină și cu raze strălucitoare; că ai îndrăznire către Dumnezeu, și poți să izbăvești din nevoi înțelepte dătător de poruncă nouă; mărgăritarul cel luminat al lui Hristos, minune mult mărită de îngeri; sfeșnicul luminii celei neapuse, scaun de nematerialnic foc, slujitorul cel prealuminat al lui Hristos, înțelepciunea tuturor neamurilor; Soare purtător de lumină, sfeșnic cu strălucire de aur frumusețea cea prealuminată a Bisericii lui Hristos, scara cea cu bună-suire a credincioșilor….Putere din cer, Ioane prorocule, dăruiește nouă celor ce lăudăm înfricoșătoarea și uimitoarea ta minune cea purtătoare de lumină și ca aurul strălucitoare și preamărită, că luminezi inimile credincioșilor…. Prin tine izbăvindu-ne de tot necazul, după datorita mulțumire, pe tine apărătorul și fierbinte sprijinitorul nostru te rugăm, cel ce ai îndrăznire către Domnul, din toate nevoile ne slobozește pe noi… Catre glasul celui ce a strigat in pustie: “Gatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui”, cu credinta si cu dragoste sa alergam toti cei impresurati de primejdii si de suparari, spre a dobandi mila si ajutorul lui Dumnezeu. Ca mult poate a ne ajuta, ca un dumnezeiesc inaintemergator si prieten de aproape al lui Hristos ” (acatist)
Iconografia ortodoxa cunoaste mai multe moduri in care acest eveniment este redat Sfantul Ioan Botezatorul. Prima varianta este cea care cuprinde reprezentarea Sfantului Ioan Botezatorul in conformitate cu ceea ce cultul marturiseste despre acesta: inger in trup. Reprezentarea angelica subliniaza in acest mod aspectul de trimis al lui Dumnezeu, de mesager al vointei divine, de mandatar al implinirii vointei lui Dumnezeu pe pamant Actul sângeros al uciderii Sfantului Ioan Înainte margatorul Domnului pare sa fi fost ingaduit de Dumnezeu pentru ca dupa ce a fost Inaintemergatorul lui Hristos pe pamânt, Sfântul Ioan Botezatorul sa fie de asemenea in imparatia mortilor si sa mearga sa instiinteze pe mortii cei drepti de speranta in Mântuire, venirea apropiata a lui Mesia care trebuia sa sparga prin Cruce portile si inchizatorile Iadului. Daca taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul a avut loc inainte de Patimile Domnului si sufletul sau a fost trimis in iad, dar randuiala dumnezeiasca prevedea ca daca el a fost Inaintemergator al Domnului pe pamant, sa fie si in iad tot Inaintemergator, caci Domnul la moartea Sa pe Cruce Se va cobori si in iad. Asa cum pamantenilor li s-a vestit venirea Imparatiei cerurilor prin Iisus Hristos, asa trebuiau sa fie instiintati si cei din iad.
O altă reprezentare a evenimentului, întâlnit adesea în iconografia dedicată Sfântului Ioan Botezătorul, evidențiază latura istorico-scripturistică a evenimentului în sine. Cu toate că Sfânta Scriptură redă faptul că Sfântul Ioan a primit sfârșitul poruncit de împăratul Irod la dorința Irodiadei, prin fiica sa, Salomeea, în temniță (conform Matei 14, 10, Marcu 6, 28), iconografii au ales reprezentarea acestui moment ca și cum ar fi avut loc în afara acesteia. Prin rațiunea aceasta, la prima vedere îndrăzneață, se pune în lumină faptul că moartea unui ales al Domnului, și în special a unuia de mărimea și importanța teologică a Sfântului Ioan, nu poate fi făcută în ascuns, ci ea evadează din negura temniței, simbolizând iadul și păcatul, ieșind biruitor în fața morții. Totodată, icoana aceasta, din această perspectivă, poate fi un arhetip al pogorârii la iad a Mântuitorului.
În concepția creștină, bazată pe Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție, Sfântul Ioan Botezătorul ocupă un loc de seamă în istoria mântuirii, având un rol determinant în acest sens, rol pe care iconografia ortodoxă l-a reținut în celebra icoană numită ‘Deisis’ (Mijlocire). Pe marginea acestei reprezentări au avut loc o seamă de discuții ce au la bază acordarea denumirii speciale de Mijlocitor, pe care Biserica i-a încredințat-o Fecioarei Maria, ca reprezentant al femeii depline, cât și Sfântului Ioan, ca unul ce reunește întru sine chipul slujirii sacerdotale, prin excelență. Nu întâmplător Sfântul Ioan reprezintă din acest punct de vedere adevăratul chip al preoției și prefigurarea slujirii sacerdotale a Noului Testament. Scena Deisis, pentru importanța mesajului ei teologic, a pătruns adânc în iconografia Bisericii, intrând în canonul picturii bisericești. Astfel, aproape orice lăcaș de cult ortodox are reprezentată această scenă pe iconostas, deasupra ușilor împărătești, simbolizând rugăciunea comunitară a Bisericii. Unii exegeți, în conformitate cu concepția clasică, sunt de părere că în această scenă se reunește atât Vechiul Testament (prin Sfântul Ioan, ca ultimul mare profet mesianic), cât și Noul Testament (prin Maica Domnului).
