A fi om de omenie
România crestin ortodoxă. Românii au un cuvânt: A fi om de omenie. Puține cuvinte cu semificatii si sensuri crestinesti deosebite, pe care domnul Iisus Hristos le reduce la o singura porunca: Iubirea. Prin iubirea Sa, Hristos a vrut salvarea omului.
Crucea este cheia tainei iubirii lui Hristos. Fără Cruce am fi ştiut câte ceva despre iubire, în general, dar n-am fi ştiu nimic despre iubirea lui Dumnezeu pentru noi.
A fi om de omenie, putine cuvinte cu semificatii si sensuri crestinesti deosebite, pe care domnul Iisus Hristos le reduce la o singura porunca: iubirea, iubirea de Dumnezeu si de semeni, care nu poate fi despartita, cine nu iubeste pe semeni nu îl poate iubi pe Domnul.
La omul de omenie, iubirea si faptele iubirii fata de oamneni este un mod de lucrare a omenescului în drumul lui spre îndumnezeire.
A fi om de omenie, înseamnă și a avea un complex de calitați alese, purtare blânda, înțelegatoare, atitudine cuviincioasa, respectuoasa, buna creștere, buna cuviința, umanitate, amabilitate, politețea, blîndeța, mila.
A te purta cu omenie înseamnă să auzi chemarea și porunca iubirii. Să fii om de omenie, om bine educat, amabil, milos, bun, cumsecade, ospitalier, cinstit, mereu atent la nevoile celor din jur, pregatit pentru orice chemare a lui Dumnezeu.
Omul de omenie, se sfinteste, privește spre vesnicie, spre infinit si le vede, le cuprinde în atitudiea sa fata de semeni, le cuprinde cu ochii sufletului sau deschis spre milostenie, cultiva valorile spirituale ale dragostei fata de semeni pentru ca acesta a fost datoria omului de a se înduhovnicii si a se îndumnezei pe sine si a dezvolta armonios în inima sa samânta iubirii si desavârsirii spirituale a creatiei prin alipirea efortului sau la dragostea lui Dumnezeu.
Dumnezeu Atotţiitorul, Care a făcut cerul şi pământul, de la începutul lumii, ca un Ziditor şi Dumnezeu a toate, are putere să cheme toate zidirile Sale şi toate ascultă de El. El cheamă cerul de sus şi pământul de jos. El cheamă apa mării şi o varsă pe faţa a tot pământul.
El cheamă norii, le porunceşte să se adune şi să formeze ploile. El cheamă grindina şi furtuna. El cheamă vânturile şi le scoate din vistieriile Sale. El cheamă căldura focului şi razele soarelui să lumineze pe pământ. El a pus o rânduială lunii şi stelelor.
Pe toate le cheamă şi toate ascultă de Dânsul.
De la zidirea lumii, El a chemat pe aleşii Săi. El a chemat pe Noe cu 125 de ani înainte de potop şi i-a poruncit de-a făcut corabie spre izbăvirea de potop. El a chemat pe Avraam, părintele a toate neamurile, dintr-un popor păgân, din ţinutul Ur, din neamul Chaldeilor, şi l-a făcut tată al multor neamuri.
El a chemat pe Moise legiuitorul, care a fost prototipul şi închipuirea lui Hristos în Legea Veche. L-a chemat la El în muntele Horeb şi l-a trimis să scoată din robia lui Faraon 638.000 de suflete. El a chemat pe David proorocul de la oi şi l-a făcut împărat peste Israil şi mare prooroc. El a chemat pe toţi proorocii şi pe toţi aleşii și Sinții Săi.
Dumnezeu cheama dupa bunavoința Sa fara ca omul sa stie dinainte. Iisus Hristos priveste inima si îsi alge ucenicii. Andrei este ucenic al lui Ioan cale vazândul pe Domnul Iisus trecând zice:,,Iata Mielul lui Dumnezeu!” si Andrei merge dupa Iisus Hristos, iar Sfântul Andrei întelege ca acesta este Mesia.
Simon, Chefa, Petru, Piatra, care îl va marturisi pe Mesia, are credinta în dumnezeirea lui Iisus Hristos si vede clar ca nu este un simplu om. Filip îi spune lui Naftanael ,,ce poate fi bun din Nazaret”. Minunat este Dumnezeu între fintii Sai.