Sfantul Ioan Botezatorul a fost binecuvantat de Dumnezeu sa fie Inaintemergatorul și are ca misiune de Inaintemergator sa arate ca Mantuitorul lumii sau Mesia pe care il astepta poporul evreu este Iisus din Nazaret. El il prezinta lumii la Iordan cand Iisus vine sa se boteze desi era fara de pacat si Ioan ezita sa il boteze pe Iisus, totusi Iisus ii spuneTrebuie sa implinim toata dreptatea, adica planul lui Dumnezeu de mantuire a lumii. Sfantul Ioan Botezatorul are misiunea de a pregati Calea Domnului, botezul sau nu este botezul crestin, el insusi spunea: Eu va botez cu apa spre pocainta, ca pregatire, dar Cel ce vine dupa mine va va boteza cu Duh Sfant si cu foc. Ioan il prezinta multimilor pe Iisus si marturiseste dumnezeirea Lui zicând Cu adevarat acesta este Fiul Lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu i-a spus Cel peste care vei vedea ca va veni Duhul Sfant in chip de porumbel Acela este Cel ce va mantui lumea. Deci, avem in lucrarea Sfantului Ioan Botezatorul ca Inaintemergator aceasta marturisire a dumnezeirii lui Iisus Hristos.
Mare a fost Ioan Botezătorul, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur, prin faptul că nimeni până la el n-a trăit într-o asceză aşa de mare ca el, la măsura omului firesc, fără ajutorul desăvârşit al harului pe care-l avem noi, creștinii, după botez şi după primirea învăţăturii creştine. El n-a avut acest har; a avut într-o anumită măsură ajutorul lui Dumnezeu, dar n-a avut acest har, ajutorul harului pogorât prin botez, asemănător cu harul coborât la Cincizecime. El, la măsura puterilor omeneşti, a făcut maximul care se putea face. Mai mult decât el n-a făcut nimeni până atunci, la măsura ostenelii, a strădaniei. Se spune despre el prin Tradiţie că n-a vorbit cu nimeni în pustie, fiind acolo până a fost chemat de Dumnezeu să vestească pocăinţa. A avut puterea de a se abţine, de a tăcea, de a se aduna în sine, de a mânca numai miere sălbatică şi lăcuste şi, ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur, să ne gândim că nici lăcustele nu se prind uşor, și nici mierea sălbatică nu se găseşte uşor, mai ales în pustietăţile Iordanului şi cele de dincolo de Iordan. Deci, cât de puţin trebuie să fi mâncat omul acesta! În ce asceză trebuie să fi trăit! Si măsura trăirii lui e greu de spus în cuvinte. Dar, zice Sfântul Ioan Gură de Aur, acest om avea curaj desăvârşit în faţa împăraţilor, nu se înfricoşa cu nimic de ei, le spunea adevărul în faţă. De oşteni nu se tulbura, aţi văzut cum le spunea oştenilor: Voi să vă mulţumiţi cu solda voastră, să nu aduceţi silnicie peste alţii. Nu se înfricoşa de nimeni. Nu se ruşina să spună cuvântul lui Dumnezeu! Câte am putea spune despre virtuțile sale! Măsura virtuţilor sale este mare.
Ce om a fost Ioan, încât Dumnezeu îi vorbea în pustie şi l-a chemat din adâncurile pustiei şi i-a mărturisit:
Cel peste Care vei vedea Duhul pogorându-Se, Acela este. Ce măsuri trebuie să fi avut omul acesta, ca să vorbească Dumnezeu cu el cum vorbim noi unii cu alţii! Cât de mare a fost Ioan Botezătorul până la Hristos, în afară de Maica lui Dumnezeu – pe care n-o punem la socoteală pentru că ea avea deja acest har pe care Sfântul Ioan nu l-a avut deplin, cum n-a avut tot Vechiul Testament. Maica lui Dumnezeu a avut acest har, pentru că a umbrit-o puterea Celui Preaînalt, şi Duhul lui Dumnezeu S-a pogorât peste ea, şi L-a avut pe Hristos în pântece. Aici vorbim despre altceva. Plus că Hristos vorbeşte despre aceia, despre bărbaţii născuţi din femeie, deci nu intră în comparaţie Maica lui Dumnezeu; aici vorbim despre altceva. Dar, am zice noi, de la Ioan nu mai poate fi nimeni la măsura lui? Ba poate.
Şi ziceau Părinţii că toţi sfinţii de după aceea sunt mai mari, într-o anumită măsură, într-un anumit fel de înţelegere, fără să ne smintim, în sensul că aceştia au primit harul Duhului Sfânt. Şi, prin primirea harului Duhului Sfânt, prin botez, toţi deveneau cetăţeni ai Împărăţiei Cerurilor, cetăţeni desăvârşiţi. Unii dintre ei, prin acest dar pe care l-au primit, precum ucenicii Sfântul Ioan Gură de Aur, spuneau că l-au văzut stând lângă Tronul Mântuitorului. Deci până acolo s-a suit omul, între îngeri, până lângă Tronul lui Dumnezeu, dar toate acesta s-au făcut numai prin harul dumnezeiesc. Fără el, omul nu putea să facă asta.
Deci, până la Ioan n-a fost har în lume, nu s-a dat această putere prin botez. Ei au putut prin puteri omenești, şi cu ajutor dumnezeiesc, dar în alt chip, şi la altă măsură decât harul pe care l-am primit noi după botez. Cei ce au venit după aceea sunt mai mari într-un fel, dar nu mai mari prin osteneală sau strădanie, ci mai mari prin ajutorul şi lucrarea Duhului în ei, prin curăţia pe care a adus-o Duhul. Dar nu va fi nedreptate la Dumnezeu. Şi aşa cum lui Ioan, la măsurile lui fiind, i s-a tăiat capul, şi a aşteptat acolo în şeol, în acel loc de aşteptare a lui Hristos, iar după Înviere a fost ridicat la ceruri – şi toţi drepţii Vechiului Testament, în frunte cu Ioan, s-au ridicat la ceruri – şi Ioan, după ridicare, nu se ştie la ce măsuri este. Pe Dumnezeu, oricum, Îl aşteptăm neîncetat.
Pe Sfântul Ioan îl socotim rugător la stânga Mântuitorului, la dreapta Sa e Maica Domnului, pentru neamul omenesc. Aşa apare în toate icoanele Deisis. Nu pe oricine laudă Hristos şi, dacă l-a lăudat Hristos pe acest prooroc mare, mai mare decât toţi proorocii Vechiului Testament, care L-au vestit pe Hristos, iar Ioan L-a şi arătat, şi a fost binecuvântat ca şi prin Botez să se atingă cu mâna de creştetul Stăpânului cu mâna sa de om, necurată totuşi, oricât de curăţită ar fi fost, într-un Botez de curăţire peste Cel Care nu avea nevoie de curăţire, dar el este cel care s-a curățit prin aceasta!
Aşa cum sfinţii ne roagă pe noi, aşa cum Sfânta Fecioară, zice: “Oricine se va ruga şi mă va aminti pe mine și se va ruga pentru mine, mă voi ruga lui Dumnezeu să fiu și eu lângă el atunci când va ieşi din trup și va trece dincolo“ – smerindu-se ea şi zicând că are nevoie de rugăciunea oamenilor. Aşa cum sfinţii ne cer nouă ajutorul, dar de fapt nu au această nevoie, ci de fapt noi ne sfinţim, noi primim ajutorul, omenindu-i pe sfinţii lui Dumnezeu, prăznuindu-i. Nu noi îi înălţam pe ei, ci ei ne dau nouă lumină și strălucire astfel.
Ioan Botezătorul, punându-și mâna pe capul Mântuitorului, nu el L-a curăţit pe Mântuitorul, ci prin Mântuitorul, şi prin acea mână care L-a atins pe Hristos şi prin sufletul care s-a supus şi a ascultat de Dumnezeu s-a curăţit el, şi a devenit Ioan cel mare, despre care ştim că acum este în Împărăţia Cerurilor, nu cel mai mic, ci poate printre cei mai mari. Dumnezeu să ne ajute, să ne întărească!”
“Atunci când Hristos a venit în pustiu, Ioan L-a arătat cu degetul său, precum spune frumoasa „Slavă…” de la Ceasurile Împărăteşti: Mâna ta, care s-a atins de preacuratul creştet al Stăpânului, prin al cărei deget L-ai arătat nouă, ridic-o pentru noi către El, o, Botezătorule, ca unul ce ai îndrăzneală multă, pentru că mai mare decât toți prorocii de către Acesta ești mărturisit, iar ochii tăi care au văzut pe Preasfântul Duh în chip de porumbel pogorându-se, ridică-i către Acesta, Botezătorule, milostiv nouă făcându-L, și vino de stai împreună cu noi, pecetluind cântarea și înainte-începând Prăznuirea.(Ceasul al IX-lea la Teofanie).Acest imn a fost ultimul pe care l-a spus Papadiamantis, care a fost şi un mare psalt – când de acum, bătrân, în insuliţa lui, sărac şi dispreţuit, a plecat din această viaţă. S-a ridicat din pat şi l-a cântat. Cu aceste cuvinte a murit. Oamenii de odinioară închideau ochii cu “cântările lui Dumnezeu”. Acum …
Cum cea mai mare misiune a vietii Sfantului Ioan pe pamant a fost aceea ca L-a botezat pe Domnul nostru in râul Iordan, in ziua urmatoare Botezului Domnului Biserica a randuit praznuirea pomenirii acestui mare si slavit Proroc. De aceasta sarbatoare este legata si pomenirea despre mana Inaintemergatorului. Sfantul Evanghelist Luca a dorit sa mute trupul lui Ioan din Sevastia, unde Sfantul Proroc fusese omorat de Irod, in Antiohia, care era patria lui Luca. El nu a reusit insa sa obtina si sa mute in Antiohia decat mana dreapta a Sf. Ioan, care s-a pastrat in Antiohia pana in secolul al X-lea, cand a fost mutata la Constantinopol. De acolo ea a disparut in timpul stapanirii turcilor.