Naftanael: ,,Tu esti Domnul”. Mesia vine din Bethleiemul Iudeii. Iisus Hristos apreciaza si spune: Iata un om în care nu este viclesug. Naftanael se mira de vederea duhovniceasca, mai presus de vederea omeneasca, sub smochin si spune tu esti Fiul lui Dumnezeu, iar Domnul Iisus Hristos îi raspunde ca ,,va vedea cerurile deschise de unde coboara si unde urca îngerii”.
Iona, tatal lui Andrei si al lui Petru era din Bedsaid, plecand, urmându-l pe Domnul Iisus Hristos viata lor se schimba radical.
Dupa înaltare Apostolii au împartit aria de misiune în lumea pagâna, Andrei predica în Dobragea la geto-daci, romani, greci si altor populatii din teritoriul de astazi al Dobrogei. Aici aduce evanghelia mântuirii, sta mult timp si are multa rabdare. Predica în case unde se strâng mai multe familii, predica în pesteri. El este omorat pe crucea din lemnu de maslin în forma de X
Poporul nostru a avut şi are, desigur, eroii săi naţionali, alături de poeţi, scriitori, artişti etc., de mare valoare, dar trebuie să se ştie limpede că are un mare număr de sfinţi, cunoscuţi şi necunoscuţi, pe care noi i-am numi eroi naţionali, pentru viaţa şi misiunea lor exemplară. Despre mulţi dintre ei ştim puţine lucruri, pe alţii nu-i cunoaştem încă, dar când Dumnezeu ne va învrednici să trecem pragul veşniciei îi vom întâlni, cu voia Domnului, pe toţi, vom vorbi cu ei şi ne vom bucura de vederea lor.
Căci aceasta este una dintre cele mai mari bucurii ale Raiului: comunicarea cu Dumnezeu şi cu sfinţii (spre deosebire de tristeţea iadului care constă, între altele, în necomunicare, sau comunicare doar cu duhurile respingătoare ale întunericului).
Până când Dumnezeu ne va ferici cu vederea, faţă către faţă, a sfinţilor noştri, să ne bucurăm a-i vedea în duh, pomenindu-i cu evlavie, desigur pe cei cunoscuţi, dar neuitând să îndreptăm un gând cucernic şi către cei necunoscuţi.
Suntem neam de sate si preoti, cum spunea Nicolae Iorga , romanii isi tin hramul cu sfintii lor, multi, multi si mare parte nestiuti, in sinaxarul de sfinti romani pe care-l praznuim.
Începem cu Andrei Apostolul, cel dintai chemat, ucenicii lui, episcopi tomitani, intra martirii Dobrogei sau invatatii ei (Sf. Ioan Casian si Sf. Gherman), calugarii reuniti dintai sub toiagul staretiei lui Nicodim la Tismana, dar si toti ceilalti care, asemeni lor, au aprins cerul credintei noastre stramosesti cu stelele credintei implinite.
Si cand spunem aceasta spunem nu doar despre martirii pentru unitate teritoriala sau ecclesiala a romanilor, ci si despre mamele lor, asteptandu-si pruncii-barbati sa se-ntoarca acasa, despre iubitele lor, caci neamul intreg e un neam de maici si mirese îndoliate, ai caror eroi, de pe pomelnicele familiilor romanesti, martire unele, s-au stramutat în pomelnicul Neamului.
Sunt cei care si-au pus vietile lor arvuna romaneasca la neîmbatranirea Neamului, cum Hristos S-a facut arvuna neimbatranirii firii omenesti. Noi, romanii, nu suntem dintre acele neamuri care au ridicat praful Europei in copitele cailor.
Bornele de hotar nu le-am purtat legate de sa, asezandu-le unde ne-a fost mai la indemana uciderea, asuprirea si jecmanirea altora. Din bornele de oase sfinte si din Crucile de pe turlele de Biserici ne-am zamislit puncte de reper intru viata vesnica, iar mormintele alor nostri sed cuminti, imbratisate cu duiosie de cei dinaintea lor.
Toata tara este astazi un chivot de moaste urias, caci nu-i loc pe pamantul romanesc, si nu numai, in care sa nu straluce oasele albite de ploi si vreme ale tinerilor si barbatilor care au purtat ravna unei biserici romanesti pe un teritoriu romanesc. Intr-atat încat ne-au descuiat trecatorile din munti, temeinice pronaosuri intru care s-a botezat în sange de voinic viitorimea. (surse Crestin orthodox, părintele Cleopa, cuvant orthodox, doxologia, ioanelixir blog)