Exista multe pomeniri ale Sfantului Ioan Botezatorul de-a lungul anului bisericesc, dar praznuirea Soborului Sfântului Ioan Botezatorul este cea mai slavita dintre ele. In Sfintele Evanghelii, intre persoanele care s-au aflat in jurul Mantuitorului, Sfantul Ioan Botezatorul are un loc cu totul aparte prin nasterea sa minunata si prin viata sa in lume, prin aceea ca a botezat multimi de oameni cu botezul pocaintei si L-a botezat pe Insusi Mantuitorul, si in sfarsit, prin felul tragic in care a parasit lumea aceasta. Curatia lui era atat de inalta incat cu adevarat este numit de Biserica inger in trup. Sfantul Ioan se deosebeste de prorocii dinaintea lui prin aceea ca L-a si aratat cu mana pe Cel despre Care a prorocit.
Se spune ca in fiecare an la aceasta sarbatoare a Sfantului, episcopul Antiohiei aducea si mana Sfantului Ioan inaintea poporului. Uneori mana aparea cu degetele desfacute, iar alteori stranse. In primul caz se arata ca anul va fi plin de roade, iar in al doilea ca va fi lipsa de roade si foamete“. “Binecuvantat fie Sfantul Botezator Ioan in veci, caci a implinit Vestea Cea Buna inaintea sosirii Vestii Celei Bune!
Traind in pustie, Ioan s-a daruit intreg voii lui Dumnezeu, cu trupul si cu sufletul. Voia lui Dumnezeu a implinit-o in trupul sau pe pamant, ca si in cerul sufletului sau. Nici foamea, nici fiarele salbatice nu s-au apropiat de trupul sau de-a lungul anilor lungi pe care i-a petrecut in pustie. Nici nu a fost sufletul sau vatamat de tristete sau disperare din cauza singuratatii, si nici de mandrie din cauza vederiler ceresti.
El nu a cautat la oameni nici paine si nici cunoastere. Insusi Dumnezeu i-a daruit toate cele de trebuinta, caci el insusi se daruise mai inainte cu totul voii lui Dumnezeu. El nici s-a indreptat cu pasii spre pustie, nici a iesit afara din ea. O carma nevazuta de sus i-a calauzit intreaga viata. Caci la ceasul in care a trebuit sa iasa din pustie si sa iasa in intampinarea Domnului, s-a spus: Cuvantul lui Dumnezeu a venit la Ioan (Lc 3:2). Ioan a vorbit ca un tanar nevinovat despre vestirea ce o primise de la puterile ceresti: Si eu nu-L cunosteam pe El, dar Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborandu-Se si ramanand peste El, Acela este Cel ce boteaza cu Duh Sfant. Si eu am vazut si am marturisit ca Acesta este Fiul lui Dumnezeu (In 1: 33-34). Cat de bland si de simplu vorbeste despre cele ceresti! Si cat de infricosator este el, intocmai ca un leu, atunci cand striga impotriva nelegiuirii oamenilor, a lui Irod si Irodiadei! Mielul si leul salasluiesc amandoi in el. Cerul ii este la fel de aproape precum o mama de pruncul ei. Voia lui Dumnezeu ii este tot atat de limpede precum ii sunt aproape ingerii din cer.
Sfantul Ioan Botezatorul este cununa prorocilor. Are duhul mustrarii lui Israil, asa cum au toti prorocii. Are duhul strașnic, rascolitor al lui Ilie, duh de trambita apocaliptica. Si are duhul lui Isaia, al smereniei profetice, al tainicii cunoasteri a lui Mesia Rastignit, a unui Mesia venit sa ia asupra-Si pacatele noastre. Sumă a prorocilor si incununare a proorociilor, Sfantul Ioan Botezatorul este cel care vede Intrupat pe Cel asteptat, ravnit, vazut pana atunci ca prin ghicitura, de toate slugile trimise de Imparat la ingrijitorii viei, slugi ucise si alungate de acestia, asa cum ii vor face si Sfantului Ioan insusi. Nimeni nu poate avea un simt mai acut al venirii Imparatiei Cerurilor decat Inaintemergatorul.
Dar apropierea Imparatiei Cerurilor inseamna, negresit, sfarsitul imparatiei de aici. Acum doua mii de ani a fost infipt in pamant semnul ceresc al sfarsitului acestei lumi si al inceputului Ierusalimului Ceresc: Crucea. Prin ea imparatia de aici, aflata in totalitate sub stapanirea diavolului, a cazut, si a inceput Imparatia Cerurilor. Dar numai in facere, caci imparatia diavolului inca mai este, dar nu va mai fi, iar Imparatia Cerurilor este deja prefigurata – in Biserica. Aceasta culme a prorocilor si cunoscator al sumei prorociilor nu inceteaza sa ne surprinda. Desi, intr-un anume fel, duhul sau profetic este un duh al unui sfarsit de lume, propovaduirea lui e adresata launtrului, inimii. Nu propovaduieste nimic antisocial. Nici macar nu cere vamesilor sau soldatilor sa se lase de meseriile lor. Primii erau deja intruchipare a venalitatii si pacatoseniei vadite. Ceilalti, foarte posibil sa fi facut parte din armata romana, o armata de ocupatie. Le cere un lucru aparent simplu: sa fie oameni. Sa nu abuzeze de puterea lor, adica, sa nu talhareasca, sa nu impileze si sa nu abuzeze de cei aflati sub ei.
”Protestul” sau cel mai vehement nu este adresat, asadar, unei oranduiri anume, sociala sau politica. Ci impotriva unei asezari a lumii, care e putreda in duhul care o anima. Impotriva duhului vicleniei, al nemilostivirii, al neindurarii. Si, mai cu seama, impotriva duhului fariseic. A celor care se credeau indreptatiti sa conduca si sa invete pe altii si sa se mantuiasca. A celor care, desi pareau ca critica pacatele din jur (ne amintim de pilda vamesului si a fariseului), totusi gaseau in aceasta asezare putreda mijlocul de a profita pentru a-si intari puterea silnica asupra celorlalti. Asadar, o criticau ipocrit, convenindu-le de fapt starea de lucruri si nedorind, nici cautand sa o schimbe. Ce mirare pe farisei cand au fost asimilati, fara crutare, de proroc, in putreziciunea lumii! Cum, noi, fii lui Avraam? Noi, cei care nu suntem ca vamesii sau ca prostii astia multi care se inghesuie sa isi dobandeasca iertarea pacatelor? Cei care nu suntemcu romanii, ci suntem reprezentantii neamului lui Israel?
Niciodata n-am putut uita privirea Sfantului Ioan de la Schitul Prodromu! Tristete si mahnire are-n ochi, dar nici mânia parca nu-i este straina… Grecii spun ca initial nu a fost pictat astfel si ca Sfantul s-ar fi incruntat pe la 1821, dupa represaliile turcilor asupra eteristilor. Care eteristi s-ar fi ascuns sipe la schitul romanesc, iar cand osmanii au intrat in paraclis, au si inceput sa traga inspre altar, de frica sa nu fie vreun grec acuns dupa iconostas. Atunci s-ar fi incruntat Sfantul Ioan Inaintemergatorul si si-ar fi modificat si cautatura, fiindca el se afla in stanga altarului, iar turcii care l-au suparat intrasera pe usa ce se deschidea la mijlocul laturii de apus. Si exista marturii ale batranilor de la Marea Lavra care spun ca le-ar fi intors turcilor si gloantele trase, incat cei scapati de moarte au luat-o la sanatoasa, lasand si schitul in buna pace. Totdeauna cand am intrat in paraclis am simtit ca ma vede! N-am putut scapa de senzatia asta nici macar atunci cand intram cu mai multi inchinatori si speram ca va fi mai bland cu pacatele mele. Si cu toate acestea, niciodata nu pot sa ajung in Prodromu si sa nu ma inchin lui! Il simt acolo, viu, in dreapta schitului, in micul paraclis, ca un batran strajer ce ocroteste monahii prodromiti de sute de ani! Mi-e si mai mare frica de el – pentru multimea pacatelor mele – dar mi-e si tare drag… Cel mai mare om nascut vreodata din femeie! Sa spuna Insusi Dumnezeu asa ceva despre tine! Oare de ce sa mai spun eu altceva?...
Uitaţi-vă în jur şi vedeţi care sunt roadele lui Dumnezeu şi care sunt roadele satanei! Vedeţi, este pace? Este război? Avem oameni care au chipul luminos? Vedem în jurul nostru astfel de oameni? Dacă vedem, înseamnă că Dumnezeu lucrează în ei. Vedem oameni care se tem de umbra lor şi ne ameninţă şi pe noi să facem la fel? Înseamnă că nu Dumnezeu este acolo! Vedem noi oameni care s-au vindecat închinându-se la sfintele moaşte? Vedem! Totuşi, aruncăm cu pietre în Biserică. Totuşi, cerem să se dezinfecteze sfintele moaşte. Unde este Dumnezeu şi unde nu este? Aceasta este învăţătura pe care a lăsat-o Sfântul Ioan Botezătorul chiar înainte să moară: Mergeţi şi-L căutaţi pe Iisus! Şi El vă va arăta unde să vă uitaţi! El vă va învăţa cum să citiţi filele acestei lumi, cum să citiţi printre rânduri chiar!
Mergeţi şi-L căutaţi pe Iisus! Uitaţi-vă la ceea ce este nepieritor! Cum spune condacul praznicului de astăzi: S-a făcut ucidere fără de lege pentru că fata aceea, în loc să caute viaţa cea vie, a căutat-o pe cea vremelnică şi trecătoare şi amăgitoare. Căutaţi semnele vieţii veşnice, spune Sfântul Ioan Botezătorul, şi acolo veţi găsi drumul care vă va duce în Împărăţia Cerului. Căutaţi-L pe Iisus şi întoarceţi-vă cu spatele de la semnele neorânduielii şi necuviinţei acestei lumi. Întoarceţi-vă cu spatele la aceste fărădelegi şi cu faţa către Hristos! Pocăiţi-vă că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor! Aşa întâmpinăm noi Împărăţia Cerurilor? Cu spatele? Nu ne întoarcem cu faţa? Dumnezeu a creat lumea, spun Părinţii Bisericii, în zâmbetul feţei Sale. Şi noi ne încruntăm, noi ne întoarcem faţa, mofturoşi?
Aztazi, Sfantului Ioan Botezatorul are rolul de mijlocitor al pentru oameni inaintea lui Dumnezeu. Sfantul Ioan Botezatorul este considerat de Mantuitorul Iisus Hristos ca fiind cel mai mare om nascut din femeie si ca atare Biserica il pomeneste in slujbele ei imediat dupa Maica Domnului. In general, pe catapetesmele bisericilor noastre, in dreapta lui Iisus Hristos este Maica Domnului si apoi Sfantul Ioan Botezatorul. In icoana Deisis, adica a Judecatii de Apoi, Hristos Domnul sta in mijloc, pe tronul de judecata, Maica Domnului in dreapta si Sfantul Ioan Botezatorul in stanga ca fiind mijlocitor pentru oamenii care s-au pocait, dar care nu au mai trait sa faca si faptele vrednice de pocainta. Deci, prin rugaciunile Maicii Domnului si ale Sfantului Ioan Botezatorul, Dascalul pocaintei, Dumnezeu se milostiveste de cei care au murit in stare de pocainta chiar daca nu au mai putut arata pocainta lor prin fapte. Asadar, in ceasul judecatii se ia in seama starea in care ne-a gasit moartea. Daca ne-a gasit in stare de credinta sau necredinta, de pocainta sau nepocainta.
Astăzi prăznuim soborul Sfântului Ioan Botezătorul, zi care nu marchează neapărat un eveniment din viaţa Sfântului Ioan, ci zi care prăznuieşte cumva întreaga lucrare a Sfântului Ioan Botezătorul pe pământ şi pentru mântuirea noastră, ca un înger al lui Dumnezeu care a pregătit calea lui Dumnezeu. Este sărbătoarea prin excelenţă a Sfântului Ioan Botezătorul, şi este pusă imediat după Botez, pentru că acesta este cel mai important lucru pe care l-a făcut Ioan, în afară de acela de a face cărările netede, de a pregăti poporul pentru aşteptarea aceasta minunată a lui Hristos, de a-L arăta pe Hristos, de a aminti, de a vorbi despre El. Cel mai important lucru a fost acela de a-L arăta: Iată Mielul lui Dumnezeu Care ridică păcatul lumii. Şi nu numai el a dat mărturie, ci, o dată cu aceasta, a fost şi mărturia Tatălui şi a Duhului Sfânt, că Acesta este Fiul lui Dumnezeu întru Care Tatăl a binevoit, peste Care Duhul Sfânt adumbreşte neîncetat. Şi atunci se prăznuieşte această sărbătoare închinată întregii lucrări a Sfântului Ioan Botezătorul în a doua zi de Bobotează.
Şi ne vom opri la cuvintele din Evanghelia de la Matei(11 ,3) unde doi dintre ucenicii lui Ioan au venit să întrebe:Tu eşti Cel Ce trebuia să vină sau pe altul să aşteptăm? Ca şi cum ar spune: “Tu esti Mesia?“. Am explicat că aceasta n-a fost o îndoială a lui Ioan, că Ioan, la închisoare fiind, nu s-a îndoit de Hristos, ci el voia, de fapt, să le adeverească ucenicilor această credinţă desăvârșită că Acela este Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Si s-a prefăcut că el întreabă ca să-i facă pe ucenicii săi să meargă să întrebe, şi să vadă minunile pe care le făcea Dumnezeu atunci, şi să audă proorocirile şi adeverirea acestor proorociri din gura Mântuitorului, şi prin aceasta să se încredinţeze că El este Hristosul.
Şi, pentru că si mulţimile puteau să creadă că Ioan se îndoieşte, imediat după ce aceşti doi ucenici pleacă, Mântuitorul, în Matei 11,11 zice:Dintre cei născuţi din femeie, n-a fost unul mai mare ca Ioan Botezătorul. A zis cuvântul acesta mare.Am vrut să atrag atenţia asupra lui pentru că sunt mulţi care se tulbură de acest cuvânt şi zic: cum n-a fost nimeni mai mare decât Ioan Botezătorul? Nici Maica lui Dumnezeu? Chiar n-a fost nimeni mai mare ca Ioan Botezătorul?
Şi Părinţii, şi cei ce explică cuvântul, în primul rând nu-l scot din context, unde Mântuitorul spune mai departe: …dar cel mai mic în Împărăţia Cerurilor este mai mare decât Ioan. Cei ce pot să înţeleagă înţeleg dintr-o dată că El, Care era de la începuturi Împărat al acestei Împărăţii, El, Care şi în cuvintele, şi în predicile, și în pildele Sale, Se arată ca Fiu al Împăratului, ca Mire, ca Stăpân şi Împărat, se referă la cel mai mic dintre îngeri. Despre aceasta este vorba. Şi ultimul dintre îngeri era mai mare ca Ioan Botezătorul. Nici poveste nu este că Hristos era mai mic ca Ioan sau altceva de genul ăsta. În primul rând, zic Părinţii, Hristos, nu S-a născut din femeie, ci S-a născut din Fecioară. Şi asta exclude orice altă discuţie. Ştiţi că aceasta a fost şi tulburarea lui Simeon, care a luat Pruncul în braţe şi care traducând Septuaginta vedea la Isaia că: iată, fecioara va avea în pântece şi va naşte fiu şi se tulbura, şi nu înţelegea cum fecioara, şi scria „femeia”, şi dumnezeieşte, când se întorcea înapoi, găsea scris tot fecioara, chiar dacă el scrisese „femeia” şi se tulbura, ca după aceea să înţeleagă că, într-adevăr, prin minune dumnezeiască se naşte Acest Fiu al lui Dumnezeu şi nu din femeie, ci din fecioară. Şi textul mai spune: Dar cel mai mic în Împărăţia Cerurilor este mai mare decât Ioan. Şi din vremea lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia Cerurilor se ia cu asalt, şi cei ce se silesc pun mâna pe ea.
Mare a fost Ioan Botezătorul, cu adevărat mare, şi nici măcar naşterea lui n-a fost întâmplătoare şi n-a fost oricum. Cu ce minune s-a întâmplat naşterea lui! Nici nu ştiu să fi fost o naştere mai vestită şi mai binecuvântată decât Naşterea lui Hristos, care a fost puţin după aceea, cu care nu comparăm. N-a fost o naştere mai tainică – decât cea a Maicii lui Dumnezeu, despre care ştim din Tradiţie -, dar despre naşterea lui Ioan ştim de la Luca. Naşterea lui n-a fost oricum, a fost un om mare Ioan Botezătorul, şi de atunci tatăl său proorocea că va fi Înaintemergătorul lui Hristos şi va pregăti calea lui Dumnezeu.
Sfantul Ioan Botezatorul este prototipul vietuitorilor din pustie, prototipul sau icoana spirituala a celor care postesc mult si se roaga mult, a celor care se lupta cu pacatul, cu patimile, cu lucrarile duhurilor rele in lume, de aceea el este mare ocrotitor al familiei, al monahilor si al tuturor credinciosilor care se lupta in lumea aceasta sa traiasca cinstit si curat. Sfantul Ioan Botezatorul este dascal al pocaintei, dar este si dascal al infranariiPrin viata precum si prin moartea sa, Inaintemergatorul ramâne de asemenea pentru toti Crestinii un Profet si un stapânitor al vietii spirituale. Prin comportamentul sau ireprosabil, el ii invata sa lupte pâna la moarte impotriva pacatului, nu numai pentru respectul dreptatii si ascultarea Legii lui Dumnezeu dar si pentru a inainta in virtute si curatia inimii. Orice constiinta cizelata prin meditarea asupra Legii lui Dumnezeu se aseamana deci cu Inaintemergatorul si croieste "caile Domnului" in sufletul care se caieste, pentru a-i da cunoasterea Mântuirii (cf. Luca 1:76).
Atunci a ieșit la el Ierusalimul și toată Iudeea și toată împrejurimea Iordanului, și erau botezați de către el în râul Iordan, mărturisindu-și păcatele. Dar, văzând Ioan pe mulți din farisei și saduchei venind la botez, le-a zis: „Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie? Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţă şi nu începeţi a zice în voi înşivă: Avem tată pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam. Acum securea stă la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc ” (Lc. III,7-9)
Şi mulţimile îl întrebau, zicând: „Ce să facem deci?” Răspunzând, Ioan le zicea: „Cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cel ce are bucate să facă asemenea”. Şi au venit şi vameşii să se boteze şi i-au spus: „Învăţătorule, noi ce să facem?”. El le-a răspuns: „Nu faceţi nimic mai mult peste ce vă este rânduit”. Şi îl întrebau şi ostaşii, zicând: „Dar noi ce să facem?” Şi le-a zis: „Să nu asupriţi pe nimeni, nici să învinuiţi pe nedrept, şi să fiţi mulţumiţi cu solda voastră”
Iar poporul fiind în aşteptare şi întrebându-se toţi despre Ioan în cugetele lor: „Nu cumva el este Hristosul?” A răspuns Ioan tuturor, zicând: „Eu vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc. A Cărui lopată este în mâna Lui, ca să cureţe aria şi să adune grâul în jitniţa Sa, iar pleava o va arde cu foc nestins” (Lc. III, 10-17)
Cunoaştem că fiecare om este păcătos. Unul singur a fost fără de păcat – Hristos. Însă atunci se naşte întrebarea: Dacă este fără de păcat, de ce s-a botezat? Iisus s-a botezat pentru a Se face cunoscut oficial. Până în clipa aceea era un anonim. Nu-L cunoştea nimeni. Cine ar fi presupus că sub acel muncitor cu fierăstraie şi ciocane se ascundea Creatorul universului, Mesia cel aşteptat? Şi chiar Înainte-Mergătorului era necunoscut. Acum devine cunoscut tuturor.
În vremea aceea a văzut loan pe Iisus venind către el şi a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii. Acesta este Cel despre Care eu am zis: După mine vine un bărbat, Care a fost înainte de mine, fiindcă mai înainte de mine era, şi eu nu-L ştiam; dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apă. Şi a mărturisit loan zicând: Am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel, şi a rămas peste Dânsul! Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel Care botează cu Duh Sfânt. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu (In.1.29-34)
După Botezul Domnului, Ioan își continuă misiunea sa la râul Iordanului, precizând trimișilor Sinedriului: „Şi aceasta este mărturia lui Ioan, când au trimis la El iudeii din Ierusalim, preoţi şi leviţi, ca să-l întrebe: Cine eşti tu? Şi el a mărturisit şi n-a tăgăduit; şi a mărturisit: Nu sunt eu Hristosul. Şi ei l-au întrebat: Dar cine eşti? Eşti Ilie? Zis-a el: Nu sunt. Eşti tu Proorocul? Şi a răspuns: Nu. Deci i-au zis: Cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce spui tu despre tine însuţi? El a zis: Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: „Îndreptaţi calea Domnului", precum a zis Isaia proorocul. Şi trimişii erau dintre farisei. Şi l-au întrebat şi i-au zis: De ce botezi deci, dacă tu nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici Proorocul? Ioan le-a răspuns, zicând: Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L ştiţi, Cel care vine după mine, Care înainte de mine a fost şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei. Acestea se petreceau în Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan (In. I, 19-28)
În țara noastră, ca peste tot în țările creștine, cultul Sfântului Ioan Botezătorul este destul de mare. Peste tot se întâlnesc biserici și mănăstiri închinate Sfântului Ioan. Apoi, în multe familii există copii care îi poartă numele. Că cel mai frumos nume pentru copii este Ioan care înseamnă "plin de har", nume ales din cer pe pămant de către Arhanghelul Gavriil. Dați deci copiilor voștri numele Maicii Domnului și ale Sfântului Ioan Botezatorul. Nu le puneți nume străine, neortodoxe, care nu au zi în calendar, ci nume de Sfinți, ca să aiba în cer cine să se roage pentru ei.
Apoi să-l cinstim pe Sfântul Ioan Botezătorul, cu o viață creștinească aleasă, cât mai curată, neîntinată de păcate. Aduceți-va mereu aminte de principala lui învățătură: Pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția cerurilor! Să nu uităm că fără pocăință nu avem mântuire. Iată, suntem la început de an nou. Să făgăduim lui Dumnezeu că de astazi înainte vom merge la biserica în fiecare Duminică și sărbătoare, că ne vom ruga mai mult, că vom face milostenie la săraci, după putere, că vom ierta pe aproapele, că vom părăsi orice patimă care ne ucide sufletul și că vom face roade vrednice de pocăință. Deci să ne pocăim, adică să ne iubim unii pe alții, ca frați ce suntem pe pământ, să ne rugăm mai mult, să părăsim păcatele, prin spovedanie frecventă și să cerem mereu ajutorul Sfântului Ioan Botezătorul, ca are mare îndrăzneală înaintea Preasfintei Treimi.
Aceasta este porunca Sfintei Evanghelii amintită astăzi și de Sfântul Ioan Botezătorul. Aceasta este și chemarea Bisericii, mama noastră duhovnicească. Aceasta este și urarea noastră acum la început de an nou. Să părăsim păcatele și să adunăm roade pentru Împărăția cerurilor, unde nădăjduim să ajungem și să ne veselim cu toți Sfinții, în veci. Amin.(postat pe fb de ioan monahul)